Fratele Constantin Miclea s-a născut în ziua de 9
februarie 1910 în localitatea Laz, județul Arad. Părinții se numeau Pavel și
Elena, cetățeni români, ocupația agricultori.
Face șase clase primare în localitatea natală.
Aude Cuvântul Domnului și pe când avea 13 ani își predă
viața în mâna Domnului, find botezat în ziua de 23 mai 1923 de către fratele
Vanci Vasile.
Din anul 1934 frații l-au ales ca lucrător al Bisericii
Creștine Baptiste din Laz, unde lucrează ca predicator, dar și dirijor de cor
până în anul 1951. În anul 1951 biserica
avea 85 de membri.
Se căsătorește cu Persida, recunoscută de către cei ce au ascultat-o, ca o bună solistă, dar viața ei a fost scurtă și la 29 de ani (1942) Domnul a luat-o, lăsând în urmă 3 copii orfani (Iovan avea 11 ani, iar eu 5) și un soț nemângâiat.
În ziua de 21 octombrie 1943 se căsătorește în localitatea Tomești, județul Hunedoara, cu văduva Maria. Domnul l-a binecuvântat cu cinci copii din cele două căsătorii: Iovan născut în ziua de 17.06 1931, Adrian născut în ziua de 21.08 1934, Pavel născut în ziua de 15.06.1937, Elena născută în ziua de 08.03.1946 și Costin născut în ziua de 16.08.1949. Toți cei cinci copii s-au născut în localitatea Laz, județul Arad.
Câteva anunțuri din revista „Farul Creștin”:
Fr. Vasile Belcu a
ţinut la 28 septembrie 1941 un botez cu 5 suflete în comuna Laz, judeţul Arad.
Au luat parte fraţi şi surori din mai multe comune din jur. A cântat corul din
loc condus de fratele Constantin Miclea. Din cuvântul Domnului au mai predicat
fraţii: Vasile Vanciu, T. Emilian şi Moise Cristea.[1]
DUMINECA 22 IULIE 1945 a avut loc al doilea botez în
comuna Laz, jud. Arad, cu 10 persoane, îndeplinit de fratele Cristea Moise,
ajutat de fratele Ionaş Igna şi Miclea Constantin. A cântat corul din Almaş şi
cel din loc, precum şi muzica din Revetiş.[2]
Dezna—Arad - În
ziua de 23 Mai 1946 s-a oficiat cununia religioasă a fratelui Groza Gheorghe
din Dezna cu sora Ghergari Marioara din loc. Actul de cununie s-a oficiat în Biserica Baptistă
din Dezna de către fratele Moise Cristea, fiind ajutat de fratele Costan
Miclea. A cântat corul și muzica din loc.[3]
Câteva informații de la fiul dumnealui Paul Miclea:
Tatăl meu, Miclea
Constantin, zis Costan, s-a predat Domnului la frageda vârstă de 13 ani; la 19
ani s-a căsătorit cu Toma Persida, o tânără credincioasă de 16 ani, din sat. Amândoi
erau talentați muzical și de mare ajutor în dezvoltarea bisericii; mama era bună
cântăreață - soprană, iar tata, având înclinații muzicale, a învățat notele și
treptat a inființat un cor ce avea să devină cunoscut pe Valea Crișului Alb.
Tata a fost prieten
bun cu fratele compozitor și muzician Ioan Chișmorie, de la Măderat, care a
vizitat de multe ori satul Laz și a locuit zile în șir în părtașie cu familia
noastră, mi-l amintesc foarte bine. Continuând să-și completeze cunoștințele
muzicale, să stăpâneasca cântatul la armoniu și cunoașterea notelor muzicale,
pentru mulți ani de zile fratele Costan s-a ocupat de formarea și instruirea
corului bisericii, dar și acoperind nevoile duhovnicești locale, făcând misiuni
la botezuri sau serbări cu participarea altor coruri și fanfare din vecinătate,
ca un fel de competiție sau concursuri de interpretare. Așa a devenit soția sa,
mama Persida, recunoscută de către cei ce au ascultat-o ca o bună solistă, dar
viața ei a fost scurtă și la 29 de ani (1942) Domnul a luat-o, lăsând
în urmă 3 copii
orfani (Iovan avea 11 ani, iar eu 5) și un soț nemângăiat. Fiind prea mic când
ne-a părăsit, regret și recunosc că am prea puține amintiri despre și cu mama.
Această situație a determinat ca tata, fratele Costan, cum era bine cunoscut în
zona, să se recăsătorească în 1943 cu sora Maria (Marița), din comuna Tomești,
de lângă Baia de Cris, care era văduvă.
Înca din tinerețe
fratele Costan ar fi dorit sa mearga la seminar, dar situația familiară nu ia permis;
totusi, prin anii 1930, a participat la cursurile organizate de Seminarul
Teologic Baptist, ce se înfiintase înca din 1921 la Buteni. Cursul Biblic era
cu tineri recomandați pentru lucrarea pastorală, învățătorii fiind frații Alexa
Popovici (care m-a botezat în 1954 și ne-a vizitat familia în Laz, în 1956),
Ioan Socaciu (pe care l-am cunoscut pe cand eram student și pentru un timp am
locuit la Seminar, împreuna
cu frate-meu Iovan și mai mulți studenți credinciosi), Constantin Adorian, Dănilă
Pascu și alții. După imigrarea în S.U.A. (1979) am fost binecuvântat să
colaborez mai strans și cu alți pionieri ai credinței baptiste din România,
printre care frații Alexa și Pit Popovici, Valentin Popovici (prieten din
tinerețe), Richard Wurbrand, Iosif Sărac și alții.
Biserica din Laz a
progresat atat spiritual, cât și numeric, ajungând la aproape 100 de membri,
dar a urmat persecuția din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial; după ce
s-a închis și sigilat biserica, în 1942. Atunci s-a mutat armoniul și cărțile
de cântări într-o cameră din casa noastră, unde s-au ținut și serviciile, în
mod regulat, până la redeschiderea bisericii, ca urmare a Decretului-Lege Nr.
553 din 31 octombrie 1944, prin care se recunoștea Cultul Baptist. Biserica a
propașit dupa razboi și
familii noi au trecut la credința baptist, inclusiv cantorul ortodox Palade, zis
Totu.
Fratele Costan Miclea
a fost ordinat ca pastor la începutul anilor 1950, desfășurând o activitate
intensă și oficiind botezuri, atât în sat, cât și în satele vecine.
Dar Domnul l-a chemat
la El devreme, astfel că în 27 iunie 1955 biserica a ramas făra pastor, lăsând în
urmă o soție și mama nemangâiate, cei trei copii adulți din prima căsnicie, dar
și doi copii minori, de 9 si 5 ani din a doua. Înmormântarea a avut loc pe 29
iunie, cu participarea multor păstori, frați și surori din împrejurimi, cu câteva
coruri și fanfare, dar cu mare jale; a fost cea mai mare și mai tristă înmormântare
din istoria satului Laz.
Cu toate ca biserica
a ramas făra pastor, fratele Costan pregătise câțiva tineri pentru lucrare: Danciu
Ioan, Voian Solomon, Voian Ștefan, Țigan Tănasa și Țigan Vanu; pe lângă frații
mai în varsta, ca Danci Simion, Ghergar Gheorghe, Budau Ioan, aceștia au
continuat să propovăduiască Evanghelia în satul Laz, fratele Ioan Danciu fiind
activ până în 2021, când a fost chemat acasă.
Câteva gânduri scrise
de fratele Adrian Barac – nepot
În calitate de nepot
al fratelui Costan, mă simt foarte onorat să pot sluji în Biserica Creștină
Baptistă din satul Laz, unde ajung în fiecare lună, împreună cu soția Marinela,
la ultima soră care mai este în biserică, Mărcoi Lenuța.
Gândul meu în dreptul
bunicului, pe care nici eu nu l-am cunoscut personal, însă prin mărturiile
fraților în vârstă pe care i-am slujit înainte de anul 2009, de când am fost
împlicat în Biserica Creștină Baptistă din Laz. Călătorind mult la biserică
împreună cu fratele Țigan Vanu, veteran de război, îmi povestea din amintirile
lui, frânturi din viața păstorului Costan Miclea:
-
A
fost un om cu adevărat pocăit, respectat de tot satul, un om care i-a slujit cu
drag pe frații din Laz.
-
A
învățat copiii din biserică cântări și se ocupa de creșterea lor spirituală.
Păstorul Stoica
Dumitru (1931 – 2023)
din Buteni, era colaborator, l-a prins în
viață pentru scurt timp pe fratele Costan. Are amintiri despre un om deosebit,
implicat în comisia de împăciuire a Comunității Baptiste Buteni, un om calm și
blând, care apropia pe frați în neânțelegerile dintre ei și pacea se
reinstaura.
Fratele Danciu Ioan
îmi povestea despre amintirile lui cu fratele păstor Miclea Costan: - Mergea
des cu fructe din Laz până în Arad, unde stătea mai multe zile la piață
îmbrăcat în haine țărănești. Se oprea pe la Biserica Creștină Baptistă
„Speranța” Arad, unde era invitat să predice Cuvântul lui Dumnezeu și frații erau
foarte impresionați și străpunși la inimă de Cuvântul predicat. Se mirau că un
om atît de simplu predică cu așa putere.
Mama soacră, Elena
Zbircea, îmi povestea despre faptul că tatăl ei, fratele Costan, era un om
foarte harnic, lucra mult cu animalele, la câmp, agricultură, la arat, ducea
grâul cu carul cu boi la batoza de treierat.
La ordinarea
dumnealui ca pastor a cântat cântarea: „Isus al meu tovarăș drag”, cum erau
versurile în acea vreme.
Pentru mine și
familia mea este și rămâne o moștenire spirituală de mare valoare, pe care o
păstrăm vie și ne dorim să o transmitem și mai departe copiilor noștri.
Atât de adevărat este
ce zice Cuvântul lui Dumnezeu în: Evrei 13:7 Aduceți-vă aminte de
mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de
seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!
Dumnezeu să binecuvânteze toată țara cu oameni ca și pastorul Miclea Costan!
Surse:
Adrian Barac - nepot
Paul Miclea – fiu
Arhive
Farul Creștin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu