Fratele Ioan Dan s-a născut în ziua de 26 februarie 1904
în localitatea Roșia, județul Arad. Părinții se numeau Mihai și Sofia, de
naționalitate română.
Face patru clase primare în localitatea natală.
Din tinerețe se îndrăgostește de Dumnezeu și Cuvântul Său
pe care îl aude și îl primește în inimă, iar în anul 1920 este botezat de
fratele păstor Vanci Vasile.
A fost încorporat în armată la Unitatea Militară 93
Infanterie, cercul teritorial Arad, rămânând se pare la vatră în anul 1926 cu
gradul de soldat.
În ziua de 15
noiembrie 1927 se căsătorește în localitatea Dieci, județul Arad, cu sora Dan
Catița, născută Mustea. În urma căsătoriei Domnul le-a dat șase copii, dintre
care doi au decedat la vârste fragede, rămânând în viață cele patru fete ale
familiei Dan: Florica, născută în anul 1929, Maria, născută în 1933, Catița,
născută în 1936 și Ana născută în 1938.
Fratele
Dan Ioan a fost ordinat ca păstor în Biserica Baptistă din Roșia în anul 1933. Comisia
de ordinare a fost compusă din frații lucrători: Toader Ioan și Galea Dumitru.
A slujit
pe ogorul Evangheliei 39 de ani, până când a fost chemat acasă la Domnul.
Era un om
blând și predicile lui erau ascultate cu plăcere. Nu a avut școli înalte și nici
Seminarul, dar era un om pocăit și cunoscător al Bibliei. În tinerețe a slujit
și ca dirijor de cor și fanfară. A înființat corul și fanfara în Biserica
Baptistă din Sălăjeni. Predica Vestea Bună a Evangheliei în bisericile din
jurul Roșiei: la Revetiș, Dieci, Laz, Sălăjeni. Lua parte la vestirea
Cuvântului la înmormîntări, fiind un slujitor devotat lucrării Domnului.
Se ocupa
cu agricultura, avea o locuință în localitatea Roșia la numărul 88 și două
hectare de pământ. Împreună cu soția și fetele, lucra la munca câmpului, din
care își câștigau existența. De fiecare dată când începea munca la câmp, își
descoperea capul și împreună cu familia, înălța o rugăciune către Cerescul
Tată. Domnul l-a iubit pe dânsul și familia și cele patru fiice au rămas tari,
lângă Domnul.
Pe timpul
celui de-al Doilea Război Mondial a fost concentrat ca să fie trimis pe front,
dar Domnul a lucrat în chip minunat și l-a scăpat de război. A ajuns cu
plutonul din care făcea parte până la Nistru, acolo s-a primit ordin ca toți
cei care au acasă de la trei copii în sus să fie trimiși în țară, la familie.
Fratele Dan avea acasă patru fete și astfel a revenit în sat, la familie; totodată
servind cu predicarea în biserici, pe timpul războiului, când era mare nevoia
de lucrători.
La vârsta
de 69 de ani, în anul 1972 fratele Ioan Dan a fost chemat acasă la Domnul,
sfârșind alergarea pământească.
Surse:
Miclea
Elena
Arhive
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu