Baptiștii au găsit resurse și motivații ca să lupte pe ogorul credinței pe
toate fronturile pe care Dumnezeu le deschide pentru poporul său. Citind presa
noastră baptistă din trecut, observ că nimic nu s-a schimbat în lucrarea de
slujire; greu atunci, greu și azi, piedici atunci piedici și azi, multă râvnă
la unii atunci, multa râvnă la unii și azi; un pas înapoi și atunci, dar și
acum, dragoste etc. și am putea înșira multe dar mă opresc. Că tot s-a schimbat
câte ceva, adică fratele Vasile Berbecar în vremea dumnealui de lucru 1900 –
1931 mergea din loc în loc mai pe jos, mai cu căruța și foarte rar cu trenul
sau cu automobilul cum se spunea atunci.
După anul 1944 în întreaga lume se constată o evoluție în inginerie,
medicină, și-n mijloacele de locomoție, de unde rezultă că mulți păstori
baptiști aveau biciclete, mergeau cu autobuzul. Ce să mai zicem de acum, nu
cred eu, că este vreun păstor care să nu aibă autoturism în funcție de bugetul
pe care îl are.
Noțiunea de Misiune pentru baptiști era una sfântă, fiindcă era
chemarea lăuntrică a Duhului care-i trimetea pe frați să ajungă doar cu o
căruță, la o comunitate, acolo unde erau suflete care aveau nevoie de mântuire.
Baptiștii întodeauna au făcut misiune, deoarece și noi, la rândul nostru (baptiștii
români) am beneficiat de misiunea fraților noștri din străinătate. Bazele primei
organizații misionare în poporul baptist au fost puse în anul 1934.
Prima ședință[1]
pentru a constitui „Misiunea Externă” a avut loc în ziua de 2 decembrie 1934,
la Hunedoara.[2]
Au luat parte reprezentanți din județele Alba, Arad, București, Prahova și
Hunedoara.
A fost ales ca secretar al organizației,
fratele Bălgrădean Avram din Vălenii de Munte, județul Prahova, și un comitet
de cinci persoane,câte una din fiecare județ .
S-a hotărât întreținerea unui misionar în Macedonia și a altuia în
Bulgaria. S-a mai hotărât ca oricare frate predicator sau președinte de
comunitate sau laic, care va ajuta și va lucra pentru această societate, este
socotit membru de drept în comitetul societății de Misiune Externă.
Toți cei ce doreau să trimită bani pentru Misiunea Externă îl puteau
contacta pe fratele Lulușa Sezonov la adresa: strada Berzei nr. 29, București
2.
Mai jos redau în întregime mesajul fratelui Avram Bălgrădean,
secretarul societății de misiune, despre care mai multe puteți citi AICI.
„Misiunea în străinătate
Cuvântarea fratelui Avram
Bălgrădean la întrunirea Comitetului pentru misiunea externă ținută în
Simeria
Frații mei în Domnul,
Au trecut trei luni de când ne-am întâlnit și de când
am hotărât cu Dvs. împreună a lucre pe această cale, ca să ajutăm pe frații
noștri din alte părți ale pământului. Dumnezeu a pus în inimile noastre acest
îndemn sfânt și, slavă Lui, că azi putem vorbi despre țara și misionarul pe
care Domnul îl va allege ca să ducă vestea pe care o simțim; vestea Salvării la
cei pierduți. Desigur că acest început este mic, dar să nu uităm că orice
fluviu întâi este un mic izvor, pe urmă pârâu, râuleț, râu și pe urmă fluviu.
Noi suntem în fașă, dar, odată, cel crescut în fașă, devine bărbat care prin brațele
sale vânjoase răstoarnă, ridică, clădește, nivelează și luptă. Fariseismul
fanatic nu se gândea că ieșirea Betleemului va cuceri lumea și că Fiul zis ,,al
teslarului” o va reforma și va adduce pace în sufletele omenirii. Unii frați au
făcut, ceea ce noi abia începem, - cu mult mai înainte ca noi. Ei au trimis
misionari în țări departe de ale lor, iar misionarii, înflăcărați de dorul de a
mântui pe păcătoși, au lăsat tata, mama, țară și bucurii și s-au adâncit până
în cele mai întunecoase locuri, unde domnea păcatul și moartea – spunând despre
un Salvator, ca să se împlinească cuvântul: ,,Am fost căutat de cei ce nu
întrebau de Mine”. Mulți frați și surori, săraci, au ajutat și ajută acest
început. Unii din Dvs. au rupt o parte din bucata de mămăligă, ca să dăruiți
pentru trimiterea Evangheliei în lumea pierdută.
Mulți au refuzat să ne ajute, iar unii au spus: ,,Nu e
vremea acum să facem misiune în alte țări, avem unde să facem la noi, de ce să
facem altundeva? Să facem propaganda pentru noi și nu pentru alții. Poporul nu
ajută misiunea nici aici, cum credeți c-o să ajute în altă parte? M-am gândit
la ei, și mi-au trecut prin minte cuvintele lui Spurgeon pe care le scrise
celui ce-l chemise să țină o predică în biserica lui despre dărnicie. Acesta îi
scrisese lui Spurgeon: ,,Vino, frate, ține în biserica mea o predică despre
dărnicie. Avem o datorie. În timp ce vei fi aici, vei fi găzduit în vila mea la
mare, în casele de la oraș și în cele de la țară”. Spurgeon răspunse scurt:
,,Vinde una din vilele tale și plătește datoria!...” Poporul este zgârcit,
pentru că este învățat să trăiască numai pentru el. Pentru noi a răsărit astăzi
un nou orizont. Glasul oamenilor ce se pierd în păcate și neștiință, l-am
auzit. Brațul întins și vocea rugătoare a Macedoneanului a făcut să trecem la
ei. Țări unde Evanghelia trebuie predicate, se mai găsesc. Ne așteaptă
Balcanii, ne așteaptă India, ne așteaptă Africa, ne așteaptă miazăzi și
miazănoaptea. Să ne sculăm, să cucerim lumea pentru Isus. Să mergem, influențați
de dorul lui Livingstone și să ajutăm Africa. Pământul ei plin de soare are
lipsă de Isus. Să încercăm lucruri mari cu Dumnezeu cum a făcut W. Carey. Să
mergem departe în India, să ne coborâm pe urmele lui și văzând ce e acolo, ne
vom convinge câtă nevoie este de iubirea lui Isus.
Să facem din țara noastră o țară misionară, care să
privească peste granite, peste dealuri, peste râuri, la sutele și mile de
suflete ce așteaptă să-i ajutăm. În barca vieții ce trece, se găsesc suflete ce
se pierd în marea plină de valuri a păcatului. Să privim departe în zare, să
privim întunericul de la miazănoapte ce se întinde cu pașii lui greoi. Rusia ca
o barcă ruptă de valuri e gata să piară. Egoismul a luat locul lui Isus în
multe inimi, dar să nu disperăm. Dumnezeu e de partea noastră, numai să fie în
noi același cuget care a fost și în Isus. Să fim gata să depunem viața pe altarul
ce ni-l oferă Domnul!
Să îndeplinim acest lucru, ca să nu plângem mai târziu
anii pierduți. Să începem chiar azi. Să zicem cu toți: ,,Dă-ne Doamne, mai
multă viață, mai multă jertfă, maim ult curaj, ca să putem face din pământul
desert, o grădină a Domnului”.
Cu același gând să ne întindem mâna, să ne unim în
același gând sfânt, să ne călăuzească același dor de a mântui lumea și a o
aduce la picioarele lui Isus.”
,,În lucru,
Învățătorului
Să lucrăm
până târziu
Viața
noastră să nu treacă
Până sfârșim
lucrul Său.”
[2] Farul Creștin, Anul III, Nr. 2, 15 ianuarie 1935, p. 7.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu