Istorie Baptistă: Istoricul Orfelinatului Baptist din Simeria

Fibia Popovici este fiica fratelui predicator Popovici Ioan, despre care am scris AICI. Aceasta a studiat 4 ani la Seminarul Teologic Baptist, Școala de Fete din București. La articolul ce l-a scris în anul 1941 în calendar, am mai atașat și alte informații pe care o să le redau mai jos, după articol.

Articolul scris de Fibia Popovici:

„În vara anulu 1937 fraţii lucrători şi surori lucrătoare din judeţul Hunedoara, au primit inspiraţia sfantă de a începe lucrul între orfani. Acest gând a crescut şi s-a lăţit în inimile multor fraţi şi surori. Mai târziu, pe la 12 septembrie 1937, în biserica din Simeria, fiind întruniţi mai mulţi fraţi şi surori cari aveau gândul de a lucra pentru orfani, au propus bisericii să dăruiască cele 5 camere de lângă localul de rugăciune pentru adăpostirea orfanilor, până la zidirea unei case proprii a orfanilor. În această zi s-au strâns primii bani pentru orfani.

La 24 octombrie 1937 a avut loc şedinţa Comitetului Comunităţii, care a desemnat personalul de serviciu, casier, tutor, administrator, etc. În 21 decembre 1937 acest personal a fost confirmat de Adunarea Generală a comunităţii de Alba-Iulia.

În acest timp de pregătire, Dumnezeu a trimis daruri prin copiii Lui. Aşa, că la sfarşitul lui decembrie 1937, camerile destinate au fost prevăzute cu mobilierul necesar, iar în 5 ianuarie 1938 a fost adus primul copil, orfan de părinţi, în varstă de 9 ani. Din primele zile, copilul a simţit bucuria noului său cămin şi dragoste faţa de cei care se îngrijau de el.

În luna februarie 1938, au fost primiți alţi 2 orfani. Timp de 4 luni o soră i-a îngrijit singură, făcand toate lucrurile pentru copii. Înmulţindu-se numărul copiilor, a fost angajată încă o soră pentru ajutor.

La 4 septembrie 1938 numărul orfanilor se ridicase la 9, 2 fetiţe şi 7 băieţi. În această zi s-a făcut inaugurarea orfelinatului. Cu această ocazie mulţi fraţi şi surori au fost treziţi pentru ajutorarea orfanilor. Rolul principal la această serbare l-au avut copiii orfani, cari au mişcat inimile poporului cu programul lor.

În tot timpul, de la început şi până azi, casa orfanilor nu a dus lipsă de niciun bine. Darurile au venit potrivit cu înmulţirea nevoilor, întotdeauna Domnul a trimis ajutorul Său pe căile şi din locurile de unde nu ne aşteptam.

În vara anului 1939, orfelinatul a maI primit un ajutor în persoana unei tinere absolvente a şcolii baptiste de fete din Bucureşti.

Crescând numărul copiilor, localul a devenit neâncăpător. În faţa acestei greutăţi, comitelui a găsit de bine să deschidă un fond de zidire. Acest fond s-a început la 15 noiembrie 1939, în care a intrat până în luna iulie 1940, 140.000 lei. Din această sumă s-a cumpărat locul unde va fi zidită casa orfanilor. În vara acestui an credem, că se vor mai face şi alte lucrări în legătură cu zidirea, ca: adunarea materialului, etc.

Numărul copiilor care au trecut până azi prin ingrijirea institutului, este de 18. Ceeace este mai mult de remarcat în istoricul acestui orfelinat, e faptul că, nu s-a început pe baza unui capital adunat mai dinainte. Capitalul a fost în mâna lui Dumnezeu, care e tatăl orfanilor.

Această lucrare s-a început şi continuat în cele mai grele timpuri, în care se găseşte lumea de la Primul Război Mondial încoace. Acest fapt e o pricină de încredere în Dumnezeu pentru toţi, care cunosc şi contribuie la această operă. Pe Dumnezeu nu-L împiedică nimic să nu dea binecuvantări celor care se încred în El. — A Lui să fie slava, cinstea şi lauda pentru minunile care le face pe pământ printre fiii oamenilor. FIBIA POPOVICI”.[1]

Anunțul făcut de fratele păstor Ilie Mârza

„Visul nostru de ani de zile, a ajuns azi o realitate. În comunitatea baptistă din Alba-Iulia, cu ajutorul Domnului şi voinţa fraţilor, am deschis, în clădirile proprii ale Bisericii Baptiste din Simeria, un orfelinat pentru copiii orfani şi săraci.

Odată pusă temelia pe cuvantul Domnului, fraţii şi surorile şi toţi binevoitorii, cu dragoste şi de bună voie au dăruit bani, cereale., haine, rufărie, ctc. etc.

Administrarea acestui orfelinat, cu ajutorul lui Dumnezeu este condusă în modul cel mai sfânt, de fraţii I: Mârza ca tutor, Niculae Demia econom şi sora Fibia Popovici ca administrator.

Scopul este să îngrijim, să creştem și să învăţăm pe copiii nimănui, atât sufleteşte, cât şi trupeşte, până vor putea ei singuri să meargă în viaţă, ca astfel să poată deveni buni cetăţeni şi buni creştini.

