Fratele
Vasile Danciu senior s-a născut în ziua de 10 februarie 1914 în localitatea
Chiuiești, județul Someș. Părinții se numeau Grigore și Susana.
AICI am
scris despre Danciu Vasile junior 1940 – 2020, care a fost un iscusit dirijor
de cor și a lucrat toată viața în această lucrare spre slava lui Dumnezeu.
Fratele
Vasile Danciu senior a fost un băiat studios. Dumnezeu i-a dat înțelepciunea de
a învăța, dar și de a preda în domeniul muzicii, mai ales. Avea un scris
frumos, caligrafic și a ajuns să lucreze la primăria din localitate după anul
1944, ca funcționar neangajat politic.
După
terminarea școlii primare din Chiuiești a învățat la școala de comerț până în
anul 1931, când, din motive financiare, a trebuit să o întrerupă.
Tot în
această vreme a început să caute să cunoască mai mult voia lui Dumnezeu și s-a
hotărât să-l urmeze pe Domnul Isus în apa botezului ca să-și mărturisească
public pocăința și credința în Dumnezeu. A fost botezat în ziua de 8 aprilie
1933 de către fratele predicator Precup Gheorghe și a fost plin de râvnă pentru
a cânta spre slava Domnului.
S-a
căsătorit cu sora Ana, născută Sighiartău, în ziua de 19 iulie 1923. A fost botezată în anul 1938 și au avut șapte copii:
Vasile, Grigore, Maria, Susana, Cornel, Tănase și Ioan.
Fratele
Vasile Danciu a înființat corul Bisericii Creștine Baptiste din Chiuiești în
anul 1932 și a lucrat cu drag și dăruire, dar peste dumnealui s-a abătut furia
securității comuniste, care l-a făcut mai vulnerabil. A fost un bun instructor
al fanfarei care a cântat și la evenimente importante, precum serbări naționale,
cele dinainte de 1946.
Ziua de 18
februarie 1949 a fost o piatră de hotar în activitatea fratelui Vasile Danciu. Odată
arestat, a fost torturat în multe chipuri și feluri până aproape de moarte.
Ultima treaptă a torturii a fost aceasta: trebuia să-I pună culcat pe dușumea,
săii pună o scândură deasupra trupului întins și apoi călăii să se urce pe
scândură și să sară până oasele începeau să se rupă. Această tortură a fost oprită
de către un călău cu o inimă mai sensibilă. Aceste lucruri nu sunt scrise în
memoriul semnat, ci le am din partea familiei.
I s-a
interzis să mai activeze în biserică, dar fratele nu a fost frânt de tot, așa
că la biserică tot a mers, dar dădea îndemn din bancă și activitatea cu corul
și fanfara a fost sprijinită în continuare de fratele.
În anul 1988
Domnul îl cheamă acasă pe slujitorul său credincios ca să primească cunună din
partea Celui ce i-a încredințat acest talant.
Surse:
Arhive
Familia
prin: Tănase, Anuța, Grigore și Cornel
Ioan Bunaciu
Grigore
Frenț
Mai jos public memoriul, așa cum fratele
Vasile l-a scris și trimis la Uniune și Uniunea la Ministerul Cultelor.
Memoriu
M-am născut la 10 Februarie 1914 în comuna Chiuiești, Județul
Someș, din părinți țărani de stare materială slabă.
Cu mari greutăți am continuat școala de comerț până la clasa
a 5-a, când din împrejurări financiare am fost forțat să întrerup școala în
anul 1931. Între timp fiind convertit la credința Baptistă, am continuat să-mi
câștig pâinea prin muncă până la intrarea în cadrele armatei.
Satisfăcut serviciul
militar la Divizionul 2 Obuziere de Munte cu grad de sergent, apoi concentrat
și mobilizat pe Zonă până la cedarea Ardealului de Nord.
Rămas pe teritoriul cedat m-am căsătorit cu o fiică de țăran
de stare mijlocie, din care căsătorie au rezultat până în prezent patru copii.
În tot timpul vieții mele nu m-am ocupat de niciun fel de politică. Imediat
după trecerea frontului și eliberarea teritoriului cedat de către Armatele
Sovietice, am fost chemat și încadrat ca funcționar comunal la primăria locală,
unde mi-am făcut datoria în mod conștiincios și cinstit, neavând nici măcar
vreo observație din partea superiorilor mei.
În vara anului 1948 prin luna August, ne-a făcut vizită la
primărie un tovarăș activist de la Plasă, cu numele Graur Octavian, care
printre altele m-a întrebat: De ce religie sunt? Eu am răspuns că: - Sunt de
religie baptistă. Dânsul m-a întrebat că ce misiune îndeplinesc în cadrul
cultului? Eu am răspuns că: - Sunt reprezentant al Comunității Creștine
Baptiste din Jud. Someș. Dânsul m-a mai întrebat: Cum pot eu să cred că
primăria poate să țină o asemenea persoană în serviciu? Eu am răspuns că: -
Noua Constituție a Republicii Populare Române dă drepturi deopotrivă tuturor
cetățenilor cinstiți, fără deosebire de rasă, naționalitate, sau religie.
Dânsul în semn de
amenințare mi-a răspuns: ,,Vom vedea
noi!”
Ca rezultat al acestei amenințări, la data de 10 Noiembrie
1948, am primit ordin din partea Prefecturii Jud. Someș, prin care anunța
Primăria a-mi întocmi decizia pentru îndepărtarea din serviciu, fără a se arăta
vreun motiv.
În continuare, odată îndepărtat din serviciu, am fost urmărit
de-aproape în chestiunile religioase de către Dl Șef de Miliție al Com.
Chiuiești, plutonier Maior Tudor Matei. Dânsul ne-a interzis să ne adunăm la
rugăciunea seara după ce se aprinde lampa.
În calitate de instructor al corului și fanfarei bisericii
baptiste din Com. Chiuiești, l-am rugat să ne dea voie să instruim corul și
muzica în timpul serii până la ora nouă, deoarece ziua suntem ocupați cu munca.
Dânsul a răspuns: ,,Să vă faceți o cerere către Securitatea din Dej, și să mi-o
dați mie personal”. Am făcut cererea și am predat-o dânsului, însă rezultat
după această cerere nu am primit încă în scris nimic.
După mai mult timp comitetul Bis. Baptiste locale a hotărât
ca fanfara să fie instruită în timpul zilei. După trei zile de probă cu fanfara,
am fost chemat la post de către Dl Șef de Miliție care ne-a interzis să mai
cântăm cu fanfara și totodată a făcut un raport la Securitate.
Ca urmare a acestui raport la data de 18 Februarie 1949 am
fost arestat de către Dl Șef de Miliție și transportat la Securitatea din Dej.
Aici am fost deținut patru zile, în care timp mi s-au făcut cercetări cu
privire la credință, imputându-mi-se că baptiștii au legături cu
Anglo-Americanii, primind pachete și multe altele. Tot în acest timp am fost
constrâns să renunț la toate încredințările ce le am în cadrul Cultului Baptist
și chiar la convingerile mele religioase.
După patru zile am fost eliberat, însă urmărit continuu. Nu
după mult timp am primit un plic de la Uniunea Comunității Creștine Baptiste
din București, conținând trei autorizații de funcționare a bisericilor: Cășei,
Bogata și Rohia. Acest plic s-a observat că a fost deschis de curând și lipit
din nou, însă nu i-am dat nicio atenție întrucât știam că sunt lucruri
oficiale. Ca urmare, la câteva zile am fost chemat din nou la Securitate și
amenințat că: De ce am primit plicul și de ce n-am trimis autorizațiile la
Securitate? Întrebările mi-au fost puse de către Dl. Maior Comandantul
Securității din Dej.
Pentru justificarea celor prezentate în acest memoriu, pot fi
consultate persoane din Comitetul Bisericii Creștine Baptiste din comuna
Chiuiești ca: Petruț Petru, Sălătioan Gavril, Georgiu Gavril, Sătmar Emil, etc.
Acestea îmi sunt declarațiile care le înaintez Uniunii
Comunității Creștine Baptiste din R.P.R. pentru luare la cunoștință și
examinare în consecință.
Chiuești la 30 Iunie 1949.
Danciu Vasile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu