Ioan Dan - 1898 – 1983

Fratele Ioan Dan a fost dăruit de Dumnezeu pentru zona Clujului, precum Vasile Berbecar pentru zona Aradului și Constantin Adorian la București. Acești frați s-au unit și au muncit cu dăruire pentru organizarea poporului baptist din România.

Fr. Ioan Dan a colaborat la redactarea proiectelor de statut din anul 1925 - 1950. A făcut memorii la autorități pentru apărarea drepturilor religioase ale fraților baptiști care erau persecutați, s-a luptat pentru poporul baptist să-l așeze pe poziția ce o aveau baptiștii din Europa. A ținut dări de seamă și conferințe ca să facă poporul baptist tot mai văzut și activ. A participat la redactarea Regulamentului Casei de Pensii din 1958.

A scris articole în revistele baptiste ale vremii: Farul Mântuirii, Pacea, Călăuza  și Îndrumătorul Creștin Baptist, iar în 1932 a fondat revista Glasul Tineretului Baptist care a funcționat până în anul 1935.

S-a născut la 19 ianuarie 1898 în comuna Turea, raionul Cluj, fiind fiul lui Ioan și Anastasia. Era un fiu harnic, care își ajuta părinții la munca pământului, păzea oile și alte lucrări de agricultură.

Din anul 1904 și până în anul 1913 frecventează școala primară din comuna natală.

În anul 1913 pleacă la Budapesta să se angajeze și găsește de lucru ca muncitor la căile ferate, în gara de răsărit din Budapesta, fiind plătit cu un salariu redus, fiind copil.

În 1915 se angajează la Uzinele de piele unde lucrează ca muncitor calificat până în anul 1916, luna mai.

În anul 1916 împlinind vârsta de 18 ani este încorporat în armata austro-ungară și face o parte din primul război mondial până la revoluția din 1918 când se afla pe front  în Italia, de unde vine prin Germania și Austria, ajungând acasă abia la sfârșitul anului.

În anul 1919, luna februarie, a fost chemat pentru serviciul militar în armata română unde a fost trimis la Școala de Subchirurg militar pentru gradul de Plutonier-sanitar pentru spitalul militar din Cluj, până în anul 1922 când este lăsat la vatră.

În timp ce era încă în armată se întâlnește și primește pe Domnul Isus în inima lui și este botezat la 29 Mai 1921 de către fr. Pop Carol.  

În 1922 a fost numit impegat de birou la Inspectoratul de Igienă Cluj, de unde a frecventat cursurile de liceu.

În anul 1929 se căsătorește cu sora Ana, născută Bruda din Făgăraș și împreună au 6 copii: Magdalena, Emanuel, Cornelia, Alexandru, Victor și Monica.

Dovedind o mare râvnă și pricepere în mânuirea Cuvântului Domnului este ales ca păstor secund la Biserica Baptistă maghiară din Cluj, în anul 1922-1924 și evanghelist al Bisericii Baptiste Române din Cluj-Mănăștur.

Din anul 1925-1930 este predicator neordinat al Bisericii Baptiste din Cluj și secretar al bisericilor din jud. Cluj.

În anul 1928 la Congresul tineretului baptist din România este ales ca președinte, calitate ce o deține până în anul 1938. A participat la Congresul tineretului baptist din 3 continente, ținut la Praga în 1931. Tot în acest an participă la Congresul Internațional al Școlilor Duminicale, ținut la Budapesta.

Din anul 1929 nu uită și de orașul său și începe să organizeze bisericile din jud. Cluj, Someș,Năsăud, Turda și Mureș și în anul 1930 reușește să organizeze Comunitatea Baptistă de Cluj, iar în anul 1930 este ales președinte, slujire ce o deține până în anul 1940.

În anul 1930 fr. Ioan Dan a fost decorat de M. S. Regele Mihai I. cu ”Crucea Meritul Sanitar” clasa II. Decret regal No.902 din 17.03.1930.

---

Între anii 1933-1940 face parte din Comitetul Uniunii ca vice-președinte.

În anul 1940, după cedarea Ardealului, este detașat cu serviciul din domeniul sanitar la Sibiu, unde Biserica Baptistă din acest oraș îl alege ca păstor de la 1 ianuarie – decembrie 1941.

Din 1942- 1945 a fost păstorul BisericiI Baptiste din Sighișoara unde a și fost ordinat de către fr. Folk Iohan, predicator german și Flueraș Mihai, predicator român.

Din martie – decembrie 1945 este ales președinte al Comunității Baptiste de Alba-Iulia.

La Congresul baptiștilor din România ținut la Arad în 1945 este ales ca președinte al Cultului și este reales în această înaltă slujire și o deține până în anul 1951.

Din anul 1951-1955 a fost ales în slujba de casier central al Uniunii.

Câteva luni în anul 1955 a fost director al Seminarului Baptist din București.

Din 1945-1961 este președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste  din regiunea Cluj.

Din anul 1958 deține calitatea de consilier al Casei de Pensii al Cultului Baptist din România.

În anul 1983, pleacă acasă la Domnul și este condus de un mare număr de credincioși și reprezentanți ai Cultului Creștin Baptist din România, lăsând în urmă o bogată activitate spirituală ce trebuie cercetată de noi.