Duhul Domnului, se odihnește peste noi, creștinii secolului douăzeci și unu?

 

Apoi, o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia, brâul mijlocului Său. (Isaia 11:1-5)

 

Creștinismul nostru dacă (deși) este „Creștin”, din câte se pare este divizat în mii de fracțiuni și denominațiuni, cu toatele susțin că sunt urmașe ale Adevărului Divin scris în Sfintele Scripturi, dar acțiunile lor tăgăduiesc creștinătatatea lor. Una dintre dovezile aparteneței la creștinism este și această realitate: „ Duhul Domnului, se odihnește peste noi, creștinii secolului douăzeci și unu?” Se poate, într-adevăr, odihni Duhul Domnului peste o „Creștinătate” fragmentată, divizată când există un singur Dumnezeu, un singur Fiu care a fost jerfit, un singur Duh Sfânt care ne-a fost dat și o singură Carte insuflată de Dumnezeu din care trebuie să învățăm? O realitate asemănătoare unei polițe de asigurare care ne confirmă că Duhul Sfânt se poate odihni, este în persoana Domnului Isus Cristos. O casă în care s-a odihnit Domnul Isus a fost în Betania, despre care ne place să auzim, să vorbim și ne este dragă. Casa mea, trupul, întreaga ființă a mea este un loc bun de odihnă pentru Duhul Sfânt? 

 

 

 I.          Trupul omului ar trebui să fie templul Duhului Sfânt

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:19-20)

1.    Aceasta este lucrarea stabilită de Dumnezeu prin planul Său.

2.    Pentru că nu am lepădat toată firea păcătoasă, noi oamenii, am făcut din templul nostru o peșteră de tâlhari.

3.    Fiind înconjurat de tâlhari Duhul Sfânt nu are odihnă.

 

II.          Duhul Sfânt nu se poate odihni într-un loc destinat Lui, dar unde îi sunt ascunși și stând la pândă, gata de atac, dușmani.

Templul Domnului din Ierusalim ne este un bun exemplu. Acest templu era al Domnului, dar conducătorii lui își căutau propriile interese financiare și nu slava Domnului. Vizita Domnului Isus la Templu a pus lucrurile la punct și a lăsat scris pentru posteritate, - prin această intervenție dureroasă - adevărul cu privire la ce trebuie să fie acea clădire. Templul trupului nostru este încă de la creație bun, dar omul nostru firesc caută interesul lui personal și satisfacția de moment și de aceea Dumnezeu constată că: „ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. (Geneza 6:5)

 

1.    De aceea Duhul Sfânt este trist în viața noastră. 

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4:30)

2.    De aceea Duhul Sfânt suspină, pentru că nu știm ceea ce ar trebui să știm.

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. (Romani 8:26)

3.    De aceea Duhul Sfânt se stinge

Nu stingeţi Duhul. (1 Tesaloniceni 5:19)

III.          Domnul Isus Cristos dovedește cu prisosință că Duhul Sfânt se poate odihni în ființa umană în parametrii unei trăiri după voia lui Dumnezeu.

Domnul Isus s-a născut și a trăit într-o lume ostilă. Cei mai mulți dintre contemporanii săi și capii poporului Israel, atât cei religioși cât și cei politici, nu L-au vrut și de aceea L-au dat ca să fie prins, răstignit și omorât, considerându-L o amenințare. Marea parte a poporului, deși Le-a făcut atât de mult bine, L-au hulit, disprețuit, batjocorit și de multe ori au vrut să-L ucidă, dar Domnul a trăit după voia Tatălui din cer; și de aceea ne dovedește că se poate trăi în așa fel încât Duhul Sfânt să se odihnească peste El și în El.

1.    Plăcerea Domnului a fost frica de Domnul.

2.    A judecat cu dreptate orice cauză a oricărui om.

3.    Hotărăște cu dreptate pricina fiecărui om.

4.    Atenționează dureros orice abatere de la Cuvântul Său.

5.    Distruge ce este rău și nu-i dă voie să se perpetueze răul.

6.    Dreptatea este pentru Domnul Isus puterea trăirii Sale.

7.    Credincioșia este centrul de echilibru al vieții Sale.

Dacă sunt Creștin, trebuie să gândesc, să trăiesc după cum a trăit Domnul Isus. Aceste cerințe nu sunt opționale, ci obligatorii pentru oricine vrea să fie mântuit și să aibă parte de învierea celor drepți. Politica pe care știm să o facem, motivele pe care le avem nu folosesc și nu ajută la nimic, ci realitatea trăită cu Domnul și care trebuie să fie și a mea este doar ceea ce contează.

Dumnezeu să ne ajute ca să luăm măcar o parte din exemplul – pentru că nimeni de pe pământ nu poate să fie asemeni Lui - Domnului Isus și să lucrăm în așa fel ca Duhul Domnului să se odihnească peste noi și în noi în veci.