Cine sunt?

sâmbătă, 23 aprilie 2022

Dacă am fost alături de un Cristos mort, să fim azi alături de El, viu

 


Cristos a înviat!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Tatăl din cer, am ajuns ziua Învierii Domnului Isus. Zi de mare înălțare spirituală, zi de înviere, când Domnul Isus a înviat dintre cei morți și va învia pe toți acei car îi vor fi credincioși. Se cuvine să rămânem în Duhul, credincioși Celui Înviat, să sărbătorim acest mare eveniment apropiindu-ne mai mult El, prin citirea Cuvântului sfânt ai lui Dumnezeu, plecându-ne pe genunchi și mulțumindu-I pentru că El a murit pentru noi. Nu paharul cu băutură aleasă, nu bucatele cele mai tradiționale ne vor mântui sufletul, ci o trăire după voia lui Dumnezeu. Beneficiarii întâlnirii cu Domnul Isus viu, au fost oamenii cu păcate, dar care au renunțat la felul lumesc de viață și care vor să trăiască după sfânta voie a lui Dumnezeu.    

-   Pentru ca sărbătoarea de Paște să fie încununată de o mare bucurie, trebuie să-L căutăm pe Isus cum au făcut femeile.

54. Era Ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului.
55. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56. s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.
Luca 23:54-56

Femeile au pregătit mirezmele în ziua morții Domnului Isus.

Au făcut acest lucru pentru că L-au iubit mult.

L-au căutat printre morți, dar El era viu.

Dacă noi avem dragoste de Dumnezeu și de Fiul Său, primim în schimb mai mult decât cerem noi sau gândim.

20. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, Efeseni 3:20

-    Dacă am fost alături de Domnul Isus cănd era bătut și chinuit, se cade cu atât mai mult să fim alături de El, viu.

Rămânerea împreună cu Domnul nu se termină în dimineața învierii, când începem distracția și veselia, uitând de Domnul.

Rămânerea împreună cu Domnul înseamnă viață din morți și petrecerea veșniciei cu El și cu cei răscumpărați.

A abandona rămânerea împreună cu Domnul, înseamnă moarte eternă, fără nicio speranță de fericire.

     Sărbătoarea învierii este o sărbătoare în cinstea Celui ce a fost mort și azi este viu în vecii vecilor.

Azi, în zi de înviere, trebuie să fim cu Isus și să sărbătorim împreună.

Azi, în zi de înviere, bucuria și veselia noastră trebuie să fie Domnul Isus.

Împreună cu Domnul Isus putem sărbători acest mare eveniment într-un singur fel, așa cum fac cei răscumpărați și mântuiți:

9. După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini,
10. şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”
11. Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu
12. şi au zis: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi
tăria în vecii vecilor! Amin.” Apocalipsa 7:9-12.

-     Bucuria și veselia pentru orice credincios nu constă în bucate gustoase, în băuturi fine de tot felul care te amorțesc, ci în a păstra părtășia, comuniunea cu El.

7. Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
8. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.
9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
10.
Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.1 Ioan 1:7-10.

A avea părtășie cu Domnul Isus înseamnă a renunța la felul păcătos de a trăi.

Maria Magdalena a fost posedată de șapte draci, Domnul a iertat-o și s-a bucurat de prezența Domnului Isus viu.

Toți credincioșii Domnului sunt oamenii cei mai păcătoși, dar ei au renunțat la felul lor deșert de viețuire și trăiesc după cum este scris în Cuvântul Domnului.

29. Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,
30. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
Luca 7:29-30.

31. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
32. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.

Matei 21:31-32.

17. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
1 Petru 1:17-19.

19. Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20. Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.
23. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:19-23.

 

Cei care au renunțat la o trăire lumească sunt oameni păcătoși, care au considerat trăirea după voia lui Dumnezeu mai importantă decăt a se desfăta în băuturi și mâncăruri. Aceștia consideră că așa se cade să facă voia lui Dumnezeu, pentru că au avut parte de iertarea păcatelor și vor să trăiască pentru Dumnezeu și plăcerea Lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu