Continui să prezint Bisericile Creștine Baptiste din
România care au vechime. Însă îmi pare rău, că doar pe scurt pot să fac
prezentările. Sunt fapte vrednice de aducere aminte care se vor pierde, dacă nu
ne vom apleca să scriem ce ne-au povestit părinții, bunicii și srăbunicii care
au dus credința până la sfârșit în condiții extrem de grele. Fratele Copocean Ovidiu, pastor
al cercului de biserici din Cărbunari, Dognecea și Slatina-Nera, mi-a pus la
dispziție ,,Istoricul Biserici din Cărbunari”, lucru pentru care îi mulțumesc
mult.
Despre autor.
Fratele Copocean Ovidiu, s-a născut în ziua
de 14 ianuarie 1973 în localitatea Cărbunari din județul Caraș-Severin.
Bunicii și părinții fratelui au fost credincioși
baptiști și de mic copil a fost dus la Casa Domnului, a fost învățat să-L iubească
pe Domnul Isus. A crescut în biserica din Cărbunari și a slujit în toate
sectoarele, începând cu cel muzical și apoi în slujirea cu Cuvântul. A fost botezat în anul 1990 în 16 iulie la Cărbunari de către
fratele păstor Sârbu Puiu.
A făcut școala generală la Cărbunari
și liceul la Reșița, iar în luna ianuarie a anului 1994 a terminat armata. A
absolvit Institutul Biblic de la Timișoara și este licențiat în teologie la
Seminarul Covincton din Statele Unite extensia Lugoj.
Se poate spune, că fratele a urcat treaptă cu
treaptă până a ajuns ceea ce este astăzi, doar prin mila Domnului, care L-a
ajutat. A fost în comitetul bisericii, la început membru, apoi secretarul bisericii
iar mai târziu diacon și prezbiter. După plecarea fratelui Remus Runcan frații
trebuiau să caute un alt păstor, aşa că, acolo la Cărbunari, s-au orientat, au
căutat iar în anul 2007 fratele Ovidiu a fost ales ca păstor al bisericii din
Cărbunari. Anul acesta s-au împlinit 13 ani de când slujește în calitatea
aceasta la Cărbunari, ulterior a fost chemat să slujească la Slatina-Nera și la Dognecea, mulțumită lui
Dumnezeu pentru Harul acesta pe care îl are de a fi în slujba Lui. Este
căsătorit, Dumnezeu l-a binecuvântat cu doi copii, un băiat și o fată, amândoi
făcând legământ cu Domnul în apa botezului. Fata este căsătorită iar ginerele Bogdan
Vieru este de asemenea păstor în zona Lugojului, la Ohaba Forgaci și de anul
acesta este student la Institutul din București la distanță.
Fratele Copocean Ovidiu slăvește
pe Dumnezeu pentru tot ajutorul Lui de care a beneficiat până în prezent.
ISTRORICUL
BISERICII CREȘTINE BAPTISTE
MARANATA
CĂRBUNARI LA 100 DE ANI
1920-2020
26 iulie 2020
INRODUCERE
Istoria acestei
biserici este strâns legată de bisericile din Știnăpari, Anina și
Moldova-Nouă. Istoricul bisericii de la
începuturile ei a fost întocmit de fratele Bâtea Ilie fiind ajutat în această
lucrare de datele care au rămas de la următorii frați bătrâni : Bâtea Ilie (
tatăl fratelui păstor Bâtea Ilie), Ardeleanu Ion (a lu’
Dârja), Borcean Nicolae, Ardelean Nicolae, Telescu Ilie, Izvernari Matei
(Nistor), Izvernari Ilinca, Munteanu Matei, Sârbu Petru, Borcean Ion, Avram
Floarea, Bâtea Maria, Sârbu Mihai și fratele păstor Andrițoi Gheorghe. Aceştia
s-au străduit să adune aceste date, fie din registrele vechi care au rămas, fie
de la frații care au fost în viață la data întocmirii acestui istoric.
Putem vedea în
acest istoric lucrarea înaintașilor noștrii, putem vedea râvna lor, dragostea
lor și jertfa lor depusă pentru lucrarea Evangheliei.
CAPITOLUL 1
1922-1925
Așa cum am arătat
în partea introductivă istoricul acestei biserici este legat de bisericile din
Știnăpari, Anina și Moldova-Nouă. În anul 1919 când biserica din Anina ia
amploare printre cei convertiți la credință este și fratele Bâtea Ilie, care în
anul următor, 1920 primește botezul nou-testamentar în orașul Moldova-Nouă,
botez oficiat în Dunăre de către fratele păstor Drăgilă Dumitru. După primirea
botezului, fratele Bâtea Ilie începe lucrarea de propovăduire a Evangheliei în
comuna sa natală, toată săptămâna lucra în mină la Anina, iar sâmbăta venea
acasă la familie și în acest timp predica Evanghelia în diferite familii. Un
ajutor prețios în această lucrare l-a dat fratele Izvernari Ion și soția lui
din Știnăpari. Fratele Bâtea Ilie ia legătura în această lucrare cu frații
păstori Șuveți Ioan și Enașcu Vasile și la scurt timp apar primii snopi ai
Evangheliei : Ardelean Ion cu soția, Ardelean Floarea, Boboescu Ilinca și Adam
Marta și în felul acesta se pune temelia acestei biserici.
Fratele Ilie Bâtea
deși avea o familie mare, compusă din 6 copii pune la dispoziție casa dânsului
amenajând camera cea mai mare ca locaș de închinare unde biserica funcționează
regulat timp de trei ani, din 1922 și până în 1925. În această perioadă scurtă
apar și alți membrii : Borcean Nicolae (Ghilă) cu soția, Ardelean Nicolae, Rață
Maria, Rață Costa, Ardelean Ion ( a lu’ Drumaru),
Schinteie Maria (Becica) și alții. Timp de un an biserica este păstorită de
frații Șuveți Ioan și Enașcu Vasile, iar din anul 1923 vine ca păstor, Craiovan
Ilie de la Moldova-Nouă. Fratele Craiovan organizează lucrarea de propovăduire
în toate ramurile de activitate iar un aport deosebit în această lucrare l-a
adus sora Nistoran Sandală, care a organizat surorile luând ființă prima
societate a surorilor în biserică, apoi sora Sanda a lucrat cu tineretul și cu
copii. De partea muzicală a bisericii s-a ocupat un timp fratele Rogobete
Andrei tot din Moldova-Nouă care a înființat primul cor al bisericii, fratele
cu clarinetul cânta cu fiecare voce în parte și prima cântare care a fost
învățată a fost ,,Aproape convins de
Cuvântul divin”.
CAPITOLUL 2
1925-1947
În anul 1925 biserica
face un pas mare, frații cu multă jertfă cumpără o casă de la prietena Boboescu
Stana care mai târziu devine și ea soră, și imediat frații încep amenajarea
acestei case ca și locaș de închinare. În această casă biserica a funcționat 21
de ani. În anul 1929 fratele Ilie Bâtea se mută definitiv la Anina cu întreaga
familie iar lucrarea în biserică este încredințată fratelui Ardelean Ion, care
de acum are o misiune grea, de a conduce lucrarea din biserică atât din punct
de vedere al predicării Evangheliei cât și pe plan muzical.
În această
perioadă apar noi membrii : Telescu Ilie, Lepădat Veta, Munteanu Matei, Avram
Floarea, Andrițoi Maria, Ardelean Nicolae, Borcean Ana, Muntean Maria, Roșian
Maria, Sârbu Petru, Sârbu Nicolae, Muntean Gheorghe, Murgu Gheorghe, Murgu Ana,
Borcean Pavel, Schinteie Maria, Borcean Nicolae, Borcean Dumitra, Bâtea Ana,
Marișescu Nicolae, Marișescu Ana, Bâtea Ioana, Andrițoi Magdalena, Borcean
Ioana, Sârbu Oprița, Andrițoi Maria, Boboescu Maria, Boboescu Sofia, Boboescu
Sali, Boboescu Ilinca, Schinteie Ion (Becica), Bâtea Maria, Bâtea Matei,
Presnescu Maria, Borcean Floarea, Borcean Ilinca, Borcean Nicolae, Borcean Ion,
Borcean Floarea, Borcean Maria și Runcan Floarea.
Tot în această
perioadă bisericile din Știnăpari și Cărbunari primesc în anul 1936 ca păstor
al lor pe fratele Costa Popescu. Ca bătrâni ai bisericii în această perioadă au
fost frații Bâtea Ilie, Ardeleanu Ion, Munteanu Matei, Sârbu Petru, Borcean
Nicolae, Borcean Ion, Borcean Matei, Marișescu Nicolae și alții. În această
perioadă biserica crește și numeric și spiritual, atât frații bătrâni
menționați mai sus cât și alții încep pregătirile în vederea construirii unui
nou locaș de închinare iar în anul 1946 se începe efectiv lucrarea de
construcție a actualului locaș de închinare. Frații depun eforturi mari, muncă
fizică și bani, unii dintre ei și-au vândut animalele, alții și-au vândut
pământurile și alte bunuri ca să poată termina lucrarea de construcție, au fost
și multe opoziții din partea autorităților, dar cu ajutorul lui Dumnezeu s-au
înlăturat toate piedicile și pe data de 7 septembrie 1947 s-a făcut inaugurarea
acestui locaș în care suntem adunați astăzi.
CAPITOLUL 3
1947-1958
Lucrarea ia amploare, se înființează un alt cor cu tineri
plini de râvnă condus de tânărul Bâtea Nicolae, cor care funcţionează până în
anul 1952 când fratele Bâtea Nicolae se mută definitiv la Reșița. În anul 1948
pleacă la Seminar frații Munteanu Nicolae și fratele Schinteie Gheorghe care
termină în anul 1952 și sunt ordinați ca păstori, primul la Cărbunari și
Moldova-Nouă iar fratele Schinteie la Vârciorova.
După deschiderea
noului locaș de închinare în anul 1947 are loc un botez în aer liber în valea Andriului
cu 11 suflete : Andrițoi Maria, Borcean Maria (Dumitra), Borcean Gheorghe
(Ghilă), Boboescu Mihai (Dumitruțu), Borcean Ana, Borcean Maria (Safta), Muntean
Ion, Murgu Maria, Schinteie Ana (Becu), Sârbu Gheorghe (Oprița), Sârbu
Gheorghe. În anul 1956 revine la Cărbunari fratele păstor Munteanu Nicolae care
după ordinare la numai câteva luni s-a mutat la Moldova Nouă și lucrarea ia
mare amploare, în toamna aceluiași an se înfințează din nou corul de către
fratele Ion Izvernari și primele cântări care s-au cântat au fost ,,Mărire Ție Isuse” și ,,Cerurile slăvesc pe Domnul”. În anul
1957 are loc un alt botez în valea Andriului cu 11 suflete din Cărbunari și
câțiva din Știnăpari, botez oficiat de către fratele păstor Gheorghe Andrițoi.
Au fost botezaţi : Andrițoi Floarea
(Cagetu), Bâtea Gheorghe, Borcean Ilinca (Istudor), Cârjan Gheorghe, Cârjan
Maria, Petcu Nicolae, Roșian Nicolae ( Lupu), Roșian Floarea (Lupu), Runcan
Ion, Sârbu Ion, Sârbu Mihai.
Tot în anul 1957
datorită faptului că biserica a devenit neîncăpătoare, sub îndrumarea fratelui
Munteanu Nicolae cu mari eforturi se obține autorizația de prelungire a
bisericii cu încă 7 metri. La această lucrare un rol important l-a avut fostul
primar Nicolae Rață, care a dat referințe bune despre credincioșii din
Cărbunari, și în 7 decembrie 1958 are loc serbarea de deschidere și un botez cu
6 suflete oficiat de fratele păstor Nicolae Munteanu.
CAPITOLUL 4
1958 până în
prezent
În anul 1961 în
urma unei hotărâri a Consiliului de miniștrii s-a redus numărul de biserici și cu
acest prilej bisericii noastre i s-a ridicat autorizația de funcționare și a
fost închisă timp de 3 ani până în anul 1964. În perioada cât biserica a fost
închisă, frații au luat hotărârea ca la sărbătoarea Învierii Domnului Isus să
țină serviciu, și au intrat în biserică și au ținut serviciu. Şeful de post
când a auzit lucrul acesta a chemat pe frații Ion Borcean, Nicolae Borcean și
Petru Sârbu și sub influența alcoolului i-a luat la rost ba, chiar a încercat
să-i bată, după un timp i-a lăsat să plece avertizându-i să nu mai țină nici un
fel de serviciu și să nu mai intre în biserică.
În această
perioadă frații au făcut demersuri pentru obținerea din nou a autorizației dar
fără nici un rezultat. În anul 1964 prin luna iulie un înalt funcționar din
Inspectoratul Cultelor a venit la Cărbunari pentru a rezolva niște conflicte în
biserica ortodoxă, frații când au auzit lucrul acesta s-au dus și i au
prezentat situația bisericii, l-au chemat la biserica, i-au arătat clădirea și
l-au rugat să intervină pe lângă Ministrul Cultelor pentru obținerea autorizației.
Acesta s-a oprit și după ce a stat puțin pe gânduri i-a sfătuit să facă un
memoriu la Președintele țării, Gheorghe Gheorghiu- Dej, memoriu în care să
prezinte situația și dacă se poate o fotografie cu clădirea bisericii. Frații
au făcut cum li s-a spus și cu câteva zile înainte de 23 august un alt
funcționar a venit și a adus autorizația bisericii. După deschiderea bisericii
a venit fratele păstor Nicolae Rață și a făcut organizarea bisericii, lucrarea
a început din nou și în anul 1965 s-au botezat 8 suflete, botezul ținându-se la
Moldova Nouă.
În toamna anului
1973, întrucât era mult tineret, fratele Mihai Sârbu ia inițiativa înființării
unui cor care cântă până în anul 1981. În anul 1981 frații hotărăsc înființare
unei orchestre și iau legătura cu fratele Costa Ciocoi de la Dognecea care vine
la Cărbunari și face această lucrare care dăinuiește și astăzi. Despre perioada
de după 1990 nu voi spune prea multe lucuri pentru că o cunoaștem mai
îndeaproape, în perioada aceasta biserica a fost păstorită de către frații
Sârbu Puiu, Cimpoca Ilie, Runcan Remus și actualmente Copocean Ovidiu. Perioada
de după revoluție a fost o perioadă binecuvântată
prin faptul că au fost vremuri de libertate și Cuvântul lui Dumnezeu s-a vestit
în biserică și au avut loc diferite evenimente, ne încredințăm și în continuare
în Mâna Domnului și Îl rugăm să ne poarte și în continuare pe Brațele Lui.
Biserica a fost
păstorită de la înființarea ei și până în prezent de următorii frați păstori :
Șuveț Ioan, Enașcu Vasile, Craiovan Ilie, Popescu Costa, Sorescu Meilă, Cocariu
Mircu, Munteanu Nicolae, Bâtea Ilie, Andrițoi Gheorghe, Rață Nicolae, Vucu
Iacob, Scobercea Ion, Constantin Nicolae, Sârbu Puiu, Cimpoca Ilie, Runcan
Remus și actualmente Copocean Ovidiu.
Slăvit să fie
Domnul !!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu