Alexa Popovici scrie în istoria baptiștilor despre
anabaptiști care s-au stabilit în Tulcea și că era o comunitate destul de mare.
Ca o completare aș prezenta ce scrie în
Monitorul Oficial al Regatului României în 1887 la pag 16.
Mișcarea Populației în județul Tulcea:
92246 locuitori total
Pe religiuni
1.
Ortodocși 64983
2.
Catolici 1321
3.
Armeni 878
4.
Luterani 1555
5.
Anabaptiști 498
6.
Mahomedani 10108
7.
Israeliți 3217
8.
Diverse secte 1992
Ca o notă de noutate ni se spune că între lipoveni
sunt 3 secte:
1. Cei cu biserică și popă.
2. Cei cu biserică și fara popă și la care serviciul
religios se face de dascăl, iar preotul vine din Rusia foarte rar să facă botez
și căsătoria religioasă.
3. Cei fără biserică și fără popă; aceștia sunt
denumți și fanatici pentru că nu se supun legilor.
Poate la diverse secte să fie și baptiști, asta o va stabili Mihai Ciucă care se ocupă de aceea parte a țării și nu numai.
Mișcarea Populației din România pe anul 1885, tipărit la
București în 1887, prezintă în tabele la rubrica: „Căsătoriți în religia”
urmatoarele religii:
9.
Ortodoxă.
10. Catolică.
11. Protestantă.
12. Armeană.
13. Lipoveană.
14. Mahomedană.
15. Israelită.
Protestanți aveam în județul Argeș 4, Brăila 3,
Constanța 7, Covurluiu 3, Dolj 10, Iași 3, Ilfov 136, Mehedinți 1, Prahova 7,
Putna 4, Tulcea 27, Tutova 1, total 206.
Aceste religii apar nescimbate până în anul 1906 când
apare Anuarul statistic al orașului București pe anul 1904 și 1905 tipărit la
București. Aici este o rubrică nouă: „Altă Religie”, dar este și o clarificare
de mare valoare. La religia Protestantă sunt trecute în paranteză religiile ce
le formează: „luterană, calvină, reformată, evanghelică și anabaptistă.
Aici spune că în București s-au născut în 1904, 201 copii în religia Protestantă, iar în 1905 178
de copii. Aceasta poate să însemne că avem și anabaptiști în București.
Deci anabaptiștii au existat în România și după anul
1900 când poporul baptist se dezvolta din ce în ce mai rapid pe tot cuprinsul țării
noastre.
Slăvit să fie Domnul în veci de veci!
Din păcate / fericire, atât în primul caz, cât și în cel de-al doilea, este vorba de baptiști și nu de anabaptiști. Nu putem vorbi de comunități anabaptiste pe teritoriile românești în sec. XIX sau XX. Legat de Tulcea, Alexa Popovici a fost indus și el în eroare de alții, dar nu a existat niciodată o comunitate de menoniți acolo, e doar o legendă urbană. La ora actuală există posibilitatea efectuării unor cercetări amănunțite care aduc la lumină modul în care au stat lucrurile, fără a lăsa loc ambiguităților.
RăspundețiȘtergereDe ce baptiștii apar sub titulatura de anabaptiști în diverse lucrări, precum cele citate mai sus, e greu de spus. Se prea poate ca baptiștii germani din Vechiul Regat să fi lansat intențional această confuzie, dorind a fi percepuți drept o comunitate „istorică”. Să nu uităm că la ora recensământului, trecuse doar un pic peste 50 de ani de la formarea primei biserici pe continent, la Hamburg. La ora respectivă baptiștii nu erau recunoscuți legal nici în Rusia, nici în Bulgaria, Ungaria, Austria etc. Exista evident o temere față de autoritățile române, care au preluat Dobrogea la finele anului 1879. Chiar dacă Regele Carol I a promis păstrarea libertăților religioase ale fiecărei minorități (este interesant că Imperiul Otoman era pe atunci un exemplu de libertate religioasă, comparativ cu Austria, de pildă), precum și a regimului proprietăților, coloniștii germani și-au pierdut multe drepturi prin anexarea Dobrogei, lucru care a generat o emigrare masivă a lor spre SUA și Canada, în special între 1885-1905. Printre cei emigrați au fost și foarte mulți credincioși baptiști.
Și eu m-am mirat când am văzut în Enciclopedia României, apărută în jurul anului 1900, că la Cataloi apare un mic lac numit „Iazul Anabaptiștilor”. Și Cataloi / partea lui germană / era aproape integral baptist și nicicând n-a fost anabaptist.
La 1900, poporul baptist se dezvolta rapid în Banat și Crișana, ceva mai lent în restul Transilvaniei și extrem de puțin în Vechiul Regat.
La fel și Anuarele Statistice ale Bucureștiului perpetuează această confuzie, pe care o suspectez intențională, dar nu am nicio dovadă. Alexa Popovici a făcut o lucrare extrem de valoroasă, însă și el a vrut să dea greutate „istorică” baptiștilor români, legându-i de anabaptiști, însă istoricește vorbind, între comunitățile vechi anabaptiste, refugiate cândva pe teritoriile noastre și mișcarea baptistă nu există absolut nicio legătură. Chiar și doctrinar ne separă mai multe lucruri decât credem iar Oncken, patriarhul baptiștilor continentali s-a împotrivit din răsputeri asocierii mișcării baptiste cu vechii anabaptiști, chiar dacă a cooperat bine cu menoniții.
Mihai, știi că și eu credeam la fel despre anabaptiști, dar acum scrie nu într-un ziar oarecare ci în Monitorul Oficial al României.
RăspundețiȘtergereA doua obiecție este că această informare apare și în „Revista Israelită” din 1887 pag. 18. Dacă românii ar fi duși în eroare, credeți ca evreii ar accepta aceeași gogoașă?
A treia obiecție este că nu puteau să fie 498 de baptiști la Tulcea în anul 1887. Sau au fost? Eu aș fi tare bucuros să fie așa.
Ar mai fi și a patra obiecție la care mă gândesc dacă s-ar accepta o așa minciună scrisă care se fie citită de unii cărturari români interesați de istoria religiilor.
Pot să fie baptiști amestecati cu anabaptisti și să rezulte acel număr destul de mare pentru mine.
Totuși Mihai ai observat că ție ți-am incredințat descâlcirea ațelor.
Aveți prea mare încredere în ce scria în Monitorul Oficial. E o lucrare alcătuită de oameni, care sunt supuși nu doar erorii, ci, mai ales, ignoranței. Acești oameni nu aveau cunoștințe despre ultimele mișcări creștine apărute în ultima jumătate de secol. Evreii erau și mai ignoranți în ce privește creștinismul, credeți-mă. Ei cel mult au reluat informații vehiculate de alții. Nici noi, care trăim în epoca informațională, nu știm toate grupările creștine apărute în ultima jumătate de secol. Cum v-am explicat, bănuiesc că baptiștii au lăsat intenționat această confuzie, ei nevrând să atragă prea mult atenția asupra lor. În plus, sunt foarte convins că majoritatea lor nu știau a face distincție între anabaptiști și baptiști. Erau fermieri și singura lor carte era Biblia.
RăspundețiȘtergereÎn județul Tulcea nu puteau fi anabaptiști. Dar 498 de baptiști erau fără doar și poate, numai că aceștia erau germani și ruși și nu erau români. Nu uitați că 498 include și aparținătorii, iar familiile baptiștilor germani dobrogeni aveau în medie 6-12 copii fiecare. La acea oră, existau patru biserici, fiecare cu casă de rugăciune proprie: la Cataloi, la Atmagea, la Ciucurova și la Tulcea, aceasta din urmă fiind ruso-germană. Casa de rugăciune din Atmagea a fost inaugurată de Oncken în 1869. Cea din Cataloi fusese construită cu doi ani mai devreme. Biserica din București a fost considerată de cei din Hamburg, până prin 1882 sau 1883 drept filială a celei din Cataloi.
Un ultim argument - anabaptiști în teritoriile românești au fost strict de sorginte germanică. Aceștia s-au refugiat aici în urmă cu vreo 400 de ani. Or germanii dobrogeni s-au stabilit aici după 1842, venind din Basarabia, originea lor fiind extrem de bine cunoscută. Există foarte multă literatură în domeniu și foarte multe studii de specialitate - ei au fost luterani și catolici. Nici vorbă de altă filieră. Mulți dintre cei luterani s-au convertit la baptism, după 1864, când a venit la Cataloi un grup de baptiști germani care fuseseră expulzați din Rusia.
Nu am datele pentru 1887, dar în 1890, biserica din Cataloi raporta la Hamburg un număr de 8 filiale (incluzând Tulcea, Atmagea și Ciucurova), 4 case de rugăciune, 8 lucrători laici și 2 ordinați, precum și 237 de membri botezați. Cu aparținătorii depășim lejer cifra anunțată.
În registrul de membri ai bisericii lui Meyer, înființată la Budapesta în 1874, între primii 12 membri erau doi germani botezați la Cataloi, împreună cu soțiile lor, care lucrau ca și colportori de Biblii în Ungaria. La acea oră erau șase colportori de Biblii originari din Cataloi, activând în Ungaria, Bulgaria și Bucovina. Ulterior au deservit și Vechiul Regat și Slovacia.
Lucrurile nu sunt așa cum par - vă spun că am studiat foarte mult subiectul.
Mihai, știi ce zice Agur „căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri”.( Proverbe 30:33) Totuși vrem să iasă adevărul la iveală, asta ne interesează pe noi.
RăspundețiȘtergereDacă ai dovezi, voi accepta bucuros documentația ta și vom accepta amândoi că statul nostru drag o fi el în perioada antebelică, interbelică sau antebelică nu prea ne-a iubit.
Cea mai bună dovadă este să consultați o carte bună de istorie a bisericii și veți vedea că în sec. XIX nu mai exista niciunde vreo grupare care să se numească „anabaptistă”. Existau grupări provenite din mișcarea anabaptistă, dar acestea aveau o identitate bine definită, cele mai cunoscute fiind amishii, hutteriții și menoniții. Aceștia nu se prezentau ca anabaptiști ci drept menoniți, huteriți sau amiși și așa erau luați în evidență în țările în care trăiau.
RăspundețiȘtergereCâteva elemente definitorii anabaptiste, care îi separă de baptiști sunt:
-pacifismul - nu pun mâna pe armă, nu fac serviciu militar, nu merg la război
-practica spălării picioarelor
-cei mai mulți nu practică botezul prin imersie totală, ci prin stropire, vezi: http://gameo.org/index.php?title=Baptism
-comunitatea are un control mare asupra membrilor și familiilor componente, autoritatea fiind deținută de bătrânii la propriu.
-la huteriți și posibil la amiși, nu există proprietate particulară, ci colectivă
Mărturisirea de credință a primelor biserici baptiste din Anglia, de la 1644, începe cu aceste cuvinte: „A CONFESSION OF FAITH of seven congregations or churches of Christ in London, which are commonly, but unjustly, called Anabaptists;” (http://www.reformedreader.org/ccc/h.htm)
Asocierea anabaptiști-baptiști se face ușor datorită numelui, dar practicile și doctrinele diferă considerabil, mult mai mult decât denumirea dă de bănuit.
Simplul fapt că la baza credinței lor este "pacifismul", este o dovadă de netăgăduit că în România nu putea exista o comunitate de 500 de anabaptiști, întrucât statul român nu excludea pe nimeni de la serviciul militar. Din acest motiv menoniții și huteriții au emigrat masiv în SUA și Canada, unde au negociat intensiv obținerea scutirii de serviciul militar și plata de impozite pentru război. În primul război mondial, guvernul american a "uitat" acest lucru și a încorporat cu forța câțiva hutteriți, care au fost bătuți crunt până au murit, dar nu au acceptat să pună mâna pe armă. Ei sunt considerați martiri de către hutteriți.
Încă ceva, faptul că în diverse lucrări „științifice” românești, baptiștii sunt încadrați la un loc cu martorii lui Iehova, nu înseamnă că avem ceva comun cu ei. La tribuna parlamentului, Grigorie Comșa, episcop ortodox, a spus o sumedenie de minciuni despre baptiști și discursul lui există în Anale, asta nu înseamnă că lucrurile scrise și spuse într-un asemenea cadru sunt și reale.