Belicov Petru 1907 – 1977 din Anadalchioi

 

Fratele Belicov Petru s-a născut în ziua de 20 octombrie 1907, în oraşul Anadalchioi, judeţul Constanța. Părinții fratelui Petru se numeau Alexandru și Elisabeta.

După terminarea studiilor liceale este admis la Facultatea de Ştiinţe Economice din Bucureşti.

În timpul studiilor frecventează Biserica Baptistă „Golgota” din Bucureşti, unde este botezat în anul 1936, de către Lucaşa Luca Sezonov.

 Începând din anul 1947 este profesor al Seminarului din Bucureşti, predând: Istorie Bisericească, Drept bisericesc, Geografie biblică, Limba română și Limba maghiară.

Fratele Petru Belicov este desemnat de către Bordul de Misiune Externă al Convenţiei Baptiste de Sud în calitate de reprezentant al României în cadrul organizației noastre baptiste.

În ziua de 25 ianuarie 1946 primul ministru Petru Groza primește delegația baptistă compusă din următorii frați: Ioan Dan, Marin Dumitrașcu, Petru Belicov și Ioan Rus. La distinsa înrunire au fost discutate probleme generale. În zilele de 9 și 11 februarie 1946, fratele Petru Belicov, reprezentatul bordului de misiune din America merge împreună cu fratele Marin Dumitrașcu, secretarul general al Uniunii în audiență la ministrul de culte. Scopul acestei întrevederi viza aprobarea statutului Seminarului Teologic Baptist din București, a cărui înființare a fost decisă și votată la Congresul de la Arad.

În zilele de 29 și 30 aprilie 1946 în ședința Uniunii ținută la București, fratele Petre Belicov este cooptat în Comitetul Uniunii din partea Bordului de Misiune.

În zilele de 16 – 18 august 1946 la Reșița se întrunește Comitetul Uniunii la care se discută chestiunea reorganizării și a refacerii Cultului Creștin Baptist, ca urmare a hotărârii Maiestății Sale Regelui Mihai, de recunoaștere a cultului baptist. Această libertate care vine odată cu recunoașterea publică, pentru o perioadă cel puțin, a avut loc în anul 1944. Pin urmare se pun bazele Comitetului de ajutorare și reconstrucție iar președinte este ales fratele Petru Belicov.

În ziua de 20 aprilie 1947 fratele Petre Belicov participă la serbarea de încheiere a cursurilor anului I de la Seminarul Teologic Baptist, care provizoriu avea sediul, la Buteni în județul Arad.

Fratele Petru Belicov a fost o personalitate marcantă în lumea baptistă. În sprijinul afirmației anterioare, vă voi dezvălui că la al Șaptelea congres Mondial Baptist ținul la Copenhaga în zilele de 29 iulie – 1 august 1947, conducerea mondială a baptiștilor a observat absența lui de la întâlniri. De aici putem deduce cât era de apreciat, respectat și prețuit în rândurile confraților și colegilor săi baptiști nu numai din România, ci și de pretutindeni.

În anul 1948, în care comunismul a fost instituit  în România, fratele este foarte împlicat în păstrarea unei legături amiabile între Seminar și conducerea comunistă a statului. Rolul de mediator i se potrivește mănușă. Fratele  Belicov  va fi în continuare profesor la Seminarul Teologic Baptist până la sfârșitul carierei sale și a sfîrșitului obștesc.

Fratele Petru Belicov pe lângă slujirea cu atâta devotament în cadrul Cultului Baptist a fost o vreme și directorul Inteprinderii de Telefoane din București.

Fratele Petru Belicov este chemat acasă de către Tatăl ceresc în anul 1977

 

Surse:

Ioan Bunaciu

Nicu Mânzat

Arhive

Certificat de naștere

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Amfilofie Liubimirescu și păstrarea patrimoniului cultural baptist

 

Descopăr în cercetările mele săpând după literatura noastră baptistă veche, sentimente închise, pasiuni la care aproape li se termină speranța, dragoste nespusă pentru niște valori moștenite de la părinți, dorințe ce ar putea fi exprimate public pentru că sunt bunuri născute în suferință, dar unde? Blogul „Istorie Baptistă” caută și vrea să dea viață unor astfel de sentimente, care sunt învelite în dragoste, și păstrate într-o inimă plină de speranță.

După ce am publicat pe blog biografia fratelui Amfilofie Liubimirescu 1946-1987, sora Dana Sisoeva, fiica regretatului fratelui, aflând de acest articol a fost cuprinsă de nostalgie, pentru că tatăl ei a plecat la veșnicie, atunci când avea cea mai mare nevoie de el. Și-a adus aminte că în podul casei stă o comoară care a fost pusă la păstrare acolo, după ce fratele Amfilofie Liubimirescu a plecat dintre noi. Când familia  a renovat casa, multele cărți și amintiri vechi au fost adunate și duse la mansardă, dar mai târziu sora Dana a scos această comoară la lumina zilei. După o vreme, adică în 2 septembrie 2018 la Oradea am avut ocazia să ne întâlnim. A avut la dumneaei o această comoară inestimabilă, ce consta din cărți vechi și reviste baptiste, pe care o parte le-a păstrat, având pentru dânsa  o mare valoare sentimentală, iar cealaltă parte a pus-o cu generozitate la dispoziția cercetării noastre istorice.

În afara faptului că este fiica unui păstor cu mare dragoste și pasiune pentru literatură, sora Dana Sisoeva este căsătorită și locuiește în Barcelona împreună cu soțul și cei doi copii ai săi. Face traduceri din limba engleză, se implică în diferite campanii de strângere de fonduri, scrie pe blog, organizează tabere de copii și coordonează tabere pentru persoane cu dizabilități.

Mai jos redau așa cum am primit mesajul de suflet legat de tatăl dumneaiei și biblioteca sa bogată.

Lectură plăcută!

Biblioteca tatălui meu

Multă vreme după plecarea tatălui meu la Domnul, la numai 41 de ani, nu am realizat valoarea bibliotecii pe care o lăsase în urmă. Fusese adunată într-o perioadă în care, nu doar publicațiile religioase, ci orice carte care spunea o altă poveste decât cea a realizărilor regimului care inaugurase „epoca de aur” era greu de procurat. Din vitrinele librăriilor ne zâmbea „iubitul conducător” aproape de pe fiecare copertă și din lista cu lecturile obligatorii pentru vacanța de vară rareori găseam ceva. Biblioteca noastră conținea, în general, cinci categorii de cărți: publicații vechi, reviste sau broșuri, legate împreună între coperți tari; cărți religioase, în general publicate în străinătate și introduse prin contrabandă în țara noastră; cărți dactilografiate pe foi subțiri și cu ajutorul indigoului; opere ale literaturii universale și ale unor scriitori români, cărți de călătorii și de îndeletniciri practice (despre stupărit, horticultură și alte asemenea); cărți dintre cele agreate de regim și care dădeau bine atunci când reprezentanții acestuia îți inventariau avutul. Dintre toate, cu cele aparținând primei categorii tatăl părea a fi avut o relație aparte. Dintre publicațiile vechi făceau parte atât unele cărți publicate înainte de instaurarea regimului comunist (cum ar fi Ben Hur, de Lewis Wallace), cât și reviste religioase de tot felul, unele foarte vechi și cu foi lipsă. Multe dintre acestea le adunase de pe la bătrâni predicatori decedați, ai căror copii le depozitaseră în podul casei sau îl anunțaseră că vor să i le doneze. Mama mea își amintește cum venise de la cineva cu mașina încărcată de cărți și reviste vechi, cu foile îngălbenite și coperțile uzate. Dar nimic de felul acesta nu putea fi găsit în biblioteca noastră. Pentru că, după ce le curăța de praf, tatăl meu le așeza într-una dintre cele două prese – pe care le păstrăm și azi, mărturii ale dragostei lui față de cărți – și apoi le vopsea marginile cu cerneală roșie. După aceea, le sorta pe categorii, după conținut, mărime sau anul apariției, și așa mergea cu ele la un prieten care alegea un forzaț alb sau cu imprimeuri și apoi le lega între coperți tari, negre sau albastre. Foarte puține dintre ele aveau scris ceva pe cotor sau coperta exterioară, și cred că pentru a nu fi remarcate la o eventuală percheziție. Copil fiind, întotdeauna am fost atrasă de aceste cărți, mărturii ale unor vremuri apuse. Cea mai veche carte găsită în biblioteca noastră fusese publicată în anul 1866 la Blasiu (Blaj) și conține trei tipuri de ștampile ale aceluiași posesor din Iam, județul Caraș-Severin. Dar pe toate cărțile tatăl meu își imprima și ștampila proprie și, de fiecare dată când mă uitam la ea, eram mândră la gândul că mă cuprindea și pe mine (Liubimirescu A. putea însemna și Adriana, primul meu nume din buletin). Spre deosebire de mine și de fiica mea, care nu ne putem abține să nu ne mâzgălim cărțile prin sublinieri grăbite și multe notițe indescifrabile pe margine, tatăl meu avea un scris îngrijit și sublinia cu pix roșu și liniarul. Cartea era menită nu doar pentru uzanță proprie, ci pentru a trece mai departe, și orice deținător al ei nu trebuia decât să o înfrumusețeze sau să-i scoată în relief bogăția. Când a venit timpul să adunăm cărțile din bibliotecă și să părăsim casa pastorală din Oravița, mama mea le-a numerotat pe fiecare, pentru a fi așezate în casa de la Anina exact în aceeași ordine. Cele mai multe încă au numele scrise de ea atunci cu creionul. A venit apoi revoluția și am scos toate mizeriile de propagandă ale vechiului regim, pentru că își pierduseră rolul lor de paravan. Pe cele rămase le-am aranjat și rearanjat în multe feluri și în multe locuri. Pentru că pe majoritatea nu le-am putut adăuga la biblioteca mea – locuind în chirie, în mai multe locuri și chiar mai multe țări – mereu am căutat să le găsesc un loc potrivit, în grija cuiva care le apreciază adevărata valoare. Am mai și dăruit câteva dintre ele, pentru că cele mai multe au ajuns să fie depozitate în podul casei noastre, alături de multe alte cărți de-ale mele. Căci tatăl meu mă învățase să-mi fac o biblioteca proprie și îmi dăruia cărți potrivite cu vârsta mea, pe care îmi scriam cu mândrie numele. Când, în cele din urmă, domnul Vasile Bel s-a arătat interesat de aceste publicații vechi și mi-a vorbit de o bibliotecă în care, depozitate, le-aș putea revedea și studia oricând, am simțit că actul de donație din partea mea e cea mai înțeleaptă decizie și cea mai bună răsplată pentru munca tatălui meu de a îngriji câteva exemplare care altfel ar fi avut o viață scurtă și nu și-ar fi purtat povestea atât de departe. Poate că și cea mai bună răsplată pentru munca celor care au continuat să păstreze lumina Evangheliei – prin scris, predicare și răspândirea literaturii creștine – într-o lume amenințată de umbre întunecate.

Din pod jos

de jos în bibliotecă

Oprean Petru 1888 - ? din Poplaca

 

Fratele Oprean Petru s-a născut în ziua de 2 decembrie 1888 în localitatea Poplaca, județul Sibiu. Părinții se numeau Marin de religie ortodoxă și Maria născută Vurvar de religie baptistă și naționalitate română. Fratele Petru făcea parte dintr-o familie numeroasă, fiind cel de-al zecelea copil. La frageda vârstă de doi ani rămâne orfan de tată, fiind nevoit să muncească de mic copil. Mama fratelui s-a luptat cu greutățile și a reușit să-l dea la școală.

Primele clase primare le face în localitatea natală iar mai târziu își va desăvârși cunoștințele religioase, urmând cursuri biblice cu fratele Ioan Socaciu.

Fratele Petru aude Cuvântul Domnului la Biserica Creștină Baptistă din Sibiu și se predă Domnului pentru totdeauna, prin urmare în ziua de 29 septembrie 1910 este botezat de către fratele Ioan Țirban. Vine la Sibiu ca să facă ucenicia la specializarea dulgherie, fiind ulterior invitat de către o calfă, să participe la serviciul divin din biserica baptistă.

În anul 1910 este încorporat de către Centrul de recrutare Sibiu, în Garda Națională Sibiu de unde rămâne la vatră cu gradul de sergent. În anul 1914 a fost mobilizat și trimis la război.

În ziua de 18 mai 1919 se căsătorește în localitatea Sebeș din județul Alba cu Paraschiva, cu numele de fată Todor. Domnul le-a dăruit o mare bogăție, șase copii: trei băieți și trei fete.

După botez a început să predice la românii din Sibiu și Domnul i-a dat izbândă,  de aceea frații l-au ordinat în anul 1921 ca predicator al Cercului de Biserici Creștine Baptiste din Sibiu, care numărau 250 de membri și 280 aparținători. Fratele locuia în Sibiu pe strada Carpaților la numărul 33.

A început să lucreze prin Bisericile Baptiste încă din vremea stagiului militar, de exemplu în localitatea Vurpăr. În anul 1912 s-a stabilit în orașul Sebiș din Alba, lucrând cu credincioși și pentru aceștia, răspândind Vestea Evangheliei Domnului. În această localitate a lucrat doar un an, până în anul 1913.

În anul 1914 se mută la Alba Iulia începându-și slujirea ca predicator. Din păcate, aici a fost arestat, dus la Pretură și apoi interogat, fiind luat la bătaie de către preot, care după ce s-a calmat l-a eliberat din arest pe fratele Petru. A mai activat și în localitățile Mihalț, Lancrăm, Urlat, Partoș-Alba, Gura Râului, Jina. În această localitate, a lucrat până în anul 1957. În ziua de 15 august 1948 a oficiat un botez la Turda. 

În ziua de 19 decembrie 1954 participă la ordinarea a doi frați păstori, Ciorogarul Simion și Cocan Ioan în Biserica Creștin Baptistă din Râu de Morui pe valea Hațegului. Fratele Oprean Petru a făcut parte din comisia de ordinare alături de: Lăzărescu Ioan de la biserica Clopotiva și Crăciun Zaharia.

A fost un lucrător dârz, care nu s-a lăsat intimidat de persecuții și ură, ci dimpotrivă, a mers, a lucrat și a ajutat acolo unde era nevoia cea mai mare. Ba, chiar s-a mutat din localitate în localitate, asemeni unui pelerin, dorindu-și foarte mult, ca lucrarea Domnului să crească din zi în zi și Cuvântul de Aur al Evangheliei să prindă rădăcini în inimile, viețile și sufletele a cât mai mulți oameni.

Adresez și aici o rugăminte către cei care dețin alte informații despre fratele Oprean Petru, să mă ajute la completarea biografiei. Vă mulțumesc anticipat.

 

Surse:

Alexa Popovici

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

Catechismul Apostolic de Ioan Rose Socaciu vede lumina tiparului, în anul eveniment, cel al Marii Uniri din 1918.

Această carte, scrisă de Ioan Rose Socaciu, a fost publicată tocmai în luna decembrie a anului 1918 și are 165 de pagini. Din Prefața cărții aflăm următoarele: „Numele cărții este «Catechismul Apostolic», pentru că crede și declară învățătura lui Cristos tocmai precum au crezut-o, declarat-o Apostolii Domnului”.

Mai jos redau în întregime prefața cărții pentru a înțelege și mai bine despre ce este vorba. Postez mai întâi prima pagină, ca să vedeți originalul, pentru a nu lăsa vreun loc de dubiu, sau vreo întrebare. Ulterior voi posta cu ajutorul Domnului și cuprinsul.

  Vă doresc lectură plăcută.

                   Prefața

Această carte este, prin harul Domnului, pregătită a fi o mapă sufletească și o candelă luminătoare pentru toți cititorii. Creștinii vor afla în ea cunoștințe despre toate adevărurile Dumnezeești și hrana cea sufletească, după care multe suflete doresc (tânjesc); iar cei ce până acuma n-au pornit pe Calea Mântuirii, urmând lui Cristos, ci doresc a cunoaște Adevărata Credință Nou-Testamentală, ca să plece și ei cu noi pe Calea Domnului vor afla în această carte fiecare îndrumare, întrebare și răspuns, arătătoare spre CRISTOS Domnul și Mântuitorul nostru, în Care vor afla deplina mântuire și iertare.

Numele cărții este ,,Cathehismul Apostolic”, pentru că crede și declară învățătura Lui Cristos tocmai precum au crezut-o și declarat-o Apostolii Domnului... Altă Credință, afară de ceea ce este în Cristos, nu conține. Vor fi multe cărți și cu diferite scopuri, dar din cele ce am aflat, afară de Sfintele Scripturi, în Limba noastră românească, nici una nu are mai înalt scop și mai sfântă misiune decât Catehismul Apostolic. Izvoarele și îndrumările acestei cărți sunt Sfintele Scripturi; spre a da la față Adevărul cele ascuns de dinaintea poporului nostru românesc, autorul s-a simțit obligat numai și numai de Biblie – Cartea lui Dumnezeu – care este puterea lui Dumnezeu și spre mântuire la toți cei ce cred.

Catehismul Apostolic apare tocmai la timpul cuvenit - în timpul când învățăturile cele false se trudesc a se închuiba (a se băga, a se infiltra) în popor în mai mare măsură ca și până acum; când luxul și ateismul încearcă să surpă speranța neamului omenesc; când creștinii cei adevărați trebuie și sunt siliți mai mult decât în trecut să apere credința cea dată sfinților Domnului. Deci, scopul acestei cărți este să arate tuturor Adevărul, ca fiecare să poată alege grâul de neghină, și Credința cea Adevărată de învățăturile cele false.

Mă simt obligat a mulțumi întâi Domnului și apoi fraților în Cristos, care m-au încurajat în această operă. Datorez cu prisosință mulțumire Rev. George C. Ewart din Granville, Ohio, U. S. A., iubitul martor al Evangheliei, care a făcut în mare parte posibil tipărirea cărții.

Cu inimă plină de bucurie și cu rugăciune către Dumnezeu să reverse harurile Sale bogate asupra tuturor cititorilor și asupra neamului nostru românesc, vă dau această carte ajutătoare. Harul Domnului Isus Cristos, și iubirea lui Dumnezeu, și împărtășirea Duhului Sfânt fie cu voi toți. Amin.

Ioan Rose Socaciu

 

Pagubă Moisă 1882 – ? din Grăniceni

 

Fratele Pagubă Moisă s-a născut în ziua de 16 iulie 1882 în localitatea Grăniceni din județul Arad. Părinții fratelui se numeau Gheorghe și Maria născută Bălaj, de religie ortodoxă și naționalitate română. Fratele Pagubă Moisă a fost agricultor și avea în proprietate două hectare și patruzeci de arii de pământ pe care îl lucra.

Studiază șase clase primare.

Este atras de Cuvântul sfânt a lui Dumnezeu și în ziua de 12 iunie 1905 îl mărturisește pe Domnul Isus în apa botezului, fiind botezat de fratele Mihai Cornea.

A fost încorporat în armată în anul 1905, și în războiul din 1918 la Companie 3 pușcaș, dar este lăsat la vatră ca invalid de război.

În ziua de 3 iunie 1907 fratele Pagubă Moisă se căsătorește în localitatea Grăniceri cu Maria născută Ignea și Domnul îi binecuvintează cu cinci băieți: Moisă născut în 15 februarie 1909, Gheorghe – 19 octombrie 1912, Ioan – 22iulie 1917, Ștefan 25 noiembrie 1919 și Petru – 14 august 1923.

În anul 1928 i se încredințează ca predicator Biserica Creștină Baptistă din Grăniceri și împrejurimi localitatea unde locuia la nr. 155. Cercul de activitate avea 250 de membri și 85 aparținători, unde lucrează până în anul 1949.

Între ani 1930 și până în 1933 a făcut parte din Comitetul Comunități Baptiste Arad.

Ille Todor 1880 - ? din Groși

 

Fratele Ille Todor s-a născut în ziua de 10 februarie 1880 în localitatea Groși din județul Bihor. Părinții lui se numeau Petru și Ana, care avea numele de fată Moț. Aceștia erau de religie greco catolică și naționalitate română.

Face șase clase primare în localitatea natală.

În anul 1901 este încorporat de Centrul de Recrutare Oradea în Regimentul 37 fiind repartizat la Serviciul Sanitar.

În ziua de 28 septembrie 1904 fratele Ille Todor se căsătorește în localitatea Groși cu Ana iar Domnul le binecuvintează casa cu patru copii, doi băieți și două fete.

În zona de proveniență a fratelui Todor, își făcea lucrarea misionară fratele Mihai Cornea. Acesta predicând Evanghelia Domnului Isus Cristos, se întâmplă o minune iar fratele Ille Todor aude Vestea cea bună și în ziua de 11 octombrie 1908 este botezat.

În anul 1928 este ordinat ca predicator pentru Cercul de Biserici Baptiste Groși, plasa Alejd unde erau un număr de 73 membri și 49 aparținători. Fratele locuia în Groși, plasa Alejd din județul Bihor.

Alte informații despre parcursul vieții  fratelui Ille Todor nu am mai găsit. De asemenea și în ce privește Biserica Creștină Baptistă din Groși am găsit puține informații.

Surse:

Arhive

Ghiocel Iosif 1897 - ? din Socolari

 

Fratele Ghiocel Iosif s-a născut în ziua de 30 septembrie 1897 în localitatea Socolari din județul Caraș. Părinții fratelui se numeau Pavel și Maria de religie ortodoxă și naționalitate română.

Primele șase clase primare le face în localitatea de domiciliu iar mai târziu studiază trei cursuri biblice.

În ziua de 1 octombrie 1916 se căsătorește cu Elisaveta, născută Mircea în localitatea Ilidia, Domnul binecuvântându-i cu trei fete.

Auzind Cuvântul Domnului, se hotărăște să lase în urmă ispitele, lucrurile lumii și să își predea viața în mâna binecuvântată a Domnului. Astfel încât, în ziua de 15 octombrie 1917 este botezat de către fratele Ignea Ștefan în localitatea Lugoj.

În anul 1919 este încorporat de Centrul de recrutare din Caransebeș la Regimentul 37 Artilerie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În luna mai 1922 este ordinat ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă Socolari și cercul de biserici ce aparțineau de această biserică. Cercul de Biserici Creștine Baptiste Socolari avea un număr de 1195 membri activi și 549 de aparținători. Domiciliul fratelui Iosif Ghiocel era în Socolari la numărul 317, oficiul poștal Răcășdia, județul Caraș.

Fratele Iosif Ghiocel este păstor al următoarelor Biserici Creștin Baptiste : Socolari din anul 1922, Ciclova Română din anul 1929, Ciortea în anul 1925. Fratele Iosif a botezat 25 localnici în râul Caraș, Ietraf, Potoc, Răchitova, Reșița, Lescovița, Șușca, Mercina, Oravița și Vrani.

Fratele Iosif Ghiocel a fost un sulujitor harnic, și un iscusit  organizator de programe festive la care erau invitați diferiți oaspeți de seamă. În ziua de 25 decembrie 1925, invită două studente de la Școala de Fete. Întreg programul a adunat mulți prieteni la biserică. Fratele participa la diferite programe ale bisericilor din jur, care solicitau ajutorul de neprețuit al dumnealui: botezuri, deschideri de case de rugăciune, cununii, înmormântări și altele.

În anul 1935, între 26-28 s-a ținut la București o întrunire, în cadrul căreia a fost format un comitet care să se ocupe doar de Unirea celor două Uniuni. La această întâlnire, fratele Iosif Ghiocel a fost ales membru al Comitetului.

La Congresul din 27 – 28 octombrie 1945, care s-a ținut la Arad, fratele Iosif Ghiocel este ales ca și membru în Comitetul Uniunii.

La fel ca la toate biografiile care au semnul întrebării în loc de anul morții, rog pe cei ce știu alte informații despre fratele Iosif Ghiocel, inclusiv anul morții, să-mi dea o mână de ajutor. Vă mulțumesc anticipat. 

 

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin

Glasul Tineretului Baptist

Dermann Iakob 1891 - 1946 din Atmagea

Fratele Iakob Dermann s-a născut în ziua de 3 septembrie 1891 în localitatea  Atmagea din județul Tulcea. Părinții acestuia se numeau Iakob și Mina, credincioși baptiști de etnie germană și naționalitate română.

Studiază cinci clase primare în limba română și germană, apoi mai târziu urmează Cursuri Biblice.

În ziua de 16 decembrie 1920 se căsătorește în localitatea Atmagea, județul Tulcea cu Lidia născută Liedtke. Domnul le-a dăruit șapte copii, dar din nefericire, dintre aceștia patru  au plecat în veșnicie mult prea devreme.

În anul 1913 este recrutat de Cercul de Recrutare Tulcea și este încorporat în Regimentul 33 Infanterie Corp V, de acolo rămânând la vatră cu gradul de soldat.

Fiind născut într-o familie de baptiști,  a crescut în Cuvântul Domnului, l-a citit tot timpul și a trăit în spiritul celor spuse în Cartea Sfântă. A venit și ziua legământului ce pecetluia ascultarea glasului Domnului și în ziua de 2 noiembrie 1919 este botezat.

Deși în ziua de 11 august 1929 este ordinat, fratele Iakob, încă din anul 1921 se ocupa cu slujirea în Biserica Creștină Baptistă germană din Mangalia, fiind  păstorul ei în perioada anilor 1927 – 1934. A fost păstor și în localitatea Căscioarele, care se situa  la 50 km de Mangalia.

În anul 1932 după ce iese din adunare, în localitatea Darabani a fost bătut crunt, dar cu toate acestea, nu s-a temut și a continuat să facă misiune în Dobrogea.

În zilele de 4 – 10 august 1934 participă în Berlin la Congresul Alianței Mondiale Baptiste alături de o delegație formată din 25 de frați baptiști din România.

În luna noiembrie a anului 1934, fratele Dermann Iacob se mută cu familia în localitatea Friedenstahl, în sudul Basarabiei. Aici a slujit cu sârguință până în anul 1940. În anul 1939 i s-a retras recunoașterea ca și pastor, a fost și amendat cu suma de 3000 lei pentru că a omis să raporteze ceva.

După multe încercări, prigoane, pribegie și alte dificultăți prin care a trecut, fratele Dermann Iakob se îmbolnăvește, iar în ziua de 11 martie 1946. Domnul îl cheamă acasă unde nu se va mai întâlni cu suferința și boala, cu răutatea și intoleranța oamenilor lipsiți de iubirea propovăduită de Domnul Isus Cristos.

Mai multe date despre fratele Dermann Iakob le puteți afla în paginile cărții scrise de către fratele cărturar, Constantin Mitu, ,,Istoria Bisericii Creștine din Mangalia”.

Surse:

Arhive

Alexa Popovici 

Jolțe Florean 1896 - ? din Vadul Carol al II-lea.

Jolțe  Florean s-a născut în ziua de 10 aprilie 1896 în localitatea Vadul Carol al II-lea (azi Vadul Crișului) din județul Bihor, ținutul Someș. Părinții dânsului se numeau Ioan și Floare care erau de religie greco-catolică și naționalitate română.

Face două clase primare și urmează cursuri de predicator.

Este străpuns în inimă de Cuvântul lui Dumnezeu, și se hotărăște să-L urmeze cu credincioșie iar în luna octombrie este botezat de către fratele Buzi Carol.

În anul 1918 este încorporat de Cercul de recrutare de la Oradea – Bihor, având numărul matricol 1686 în cadrul Regimentului 85 Coloana 613, și a rămas la vatră cu gradul de soldat.

În luna mai a anului 1924 se căsătorește în localitatea Borozel din județul Bihor cu Elisaveta născută Hoșoș în anul 1888. Domnul le-a dat doi copii, un băiat și o fată. Fata s-a numit Elisabeta, la fel ca și mama ei, aceasta căsătorindu-se în ziua de 4 septembrie 1947 cu fratele seminarist, Madar Ioachim.

În anul 1934 este ordinat ca predicator pentru Bisericile Creștin Baptiste din Aleșd și Huedin, dar și pentru cele din împrejurimi. Fratele Jolțe Florean a fost Președintele Cercului de Biserici Baptiste din  Groși. Locuia la Topa de Criș, oficiul poștal Vadul Carol al II-lea, localitate unde, în cadrul bisericii baptiste de acolo a fost un stâlp important. În cercul său de slujire păstorea un număr de 800 membri. A mai păstorit Bisericile Baptiste din: Bălnaca, Beznea, Borod până în anul 1952.

În ziua de 27 decembrie 1939 a fost ales ca membru în Comitetul Comunității Oradea. La Conferința extraordinară din ziua de 15 decembrie 1940 este ales în cadrul aceluiași Comitet al Comunității din Oradea ca și bibliotecar. La alegerile din 10 mai 1945 este ales ca vicepreședinte al Comunității și reales la alegerile din 24 mai 1949. La Adunarea Generală a Comunității din ziua de 21 mai 1951 este ales ca membru în Comitet.

La Congresul Cultului Creștin Baptist din România, care a avut loc la Arad în zilele de 27 – 28 octombrie 1945, fratele Jolțe Florean este ales în Comitetul Uniunii.

În anul 1946 conduce pe ultimul drum pe un pioner al credinței, fratele Florea Constantin, care este chemat acasă la Tatăl ceresc la doar 56 de ani.

Fratele a fost un om devotat lucrării Domnului și susținerii frățietății, fiind mereu dispus să acorde ajutorul, acolo unde era nevoie, fie că era vorba de lucrări mai mici sau mai mari. A coordonat, a participat și a ajutat la ordinări de lucrători, botezuri, căsătorii, înmormântări sau la alte serbări pe care le țineau Bisericile Creștine Baptiste din acea zonă.

Mi-ar face o deosebită bucurie să fiu ajutat în demersul meu, de către d-voastră, onorați cititori, dacă ați putea veni cu informații suplimentare, în completarea datelor despre fratele Jolțe Florean.

 

Surse:

Ioan Bunaciu

Otniel - Laurean Vereș

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist 

Contează să fiu ortodox sau mântuit, să fiu religios sau să am Viață Veșnică?

 

Mîtuitorul, Domnul Isus spune: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?(Marcu 8:36, VDCC)

Sufletul este mai scump decât lumea și Mântuire este mai de dorit decăt religia.

Se distribuie public, dar și în privat sloganul:

„TE-AI NĂSCUT ORTODOX ? RĂMÂI ORTODOX !”.

 Mie nu mi se pare a fi un slogan corect, deoarece Biserica Ortodoxă susține că copilul născut este un păcătos cu 7 păcate strămoșești, mai bine spus un păgân și prin botez devine creștin. Deci, copilul se naște păgân, nu ortodox.

Biblia ne spune că copilul când se naște este sfânt.

14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. (1 Corinteni 7:14, VDCC)

15. Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască! Luaţi seama dar în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! (Maleahi 2:15, VDCC)

Învățătura Bisericii Ortodoxe este foarte eronată, deoarece Domnul Isus cheamă copiii la el și îi Binecuvintează, nu le cere botez și mai spune că Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.

14. Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” (Matei 19:14, VDCC)

14. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
15. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!” (Marcu 10:14-15, VDCC)

 

Pe vremea Domnului Isus oamenii erau interesați nu de iudaism, religia mozaică a poporului Evreu, ci  de Viața Veșnică.

17. Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Marcu 10:17, VDCC)

25. Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Luca 10:25, VDCC)

 

Primul meu interes este nu să fiu înrolat într-o religie care nu te poate mântui, ci să caut să fiu mântuit, având viață veșnică.

40. Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
(Faptele apostolilor 2:40, VDCC)

Mităr Nicolae 1895 – 1978, din Vrani

 

Fratele Mităr Nicolae s-a născut în ziua de  12 ianuarie 1895 în localitatea Vrani, județul Caraș Severin.

La vârsta de 33 de ani îl primește pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal și la data 14 septembrie 1928 este botezat în comuna Vrani. Acesta a fost primul botez în această localitate. S-a mai botezat aproape toată familia: soția, mama și bunica fratelui.

Biserica Creștină Baptistă formată s-a adunat în casa fratelui Mităr Nicolae, până ce au reușit să își facă o casă de rugăciune în anul 1937. Timp de 24 de ani a fost diacon al bisericii.

În anul 1940 fratele donează pentru misiune suma de 100 lei.

În ziua de 7 iulie 1978 Domnul îl cheamă acasă pe slujitorul său Mităr Nicolae, la vârsta de 84. Serviciul de înmormântare a fost oficiat de către frații păstori: Vuc Iacob, Bâtea Ilie, Dunca Cavril și fratele seminarist Liubimirescu Amfilohie.

Surse:

Bâtea Ilie

Ioan Bunaciu

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Turcin Dumitru 1928 – 1996, din Moldovița

S-a născut în data de 17 august 1928 în localitatea Moldovița, județul Caraş-Severin, în familia lui Nicolae şi Elena Turcin.

La vârsta de 20 de ani şi-a predat viața Domnului Isus, apoi a fost botezat.

S-a căsătorit în data de 25 ianuarie 1953 cu sora Ana Stighelbauer. Dumnezeu i-a binecuvântat cu 3 copii, dar primul dintre ei, o fetiță, a murit la 6 luni.

În perioada 1 septembrie 1954-31 octombrie 1957 a lucrat ca evanghelist în sectorul Jamu Mare, împreună cu păstorul Eftimie Sâmboteanu.

Între anii 1957-1961 a urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti. A fost ordinat ca păstor la Valeapai, în județul Caraş-Severin, iar în timpul anilor a slujit bisericile din : Valeapai, Grădinari, Gottlob, Valcani, Sânnicolau Mare, Biled, Saravale, Jamu Mare, Visag, Lățunaş.

A slujit, între anii 1975-1988 în calitate de contabil şi vicepreşedinte al Comunității Baptiste Timişoara.

O perioadă de timp a fost membru în Consiliul Uniunii Baptiste. După pensionare, în anul 1988, s-a mutat la Jamu Mare, unde l-a sprijinit pe fratele Gheorghe Sporea în lucrarea spirituală.

În timpul unei vizite făcute la Timişoara, în data de 17 martie 1996, inima lui a încetat să bată pentru acest pământ. Serviciul de înmormântare a avut loc în data de 20 martie 1996 la Timişoara şi a fost condus de pastorul Ioan Râncu. Au predicat Evanghelia pastorii: Ioan Stanca, Ioan Cuzman, Nicolae Constantin, Timotei Târziu, Dragoş Hudema, Ioan Trif, Dan Maleş, Petru Bulica şi Gheorghe Sporea.

 

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Un program de evanghelizare din anul 1981 de la Satu Mare, în care predică, pastorul Iosif Țon

Prezint acest program spre analiza acelora, care vor să fie informați despre atmosfera creată în biserică la un program de Evanghelizare cu predicatorul Iosif Țon și corul bărbătesc de la biserica nr. 2 Oradea (azi „Emanuel”).

Doresc să postez acest program mai ales pentru acei frați tineri, care vorbesc deși nu au trăit în acea vreme și dau lecții, dar degeaba le dau, pentru că tinerii de azi au puterea. Noi doar ne bucurăm pentru aceia ce slăvesc pe Dumnezeu dintr-o inimă curată și sinceră, vremea noastră a trecut. Acest program remarcabil, deși nu așa reușit sub raport al calității audio, este dedicat și seniorilor născuți înainte de anul 1960, care avem totuși o vârstă și ne amintim cu drag anii pe care Dumnezeu ne-a ajutat, să-i trăim în acea perioadă.

Dacă vei avea puterea să o asculți din capăt în capăt, cu siguranță, vei avea ocazia să-ți faci o mică idee despre perioada comunistă trecută, dar în care era prezent și atunci focul călăuzitor al Duhului Sfânt care îndruma și proteja comunitatea baptistă, deși minoritară dar care se bucura din plin în Domnul și trăia la cote înalte spiritual.

Această predică a fost înregistrată de multe casetofoane și apoi copiată. Un prieten al meu din Baia Mare a ascultat acest program cam în stare de ebrietate și a rămas așa de marcat de mesaj încât s-a pocăit. Predica aceasta a lui Iosif Țon a fost, putem spune, culmea apogeului, dacă se poate numi așa, de aici nu mai ai ce spune sau adăuga. De aceea unii pastori atunci când a plecat Iosif Țon în America au spus că i s-au terminat ideile pentru  predici și nu mai are ce predica. Predicile conțineau oricum foarte multe informații și cu această predică și-a epuizat toate argumentele.

În împrejurările acelea predica era sprijinită de statul ateu cu doctrina sa marxistă și venind cu un argument creaționist era și un act de curaj. Trezirea de la Oradea după anul 1982 începea să se stingă, dar încă avea efect puternic în popor. La venirea în România a lui Iosif Țon, după anul 1990 a avut loc o nouă trezire, folosind multe mijloace și schimbări de direcție, dar nu a mers. 

Vă doresc audiție plăcută și o lumină cerească să vă dăruiască Dumnezeul atotputernic care a gândit, a pus în aplicare și conduce istoria. A lui să fie slava! Amin!

Iosif ton 1 si 2 

Ille Marțian 1921 – 1994, din Mizieș

 

Fratele ILLE MARȚIAN s-a născut în ziua de 21 februarie 1921 în localitatea Mizieș, județul Bihor. Numele părinților este Casian și Ecaterina, de meserie plugari și naționalitate română.

Face patru clase primare pe care le termină cu calificativul foarte bine și mai târziu, în anul 1946 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din Buteni și termină doar un an.

La vârsta de 12 ani este înfiat de fratele tatălui său Ille Ioan, un om cu o stare materială foarte bună, dar care nu avea niciun copil și care locuia în localitatea Tărcăița.

Aici, în satul Tărcăița, a venit cu Evanghelia Domnului Isus, fratele Covaci Teodor din Oradea, (fratele Teodorica, după cum îl numeau frații) și Ille Ioan ascultă Evanghelia și îl acceptă pe Domnul Isus în viața lui ca Mântuitor și Domn.

Ille Marțian, ajunge în casa unchiului său, care era credincios și aici îl cunoaște pe Domnul  Isus ca Mântuitor și Domn și astfel la 15 AUGUST 1936 este botezat în localitatea Dușești, de Covaci Teodor (fratele Teodorica).

Din anul 1937 se implică în lucrarea de tineret. În ziua de 3 ianuarie 1937 se organizează la Biserica Creștină Baptistă din Sudrgiu o serbare tineretului din biserică la care participă și tinerii bisericilor din împrejurimi. Ille Marțian participă la această serbare și trimite informația la revista „Farul Creștin”.

În ziua de 29 august 1937 în Biserica Baptistă din Tărcăița a avut loc o serbare cu tema „Credința”, ocazie cu care au serbat și 10 ani de la înfințarea bisericii. Fratele Ille Marțian a deschis serbarea printr-o cuvântare prin care a arătat credința fraților din Tărcăița, care au luptat timp de 10 ani prin mari greutăți și de multe ori s-au ales cu capetele sparte, dar Evanghelia a biruit și astfel din Tărcăița Evanghelia a ajuns în alte 4 sate din jur.

În ziua de 21 noiembrie 1937 fratele Ille Marțian este ales secretar al tineretului baptist din cercul Sudrgiu, iar președinte este ales Ioan Dârlea. Mesajul i-a fost următorul: „Ce pot eu face ca tânăr pentru Domnul”.

În ziua de 28 iunie 1941 se căsătorește în localitatea Lazuri de Beiuș, județul Bihor, cu Silvia Bogușel și Domnul le dă șapte copii: Catalina, născută în ziua de 30 septembrie 1944, Ioan, născut în 28 octombrie 1945, Mihai, născut în 03 aprilie 1948, Nicolae, născut în 24 august 1949, Casian, născut în 21 mai 1951, Daniel, 23 octombrie 1957 și Lidia, 14 iulie 1959.

În anul 1942 este recrutat și încorporat în armată ca și combatant, luptând în prima linie a frontului .  În anul 1943 este rănit, fiind împușcat în umăr și dus în spitalul de la Galați, unde este tratat o perioadă, apoi este lăsat la vatră. 

Fratele Ille Marțian este ordinat în ziua de 20 iulie 1948 alături de frații Bocșa Gligor din Sudrgiu și Dan Gheorge, ca lucrători. Serbarea a avut loc în Biserica Creștină Baptistă din Sudrgiu, județul Bihor. Comisia de ordinare a fost compusă din Teodor Vicaș, președintele Comunității Baptiste Bihor, Mihai Vicaș și Covaci Teodor.

Ille Marțian a fost ordinat ca lucrător pentru Biserica Creștină Baptistă din Tărcăița și împrejurimi, pe care o slujește până în anul 1956 și din 1973 până în 1988 când s-a îmbolnăvit. A slujit ca lucrător cu Evanghelia în localitațile: Tărcăița, Mierag, Hinchiriș, Totoreni și ocazional în Cusuiș, Colești, Petroasa și altele.

În ziua de 12 octombrie 1994 harnicul lucrător pe ogorul Evangheliei, este chemat acasă la Domnul, pe care l-a iubit și slujit cu bucurie.

 

 

Surse:

Ioan Bunaciu

Vasile Paul

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Al 22-lea Congres Mondial Baptist va avea loc online

 

Paul Mzisa

Solomon înțeleptul, spune că nimic nu este nou sub soare și așa se întâmplă și cu Congresele Mondiale Baptiste, care ar trebui ținute tot la cinci ani. Lucrul acesta nu este rău pentru că putem participa fiecare baptist dacă voim și ne încadrăm în rigorile organizatorilor.

Congresele Mondiale Baptiste au început acolo unde a luat ființă poporul baptist, pe pământul Angliei, în anul 1905, la Londra. Acesta s-a numit: „Primul Congres al Reuniunii Universale a Baptiștilor” și  s-a deschis în ziua de 4 iulie 1905 la Londra.

Al doilea Congres Mondial al Baptiștilor s-a ținut în Philadelphia și a stabilit că Congresul al Treilea să se țină în anul 1916 la Berlin, dar s-a ținut în zilele de 21 -27 iulie 1923 la Stockholm. De ce? Ați nimerit. Din cauza Primului Război Mondial. Acest al doilea Congres a fost numit și: „Congresul cel mare al reuniuniei baptiștilor din Philadelphia”.

Datorită pandemiei globale COVID-19, cel de-al 22-lea Congres Mondial Baptist, programat inițial la Rio de Janeiro, Brazilia, în 2020 a fost reprogramat ca un eveniment virtual în perioada 7-10 iulie 2021.

https://bwa2021.org/

În anul 2015 a fost ales  președinte fratele Paul Mzisa din Africa de Sud, care este și azi în funcție.

Marian Teodor 1898 - ? din Girișu Negru

 

Fratele Marian Teodor s-a născut în ziua de 23 februarie 1898 în localitatea Girișu Negru, județul Bihor. Părinții se numeau Petru și Floare, născută Drăgan, de religie ortodoxă și naționalitate română.

Parcurge cele patru clase primare din localitate, apoi este dat la Școala de Meserii, pe care o absolvă cu bine.

Aude Cuvântul Domnului și îl primește pe Domnul Isus în inima sa, acceptând să fie botezat în ziua de 11 octombrie 1918.

În ziua de 13 noiembrie 1918 se căsătorește în localitatea Girișu Negru cu Eva, născută Țărău și Domnul le dă cinci copii: doi băieți și trei fete.

În anul 1920 este recrutat și încorporat de către Cercul de Recrutare Bihor, la Regimentul 34 obuzier, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

La Conferința Comunității Baptiste Române Oradea din zilele de 13 – 14 decembrie 1930, este ales în Comitet. Este reales în Comitet și în anul 1934, în anul 1939 este ales ca cenzor, rămâne cenzor și la alegerile din 1951 și 1954.

În ziua de 26 februarie 1933 este ordinat ca predicator, catichet pentru județul Bihor, care avea un număr de 1800 de membrii și 2960 de aparținători. Fratele Marian Teodor locuia în localitatea Girișu Negru, oficiul Tinca, județul Bihor.

În ziua de 22 august 1937 participă la un botez în Biserica Creștină Baptistă din Petid, județul Bihor. La astfel de programe a participat la mai multe biserici baptiste.

Pe lângă Biserica Baptistă din Girișu Negru, care în anul 1947 avea 80 de membrii și 65 de aparținători, fratele Marian Teodor a păstorit și biserica din Borod, unde în anul 1947 erau 15 membrii și 11 aparținători.

 

Surse:

Otniel-Laurean Vereș

Arhive

Lumina Oradea

Pacea