Primim copii şi fetiţe între 4—12 ani. Orice corespondenţă cu privire la orfani, daruri, etc. să se trimită pe adresa: Popovici Fibia str. A. Mureşan Nr. 15 Simeria, juds Hunedoara.

Cu dragoste frăţească, al dv. frate şi tutor orfanal, Ilie Mârza”[2]

Mai jos redau câteva din documentele prezentate de dr. Viorel Achim, cercetător științific I, în cartea domniei sale, „Politica Regimului Antonescu față de Cultele Neoprotestante”. Pentru cei interesați de mai multe detalii, pot să cerceteze această carte.

„În ziua de 26 ianuarie 1943, loan Rusu, reprezentant al Comunității Creștine Baptiste din Alba lulia, către ministrul Culturii Naționale și al Cultelor. Rusu cere să se dea o dispoziție provizorie pentru funcționarea în continuare a orfelinatului baptist din Simeria, jud. Hunedoara. (Vezi și doc. 294, doc. 369, doc. 371, doc. 454 și doc. 460.)[3]

În ziua de 9 martie 1943, Fibia Popovici, administratoarea orfelinatului baptist din Simeria, județul Hunedoara, către Primăria comunei Simeria. Administratoarea a luat notă de desființarea orfelinatului și cere un termen de zece zile, pentru a putea găsi un plasament copiilor, mulți dintre ei fiind orfani de ambii părinți. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 371, doc. 454 și doc. 460.)[4]

În ziua de 11 martie 1943, Notarul comunei Simeria, jud. Hunedoara, către Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor, Direcțiunea Cultelor Minoritare. Notarul înaintează cererea administratoarei orfelinatului baptist din Simeria (doc. 369), cu rugămintea de a se acorda o amânare de 15 zile pentru închiderea acestui așezământ, întrucât se întâmpină „greutăți, fiind vorba de plasarea mai multor copii”. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 454 și doc. 460.)[5]

În ziua de 27 august 1943, Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Proces-verbal de constatare a situației de la orfelinatul baptist din Simeria, jud. Hunedoara. Propune ca orfelinatul să intre în patrimoniul Consiliului de Patronaj, aici urmând să funcționeze un orfelinat pentru orfanii de război. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 369, doc. 371 și doc. 460.)[6]

În ziua de 4 septembrie 1943, Ion Lăncrănjan, inspector general, către ministrul Culturii Naționale și al Cultelor. Referat privitor la orfelinatul baptist din Simeria, jud. Hunedoara. În baza Legii nr. 431/1943 (doc. 434), orfelinatul urmează să fie desființat. Propune ca edificiul orfelinatului să fie trecut în patrimoniul Consiliului de Patronaj și să se organizeze aici un orfelinat pentru orfanii de război. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 369, doc. 371 și doc. 454.)[7]

Hotărârile de desființare a orfelinatului vin și din invidia și răutatea unor autorități care nu văd cu ochi buni că orfelinatul îi învață pe copii principiile creștine.

În ziua de de 14 decembrie 1942, Serviciul Special de Informații, trimite notă cu privire la loan Pintea, din comuna Simeria, jud. Hunedoara. Acesta face propagandă baptistă. El se ocupă îndeaproape de orfelinatul din localitate, unde copiii sunt educați „ în spirit baptist”. La acest frate i se aduceau și alte acuzații de acest fel, că îi învață pe copii: „Biserica este sufletul omului și nu clădirea de piatră, iar preoții sunt apostoli mincinoși pentru că ei nu înțeleg Sfânta Scriptură.”

Personalul care deservea orfelinatul era în număr de 3: Fibia Popovici, administratoare, Ana Denișoreanu, pedagog și Estera Mârza, bucătăreasă. Activitatea orfelinatului era coordonată de pastorii: Ilie Mârza, Pavel Boșorogan, Ioan Rus și Nicolae Demie.

Sora Fibia, cea care conducea orfelinatul a făcut demersuri pentru amânarea deciziei de închidere. Cu toate intrvențiile din partea conducerii baptiste, statul totalitar, incitat de preoții Bisericii Ortodoxe, au închis acest așezământ ne ținând seamă de suferința copiiilor minori.

Connform informațiilor primite de la fratele Alexandru Terlea, care a scris „Istoria Bisericii Hațeg 1924 – 2024, Biserica Creștină Baptistă „Betleem”, Editura „Risoprint”, Cluj-Napoca 2023” acest Orfelinat de la Simeria nu a mai fost redeschis ca cel de la Prelipeți.

[1] Calendarul Poporului Creștin, 1941, Tipărit de revista „Farul Creștin, Arad, Pp. 43 – 45.

[2] Farul Creștin, Anul VI, Nr. 11, sâmbătă 17 martie 1938, p. 5.

[3] Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de Cultele Neoprotestante, Editura Institutului Naționale pentru Studierea Holocastului din România „Elie Wiesel” Polirom, 2013, P 79.

[4] Viorel Achim p. 85.

[5] Viorel Achim p. 85.

[6] Viorel Achim p. 99.

[7] Viorel Achim p. 100.