Cine sunt?

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Constantin Adorian - 1882-1954 - primul președinte al baptiștilor din România




Constantin Adorian
Dacă în Ardeal pe vremea Austro-Ungariei și apoi pe vremea României Mari, Dumnezeu ridică pe fr. Vasile Berbecar, la București, Dumnezeu îl alege pe Constantin Adorian.
Constantin Adorian este numit de către fr. Daniel Mariș și fr. Teodor-Ioan Colda ”Un lider Baptist Român  vizionar” în cartea dumnealor cu același nume. Cartea a apărut în anul 2015 și prezintă cu deamănuntul viața și activitatea fr. Adorian. O recomand cu plăcere tuturor baptiștilor și nu numai.
Despre  Constantin Adorian  mai scrie fr. Ioan Bunaciu în cartea dumnealui ”Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste” din 1979 pag. 250-263.  Fr. Ioan Bunaciu scrie: „Suntem obligați să recunoaștem vizionarismul său, și jertfirea de sine..”
Redau totuși biografia scrisă de fr. Alexa Popovici  în „Istoria Baptiștilor din România, Vol. I. 1856-1919, pag. 128-130, dar numele lui Constantin Adorian  apare în orice carte de istorie a baptiștilor.
Citind bibliografia dată ne vom convinge că Constantin Adorian  a fost folosit de Dumnezeu pentru formarea poporului Baptist din România.



”PASTORATUL CU RISC . CONSTANTIN ADORIAN.
 In România veche, credincioşii baptişti nu aveau nici o bază legală de fiinţare. Ei au existat datorită toleranţei şi faptului că nu erau cunoscuţi şi astfel au­torităţile nu i-au sesizat. De aceea, pastoratul unei biserici baptiste a însemnat înfruntarea riscului. Acest risc 1-a luat C. Adorian şi el s-a distins prin curajul, energia şi răbdarea sa.
Constantin Adorian s-a născut în Bucureşti la 15 Iulie 1882 într-o familie săracă.  Cu o constituţie fizică plăpândă; anemic, el trebuia îngrijit în mod deosebit. 
A fost dat la liceu, dar din cauza sărăciei nu 1-a putut termina, şi pentru faptul că avea un organism firav, a fost dat să facă practică la una din cele mai mari drogherii din Bucureşti, în acea vreme, aceea a farmacistului Mihai Stănescu. 
De aici s-a   mutat, la 14 Septembrie 19oo şi s-a angajat ca vânzător la drogheria Ion Tetzu din Strada Academiei, la care a stat 9 ani şi jumătate.  Fiind tânăr din Bucureşti, cu un serviciu bun, el se purta cât se putea mai elegant, la pas cu moda de atunci. La drogherie a auzit într-o zi vorbindu-se des­pre nişte credincioşi germani, care se adună pentru închinăciune   la o biserică a lor pe Strada   Popa Rusu 28.  Ceea ce a auzit vorbindu-se în drogherie despre aceşti credincioşi i-a stârnit curiozitatea şi într-o Du­minica seara în iarna de la finele anului 19o2 s-a dus într-acolo. Sosise prea devreme.  In sanctuarul bisericii nu era nimeni, decât un om înalt care punea cărbuni în sobă. Adorian a intrat şi s-a aşezat într-un sca­un. După ce a pus cărbunii pe sobă, bărbatul respectiv a venit la el şi aşa murdar de cărbuni cum era, i-a întins mâna cu căldură.  C. Adorian avea într-o mână mănuşile, cu manşete albe, tari, i-a întins şi el mâ­na, însă cu reţinere. Dar vorbele lui calde, prieteneşti, privirea plină de dragoste, zâmbetul senin al omului cu cărbunii,l-au vrăjit.  Peste   o oră şi ceva, casa de rugăciune s-a umplut, iar la amvon a apărut omul cu cărbunii; acum însă   era îmbrăcat curat. Serviciul divin din    acea seară a fost primul şi cel hotărâtor  pentru pocăinţa sa. Amănuntele   acestea le-am auzit chiar de la C. Adorian în predica sa din 4 Oct. 1936, la Congresul Regional Baptist ţinut în Arad.
Bărbatul acela a fost Iohann  Hammerschmidt, păstorul bisericii, un om a lui Dumnezeu.
In ziua de Paşte 19o3 a fost botezat de Hammer­schmidt.
La 21 Mai 19o7 s-a căsătorit cu o tânără    din biserica germană,  Luiza Hohn, fiica colportorului de Biblii de la Socie­tatea de Biblii din Bucureşti. 
In Sept. 19o9, i-a murit primul copil,   cu numele Claudiu. La câteva zile s-a despărţit de mamă şi de soţia în do­liu şi împreună cu Iohann Fleischer a plecat la Seminarul Teologic Bap­tist din Hamburg,  Germania. Aici a studiat până în 1911. 
In 1912 a în­ceput să păstorească biserica baptistă română înfiinţată.
In familie a fost dăruit cu încă patru copii, doi băieţi şi două fe­te.
La precongresul de la Bucureşti din 28-3o Noiembrie 1919, când s-a format Uniunea Bisericilor Baptiste Române şi a fost ales un co­mitet provizoriu, C. Adorian a fost ales preşedinte.  Primul Congres, ce s-a ţinut la Buteni, judeţul Arad în 13-15 Februarie 192o a fost ales Preşedintele Uniunii, funcţie în care a fost reales la 28-3o Sept. 1922.
Din cauza stării sale fizice n-a putut face călătoriile necesare, de aceea în 28 Ianuarie 1925 a demisionat. A fost directorul revistei, Farul Mântuirii.
 Intre 1922-1925 a fost directorul Seminarului Teolo­gic Baptist din Bucureşti şi mai mulţi ani a fost profesor la Vechiul Testament şi Teologia Pastorală.
 La Congresul de la Buteni, în 23-24 Oct. 1948 a fost ales din nou vicepreşedintele Uniunii şi reales în Con­gresul ţinut la Bucureşti în 28-29 Iulie 1951.
A păstorit biserica fără întrerupere până la moarte: singur,   iar în colaborare cu Lucaşa Sezonov între anii 1933-1938, cu Petre Truţa între anii 1938-39, cu Jean Staneschi între 1949-1952 şi cu Alexa Popovici între anii 1952-1954, când trece la cele veşnice.
 In dimineaţa de 4 Ianuarie 1954 a murit şi în 7 Ianuarie 1954 a fost înmormântat în cimi­tirul Belu-Evanghelic din Bucureşti.
Figura sa a fost bine cunoscută în ţară şi în străinătate. El a fost prezent la aproape toate congresele baptiste ţinute în ţară şi la patru în străinătate, şi anume: Berlin 29 Aug.-3 Sept. 19o8, Londra 19-21 Iulie 192o, Stockholm 21-27 Iulie 1923 şi Berlin 4-lo August 1934.” 

 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu