Răcoarea de la umbră, mai bună ca cea din casă

„ Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”(Eclesiastul 3:11, VDCC)

Zilele acestea Dumnezeu ne lasă să trecem printr-o caniculă ce ne afectează organismul. Stau în casă și scriu, dar disconfortul termic pune stăpânire pe inimă și o accelerează, nu mă simt bine de  loc, dar nici peste măsură de rău, pentru că în cameră este aer ce vine de afară prin geam, adierea vântului. Ieri am fost cu bunii noștri vecini, Valer și Rodica, să punem pe „sălceri” trifoiul cosit de două zile  și discutam cu soția cum vom sta în câmp pe acest soare dogoritor? Au venit vecinii cu tractorul și remorca, ne-am îmbarcat și o primă surpriză plăcută a fost că aerul ne-a schimbat starea din organism. Ajungând la câmp am constatat că inima era mai în formă și capul nu era „umflat”.

Ce frumos era câmpul! Plăcut să privești și cam de jur împrejur copaci cu umbră îmbietoare, dar nu era timp să stai. Lucrul ne-a obosit, transpirația și-a făcut apariția, parcă nu aveai aer, căldură mare. Din când în când ne opream și ne adăposteam la umbră, ce plăcut. Nu era ca în casă, aer apăsător, ci un aer plin cu oxigen care ne înviora organismul trudit și înfierbântat.

Ajunși  acasă, ne-am așezat pe pat, camera aerisită întruna, dar nu era  acel confort ca de la câmp; de ce?

Pentru că Dumnezeu a creat  în natură o calitate mai bună de înviorare. Copacii dau oxigen din belșug, apoi Dumnezeu din cămările Lui lasă adierea vântului și omul este copleșit când plămânii i se umplu de aer curat și proaspăt, răcit de adiere și umbră. Mă gândeam că și Avraam a constatat acest lucru când stătea la umbra stejarului și constatăm și noi că ceea ce Dumnezeu a creat este mai bun decât ce creăm noi.

„1. Iahve i S-a revelat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, în timp ce acesta stătea la intrarea cortului lui în perioada de caniculă a zilei.”
(Geneza 18:1, BVA)

Mai observ al doilea lucru, că Dumnezeu a creat o patrie și mai bună, cu un confort și mai bun și la care trebuie să privim, să dorim să ajungem acolo.

„1. Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,
2. zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
3. Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
4. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
5. Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
6. nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.”
(Psalmi 91:1-6, VDCC)

Ce Dumnezeu bun, ce confort bun ne-a creat, de ce am ales sudoarea?

„ Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.”
(Geneza 3:8, VDCC)

Aici mai avem șansa ca prin oferta bună a lui Dumnezeu  să stăm cu El într-un mediu și o ambianță mai înaltă, ca cea din mediul creat de El, pentru că vom sta nu numai la  umbra Lui ci în prezența Lui.

Cei ce nu vor fi cu El, nu vor avea răcorire și nu se vor bucura de confortul oferit de prezența Lui.

Bucură-te acum de răcoarea umbrei Lui, ca să fii în confortul veșnic al Lui.