Cine sunt?

vineri, 4 octombrie 2024

Lorincz Ștefan 1923 – 2015 din Nicolești

 


Ștefan Lorincz s-a născut în ziua de 25 aprilie 1923 în Nicolești, județul Harghita din Transilvania. Era cel mai mare dintre cei șase copii ai părinților săi Albert și Julianna Lorincz, trei băieți și trei fete. Părinții săi și copiii lor au fost foarte activi în mica biserică baptistă locală. Băieții cântau la trompetă, iar tatăl lor iubea clarinetul, formând o mică trupă cu alți băieți de la biserică. Au călătorit în alte biserici din zonă lăudând pe Domnul lor prin muzică.

După ce și-a terminat pregătirea în școala locală, Ștefan și-a continuat studiile într-o școală de meserii din Brașov, unde și-a obținut acreditarea ca „Master Constructor”. Și-a continuat studiile la colegiul local din Odorheiul Secuiesc și mai târziu la Cluj-Napoca. A absolvit facultatea în 1943 primind certificatul de cadru didactic.

După al Doilea Război Mondial, în Transilvania a existat o lipsă de profesori. În ciuda faptului că Ștefan cunoștea foarte puțină limbă română, a fost trimis pentru prima sa slujbă ca profesor la Vima Mica, un sat dintr-o regiune complet românească. Aici una dintre elevele sale a fost o tânără pe nume Rozalia Matei, care mai târziu i-a devenit soție.

După sosirea sa la Vima, localitate în care practic toți oamenii frecventau Biserica Ortodoxă (Greco-Catolică), el a căutat alți creștini născuți din nou. Împrejurimile deluroase i-au permis să urce pe unul dintre dealuri și să cânte la trompeta lui cântece creștine bine cunoscute, în speranța că cineva le va recunoaște și îl va contacta. Sătenii au fost uimiți de cunoscutul lor profesor și, în cele din urmă, cineva s-a apropiat de el și i-a spus că într-un oraș numit Târgu Lăpuș sunt unii oameni care pot cunoaște acele melodii. Acolo a găsit o mică biserică de credincioși și s-a bucurat de părtășia lor imediat frecventând bisericuța.

Între timp, Rozalia a absolvit școala din localitatea natală, continuându-și studiile liceale în Dej, oraș aflat la aproximativ 40 de km de Vima, și unde Ștefan o vizita frecvent. În 12 mai 1946 s-au căsătorit și continuă să locuiască în Vima. La acea vreme nunta lor a fost un eveniment ce a impresionat întreaga zonă. Deoarece era prima nuntă de pocăiți în localitate și oamenii se întrebau: „Oare cum o să fie nunta fără muzică și veselie?”, dar lucrurile au început să se lămurească în zorii dimineții de 12 mai 1946, când dintr-o dată, s-au auzit răsunând trâmbițe și tobe care veneau de la fanfara Bisericii Creștine Baptiste din Chiuiești care venea în alai spre locuința mirilor. Când au trecut dealul cel mare spre Vima, oamenii auzind sunetul plăcut al fanfarei au întrebat: „Ce se aude?” iar cei ce știau răspundeau: „Este nunta învățătorului pocăit cu fata lui Ilie iar pocăiții au invitat pe toată lumea și fanfara. Ia uitați-vă câtă lume vine din toate părțile!”. La nuntă au participat peste o mie de oameni. Programul a început la ora 10 dimineața sub părul cel frumos și s-a terminat la ora 14. A fost un program înălțător, s-a cântat spre slava Domnului, s-au recitat poezii și s-a predicat cu putere Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu i-a binecuvânteze cu patru copii: Samuel, Ștefan, Petru și Rozalia. În epoca comunistă, era din ce în ce mai dificil să-ți faci meseria de profesor sau învățător fiind creștin; astfel că Ștefan a trebuit să treacă la altă meserie angajându-se în construcții, folosindu-și pregătirea de constructor. Înainte ca copiii să ajungă la vârsta de mers la școală, familia s-a mutat la Ileanda. Acesta este un oraș de pe râul Someș în care Ștefan, conducând echipa sa de construcții, a jucat un rol esențial în construirea unui nou Liceu.

Dumnezeu a avut și un alt plan pentru Ștefan. După cum bine se știe, creștinii au fost, au trăit sub opresiunea regimului comunist, care a limitat numărul studenților care pot urma Seminarul Baptist și care ar urma să fie pregătiți ca și pastori, în acest fel multe biserici au fost lăsate fără pastor. Dar Ştefan a simţit chemarea de a propovădui Evanghelia şi a reușit să administreze şapte biserici din zonă, inclusiv biserica din oraşul Dej. Pentru mulți ani, în timpul săptămânii se ocupa cu lucrările în construcție, iar fiecare weekend și-l dedica păstoririi și vizitării acestor congregații românești aflate de-a lungul râului Someș, toate acestea făcându-le neobosit.

În aceeași perioadă la Ileanda, copiii fratelui au crescut și au plecat rând pe rând la facultate la Cluj și București. După absolvire, doi dintre copii, Samuel și Ștefan  s-au angajat în București. În 1974, singura lor fiică s-a căsătorit cu Zoltan Bogdan și s-a mutat și ea la București. Acum, familia Lorincz a decis să-și urmeze copiii, mutându-se la București în 1974.

Fratele Lorincz Ștefan[1] din Ileanda, a fost pastor la Biserica Creștină Baptistă din Dej între anii 1960 – 1968.[2] În anul 1962 fratele este ales ca păstor al Cercului Someș. Fratele lucrează cu credincioșie și dăruire depunând mult efort pentru a face față lucrării lui Dumnezeu.

Fiind de naţionalitate maghiară a trudit din greu ca să poată predica în limba română, manifestând un călduros spirit frăţesc faţă de toţi, fără a face diferență între naționalități. Astfel, Dumnezeu l-a binecuvântat atât în lucrare, cât şi în familie. Am regretat mult plecarea sa din Dej în anul 1974, când se mută cu familia în Bucureşti, iar după câţiva ani pleacă definitiv în Statele Unite.[3]

La București, Ștefan, pe lângă slujba de la Muzeul Municipal al Bucureștiului, și-a continuat dragostea pentru poporul lui Dumnezeu și s-a implicat activ în slujire ca pastor asociat în cadrul Bisericii Baptiste de pe Mihai Bravu. Pe măsură ce biserica a crescut în număr, Ștefan s-a bucurat și de multe și alese binecuvântări alături de dr. Vasile Taloș, pastorul principal al congregației, vizitând membrii bisericii și propovăduind Evanghelia în bisericile mai mici din apropierea Bucureștiului. În acest timp, fratele și soția lui au locuit cu familia Bogdan, (fiica și ginerele lor) fiind extrem de bucuroși în rolul de bunici devotați pentru Julius și Gabriela.

În 1977, fiul lor, Ștefan, a decis să emigreze în SUA. În 1980, Ștefan împreună cu soția sa Rozalia s-au mutat și ei în SUA, ajungând la Chicago, unde aveau deja mulți prieteni. Adaptarea la noul mediu a fost o provocare pentru Ștefan, în special înțelegerea limbii engleze. Încă o dată, s-a simțit ca acasă în mijlocul Bisericii Baptiste Române din Chicago, unde a slujit ca diacon alături de pastorul Dr. Alexa Popovici. Pe măsură ce mai mulți oameni de origine maghiară sosesc în Chicago, împreună cu Istvan Szabo au început o clasă de școală duminicală în limba maghiară cu binecuvântarea bisericii române.

În 1987 acest grup de creștini maghiari au înființat Biserica Baptistă Maghiară din Chicago, sub conducerea lui Ștefan și Istvan Szabo. Pe lângă familie, Biserica a fost foarte importantă atât pentru Ștefan cât și pentru Rozalia. Ei și-au dedicat viețile slujirii Domnului și Bisericii Sale. Mica Biserică Baptistă Maghiară a reprezentat speranțele și binecuvântările primite dincolo de visele lor din anii lor de aur, în care Ștefan a slujit în calitate de pastor. Ei sunt veșnic recunoscători pentru dragostea și respectul demonstrat față de ei de acest minunat grup de creștini din Chicago. În cele din urmă, în 2001, la vârsta de 82 de ani, Ștefan s-a retras de la amvon rămânând în slujire fratele Janos Lukacs , actualul pastor al bisericii.

A participat la Congresele și Convențiile Asociației Baptiste Române din S.U.A. și Canada. În anul 1981 participă cu un mesaj la Congresul al șaizeci și nouălea ținut în zilele de 4 – 7 septembrie 1981 la Chicago.[4] Pe parcursul șederii sale în America a scris nenumărate articole pe care le-a publicat în revista „Luminătorul”.

În afară de Dumnezeu, Ștefan și-a iubit nespus de mult familia formată din cei 4 copii; nepoții: Peter, Delia, Anca , Julius, Ștefan, Gabriela, Daniela, Adrian și David; stranepoții: Daniel, Michael, Jonathan, Rachael, Grace, Sophia, Anna, Rebecca, Timothy, Kathryn, Eleanor, Henry, Asher, Aaron, Nathanael, Noah, Hanna, Abigail și William.

Lăudăm pe Dumnezeul Atotputernic pentru binecuvântările vieții sale și moștenirea creștină pe care ne-a lăsat-o tuturor. El moștenește acum coroana de la Mântuitorul și Stăpânul Său, căruia I-a slujit toată viața.

„Acum îmi este pregătită cununa dreptății, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul drept, în ziua aceea – și nu numai mie, ci și tuturor celor care au tânjit după apariția Lui.” 2 Tim 4:8

Surse:

Petru Lorincz – fiu

Ioan Bunaciu

Haranguș Cornel

Arhive

Luminătorul





[1] Dosar, cuprinzând tabele cerute de către Departamentul cultelor din Cluj, ani: 1966, 1967, 1968, 1969, 1970, 1971, din arhiva Comunități Bisericilor Baptiste Cluj, filă nenumerotată. Tabel din 10 martie 1966.

[2] Ioan Bunaciu - Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel & Editura Făclia, Oradea 2006, p. 205.

[4] Luminătorul, Volumul LXVIII, Nr. 7 – 8, iulie – august 1981, p. 3.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu