Aniversăm astăzi, prin harul lui Dumnezeu, 75
ani de la constituirea Bisericii Creștine Baptiste române Arad-Pârneava și 71
ani de la construirea casei de rugăciune a Bisericii.
În această sărbătoare ne întoarcem privirile
înapoi, la istoria acestei biserici locale, încercând să fixăm unele momente
însemnate din existența ei, în cele trei sferturi de secol și să facem cunoscut
generației prezente lucrarea bisericii, slujitorii și martorii lui Dumnezeu
care au servit Biserica.
Aceste amintiri ne îndeamnă la mulțumire, mai
multă credincioșie și dăruire pentru Biserica Domnului.
Istoria celor 75 de ani de existență a
bisericii ne dă o vie mărturie despre puterea Evangheliei în viața oamenilor,
despre lucrarea Duhului Sfânt în inimi, despre planul lui Dumnezeu desfășurat
cu Biserica, despre servirea divină a fiilor lui Dumnezeu, despre dragostea și râvna până la jertfă a
adevăraților credincioși, despre carul de biruință în care a purtat Dumnezeu pe
aleșii Lui, slabi și puțini la număr, prin multele greutăți ale începutului.
Iată câteva date istorice de la constituirea
Bisericii Creștine Baptiste Arad-Pârneava: Primii care au vestit Evanghelia au
fost fr. Mariș și Negru Simion la casa văduvei Teodorovici.
În anul 1903 s-a deschis această biserică pe
str. Griviței, într-o casă închiriată, cu un număr de 7 membri: Grigorescu
Traian, Jiva Pavel, Parca Ilie, Teodorovici Maria, Rațiu Petru, Rațiu Dorina și
Bulboacă Letița. După mai multe luni, Biserica s-a mutat în altă casă
închiriată pe str. Oituz, de unde apoi s-a mutat în noul locaș de închinăciune,
construit în acest scop, unde a rămas, din anul 1907, până azi.
E demn de remarcat cu acest grup de
credincioși trăiau o viață exemplară și Dumnezeu a adăugat la numărul lor pe
alții care erau mântuiți. Dragostea lor creștină, zelul sfânt, stăruința lor în
tot ce era bine, n-au rămas neobservate de cei din jur, astfel se face că,
alături de ei, veneau la serviciile divine și alții, dintre vecini, cunoscuți,
prieteni care erau uimiți de ceea ce vedeau și auzeau.
Modul lor de închinăciune baptist era simplu,
dar duhovnicesc; învățătura era cea evanghelică, iar practica era pur creștină.
Părtășia lor era reală și deplină ca într-o familie. Plângeau cu cei ce plângeau
și se bucurau toți de bucuria unuia. Durerile, poverile, întristările unuia
erau purtate de toți.
Iată explicația de ce în anul 1904 s-au
oficiat 2 botezuri nou-testamentale, unul de către fr. Cornea Mihai, pionierul
Evangheliei din Transilvania, în luna septembrie la 23.00, din motive de securitate,
iar altul, de către fr. Vărșendan Gheorghe în condiții necunoscute.
Biserica a crescut an de an și în 1907 avea 40 de membrii. În anul 1905 s-a mutat
din Curtici la Arad Lencuța Teodor, care, împreună cu ceilalți a inițiat
construirea bisericii pe locul acesta.
În anul 1906 s-au adăugat alte familii printre
care fam. Mladin Ștefan și fiii săi, Gheorghe și Moise, ultimul fiind prezent la
acest jubileu ca martor ocular al istoriei bisericii din 1906 și până în
prezent.
În anul 1907 s-a cumpărat terenul pe care s-a
construit casa de rugăciune din str. Dorobanților, nr. 25, unde ne aflăm acum.
Bătrânul Bisericii era Grigorescu Traian. La cumpărarea terenului și la
construirea bisericii a avut o contribuție însemnată Biserica Baptistă Maghiară
prin pastorul ei, Bordaș Ștefan, care a fost convertit prin niște frați români,
lucrători în via unui moșier. De dragul părtășiei cu acești frați, el a învățat
limba română. Prin mijlocirea lui Bordaș, s-au obținut bani din banca
moșierului pentru cumpărarea terenului și pentru construcție. Tot datorită lui
Bordaș, frații au fost așteptați să restituie banii împrumutați după
posibilitățile lor, fără a fi constrânși la anumite termene.
Se știe că toți membrii bisericii erau din
pătura celor săraci. Curajul lor, credincioșia și dărnicia lor i-a făcut în
stare de o asemenea realizare, pe când erau un număr atât de modest: 40 membri.
Erau puțini, dar harnici, erau săraci, dar darnici. Aceasta era caracteristica
lor, ca pionieri baptiști în orașul Arad.
Când au început construirea bisericii, în
primăvara anului 1907, fiecare bărbat și femeie, chiar și copiii, au pus mâna
la lucrare. Cărau materiale cu căruțele lor și lucrau cu brațele. Construcția
se ridica mereu iar ei lucrau, cântau și se rugau.
Meșter constructor l-au avut pe fr. Töke
Gergely, din Biserica Baptistă Maghiară.
Cu ocazia inaugurării, biserica a avut o
foarte mare bucurie, când au văzut biserica plină de popor.
Un fapt caracteristic al baptiștilor este și
faptul că de la construirea localului, biserica nouă a păstrat legătura cu
celelalte biserici din jur, cu care s-a întrajutorat. Așa s-a păstrat unitatea
frățească, doctrinară și practica bisericească comună. Cea mai apropiată
biserică baptistă română era cea din Micălaca, mai veche cu 6 ani; cea mai
apropiată era Biserica Baptistă Maghiară, mai veche cu 5 ani. Alte biserici
baptiste ca: Macea, Curtici, Pecica, Covăsinț, Șiria și altele din jurul
Aradului erau în plină dezvoltare și prin lucrătorii lor au dat tot concursul
lor spiritual și material biserica Pârneava. Ca adevărați frați în Hristos, au
urmărit creșterea și propășirea bisericii tinere.
În acest timp, bisericile baptiste din
Transilvania erau unite într-o Comunitate cu sediul la Budapesta. La
deschiderea bisericii a venit din Budapesta președintele Comunității, fr. Ciprac
Attilo. Terenul și casa de rugăciune au fost intabulate pe Com. Baptistă
Maghiară până în anul 1936 când, cu consimțământul acesteia, a fost transcrisă
ca și proprietate a Comunității Creștine Baptiste din Arad.
Cu ocazia deschiderii s-a înjghebat un mic cor
pentru acel eveniment. Corul propriu-zis a luat ființă cu trei ani mai târziu,
în anul 1910. De atunci a avut o activitate neîntreruptă.
Începând din anul 1907, biserica a pus un
accent deosebit pe educația muzicală. Chiar pentru ocazia inaugurării
bisericii, s-a cumpărat un harmoniu mic, care, mai târziu, a fost înlocuit cu
altul, mai mare, pe care-l avem și astăzi. Cu acest instrument, s-a stimulat cântatul
în comun și s-a învățat corul pe voci. De atunci și până astăzi, toate
generațiile de copii și tineri din biserică, au crescut în jurul harmoniului,
ca talente muzicale, dintre care unii s-au remarcat și pe plan
extra-bisericesc, social.
Este de neconceput o biserică baptistă fără
viață muzicală. Educația muzicală s-a desfășurat prin mai multe căi și formații,
cor, în 1910, fanfară în 1931, orchestră în 1959. Astfel s-a ajuns ca, pe lângă
formațiile amintite, să se dezvolte cântatul în comun, până la nivelul să poată
cânta întreaga biserică pe 4 voci, în cor. Rezultatele cultivării muzicii între
copii și tineret a pus în uimire pe unii. Merită a fi amintit aici un fapt
întâmplat după anul 1931, când fanfara era compusă din mai mulți copii și
câțiva din părinții lor. În gară au fost întâmpinați de primarul orașului, care
a întrebat pe dirijor ce face cu copiii și cu aceste instrumente. Dirijorul a
răspuns: ”Mergem în misiune!”. Primarul: ”Aceștia știu să cânte?!”. Dirijorul:
”Vreți să vă arătăm?”. Primarul: ”Da, vreau.” Dirijorul s-a întors spre copii
și a zis ”Gata!”, Deodată au fost toți cu instrumentele la gură și au început
să cânte. Pe fața primarului a dispărut voalatul zâmbet de ironie, făcându-și
prezența acum un pronunțat sentiment de admirație și uimire.
Dăm aici câteva nume ale celor ce s-au ostenit
în lucrarea muzicală. La cor: Gh. Mladin, Cilan I, Șerban Petru, Berbecar
Vasile, Vilmoș Laioș, Jiva Emil, Jurjeu Gheorghe junior, Aron Mladin, Luca
Gheorghe, Sârbu Gligor Cornel, Muntean Petru, Crișan Gheorghe, Neța Octavian,
Mircea Cure, Păulesc Terente, Cherechean Nicoale. La fanfară: Popovici, Farcaș
D., Jurjeu Gheorghe. La orchestră: Neța Oct. și Chiu Petru. Lucrarea pastorală
este pe primul plan într-o biserică Nou testamentară.
Primul păstor al biserica Pârneava a fost
Crișan Gheorghe din Macea, care avea un cerc de biserici în păstorire. Apoi a
urmat Erdoși Imre, Vărșendan Gheorghe, Iovu Teodor, Nistea Igrișan, Sela Arsa,
Simăndan Ioan, Farcaș Ioan, Vanca Dumitru, Halga Dumitru, etc. Toți aceștia au
fost pastori cercuali.
Primul păstor cu pregătire teologică a fost
fr. Lucașa Sezonov, care, în anul 1928, după absolvirea Seminarului Baptist
Teologic din București, a fost chemat și ordinat în această biserică. A
păstorit biserica 2 ani. L-a urmat al 2-lea pastor local în persoana fr. Cocuț
Ioan până în anul 1939. Din cauza răspunderilor ce le avea la Comunitate și la
revista ”Farul Creștin” fr. Cocuț a propus bisericii angajarea unui alt
predicator care să se ocupe mai mult de biserică. A fost chemat și ordinat ca
lucrător fr. Dumitrașcu David, în anul 1938, în luna martie. În anul 1940 a
fost chemat și ordinat ca păstor fr. Alexa Popovici și a păstorit biserica până
în anul 1945, când a fost chemat la Biserica Speranța. Din luna iunie 1945 a
fost chemat fr. Popovici Petru, care a fost ordinat ca păstor, iar fr. Jirov
Pavel și Cristea Gheorghe, ca și diaconi. Fr. Petru Popovici a păstorit
Biserica până în toamna anului 1955, când a plecat ca păstor la Biserica
Baptistă nr. 1 din Timișoara.
Din data de 31 decembrie 1953, până în
prezent, păstor al Bisericii este fr.
Chiu Mihai.
Astfel, la acest jubileu, aniversăm 3
evenimente însemnate din viața bisericii: 75 ani de la constituirea Bisericii,
71 ani de la inaugurarea casei de rugăciune și 25 de ani de confirmare a
pastorului actual al Bisericii.
În aceste trei sferturi de veac care au
trecut, Biserica Domnului a trecut prin multe încercări de tot felul. A trebuit
să țină piept unor influențe și curente de erezie care, ca niște furtuni, au
dislocat pe unii dar n-au putut birui Biserica. Ea a rămas lângă mărturia de
credință Nou Testamentală și de aceea a supraviețuit și a crescut mereu.
În primele 2 sferturi de veac, Biserica a fost
prigonită mereu. Prigoanele, în mai multe valuri, au culminat cu aceea din
perioada antonesciană din anii 1942-1944, când biserica a fost închisă, ușile
sigilate și dreptul la închinăciune interzis. În acest timp, membrii bisericii
au fost percheziționați acasă, luându-li-se cărțile de cult, respectiv Bibliile
și cărțile de cântări. Orice credincios baptist ce era găsit rugându-se cu
alții era deferit curții marțiale, sub învinuirea de a fi ținut adunări
clandestine. Cum frații nu pot trăi fără părtășia frățească, au înfruntat
riscurile, dar au ținut legătura frățească și, prin mărturia lor vie, au
convertit mereu pe alții. Astfel când s-au deschis bisericile în anul 1944,
erau mai mulți la număr ca în 1942.
Din luna octombrie 1944, această biserică a
fost deschisă permanent și serviciile divine ale ei s-au desfășurat
neîntrerupt. Odată cu instaurarea regimului democrat-popular, în țara noastră a
fost legiferată și libertatea religioasă de organizare și manifestare a
Cultului Creștin Baptist, recunoscut ca și Cult, alături de celelalte 13 din
țară. În fața legii și a organelor de stat, nu suntem sectă, ci cult,
recunoscut și egal cu celelalte. În condițiile de după august 1944,
credincioșii bisericii noastre au avut posibilitatea să-și ridice gradul de
cultură, în rândurile membrilor fiind și unii cu studii superioare, medii, toți
tinerii având o calificare.
E o fericită coincidență să sărbătorim triplul
jubileu al bisericii noastre, când, împreună cu toată țara care sărbătorește
peste câteva zile 60 de ani de la făurirea statutului național unitar român, ca
fii ai neamului nostru ne unim cu tot poporul țării și la jubileul de 60 de
ani, de la marele eveniment, rugându-ne pentru țara noastră, pentru tot poporul
și pentru autorități după Cuvântul lui Dumnezeu.
Creșterea bisericii în cei 75 de ani, după
datele pe care le avem este următoarea:
În anul 1903 – 7 membri;
În anul 1907 – 40 membri;
În anul 1920 – 68 membri;
În anul 1930 – 58 membri;
În anul 1940 – 40 membri;
În anul 1950 – 102 membri;
În anul 1960 – 187 membri;
În anul 1970 – 255 membri;
În anul 1978 – 372 membri.[1]
În ultimii 25 ani s-au botezat în biserică
aprox. 400 persoane. În acest timp a crescut și patrimoniul bisericii.
În anul 1954 s-a cumpărat casa pastorală cu 18.000
lei; în anul 1956 s-a cumpărat terenul de lângă casa de rugăciune, cu 32.000
lei; în anul 1977 s-a introdus orga.
Iată câteva caracteristici deosebite ale
Bisericii:
-
A menținut și
ajutat sub toate aspectele bisericile surori din jur. Ani de zile a fost
susținută lucrarea bisericilor din Sânicolaul Mic, Bodrog, Zădăreni, Credința
și altele.
-
A deschis
mâna spre a ajuta alte biserici și atunci când ea era săracă în cele materiale.
-
A fost între
primele puține biserici din țară care și-a angajat păstori locali, susținându-i
din fonduri proprii, chiar atunci când număra între 40 și 60 de membri.
-
A prețuit
lucrarea pastorală și pe păstorii ce i-a avut, dar a și pretins de la
slujitorii ei mai mult ca altele.
Azi simțim un impuls puternic să vorbim
cu respect despre acei înaintași ai noștri în credință, care au ținut
stindardul Evangheliei prin vremuri grele și ne-au lăsat nouă, ca moștenire,
acea învățătură și practică creștinească pentru care ne simțim și noi pe viitor
îndatorați. Această istorie ne amintește și ne confirmă o dată mai mult că
slăbiciunile și lipsurile aparțin oamenilor, dar binecuvântarea și progresul îi
aparțin lui Dumnezeu. De aceea numai lui Dumnezeu i se cuvine mulțumirea și
slăvirea de la noi toți astăzi.
La acest jubileu, de 75, 71 și 25 de ani,
trebuie să recunoaștem că noi și înaintașii noștri, ne-am dovedit slabi și insuficienți
în multe cazuri, dar Dumnezeu în care ne-am încrezut, s-a dovedit tare și
binevoitor cu noi, cu Biserica Sa în tot timpul acestor ani.
De aceea, azi ne închinăm Lui cu
mulțumire!
Surse:
Daniel Stoica
Arhive
[1] Notă:
Între timp, s-au mai deschis și alte biserici în oraș, așa că unii din membrii
s-au mutat la aceste biserici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu