Vasile Pintican - o viață de păstor - 1935 – 2012 din Milaș

 

Vasile, fiul lui Nicolae şi al Leontinei din satul Milaș, județul Bistrița Năsăud, s-a născut la 6 ianuarie 1935, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei.

 

După ce a urmat cursurile şcolilor din Teaca şi Târgu Mureş, a absolvit şcoala de maiştri la Bicaz. S-a întors la Domnul pe când avea 19 ani, maistru electrician fiind la Barajul de la Bicaz, când a înţeles valoarea călăuzirii Duhului lui Isus Cristos, în contrast cu propaganda făcută de activiștii de tineret a lui Stalin de a se lăsa inspiraţi în activitatea lor de duhul lui Marx. Crescut fiind într-o familie creștină, Vasile a ales atunci să își încredințeze viața în mâna Mântuitorului, despre care învățase de mic copil. A fost o decizie definitivă și radicală, confirmată în 1955 de înscrierea la Seminarul Teologic Baptist din București. Și-a mărturisit credința în apa botezului la Brașov, pe atunci orașul Stalin, în biserica baptistă pe care o frecventa după plecarea de la Bicaz.

 

Victoria, fata frumoasă și credincioasă pe care a întâlnit-o în orașul de la poalele Tampei, s-a născut la data de 17 ianuarie 1935 în Potcoava, Jud. Olt. Încă din adolescenţă a fost atrasă de calea Domnului. Acest lucru a adus persecuție asupra ei, Victoria fiind nevoită la 17 ani să plece de acasă. A fost găzduită de familia fratelui Nichifor şi, în această perioadă, s-a botezat în Biserica Mihai Bravul Bucureşti.Visul ei de tânără creştină era acela de a deveni misionară. Pentru un an de zile a urmat cursurile Seminarului Teologic, în grupa pentru surori, la Bucureşti. Apoi s-a mutat şi ea la Braşov.

 

Mai târziu, în 1993, a absolvit cursurile Institutului Teologic Baptist din București pentru învățători de școală biblică pentru copii, iar în anii care au urmat a slujit cu dedicare copiii, oriunde a avut ocazia.

 

Cei doi tineri, atât de frumoşi, s-au căsătorit pe 17 iunie 1957. De atunci, umblarea lor împreună cu Domnul a constituit, pentru cei ce i-au cunoscut, o pildă a dedicării în predicarea Evangheliei şi a inspirat generaţii la rând, peste tot pe unde au slujit.

 

După ce Vasile a absolvit seminarul, tânăra familie a locuit în Bucerdea, la familia Nagy, unde a păstorit biserica locală, alături de cea din Cergăul Mic. Stabilindu-se apoi în Bahnea, au primit în păstorire bisericile din Sighişoara, Bahnea, Suplac, Bobohalma şi Târnăveni, din județul Mureş.

Aici au avut parte şi de prima lor mare încercare: Daniel Ovidiu, primul lor fiu, a murit după câteva luni de viaţă din pricina unei tratament medical necorespunzător. Mângâierea le-a venit mai târziu prin nașterea celor trei fiice: Daniela, Ligia și Ronela.

Pentru o scurtă perioadă fr. Vasile Pintican a locuit cu familia în localitatea Târnava, suburbie a orașului Mediaș; de acolo a a suplinit și păstorirea bisericii baptiste din Mediaș, până în 1966, când s-au mutat la Sighișoara, unde a slujit timp de 30 de ani.

 

În această perioadă, biserica a fost consolidată din punct de vedere al unităţii frăţeşti, a crescut spiritual şi numeric. În vremurile vitrege ale comunismului, fr.Vasile a luptat pentru construirea unui locaş de cult mai adecvat adunării creştine, locaș folosit și în momentul de faţă.

 

Din 1989 a început să păstorească bisericile din cercul Hăpria, Mihalţ, Teiuş, Ohaba, Tău, Colibi, Săcăşel şi a sprijinit cu multă dăruire bisericile din Sărmaş, Voşlobeni şi Iernut.

Vasile şi Victoria au fost şi pionieri ai lucrării creştine, prin plantare de biserici și construirea de lăcaşuri noi de cult în localităţi şi zone mai puţin accesibile Evagheliei. Victoria a făcut o prioritate din a învăța copiii și tinerii în bisericile în care fr Vasile slujea.

 

Victoria s-a pensionat în anul 1989, iar Vasile în 1998, însă acest lucru nu le-a diminuat pasiunea slujirii în biserici. Astfel, ei au sprijinit atât bisericile pe care Vasile le-a păstorit anterior, cât şi alte biserici din ţară unde au fost invitaţi, precum cele din Luduş, Mediaş, Covasna şi din cercul Potcoava. Numai Dumnezeu ştie câţi kilometri au fost străbătuţi pe jos, cu căruţa sau cu maşini de ocazie, indiferent de starea vremii sau a distanţelor ce trebuiau parcurse, pentru a sluji trupului lui Cristos. Au suferit mai multe accidente rutiere, din care au scăpat cu viață, dar asta nu i-a oprit în a continua să meargă în lucrare.

 

Pentru Vasile, slujirea bisericii nu a însemnat doar predicare, ci şi muncă practică: în construcţiile lăcașelor de cult, în ajutarea fraţilor, în consiliere sau alte nevoi. Fr. Vasile era pastor în fiecare zi: acasă, pe stradă, în vizite la bolnavi sau la familii, pregătit să asculte, să slujească sau să pledeze în fața autorităților pentru nevoile bisericii.

 

În măsura în care L-au iubit pe Dumnezeu şi lucrarea, şi-au iubit şi familia. Şi-au crescut cele trei fiice în frică şi dragoste de Dumnezeu, modelând în ele integritate, spirit de misiune şi caracter creştin. Au primit trei nepoți, pe care i-au învățat calea credinței: Filip, Cătălin și Teodor.

 

Fr. Vasile Pintican și-a sfârșit alergarea împreună cu soția sa Victoria în aceeași zi, la 27 Aprilie 2012. Deși au plecat dintre noi într-un mod neașteptat și atât de tragic, au lăsat în urmă o  prețioasă și pilduitoare mărturie:

“Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig”

 

Scris si redactat de Ligia Pintican Englöf si Dionis Bodiu

13 septembrie 2021

                                                       Sighișoara - Botez 1979