Luca 1:17 Va merge înaintea
lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor
la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor
neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
Baptiștilor din întreaga lume, în această sărbătoare
a Crăciunului.
Cu câteva luni înainte de nașterea lui Isus, primul anunț
de Crăciun a dus la tăcerea revoltată a neîncrederii. Îngerul Gavril a
întrerupt îndatoririle pe care Zaharia le îndeplinea în Templu, pentru a spune:
„Nu te teme, Zaharia; rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta Elisabeta îți va
naște un fiu, iar tu să-i spui Ioan.” Spre deosebire de păstorii care s-au
grăbit să-L caute pe pruncul Isus, după ce au auzit un anunț îngeresc sau Maria
care i-a răspuns lui Gavril: „Eu sunt roaba Domnului”, răspunsul lui Zaharia a
dus la luni de tăcere. Cu toate acestea, neîncrederea lui Zaharia – pe cât de
înțeleasă este și pe cât de comună ar fi în propriile noastre vieți – nu a
anulat frumusețea extravagantă a lucrării lui Dumnezeu în familia lor. Acasă,
în pustie și dornic să-și cheme comunitatea la pocăință, Ioan Botezătorul avea
să devină umilul proclamator care arăta spre speranța în Isus.
În miracolul acestui prim anunț de Crăciun, Gavril
încadrează slujirea acestui umil proclamator din Luca 1:17, ca una care începe
cu inimile părinților care se îndreaptă către copiii lor. Pentru mulți,
Crăciunul rămâne un moment în care părinților și adulților le place să
muncească pentru a-i face pe copii să experimenteze bucuria în viata lor. Cu
toate acestea, chiar și astăzi, există copii care sunt uitați și neglijați,
exploatați și abuzați sau prinși în războaiele purtate de părinții lor. Este
ușor, în propria noastră oboseală, mai degrabă să ne axăm pe nevoile proprii, decât
să ne sacrificăm continuu pentru copiii care nu au încă voce. Haideti ca in
mijlocul violenței de astăzi, să trăim ca umili proclamatori ai Crăciunului,
care își întorc, cu dragoste, inimile pentru toți copiii lumii.
Minunea Crăciunului continuă atunci când în neascultarea
noastră ne întoarcem la înțelepciunea dreptatii și a trăirii drepte în Domnul.
Gavril paradoxează neascultarea cu înțelepciunea și îndeamnă în acest prim
anunț de Crăciun să ne întoarcem inimile rănite de pe căile neascultării, pe
calea înțelepciunii. În mijlocul atâtor păcate de astăzi, să trăim ca umili
proclamatori ai Crăciunului, care în harul unui Mântuitor născut pentru noi în
cele mai umile împrejurări, ne întoarce inimile de la păcat la înțelepciunea
care poate fi găsită numai în neprihanire și dreptate.
Miracolul Crăciunului se extinde pe măsură ce trăim
astăzi ca un popor pregătit pentru Domnul, chiar și atunci când planurile
Domnului ne tulbură. Pentru mulți, Crăciunul este un moment al pregătirilor, al
decorațiunilor, al oferirii de cadouri și al călătoriilor. Dar suntem noi
pregătiți pentru Domnul? Anunțul îngeresc al Crăciunului a tulburat, a schimbat
planurile lui Zaharia și Elisabeta, al păstorilor de veghe în vocația lor,
precum și ale Mariei și ale lui Iosif. A fi pregătiți pentru Domnul înseamnă a
ne lăsa să fim tulburați, mișcați, schimbați de Domnul. În agitația de
astăzi, să trăim ca umili proclamatori ai Crăciunului, care permit ca planurile
noastre să fie schimbate de nevoile altora.
Acest prim anunț de Crăciun a dus la Ioan Botezătorul.
Poate părea că și noi trăim într-o sălbăticie, pe un teren ciudat și
necunoscut, unde calea înainte pare incertă. După cum arată clar Evangheliile,
în această realitate, miracolul Crăciunului se desfășoară pe măsură ce devenim
umili proclamatori ai Crăciunului.
În numele Alianței Mondiale Baptiste și al baptiștilor
din 128 de țări și teritorii, Crăciun fericit!
Pr. Elijah
M. Brown,
Dr Secretar
General și CEO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu