Se împlinesc 160 de ani de la venirea lui Johann Rottmayer la Cluj cu
Biblii românești. Baptiștii au ca lucrare vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. Ei
fac eforturi ca fiecare popor să aibă Biblia în limba lor, tradusă în limbajul
vorbit de popor. Societatea Ierografică, Britanică și Străinătate, tipărește în
anul 1863 ediția a șaptea a Noului Testament. În anul 1873 tipărește la
Budapesta Biblia întreagă. La Iași tipărește Biblia cu trimiteri în anul 1874.
Aceste Biblii erau mai accesibile, mai practice, ușor de citit, și mai ieftine.
Johann Rottmayer s-a născut pe 27 decembrie 1818 la Budapesta, fiul
maestrului tâmplar Johann și al soției sale Klara, născută Vaida. Iubea muzica
și artele frumoase și ar fi vrut să studieze muzica. Dar mama sa era o catolică
devotată și se temea că va rătăci ca muzician. Așa că s-a dedicat meșteșugului
tatălui său și a creat opere de artă.
Îi plăcea să înoate. Chiar și în zilele de iarnă, reușea să spargă
gheața Dunării pentru a face acest lucru. Dar odată, luat de curent, a fost
prins sub gheață și a scăpat cu greu. I-a mulțumit lui Dumnezeu că i-a salvat
viața, căci i-a dat de gândit. Dar a uitat curând de incident. Când a venit
inundația și s-au prezis condiții apocaliptice, întreaga familie Rottmayer,
care fusese afectată de aceasta, a promis că își va îmbunătăți viața. După ce
totul s-a terminat, nimeni nu s-a mai gândit la promisiune. Tânărul a continuat
să danseze și să se distreze ca înainte.
Dar a devenit insuportabil pentru el să stea acasă în timp ce alții de
vârsta lui călătoreau prin lume, pentru a-și continua studiile în domeniul lor.
Așa că și el a pornit într-o călătorie.
Prin Viena și Dresda, a ajuns la Berlin. Acolo, colegul său Hinrich l-a
chemat pe tânărul de 25 de ani la Hamburg, unde izbucnise marele incendiu (5-8
mai 1842) și unde existau oportunități bune de a câștiga bani. Acolo a întâlnit
tineri care l-au dus la întâlnirile lui Onken. Inițial a fost impresionat de
faptul că acești oameni se puteau ruga liber, ceea ce îi era necunoscut până
atunci.
A
primit un Nou Testament, pe care l-a citit cu sârguință, iar o lume nouă i s-a
deschis. Și-a
dedicat
viața lui Isus Hristos și a acceptat mântuirea, la care a fost martor prin
botez
împreună
cu conaționalii săi Anton Hornung, Karl Scharschmidt și Stefan Tevely. 4 mai 1844
este
botezat de Johann Gerhard Onken, la Hamburg, în râul Elba. În biserica baptistă
din
Hamburg
i-a cunoscut pe compatrioţii József Marschall, János Vojka și Antal Hornung,
care au
fost botezați în anul precedent, la 31
octombrie 1843, şi pe Karl Johann Scharschmidt,
botezat
în anul următor, la 4 iunie 1845. Acești oameni au devenit mai târziu primii
colegi
direcți
ai lui Rottmayer.
I.G. Onken le-a dat instrucțiuni
despre cum să facă muncă în folosul comunității și le-a cerut să se întoarcă în
patria lor pentru a proclama mesajul. Astfel, în 1846, Josef Marschall și Anton
Hornung au plecat la Viena, Johann Voika și Johann Loderer la Fünfkirchen, iar
Johann Rottmayer și Karl Scharschmidt la Pesta.
J. Rottmayer lucra la locul de muncă, vânzând Biblii în numele
Societății Biblice Britanice pentru Străinătate și ținând întâlniri regulate în
atelierul său de pe Perthuhnstrasse 6.
În 1847 s-a căsătorit cu Emilie Fr. Stiebler. Ceremonia de nuntă a fost
oficiată de G.W. Lehmann la Berlin. În iulie 1848, J.G. Onken a vizitat grupul
din Pesta și a ținut prelegeri timp de câteva săptămâni, botezând și mai multe
persoane. Acesta a fost începutul congregației baptiste germane din Pesta. G.I.
Bauer, un pastor protestant din Burg (Budapesta), scrie în manuscrisul său că
grupul număra peste 20 de persoane.
Pe 19 iulie 1865, G.W. Lehmann a sosit de la Berlin și a botezat mai
multe persoane care așteptaseră mult timp în Dunăre, noaptea, la lumina lunii.
În același an (22 septembrie 1865), a sosit August Liebich și a botezat mai
mulți convertiți, printre care și fiul lui Rottmayer, Johann, care a devenit
mai târziu predicator în congregația din Viena.
În acest timp s-a stabilit o legătură cu Rottmayer Sr. și Anton Nowak.
După ani de muncă binecuvântată, Johann Rottmayer Sr. a dorit să
emigreze în America. Apoi a primit un transfer de la Societatea Biblică
Britanică pentru Străini la Cluj, unde plănuia să înființeze o filială și să
călătorească prin Transilvania. Își distribuise o parte din bunuri, își vânduse
atelierul și se pregătea să se mute. Apoi, mama celor opt copii ai săi a murit
pe neașteptate. Pentru a se întreține, și-a vândut uneltele, a călătorit cu
copiii săi cu trenul la Oradea, iar de acolo cu o căruță trasă de cai, la Cluj.
Și-a început munca acolo în 1865. A învățat limba română pentru a putea
fi și el în slujba acestui popor.
Colaborează în lucrarea de distribuire de Biblii cu Antal Novak. Tot în
acest oraş organizează cursuri biblice pentru copii şi tineri, care mai târziu
au fost numite şcoala duminicală. Iniţial aceste cursuri au fost destinate
celor 4 copii ai lui, dar la aceştia s-au alăturat şi alţii; orele biblice le
ţinea la locuinţa sa. Şcoala duminicală organizată de el la Cluj a fost ulterior afiliată la
Alianţa Mondială a Şcoalelor Duminecale şi a fost vizitată în anul 1875 de
un delegat din partea conducerii centrale
a acestei organizaţii, fratele Morre. Pentru nevoile copiilor de la ora
biblică a tipărit cartea de cântări
Harfa Copiilor care conţinea 36 de cântări. Începuturile primei biserici
baptiste din Cluj sunt legate de activitatea desfăşurată aici de Rottmayer,
aceasta înfiinţându-se în anul 1873, an în care s-au stabilit la Cluj soţii Novak. În acest an
biserica baptistă din Cluj putea avea cel puţin 10 membri şi 30-40 de copii la ora biblică, program care deja funcţiona
încă din 1866.
Întorcându-se dintr-o călătorie la Hamburg în 1867, a vizitat în drum
spre casă o veche cunoștință, Magdonald Basteck, cu care s-a căsătorit
ulterior. Mai târziu însă, a regretat profund această mutare, deoarece ar fi
scutit familia sa de multă suferință. Ea era intolerantă față de copii, motiv
pentru care fratele Mayer a mustrat-o. Ulterior, s-a convertit la Biserica
Adventistă, ceea ce i-a îngreunat munca soțului ei. Copiii au fost nevoiți să
plece de acasă devreme.
La întoarcerea sa din Rusia în 1869, unde a vizitat congregații
germane, J.G. Onken a venit mai întâi în Catalonia. Acolo a botezat 111
persoane și a fondat congregația. La București, unde exista deja o congregație
germană, a numit mai mulți frați să slujească ca colpotori biblici și lucrători
misionari. Printre aceștia s-au numărat Jakob Hehn, Philipp Spiess, Ferdinand
Massier, Kowalsky, Daniel Schwegler și Franz Manz. Acesta din urmă a mers la
seminarul din Hamburg, a devenit misionar și nu s-a mai întors niciodată. Jakob
Hehn și Philipp Spiess au călătorit în Moldova, Roșiori de Vede, Pitești și în
Vechiul Regat până la Alexandria. P. Spiess a stăpânit limba română, a tradus
imnuri din Glaubensstimme (Glasul Credinței) și a publicat primul imnologic
românesc. Ferdinand Massier și-a continuat munca la București. Daniel Schwegler
a rămas la București și a vizitat ocazional Kronstadt.
În 1875, Konrad Spieß, iar un an mai târziu fratele său Philipp și
Kowalski au venit la Klausenburg pentru a-l ajuta pe Rottmayer. Konrad a mers
în regiunea Zips, Philipp la Stuhi-Weißenburg și de acolo înapoi la București.
La acea vreme, Johann Fleischer și Michael Gromen din Heltau au fost și ei
angajați ca și colportori. Aceștia nu fuseseră încă botezați, dar erau creștini
convinși și devotați. Meșterul tâmplar Emanuel Krestel din Hermannstadt a fost
angajat ca și colportor biblic. Metoda lor de lucru era să meargă din casă în
casă într-un oraș nou, oferind Biblii și cărți.
Când J.G. Onken s-a întors acasă prin Kronstadt, Klausenburg, Budapesta
și Viena, a găsit o congregație de creștini botezați deja în Kronstadt. În acel
moment, a simțit că era urgent necesar să trimită un misionar în Bürzenland și
în zona din jurul Hermannstadt-ului. Onken a luat în considerare plasarea
acestei zone în întregime sub conducerea lui Johann Rottmayer, pe care îl
considera capabil pentru această lucrare. Acest lucru a fost făcut, iar
Rottmayer a lucrat cu mare binecuvântare.
În 1876, cuplul Anton și Katherine Nowak au fost repartizați la
Cluj-Napoca și au călătorit prin Transilvania de la Hermannstadt la Kronstadt.
În ciuda vârstei înaintate, J. Rottmayer a continuat să lucreze
voluntar, chiar și după pensionarea sa în 1888 și a continuat să facă muncă
voluntară în lagărul principal.
Pe 26 martie 1901, Domnul l-a chemat pe slujitorul său credincios la
odihnă veșnică. Soția sa i-a ascuns moartea chiar și de copiii săi și l-a
înmormântat la Biserica Adventistă, din care aparținea, chiar dacă el nu era
membru. Astfel, a fost înmormântat în secretul tradițional, fără prezența
copiilor săi și fără știrea publică.
Johann Rottmayer a fost primul colportor biblic care a adus Biblia
românească populației românești din Transilvania de Nord, deși nu a tradus-o.
Surse:
Friedrich Georg Teulsch
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu