Vékás Zoltán 1949 – 2010 din Porumbenii Mici

 

S-a născut la Porumbenii Mici (jud. Harghita), la 4 ianuarie 1949, fiind primul din patru copii, într-o familie creștină baptistă. Numele părinților: Vékás József și Kelemen Berta.

A frecventat cursurile școlii elementare din satul natal, clasele gimnaziale  din satul vecin Porumbenii Mari, iar apoi școala profesională la Brașov.

În 1967 viața lui s-a schimbat, a fost atins de cuvântul lui Dumnezeu și mărturia tinerilor pocăiți de aceeași vârstă cu el. Duhul Sfânt a lucrat în viața lui, s-a pocăit, și și-a predat viața lui Dumnezeu. A fost botezat în data de 12 noiembrie 1967 la Brașov, de pastorul Ilonka István. În toamna aceluiași an a fost angajat ca        sculer-matrițer la fabrica de autocamioane Steagul Roșu, Brașov.

În toamna anului 1971 a simțit chemarea de a studia la Seminarul Teologic Baptist din București, dedicându-și viața slujirii. După multă rugăciune și frământări spirituale a făcut acest pas în luna septembrie a anului 1974. A avut amintiri plăcute din anii petrecuți la București. Viața dedicată a profesorilor și colegilor lui, l-au pus pe gânduri, și l-au motivat să-și reevalueze chemarea și dedicarea vieții. După aceea și-a slujit Mântuitorul lui cu credincioșie și bucurie.

Ulterior, în 1994 și-a dat examenul de diferență pentru obținerea diplomei de Licență. Tot în 1994 și-a obținut diploma de master în studii biblice (Master of Arts in Biblical Studies) acordat de Central Baptist Theological Seminary (Minneapolis, Minnesota, SUA).

În timpul regimului comunist, prin harul Domnului a participat la Ruschlikon (Elvetia) la cursuri de vară, organizate de Seminarul Teologic Baptist Rüschlikon, Elveția. În contextul dictaturii comuniste, Domnul i-a făcut posibilă participarea la aceste cursuri, fără să fi fost cooptat în serviciile de securitate. (l-au chemat 10 zile la rând la audieri, dar nu a cedat).

După terminarea Seminarului, în data de 23 august 1978 s-a căsătorit cu Gidó Erzsébet, de asemenea originară din județul Harghita. La începutul lunii septembrie s-au mutat la Hunedoara, deoarece a acceptat invitația bisericii baptiste maghiare Hunedoara, de a păstori bisericile din Hunedoara și Lupeni.

Este ordinat la data de 26 noiembrie 1978 la Hunedoara. Membrii comitetului de ordinare sunt: (de la stânga la dreapta, primul rând: Kónya József (pastor), la mijloc Vékás Zoltán, Katona János sen. (diacon la Hunedoara),

Rândul II: Kulcsár Sándor (pastor), Mike Béla (pastor), dr. Vass Grigore sen., pastor.

Au avut o viață fericită în familie împreună cu copiii care au sosit în timpul slujirii de la Hunedoara. Al doilea copil a fost chemat acasă de Domnul la vârsta de  10 luni. Și-au acceptat handicapul fizic al copiilor (fiica surdo-mută, fiul cu handicap locomotor) ca și planul înțelept al Dumnezeului atotputernic pentru viața lor.  Au fost recunoscători față de Dumnezeu, deoarece copiii lor sunt sănătoși mental și au primit credință vie de la Dumnezeu.

A slujit la Hunedoara și Lupeni (100 km de Hunedoara) până la 1 august 1990. În această perioadă de 12 ani, biserica de la Hunedoara a înflorit, numărul membrilor era în jur de 140. Avea o relație frățească  bună cu bisericile și pastorii de limba română din jur. 

În anul 1990 s-a reînființat Convenția Bisericilor Creștine Baptiste din România. În ianuarie 1990 fratele Vékás este invitat de Biserica Creștină Baptistă Maghiară      Satu Mare, pentru a sluji în biserică și punctele de misiune. Și-a început slujirea la Satu Mare în data de 1 august 1990.

Între 1990 și 2010 a păstorit biserica din Satu Mare. Dumnezeu l-a binecuvântat în slujire. Numărul membrilor bisericii a crescut. La Acâș, Tiream și Nisipeni (jud. Satu Mare) a luat ființă o lucrare dinamică de misiune între rromi. Dumnezeu l-a folosit în mod special în salvarea vieților pierdute și consiliere spirituală.

Uniunea Baptistă din Ungaria i-a acordat în anul 2009 premiul Spurgeon, ca semn de recunoaștere a lucrării de evanghelizare în bazinul Carpatic.

A fost membru în Comitetul Executiv al Convenției Bisericilor Baptiste Maghiare din România, din 1990 până în 2003. În calitate de vicepreședinte responsabil cu comunicarea, a fost timp de 13 ani și redactorul-șef al revistei lunare „Szeretet” (Dragostea).

Scopul lui suprem în viață era să conducă oameni la Cristos. În data de 10 noiembrie 2010 a intrat în pensie.

În calitate de vicepreședinte al Convenției, el a reprezentat deseori Convenția la întrunirile din cadrul Alianței Mondiale al Baptiștilor (BWA) respectiv Federația Europeană (EBF).

În ultimii 8 ani ai săi (din 2002 până în 2010) Dumnezeu i-a pregătit un amvon special: a fost diagnosticat cu cancer la colon. Umblând la diferitele spitale și clinici, întotdeauna a profitat de ocazie, de a-L mărturisi pe Domnul său, de a se ruga cu medici și pacienți deopotrivă. S-a pregătit cu o credință neclintită de întâlnirea cu Mântuitorul Lui. A avut o viață echilibrată și desăvârșită prin călăuzirea Duhului Sfânt.

În 24 noiembrie 2010 a fost chemat acasă de Dumnezeu, să se bucure de prezența Creatorului și Mântuitorului său.

Surse:

Vékás Benjámin

Învățăturile date de Domnul Isus între intrarea în Ierusalim și prinderea sa din Joia Mare

 

Nu planul oamenilor se împlinește, ci al lui Dumnezeu.

Chiar dacă preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră că dacă va ști cineva unde este Domnul Isus, să le dea de știre ca să-L poată prinde, lucrurile nu au stat așa. Domnul Isus a venit luni dimineață în Templu și au dat față cu El, dar nu i-au putut face nimic, pentru că în viața Domnului Isus toate s-au petrecut după planul veșnic al lui Dumnezeu. Noi, prin ascultare sau neascultare, trăim planul veșnic al lui Dumnezeu. Dacă ascultăm de Domnul și ducem la îndeplinire ce ne spune prin Cuvântul Său, vom fi mântuiți, iar dacă nu, vom fi osândiți.

Nu poți să-L încurci pe Dumnezeu cu micile tale întrebări.

Sosit în Templu, au venit la Domnul preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului și l-au întrebat: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea și cine Ți-a dat puterea aceasta?” Domnul Isus i-a pus în încurcătură, punându-le o întrebare la care ei nu au putut răspunde. Aici este un mare adevăr de care trebuie să ținem cont. Înaintea lui Dumnezeu nu vom putea să comentăm sau să-L punem în încurcătură. Să nu căutăm să iscodim tot felul de idei care l-ar putea pune pe Dumnezeu în încurcătură, că nu vom reuși, ba mai mult vom și pierde lamentabil.

Nu poți să nu lucrezi în via Lui, el trimite pe toți în vie, deci să lucrăm.

Domnul Isus le spune celor din Templu că nu vorbele contează, ci faptele, pentru că Dumnezeu și-a dovedit dragostea într-o faptă înaltă, prin care l-a dat pe Domnul Isus la moarte pentru întreaga lume. Noi oamenii, suntem iscusiți la vorbe și știm răspunde imediat și credem că mare înțelepciune avem, dar pe Dumnezeu nu-L putem impresiona. Pe Dumnezeu îl impresionăm printr-o viață de credință și o inimă total predată Lui.

Este Săptămâna Mare, suntem noi oameni ascultători de Dumnezeu? Facem ce ni se cere în Cuvântul scris? Trăirea noastră dovedește dragoste de Dumnezeu sau numai suntem niște oameni care vorbim și nu trăim?

 Domnul să ne cerceteze, să lăsăm Duhul Sfânt să ne dovedească că suntem niște păcătoși care avem nevoie de mântuire, obținută prin primirea Cuvântului în inimă și o pocăință reală înaintea Domnului care cunoaște inima.

8. ‘Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.’”
(Matei 15:8-9, VDCC)

 

22. Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.
23. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.”
(1 Samuel 15:22-23, VDCC)

Mulțumesc fratelui dr. Fodorean Daniel pentru invitație în emisiune

 

Din ciclul:  „Centenarul Seminarului Baptist 1921 – 2021”

 

Emisiunea „Teologia în actualitate”, difuzată în fiecare zi de marți pe canalul Prodocens Media și reluată vineri de la ora 19 pe Credo TV, a fratelui Conf. dr. Fodorean Daniel, ne-a dat ocazia să prezentăm în linii generale, cartea recent apărută „Seminarul Baptist, 1921 – 2021, Un secol de învățământ teologic baptist românesc”.

Mulțumesc mult și fratelui Cătălin Vasile de la Prodocens Media, pentră că această emisiune este acum pe YouTube, pentru cine dorește să o vadă.

Le mulțumesc tuturor acelora care ne-au felicitat pentru emisiune, Domnul să vă binecuvânteze pe toți, El care merită toată slava, cinstea și închinarea.

Cine mai dorește cartea cu seminarul, să lase un comentariu pe blog.

 Vă mulțumesc.

După acțiunea din ziua de Florii, Domnul Isus a mas în Betania

 

Ierusalimul era un centru unic religios și așa este și azi, deoarece atunci era Templul lui Dumnezeu, faima lumii, unde veneau mai marii lumii să-l vadă, iar azi nu are Templu, dar are o semnificație aparte, că Domnul Isus a fost în el și a fost judecat în el, apoi a fost răstignit în afara lui. Nu a mas în Ierusalim, ci a mers la o familie simplă de țărani, cu inimă curată. Oare Domnul azi ar renuța la multe locuințe mai mari, mai luxoase în favoarea locuinței pe care i-am  pune-o noi la dispozițe? Oare inimile noastre sunt așa de plăcute Domnului Isus pecum era casa lui Lazăr, Marta și Maria din Betania?

Cuvântul „mas” (rămas)  este scris doar în traducerea Cornilescu și l-am folosit pentru că acest cuvânt se folosește și la noi, la Rohia și împrejur.

De ce a mers în Betania?

 

       I.          Domnul Isus a mas în Betania pentru că era o localitate dragă Lui.

Localitatea îi era dragă Domnului pentru că avea o familie de prieteni foarte buni, care îl iubea pe Isus. Aici a avut multe experiențe și Domnul iubea această familie și familia de asemeni îl iubea pe Domnul.

Ca Domnul să vină în inima noastră și să poposească în ea, trebuie să fie plină de dragoste pentru Domnul.

     II.          Domnul Isus a mas în Betania pentru că era aproape de Ierusalim.

Tensiunea între Domnul Isus și mai marii religioși ai iudeilor, era în clocot. Marii preoți au dat dispoziție în popor că dacă știe cineva unde este, să li se comunice ca să-l poată prinde și omorî, ca să scape de El. Casa din Betania era aproape și Domnul Isus era în siguranță totală acolo.

În casa inimii mele Domnul Isus este în siguranță, este sigur că nu voi aduce în inima mea lucruri străine de ființa, caracterul, gândirea și felul Lui de a fi? Dacă îl sfințesc pe Isus în inima mea, El va guverna singur viața mea. Sunt gata să accept lucrul acesta?

 

   III.          Domnul Isus a mas în Betania pentru că era pe înserate.

Când este spre seară, trebuie să găsești un loc sigur de găzduire până nu vine întunericul și oamenii se culcă. Ierusalimul nu era un loc sigur ca Domnul Isus să-și plece capul acolo, era casa din Betania și nu a zăbovit mult, ci a plecat spre locul unde este primit cu dragoste și este un loc sigur.

Inimea mea este un loc sigur pentru Domnul? El a intrat în inimă, dar eu prin intenția mea pot aduna în inimă lucruri care îi sunt potrivnice.

11. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.
12. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă,
14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. (Romani 13:11-14, VDCC)

Știi ce s-a întâmplat în ziua de Florii?

 

Paștele iudeilor erau aproape și Domnul Isus s-a îndreptat să meargă la Ierusalim. Oamenii l-au primit cu flori și laude, dar ajungând la Templu, care era Casa lui Dumnezeu, Domnul Isus a văzut că preoții au făcut din Templul lui Dumnezeu, o peșteră de tâlhari, așa că a luat un bici, a început să scoată afară negustorii, a răsturnat mesele care nu aveau ce căuta acolo și a definit ce este Templul.

„ şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Matei 21:13, VDCC)

 

       I.          Domnul Isus a intrat în Ierusalim cu festivitate de Împărat, dar era Omul durerii.

1.    De aceea se cade să-l urmăm și noi pe singurul Împărat al Împăraților și Domn al Domnilor.

2.    Pentru că nu am fost atunci să-l întâmpinăm, azi putem să-l sfințim pe Isus în inima noastră ca Împărat și Domn.

3.    Azi putem să ne plecăm genunchiul înaintea lui Dumnezeu în numele Domnului Isus.

Festivitățile noastre de azi, trebuie să aibă în centru pe Domnul Isus Cristos, pentru că ne-a iubit și a suportat cu dragoste tot Calvarul pentru noi.

     II.          Domnl Isus a primit de la mulțime ovații, osanale de Împărat, dar era smerit.

1.    A fost o acțiune corectă a mulțimiI ucenicilor care îl urmau pe Isus Domnul.

2.    Este o acțiune corectă a întregului Univers să laude pe Domnul.  Psalmul 19: 1-14 și multe alte texte arată acest lucru.

3.    Acțiunea noastră va fi corectă doar atunci când numai Domnului vom cânta Osana.

Cântările noastre de azi și mâine să fie întreptate numai spre Domnul Isus și Tatăl, Creatorul și Dumnezeul Universului, care singur este bun și care merită slavă, cinste și închinare.

 

   III.          Domnul Isus a constatat că oamenii i-au schimbat destinația Casei Tatălui său, dându-i altă utilitate.

1.    Domnul Isus a restabilit ordinea pusă de Dumnezeu în rânduiala fixată de El.

2.    Evreii nu l-au crezut pe Domnul Isus și au pus la loc rânduielile lor, dar Dumnezeu a distrus Templul pentru că nu suporta ce se făcea în el.

3.    Dacă noi punem în inimă alte obiceiuri, alte mese și nu-l sfințim pe Isus ca Domn, vom fi distruși.

În aceste zile de mare sărbătoare, lasă-l pe Domnul să dea afară din inimă ce nu-i place și ce nu este în ordinea stabilită de Dumnezeu prin creație. Inima și omul trebuie să se plece doar înaintea Lui, pe El să-l urmeze și de El să asculte. Prea multe lucruri avem în inimă care nu-i sunt plăcute și trebuie date afară, chiar dacă ele ne plac, ne încântă, dar dăunează vieții veșnice.

Cu mare fast să-l primim pe Domnul Isus și să-l încoronăm ca Domn și el va ști ce trebuie să facă. Îl vom lăsa? Eu da.

Gând cu ocazia zilei de Vinerea de Florii

 

Dumnezeu ne ajută să sărbătorim încă o dată evenimentele petrecute în viața Domnului Isus. Azi este Vinerea de Florii, o zi în care medităm la intrarea Domnului Isus în cetatea Ierusalimului și apoi în Templu. Medităm la felul cum a fost primit cu flori și ramuri de finic și se cânta: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” (Matei 21:9, VDCC)

Pe cine laud eu, la cine îi aduc eu osanale, lui Dumnezeu sau unei alte persoane?

Apostolul Pavel scrie creștinilor din Roma: „Aceştia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit şi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin! (Romani 1:25, VBRC)

Dacă este ziua Domnului Isus, de ce facem cult unui om?

În Templu Domnul Isus spune: „şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Matei 21:13, VDCC)

Dacă locul unde ne adunăm este Casa de rugăciune a lui Dumnezeu, de ce facem cult unui om?

Nu cumva prin aceasta schimbăm destinația?

În casa Domnului merg să mă întâlnesc cu Domnul.

4. Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.
5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă. (Psalmii 27:4-5, VDCC)

 

Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne rugăm lui Dumnezeu în casa Lui și în ziua Lui.

Voichița Bel, mama mea la frumoasa vârstă de 90 de ani

 

Prin puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, mama mea Voichița a ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani, asemeni părinților dumneaei. Mulțumesc foarte mult fratelui Caius Obeada, pentru preocuparea dumnealui pentru destinele și vocile celor care sunt aproape de stingere și de recuperare a acestora.

Am înregistrat-o pe mama Voichița după ce i-am sărbătorit aniversarea și I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru dumneaei. Sărbătorirea marelui eveniment nu a avut loc într-o singură zi, ci fiecare din nepoți, nepoate au venit cu familiile lor, pe rînd conformându-ne și respectând legea, pentru a ne încadra în normalitatea zilelor de azi, presați de povara nemilosului Covid- 19.

Viața ei a fost una foarte grea, rămânând văduvă foarte devreme, și cu 2 băieți de crescut preferând să nu se recăsătorească. Astăzi, la 90 de ani citește Biblia fără ochelari, este bucuroasă că poate încă să citească și o face zilnic. Pe lângă Biblie citește și cărțile pe care bunul Dumnezeu mi-a ajutat să le scriu, dar nu le citește ca pe un cadou, ci le-a cumpărat că nu vrea să citească ,, pe gratis”.

Cei doi băieți ai săi, Nelu și Vasile, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru mama pe care ne-a dat-o și pentru purtarea-i demnă pe care a avut-o de-a lungul celor 90 de ani. 

În continuare vă doresc o vizionare plăcută

Vin din nou sărbători! Să ieșim la Domnul Isus, acolo, oriunde se găsește dânsul afară din lume.

 

Evrei 13: 8 - 15

¹³ Aşadar, să ieşim afară la el, dincolo de zidurile cetăţii adică, în afara intereselor acestei lumi, acceptând de bună voie să fim dispreţuiţi să suferim acolo, împreună cu el, suportând ocara Lui. (Evrei 13:13, NTIT)

 

Sărbătorile sunt întotdeauna un prilej de bucurie, având loc în funcție de  obiceiurile fiecărei țări, și de religia fiecărui om. Vin înaintea dumneavoastră ca să vă transmit ceea ce dorește Dumnezeu de la noi, cum să facem ca să fim plăcuți înaintea Lui, pentru a ne bucura aici, pe Pământul trecător, dar și în veșnicie. Din păcate, noi oamenii, firi slabe, ne aducem acuze unii altora în numele religiilor noastre, dar trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Eu, în calitate de slujitor al credinței baptiste vreau să ascult de Dumnezeu și să îmi schimb învățătura mea după cea dată de Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos. Aș dori să vă adresez următoarea întrebare: Dumneata ce vei face?

      I.          Pentru că în lume sunt învățături străine care schimbă sau denaturează adevărul lui Dumnezeu. V. 9.

1.    Schimbarea mâncărurilor este un neadevăr, o învățătură străină Bibliei.

2.    Schimbarea inimii se face prin harul lui Dumnezeu de care putem beneficia doar dacă credem în El și nu în oameni.

3.    Toate învățăturile care se abat de la Biblie nu folosesc la nimic.

Vin cu bucurie această înălțătoare sărbătoare, Moartea și Învierea Domnului Isus, care de bunăvoie a suferit pentru păcatele noastre, ale tuturor. Este de datoria noastră să învățăm de la El, să ascultăm ceea ce ne învață pentru că este singurul, în afară de Dumnezeu, care ne iubește necondiționat prin jertfa Sa de pe cruce.

    II.          Pentru că absolut nimeni și nimic, doar  El este cel care ne poate sfinți V. 12.

1.    Scopul venirii și al suferinței Domnului Isus este să își facă un popor, după bunul plac și care să fie a Lui.

2.    Este foarte dureros că ignorăm învățătura Lui și căutăm alte mijloace și metode, decât cele ce sunt scrise în Cartea Vieții, și care ne sunt spre pierzanie și nu spre mântuire.

3.    Sângele răscumpărător al Domnului Isus este singura metodă a lui Dumnezeu, un ajutor,  care să ne curățească și să ne facă sfinți în poporul Său.

Noi, oamenii, am face orice altceva, am duce la îndeplinire orice canon ca să fim sfințiți, să fim primiți în împărăția lui Dumnezeu, doar că Biblia ne spune că Sângele scump al Domnului ne poate curăți, șterge orice pată, ca să fim sfinți așa cum ne cere Domnul. ¹⁶ Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1:16, VDCC)

 III.          Pentru că ieșindu-I în întâmpinare, ne alăturăm suferințelor Lui.

1.    Ieșind din planul valoric al lumii, ne alipim Lui și valorilor Lui

2.    Ieșind din tiparul lumii, tipar pe care nu-l suportăm, Îl urmăm și ne atașăm tiparului Lui

3.    Ieșind din lume, la El, vom suferi aceleași consecințe ca și El:

                                              i.          Vom fi disprețuiți și ocărâți

                                            ii.          Vom fi dați morții de sistemul lumesc

                                          iii.          Vom învia împreună cu El când va veni să își ia mireasa care este sfântă și curată

                                          iv.          Vom locui cu El în locul pe care ni L-a pregătit în casa Lui

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru că ne-a iubit și ne iubește nespus, pentru că vrea să ne sființească pentru El, ca să putem trăi cu El. Ce fac eu? Cum mă pregătesc? Așa cum mi se cere sau urmând o altă învățătură care nu este în concordanță cu Biblia? Învățătura care nu are suport Biblic este falsă și de niciun folos. Să ieșim la El și să învățăm de la El.

Dumnezeul cerului să ne dea o inimă după voia Lui și El să fie înălțat și glorificat pentru bunătatea cea mare cu care ne-a iubit.

O inițiativă deosebită a fratelui rector dr. Daniel Mariș

Din ciclul:  „Centenarul Seminarului Baptist 1921 – 2021”

În anul centenar al Institutului Teologic Baptist, Conf. Dr. Daniel Mariș, rectorul acestei instituții de învățământ, a primit călăuzirea de la Domnul ca în serviciul de capelă, din fiecare zi de marți, să se roage pentru păstorii care au absolvit Seminarul Teologic. S-a început cu cei mai în vârstă.

Fratele rector a propus acest gând fratelui dr. Costel Ghioancă, coordonatorul orei de capălă a Institutului, care a primit cu bucurie și, din ziua de marți 13 aprilie 2021, în an centenar, fratele Costel va aduce la Capela Seminarului câteva nume pentru care cei prezenți la Capelă se vor ruga.

S-a început cu doi frați veterani, Sima Handra de la Arad, născut în anul 1926, absolvent în anul 1958, și fratele Ionel Mînzat, născut în 1934, absolvent în anul 1959. Acești doi frați care au dus lucrarea Evangheliei cu credicioșie și dragoste în vremuri grele, și azi cer de la Domnul să poată sluji și să fie folositori în lucrarea Domnului.

Îi felicit pe cei doi frați pentru gândul frumos și punerea lui în practică! Este ceva onorabil, o lucrare demnă și înălțătoare care dă o noblețe Centenarului.

Dumnezeu să fie slăvit prin această acțiune și El să vegheze asupra școlii noastre dragi, până la venirea în slavă a Domnului Isus!

Căprariu Mircea 1930 - 2010 din Sărăzani

 

Fratele Mircea Căprariu a văzut lumina zilei în data de 29 septembrie 1930, în localitatea Sărăzani, județul Timiş, fiind primul din cei patru copii ai familiei Aurel şi Brânduşa Farcaş.

La vârsta de 20 de ani, tot într-o zi de toamnă, 24 septembrie 1950, a făcut legământ cu Domnul Isus, fiind botezat în localitatea Jupâneşti de către pastorul Emilian Ardelean.

În anul 1956 s-a căsătorit cu sora Anuța, cununia religioasă fiind oficiată de către pastorul Teodor Turcu. Din căsătoria lor au rezultat 2 copii: Dan, care a slujit ca păstor la Lugojel, Teş, Cliciova, Sărăzani şi Ică, decedat într-un tragic accident de maşină la vârsta de 20 de ani.

În anul 1962 fratele Mircea s-a mutat la Făget, unde a slujit ca diacon al Bisericii în perioada pastorației fraților Liviu Olah şi Crişan Gavril.

Aici a avut o contribuție deosebită în plan misionar şi evanghelistic, vizitând bisericile din zona Făgetului.

Din anul.1973 s-a mutat în Lugoj, unde a slujit timp de mulți ani în comitetul Bisericii şi în bisericile din zonă: Sacoşu Mare, Lugojel, Darova, Teş, Sărăzani şi altele.

În perioada regimului comunist a fost adeseori anchetat şi amendat pentru distribuire de Biblii şi literatură creştină, dar şi pentru "propagandă" religioasă.

A plecat în veşnicie în primăvara anului 2010 şi a fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Lugoj.

La serviciile de priveghi şi înmormântare, Evanghelia a fost propovăduită de frații păstori: Teofil Ciortuz, Ionel Tuțac, Alexandru Lăpugean şi David Nicola.

 

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Deschiderea oficială a Centenarului Seminarului Teologic Baptist din București

 

Din ciclul:  „Centenarul Seminarului Baptist 1921 – 2021”

Prin grația lui Dumnezeu, Institutul Teologic Baptist din București (Seminarul Teologic Baptist) a intrat în anul de sărbătoare, Centenar. Mâna bună a lui Dumnezeu a ținut în viață acest așezământ teologic, în ciuda tuturor vitregiilor care veneau din multe direcții. Au trecut 100 de ani ca o zi, dar rămân în urmă amintiri plăcute sau mai puțin plăcute, pe care mulți păstori baptiști tineri sau în vârstă, le păstrează în inimă și suflet.

Dacă instituția Seminarului face 100 de ani, emblema lui, clădirea are și ea o vârstă venerabilă de 97 de ani. Pe aici au trecut mii de oameni, aici era și este centrul culturii baptiste spre care erau îndreptați mulți ochi, pentru că de aici se dădea ora exactă în domeniul doctrinei baptiste.

Poporul baptist își iubește instituția care a format lucrători competenți în lucrarea Domnului și mulțumește lui Dumnezeu pentru protecția sa.

Programul festivităților Centenarului a început prin difuzarea pe canalul Prodocens Media și pe Credo tv a emisiunii Teologia în actualitate  „O sută de ani de Educație Teologică Baptistă în România, invitat Conf.univ. dr Daniel Mariş”. Emisiunea a fost moderată de coordonatorul emisiunii  „Teologia în actualitate”, difuzată în fiecare zi de marți, fratele Conf. dr. Fodorean Daniel.

În emisiune fratele rector  dr. Daniel Mariş trece în revistă festivitățile din acest an, cu ocazia Centenarului Seminarului.

Vă doresc vizionare plăcută!

 

Primul președinte al Alianței Mondiale Baptiste 1905 - 1911

 

Primul Congres al Baptiștilor din întreaga lume s-a deschis în ziua de 4 iulie 1905 la Londra. A participat un număr de 4.000 de delegați baptiști din aproape fiecare țară care există sub soare. Acești delegați pe parcursul mai mulultor zile au discutat, au ascultat prelegeri și apoi au ales un președinte care să îi reprezinte, acesta a fost Dr. John Clifford, despre care am mai scris AICI. Azi redau biografia scrisă și publicată de Ioan Socaciu în revista Farul Mântuirii în anul 1921.

Omul și lucrul lui

       Trecut de 87 de ani, după o viață întreagă în serviciul cauzei Evangheliei și a poporului său, în ziua de 20 Noiembrie 1923, a trecut din viața pământească cel ce se chema John Clifford.

      John Clifford s-a născut în Sawey, Anglia, din părinți țărani și a crescut într-o casă de la țară. Pe când era încă tânăr, părinții lui s-au mutat la Bexton, Nottz. Acolo, John în vârstă de 11 ani începu să lucreze la o fabrică de țesătorii. Ziua lucra și seara se silea să învețe carte.

 

Pocăința lui John Clifford

   Dar băiatul avea o mamă credincioasă, și iubitoare de Biblie. Așa a voit ea, ca fiul ei să se ocupe cu această Carte dătătoare de viață. La un timp însă, la vârsta de 14 ani, John se pocăi, își predă viața sa lui Cristos și cu aceasta el începu să umble pe o cale nouă. Silința lui în lucrul Evangheliei se vedea din zi în zi tot mai mult. Avea un zel de a dobândi suflete pentru Cristos.

Clifford în școli

    Multă bucurie aveau frații de acest tânăr talentat. Dar nu mult timp se putea el bucura, când cugetă că dacă ar avea cu ce ar merge să studieze în școală spre a se pregăti în lucrul Domnului. Aceasta a dorit și Dumnezeu îi împlini dorința. Frații au stăruit ca Clifford să intre la școală. Pe această cale dânsul primi o educație bună în Colegiul Midland. Încă  student în această școală, el mergea de predica la bisericile din jur. După ce termină cu cursurile gimnaziale, veni la Londra și pe lângă lucrul său de păstor la Biserica Baptistă din Praed, Clifford a studiat opt ani la Universitatea din Londra, unde a luat trei licențe: de la Colegiul de Litere, Drept și Știință. Aici și-a făcut mulți cunoscuți și amici; căci nu mulți studenți universitari au putut face ceea ce făcea Clifford. De aceea el fu cunoscut și la curtear regală. A dobândit de partea sa pe  cei mici și pe cei mari.

Clifford ca predicator al Evangheliei

   Abia sfârși cursurile universitare și Clifford începu o campanie de evanghelizare în Londra. Dar nu fu cruțat de dușmanii adevărului din pricină că el combătea orice nelegiure prin predici și conferințe publice. A luptat însă vitejește și întotdeauna a ieșit învingător. Mișcările religioase din marea și ilustra capitală a Angliei, l-au avut pe Clifford în frunte. Și cu aceasta el a servit nu numai în bisericile baptiste, ci a trezit la viață în toate bisericile de alte confesiuni.

În viața publică

   Jertfit cauzei Evangheliei, a propovăduit Bună - vestirea între oameni, dar el n-a uitat că oameoamenii trebuie  să fie ocârmuiți în dreptate și cu dreptate. De aceea Dr. Clifford n-a trecut cu vederea nedreptățile sociale, ci a luptat pentru îmbunătățirea stării sociale. În mai multe rânduri a fost alese între deputați și dacă s-ar fi lăsat de predicarea Evangheliei ar fi putut ajunge și ministru. A servit și cauzele Evangheliei și cauzele vieții de toate zilele. De aceea Anglia azi după încetarea lui din viața pământească îl plânge.

În lumea literară

   Dr. Clifford de asemenea a făcut lumii literare nu numai un serviciu, ci chiar o cinste. Numeroasele cărți, pe care le-a scris fac o onoare națiunii engleze. Scrierile lui au format și formează multe vieți tinere pentru serviciul țării lor și al întregii omeniri.

  În afară de cărțile bune pe care le-a scris, penița Doctorului Clifford a scris mult pentru marile jurnale engleze, ,,Times”, ,,Manchester Guardian” și altele.

În lumea baptistă

 Ca un baptist înfocat, Dr. Clifford pe lângă că a servit ca un mare predicator al Evangheliei, a fost un frate care a lucrat mult pentru cauza misionară din străinătate. Și iarăși el a fost pentru un timp președintele marii organizații ce se numește Alianța Baptistă Mondială. Cu trecerea la cele eterne a acestui frate, am pierdut un mare om dintre noi.

Dr. John Clifford a trăit într-adevăr o viață lungă, dar frumoasă și pentru noi prea scurtă, căci am fi dorit ca un om ca el să mai fi trăit încă o viață!

Ieri a fost între noi și azi se află între cei fericiți care au luptat ca și el lupta cea bună, au păzit credința și de acum așteaptă la tronul dumnezeiesc să primească cununa cea neveștejită.

Primul Congres al Alianței Mondiale Baptiste de J. Rushbrooke

 

Anul acesta se împlinesc 116 de la primul Congres Mondial Baptist ținut la Londra în anul 1905.  AlianțaMondială Baptistă este o mișcare globală a baptiștilor care împărtășesc o mărturisire comună de credință în Isus Hristos, legată împreună de dragostea lui Dumnezeu pentru a se sprijini, încuraja și întări reciproc, în timp ce proclamă și trăiește Evanghelia lui Isus Hristos în puterea Duhului Sfânt în lumea pierdută și rănită.

 

„Este surprinzător faptul că Alianța Baptistă Mondială  a apărut atât de târziu în istoria noastră baptistă. Desigur, că există niște explicații; de-a lungul secolelor XVII și XVIII bisericile noastre au fost relativ puține și sărace, supuse multor încercări, chiar și persecuțiilor. Și totuși, perioada de creștere maximă a numărului denominației noastre, abia de-acum urmează. Cu toate acestea, încă de prin anul 1790, după cum a subliniat doctorul W. T. Whitley, John Rippon a avut o viziune. Acesta a înființat la Londra o revistă intitulată ,,The Baptist Register” (Registrul sau Evidența Baptistă), pe care a dedicat-o ,,tuturor slujitorilor și oamenilor botezați”, care trăiesc în diferite țări ale lumii, el sperând din tot sufletul, că nu vor trece foarte mulți ani și delegați din toate colțurile lumii, se vor întâlni, probabil la Londra. Scopul acestei întâlniri va fi acela de a se consulta, a discuta despre binele întregii comunități. Însă nimic din ceea ce a sugerat Rippon nu s-a concretizat la acea dată.  Într-adevăr, Rippon a anticipat, a prevăzut cumva, că locul de întâlnire al primului Congres, va fi Londra, doar că a fost prea optimist atunci când a sperat că nu vor trece mulți ani; în realitate au trecut 115 ani.

 Cu toate acestea, ideea de mult  uitată, a reapărut odată cu trecerea din secolul 19 în cel de al 20 –lea. Dr. R. H. Pitt din Virginia (USA), editor al publicației ,,Vestitorul Religios”, a scris un articol sugerând un Congres Pan-Baptist; însă mai aveau să treacă câțiva ani până să se treacă la acțiune. În anul 1904, regretatul Profesor A. T. Robertson din Louisville, a scris un scurt articol în revista ,,Baptist Argus”, propunând o reuniune, o adunare a Baptiștilor din toată lumea. Editorul acelei reviste, J. N. Prestridge, un om debordând de energie, a preluat ideea profesorului. A trimis exemplare din articol și scrisori către toate țările. În America au cooperat frații L. A. Crandall, R. H. Pitt alături de mulți alții. Propunerea le-a plăcut și celor de peste mări și țări. Printre cei atrași de idee, se numără J. H. Shakespeare și John Clifford din Anglia. Forța conducătoare a lui Prestridge, în combinație cu abilitățile organizatorice extraordinare ale lui Shakespeare au dat naștere primei întâlniri din cadrul primului nostru Congres Baptist Mondial.

Această întâlnire istorică a fost convocată la Londra în luna iulie a anului 1905, atunci când 23 de țări au răspuns în urma apelului nominal. Aici, Dr. Mullins și-a arătat pentru prima dată întregii națiuni baptiste competențele sale deosebite, prin discursul său magistral pe care l-a rostit. Un alt mare om, care a ,,agitat” (în sensul bun al cuvântului) adunarea, a fost John MacNeil din Canada. Cei doi sunt sortiți să devină în anii ce vor urma Președinți ai Alianței. La marele eveniment au mai participat misionari și lideri misionari remarcabili, ca H. C. Mabie din America de Nord, și Timothy Richard din China; cărturari eminenți, ca A. T. Robertson și A. H. Newman; oameni din conducerea publică, printre care Dl. Lloyd George. Alexander Maclaren a activat în calitate de președinte al Congresului. Cel mai important aspect al acestei prime întruniri mondiale a fost și este, fără îndoială, stabilirea definitivă a organizației ,,Alianța Baptistă Mondială”. Nu este prea mult să spui, că înființarea acestui ,,organism” este cea mai semnificativă certitudine din istoria confesiunii noastre Baptiste, cel puțin din secolul actual. ,,Ziua de naștere” a părtășiei noastre Baptiste mondiale este la 17 iulie, 1905.

În prezența tuturor fraților prezenți și entuziasmați, venerabilul și îndrăgitul frate, John Clifford a fost ales în unanimitate, ca primul Președinte al Alianței Baptiste Mondiale. Niciun alt bărbat nu ar fi mai potrivit și nu ar merita mai mult decât el, să ocupe această funcție.”