Istoricul Bisericii Baptiste Aiud, de Ioan Giura

Felicit și mulțumesc fratelui păstor Ioan Giura pentru că mi-a pus la dispoziție mie și tuturor iubitorilor de istorie baptistă, un mic istoric al Bisericii Creștine Baptiste Aiud. Istoricul este concentrat pe persoana fratelui Cosman Gheorghe, despre care am scris AICI. Pe lângă istoric, fratele Ioan mi-a pus la dispoziție mai multe poze, din care voi posta doar câteva, din lipsa spațiului.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru oamenii devotați lucrării Domnului, pentru modelul frumos lăsat în urmă.

Redau o scurtă biografie a fratelui Ioan Giura:

        S-a născut în 01 octombrie 1955, în localitatea Târnăviţa, judeţul Hunedoara, din părinţi credincioşi baptişti.

        A fost botezat în 27 iulie 1975, în Biserica Baptistă din Mihăieşti, judeţul Hunedoara.

        A absolvit Facultatea de Teologie pastorală din cadrul Universității „Emanuel” din Oradea și Facultatea de Inginerie din Hunedoara.

        S-a căsătorit cu Lidia, având împreună 2 copii: Bianca-Cristina și Adrian-Gabriel și 3 nepoți: Gloria, Ștefan şi Ema-Victoria.

        A slujit ca păstor mai mulți ani la Biserica Baptistă „Betania” din Aiud și la Biserica Baptistă „Biruința” din Hunedoara, iar în prezent slujeşte ca păstor pensionar la Biserica Baptistă „Maranata” din Răchitova (judeţul Hunedoara).

     I S T O R I C

               

                                                                     al

                                  BISERICII  CREȘTINE  BAPTISTE  din  AIUD

                                     (BISERICA BAPTISTĂ  Betania  din  AIUD)

         Se împlinesc anul acesta, 2018, 95 de ani de când, în 1923, a luat ființă Biserica Creștină Baptistă din Aiud, însă începuturile pocăinței pe aceste meleaguri sunt mai vechi. Astfel, în anul 1908, un tânăr din Gârbovița, pe nume Dan Pavel, plecat în căutare de lucru, ca mulți alți tineri din vremea aceea, la București, aflând despre pocăință și întorcându-se la Domnul, este botezat în capitala țării, pe 16 ianuarie, ca apoi, în anul 1910, să fie botezată și soția lui, Ana, născută în Geoagiul de Sus. Odată întors la Domnul, tânărul Dan Pavel hotărăște să aducă vestea bună și în satul natal, în Gârbovița. Prin urmare, după o călătorie pe jos, care a durat 3 săptămâni, după cum mărturisea, ajunge în Gârbovița și spune despre pocăință, mai întâi celor din familia lui. În urma lucrării pe care o face, primul rod îl constituie fratele său după mamă – Țon Izidor, care se întoarce la Domnul și este botezat pe 7 iulie 1918, în biserica din Sebeș, de către Igna Ștefan. (Menționăm că distanța în timp dintre botezul lui Dan Pavel și botezul fratelui său, Țon Izidor, se datorează, probabil, primului război mondial, când tinerii erau mobilizați pe front, neputându-se boteza, chiar dacă primiseră credința.)  Un an mai târziu, respectiv în anul 1919, primesc botezul nou- testamentar alte trei persoane din satul Gârbovița (sau născute în Gârbovița), și anume Ciungan Laurențiu, în localitatea Deuș (jud. Cluj), botezător fiind Pop N. (probabil Nicolae Pop al Gârbăului, după cum este numit de Alexa Popovici în Istoria Baptiștilor din România), Țon Andronic, la Partoș (Alba Iulia), botezător fiind Ioan Popovici din Petriș și Țon Ioan, în localitatea Gârbău (jud. Cluj), botezător fiind tot Pop N. (Nicolae – n.n.) În anul 1920 este botezată la Partoș – Alba, de către Ioan Popovici, și numita Csachi Raveca, iar în 1921, tot la Partoș, de către același botezător sunt botezați tânărul Boțan Ioan, împreună cu familia Koble.

        În anul 1922 se mută în Aiud, împreună cu familia, păstorul-botezător Kosman (Cosman) Gheorghe, fost șef de post de jandarmi, botezat la 22 iunie 1917, în comuna Vurpăr (jud. Sibiu), de către Gromen Ioan (Gromen Iohann, păstorul bisericii baptiste germane din Sibiu – n.n.), iar soția fratelui – Elena (Lina) – fiind botezată în anul 1918, la Sebeș, de către Igna Ștefan, devenind, după cum o caracteriza cineva „o bună și iubită credincioasă a tuturor celor ce au cunoscut-o.”   După o altă sursă însă, și anume Istoria răspândirii credinței baptiste în România, scrisă de Ioan Bunaciu, Cosman Gheorghe (Cosma Gheorghe – cum este numit în carte) s-ar fi mutat în anul1919 în Aiud, mai întâi cu serviciul dar, suferind „multe șicane din partea superiorilor” din cauza credinței, în 1921 își părăsește serviciul și se dedică în totul vestirii Cuvântului, devenind colportor de Biblii. Prin lucrarea pe care o face și prin mărturia personală câștigă câteva persoane din Aiud la credință, punând astfel bazele primei biserici baptiste  din Aiud, în anul 1921, însă actul oficial de constituire al bisericii apare doar pe 4 decembrie 1923, deci la o diferență de 2 ani, între timp fratele Cosman Gheorghe fiind ordinat ca păstor- botezător, la 5 iunie 1922. Este important de menționat faptul că procesul verbal de constituire al bisericii este semnat de 21 de persoane (membri). Tot cu această ocazie, este votat în adunarea generală și un fel de statut, numit ordinea interioară a adunării, având 19 puncte (articole), din care reținem următoarele:

           (Art.)1. Noi, adunarea, în unanimitate, recunoaștem și întărim că, cei ce am încheiat legământul cu Domnul, prin Isus Cristos, să respectăm porunca Domnului – Matei 18:15-17;

           (Art.)5. Fiecare membru al adunării trebuie să știe că este parte din trupul lui Cristos și să lepede cele lumești – 1Cor.5:7, Col.3:5-8;

           (Art.)6. Adunarea noastră sfințește ziua Domnului – duminica, zi în care nu va lucra nimic, nu va călători cu niciun mijloc de transport, nu va cumpăra și nu va vinde nimic, locul lui (fiecăruia – n.n.) fiind în adunare. Nu va consuma băuturi alcoolice, nu va fuma. Nu va acorda duminica nici ajutor la lucru altor persoane – Pilde 23:29-32; Col.2:21;

           (Art.)7. Adunarea Domnului, care este trupul Lui și templul Duhului Sfânt, construită din pietre vii (1Petru 2:1, Iacov 2:1) nu admite purtarea de îmbrăcăminte deosebită cu decolteu (gât gol) sau brațe goale, purtarea de bijuterii (inele, cercei, lănțișoare), care sunt idolatrie – Geneza 35:2-4; 1Tim.2:9-10; 1Petru 3:3-6. Trebuie să ne preocupe cele de sus, nu cele pământești – Col.3:2-4;

           (Art.)8. Membrii adunării trebuie să respecte conducătorul și să trăiască în dragoste;

           (Art.)11. Fiecare membru va vorbi despre problemele personale numai cu cei din cadrul comunității; toate lipsurile de la adunare trebuie să fie motivate; ș.a.m.d.

        În anul 1925, luna august, s-a votat o completare la acest așa-numit statut, numită Anexă la ordinea interioară, din care reținem: Fiecare membru al adunării are obligația de a se purta cu umilință, blândețe și supunere față de fruntașii adunării. Nu este voie a se purta niciun fel de podoabe cu ocazia nunților: mireasa nu poate purta podoabe, coroană, voal etc. Membrii adunării nu au voie să participe la nicio petrecere lumească, nici un frate cu o soră nu au voie să se plimbe singuri.

        În anul 1928 sau 1929, după cum apare în Istoria Baptiștilor, deci la aproximativ 5 ani de la constituirea Bisericii Baptiste din Aiud, se formează Comunitatea Bisericească Alba Iulia, care îi cuprindea pe baptiștii români din județele Alba, Sibiu, Hunedoara, Făgăraș și Brașov, structură la care aderă și biserica din Aiud. Un amănunt nu lipsit de importanță îl constituie faptul că în registrul de membri primit de la Comunitate sunt înscrise în jur de 70 de persoane, majoritatea din Aiud, dar și din localitățile învecinate – Aiud II (Aiudul de Sus), Gâmbaș, Păgida, Ciumbrud, Măgina și Gârbovița, ceea ce arată că doar în câțiva ani numărul credincioșilor s-a triplat, aceasta datorită faptului că în anii aceia au fost oficiate mai multe botezuri, dintre care amintim:

           - în anul 1924, august 10, în Aiudul de Sus, are loc un botez cu 24 de persoane;

           - în același an, pe 24 septembrie, în Ciumbrud, are loc un botez cu 7 persoane;

           - în anul 1925, în Aiud, are loc un botez cu 41 de persoane, dintre care 34 de persoane numai din Aiud, celelalte fiind din împrejurimi; printre cei care s-au botezat amintim aici familia Crișan Onisim și Ana;

           - în anul 1928, tot în Aiud, are loc un botez cu 17 persoane, printre cei botezați fiind și Ciungan Izidor din Gârbovița.

        Mai reținem în continuare și alte botezuri care au avut loc în Aiud, botezător fiind tot păstorul fondator al bisericii – fratele Cosman Gheorghe:

           - în anul 1930, este botezat Gheorfi Ștefan;

           - în anul 1931, sunt botezați familia Danciu Ciprian și Maria, Cosman Gheorghe junior (16 ani), Ștefănuț Anastasia și Ștefănuț Maria (soția fratelui Ștefănuț David din Ponor, botezat înaintea soției cu vreo 2 ani);

           - în anul 1934, sunt botezate Roșian Ana și soacra ei – Roșian Todorica;

           - în anul 1936, are loc un botez cu 32 de persoane din Aiud și împrejurimi, cu care ocazie fiind botezați, printre alții, Docea Gheorghe, la acea dată având doar 16 ani, împreună cu tatăl lui, Docea Ionuț, și Târnăvean Ioan, cel care peste ani va ajunge păstorul bisericii din Curtici – toți trei din Hopârta;

           - în anul 1940, este botezat Jurca Ștefan.

        Mai menționăm faptul că în această perioadă se ridică poetul creștin Simion Țion din Gârbovița, unul din primii poeți creștini (pocăiți), care publică un volum de poezii creștine, din care reținem poeziile Plugarul și misionarul, Mândria, Tăcerea ș.a., poezii care au fost recitate de mulți credincioși. (Chiar și autorul acestor rânduri, în perioada copilăriei, a răsfoit această carte, fiind impresionat de ea, iar peste ani, ajungând păstor în biserica din Aiud, s-a interesat de acest frate dar, din păcate, din familia lui nu a mai rămas nimeni în Gârbovița!)

        Și lucrarea Domnului a continuat, în Aiud și împrejurimi, cu toată opoziția vrăjmașului ascuns și a celui la vedere, respectiv împotrivirea autorităților locale și centrale, culminând cu desființarea Cultului Baptist și închiderea caselor de rugăciune ale credincioșilor baptiști, sub Antonescu, prin Decretul-lege nr.927 din 28 decembrie 1942, chiar dacă într-o nouă nominalizare a membrilor în Registrul de membri, după redeschiderea bisericilor, mai găsim înscriși doar 29 de membri, la care se adăugau și cei 24 de aparținători (copiii membrilor), după cum urmează:

1.     Familia Cosman Gheorghe senior – 3 adulți și  2 copii;

2.     Familia Cosman Gheorghe junior – 2 adulți și 1 copil;

3.     Familia Cosman Costan – 4 adulți și 3 copii;

4.     Familia Țon Izidor – 3 adulți și 3 copii;

5.     Familia Ciungan Laurențiu – 2 adulți și 2 copii;

6.     Familia Crișan Onisim – 2 adulți și 4 copii;

7.     Familia Danciu Ciprian – 2 adulți;

8.     Familia Țon Andronic – 2 adulți și 2 copii;

9.     Familia Boțan Ioan – 2 adulți și 3 copii;

10.  Familia Țon Ioan – 2 adulți și 2 copii;

11.  Familia Dan Pavel – 2 adulți și 3 copii;

12.  Jurca Ștefan;

13.  Roșian Teodora;

14.  Roșian Ana.

        După cel de-al doilea război mondial biserica continuă să crească din punct de vedere numeric, atât prin venirea unor membri de la alte biserici, cât și prin adăugarea unor membri noi în urma botezurilor oficiate.

        În anul 1946 ia ființă organizația de tineret Spicul, compusă din două grupe – una de băieți (16) și una de fete (15) și coordonată de un comitet format din 5 membri, după cum urmează: Cosman Gheorghe junior, Gaciu Gavrilă, Roșian Silvia, Crișan Maria (căsătorită Bande) și Varodi Elisabeta. Tot în acest an ia ființă și corul bisericii, primul dirijor fiind Salomie Vasile. Se organizează și școala duminicală cu copiii, pe vârste. Și tot în 1946 biserica din Aiud se (re)afiliază la Comunitatea Baptistă din Alba Iulia, iar fratele Cosman Gheorghe se retrage din slujba de păstor, urmând a sluji în continuare benevol, pe lângă noul păstor al bisericii –  Zdrânc Artenie din Alba Iulia. Înainte însă de a ne despărți de cel care a pus bazele bisericii din Aiud, prin propovăduirea Cuvântului și exemplul său personal, să mai reținem modul în care îl caracteriza autorul Ioan Bunaciu în Istoria răspândirii credinței baptiste în România, pag.196: „Ca păstor, el a lucrat prin multe părți. A oficiat botez în Toplița și a avut de suferit multe prigoniri din partea jandarmilor. El era foarte activ, a mărturisit cu îndrăzneală Cuvântul Domnului și în fața judecătorilor și înaintea superiorilor lui militari.” Aș mai adăuga la aceasta și amănuntul nu lipsit de importanță că în urma botezului pe care l-a ținut la Sighișoara, în anul 1924, cu 7 persoane, s-a înființat biserica din Sighișoara.

        În anul 1947, 27 februarie, ca urmare a intervențiilor făcute la Primăria din Aiud, se aprobă locul de cimitir de pe str. Valea Lupului (Hepat).

        În anul 1949 vine ca păstor la Aiud, nu pentru mult timp, Pop Alexandru din Blaj, supranumit și păstorul peregrin, ca de la 1 ianuarie 1952, în urma solicitării bisericii la Comunitatea din Cluj, unde fusese arondată din 1950, să fie trimis seminaristul Mureșan Ioan, care va păstori nu numai biserica din Aiud, ci întreg cercul pastoral de pe raza raioanelor Aiud  și Luduș, format din 19 localități (8 biserici și 11 filiale) până în august 1961, când este destituit din slujba de păstor, ca urmare a demersurilor făcute de împuternicitul regional.

        Din 1961, după destituirea păstorului Mureșan Ioan, și până în 1964, biserica este păstorită de păstorul Ioan Botezan din Câmpia Turzii, iar din 1969 până în 1975 este păstorită de păstorul Nagy Ștefan din Ocna Mureș. Din anul 1975 biserica baptistă din Aiud este păstorită de următorii frați păstori:

           - Tomulețiu Nicolae ( 1976 – 1978);

           - Capotă Traian ( 1980 – 1987);

           - Dragomir Stancu (1987 – 2000);

           - Giura Ioan (2001 – 2009);

           - Mic Teodor (2009 – 2011);

           - David Cristian (2012 – 2014);

           - Taloș Călin (2015 – prezent).

        În ceea ce privește locurile în care biserica s-a adunat la închinare de-a lungul anilor reținem următoarele adrese:

           - strada Avram Iancu nr.3;

           - strada Ștefan cel Mare nr.58;

           - strada Ștefan cel Mare nr.26;

           - strada Ion Creangă nr.62;

cu mențiunea că locurile acestea au fost case particulare, unele dintre ele fiind transformate pentru a sluji scopului dorit, și anume nevoilor cultice. Doar în primăvara anului 2004 s-a început construirea unui lăcaș de închinare special conceput pentru acest scop, pe strada Ion Creangă nr.62, în locul vechiului lăcaș de închinare, și care a fost dedicat pe 29 octombrie 2006, în prezența unui numeros public din Aiud și împrejurimi. Totuși nu pot fi trecute cu vederea încercările înaintașilor pentru a avea un lăcaș de închinare, amintind aici efortul primului păstor – Cosman Gheorghe care, în anul 1929, după întăbularea unei grădini de pe strada Gheorghe Șincai, face planul pentru construirea unei case de rugăciune și obține autorizație de construcție, dar lucrarea nu poate fi realizată din lipsă de fonduri. Apoi, în anul 1958, se face din nou un plan de construcție pe un teren de pe strada Popa Șapcă, dar fără niciun rezultat, întrucât împuternicitul de culte „pierde” dosarul. Să mai amintim și cumpărarea sinagogii evreiești, de pe strada Simion Bărnuțiu, care între anii 1981-1983 este modificată pentru a servi nevoilor cultice, dar care, în urma unui proces abuziv, trebuie să fie retrocedată, astfel că, în anul 1985, s-a cumpărat o nouă casă pentru a fi transformată spre a servi nevoilor cultice, pe strada Ion Creangă nr.62, actuala locație a bisericii și, sperăm, ultima, până la Venirea Domnului!

        În răstimpul celor 95 de ani de existență pe care îi aniversăm s-au petrecut multe schimbări atât la nivel național, cât și local: un război mondial pustiitor, două dictaturi (antonesciană și comunistă), o colectivizare forțată, o schimbare majoră în ceea ce privește forma de organizare a societății (regalitate – republică), două schimbări ale orânduirilor (capitalism – socialism – capitalism) ș.a. Aceste schimbări au avut o influență, vrând-nevrând, și în biserică, în ceea ce privește numărul de membri, lucrarea și spiritualitatea. Au fost vremuri de libertate, dar mai mult de prigoană, atât din partea bisericii majoritare (și nu numai), cât și din partea Statului când, mai ales, în perioada dictaturii comuniste, politica partidului era de a restrânge tot mai mult libertatea religioasă, spre a se ajunge în final la desființarea religiei. Dar biserica a rezistat și lucrarea a mers înainte, chiar dacă nu puțini au trebuit să plătească prețul, printre aceștia numărându-se și păstorii. Am amintit câte ceva, în treacăt, despre suferințele îndurate de primul păstor al bisericii din Aiud – fratele Cosman Gheorghe, despre destituirea unui alt păstor – fratele Mureșan Ioan. Îl mai putem aminti și pe fratele Capotă Traian, care a fost mereu hărțuit de Securitate în tot timpul cât a stat în Aiud întrucât era implicat în răspândirea literaturii religioase și a Bibliilor, fapt interzis de autoritățile comuniste din acea vreme. Tot la fel și fratele Dragomir Stancu – un păstor neagreat de autoritățile comuniste – a ajuns păstor la Aiud pentru că nu i se aprobase intrarea în orașul Arad, deși păstorea o biserică din Arad de peste 10 ani și era obligat să facă o navetă de peste 150 km. Și aceasta este doar ceea ce știm. Dar câte alte suferințe nu vor rămâne ascunse, fiind descoperite și răsplătite doar în Ziua Judecății! Vom mai menționa doar un singur amănunt din acea perioadă, și anume că în anul 1983, biserica baptistă fuzionează cu o parte din biserica penticostală (pentru că acea „parte” din biserica penticostală, dorind să deschidă o altă biserică, a fost împiedicată de autoritățile comuniste să facă aceasta!). În această perioadă, care a durat până după Revoluția din 1989, când s-a înființat oficial Biserica Penticostală Nr.2 din Aiud, ca păstor a slujit și fratele Stan Gheorghe, din partea fraților penticostali.

        Astăzi trăim vremuri de libertate religioasă, ale căror zori au apărut odată cu Revoluția din decembrie 1989. În aceste vremuri, mai exact în anul 1994, un grup de aproximativ 20 de credincioși baptiști s-au desprins din biserica-mamă, formând împreună o a doua biserică baptistă în Aiud – actuala Biserică Baptistă  Sfânta Treime de pe strada Liviu Rebreanu, păstorită de mai mulți ani de către fratele Mureșan Matei. Și pentru că veni vorba de un nume pe care ceealaltă biserică baptistă îl poartă: și biserica a cărei întemeiere o serbăm astăzi poartă un nume. În adunarea generală din 27 ianuarie 2002 s-a hotărât ca ea să se numească Betania – Casa harului sau Casa îndurărilor lui Dumnezeu și nădăjduim ca ea așa să fie și să rămână: o casă a îndurărilor lui Dumnezeu pentru multe suflete prezente și viitoare, din Aiud și împrejurimi, până la Venirea Domnului.

        Biserica Baptistă Betania din Aiud numără astăzi 128 membri și peste 20 aparținători (copiii credincioșilor), având și 3 biserici – filiale în localitățile Hopârta, Gârbova de Sus și Decea. Are o bogată și fructuoasă activitate cu copiii, copiii bisericii fiind premiați de mai multe ori la olimpiadele biblice – faza pe Comunitate și Națională. Are o formație corală, formată din 30 coriști. Și dacă l-am amintit pe primul dirijor de cor, din 1946, an când a luat ființă primul cor al bisericii – pe fratele Salomie Vasile, să-i amintim și pe ceilalți dirijori care au preluat și continuat lucrarea până în zilele noastre: Gândilă Ioan, Mureșan Ioan, Roșian Mihai, Dragomir Petrică, Tomulețiu Nicolae, Roșian Augustin, Grigor Vasile, Giura Lidia, Chiciudean Ioan, Docea Adrian și Ciungan Ruben.

        La ceas aniversar să spunem deopotrivă: Eben-Ezer! (Până aici Domnul ne-a ajutat!) dar și Maranata! (Domnul nostru vine!)

                 Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

                                                                                                              (Romani 11:36)