marți, 20 august 2024

Miclea Constantin (Costan) 1910 – 1955 din Laz

 


Fratele Constantin Miclea s-a născut în ziua de 9 februarie 1910 în localitatea Laz, județul Arad. Părinții se numeau Pavel și Elena, cetățeni români, ocupația agricultori.

Face șase clase primare în localitatea natală.

Aude Cuvântul Domnului și pe când avea 13 ani își predă viața în mâna Domnului, find botezat în ziua de 23 mai 1923 de către fratele Vanci Vasile.

Din anul 1934 frații l-au ales ca lucrător al Bisericii Creștine Baptiste din Laz, unde lucrează ca predicator, dar și dirijor de cor până în anul 1951.  În anul 1951 biserica avea 85 de membri.

Se căsătorește cu Persida, recunoscută de către cei ce au ascultat-o, ca o bună solistă, dar viața ei a fost scurtă și la 29 de ani (1942) Domnul a luat-o, lăsând în urmă 3 copii orfani (Iovan avea 11 ani, iar eu 5) și un soț nemângâiat. 




În ziua de 21 octombrie 1943 se căsătorește în localitatea Tomești, județul Hunedoara, cu văduva Maria. Domnul l-a binecuvântat cu cinci copii din cele două căsătorii: Iovan născut în ziua de 17.06 1931, Adrian
 născut în ziua de 21.08 1934, Pavel născut în ziua de 15.06.1937, Elena născută în ziua de 08.03.1946 și Costin născut în ziua de 16.08.1949. Toți cei cinci copii s-au născut în localitatea Laz, județul Arad.

Câteva anunțuri din revista „Farul Creștin”:

 Fr. Vasile Belcu a ţinut la 28 septembrie 1941 un botez cu 5 suflete în comuna Laz, judeţul Arad. Au luat parte fraţi şi surori din mai multe comune din jur. A cântat corul din loc condus de fratele Constantin Miclea. Din cuvântul Domnului au mai predicat fraţii: Vasile Vanciu, T. Emilian şi Moise Cristea.[1]

DUMINECA 22 IULIE 1945 a avut loc al doilea botez în comuna Laz, jud. Arad, cu 10 persoane, îndeplinit de fratele Cristea Moise, ajutat de fratele Ionaş Igna şi Miclea Constantin. A cântat corul din Almaş şi cel din loc, precum şi muzica din Revetiş.[2]

Dezna—Arad - În ziua de 23 Mai 1946 s-a oficiat cununia religioasă a fratelui Groza Gheorghe din Dezna cu sora Ghergari Marioara din loc. Actul de cununie s-a oficiat în Biserica Baptistă din Dezna de către fratele Moise Cristea, fiind ajutat de fratele Costan Miclea. A cântat corul și muzica din loc.[3]

Câteva informații de la fiul dumnealui Paul Miclea:

Tatăl meu, Miclea Constantin, zis Costan, s-a predat Domnului la frageda vârstă de 13 ani; la 19 ani s-a căsătorit cu Toma Persida, o tânără credincioasă de 16 ani, din sat. Amândoi erau talentați muzical și de mare ajutor în dezvoltarea bisericii; mama era bună cântăreață - soprană, iar tata, având înclinații muzicale, a învățat notele și treptat a inființat un cor ce avea să devină cunoscut pe Valea Crișului Alb.

Tata a fost prieten bun cu fratele compozitor și muzician Ioan Chișmorie, de la Măderat, care a vizitat de multe ori satul Laz și a locuit zile în șir în părtașie cu familia noastră, mi-l amintesc foarte bine. Continuând să-și completeze cunoștințele muzicale, să stăpâneasca cântatul la armoniu și cunoașterea notelor muzicale, pentru mulți ani de zile fratele Costan s-a ocupat de formarea și instruirea corului bisericii, dar și acoperind nevoile duhovnicești locale, făcând misiuni la botezuri sau serbări cu participarea altor coruri și fanfare din vecinătate, ca un fel de competiție sau concursuri de interpretare. Așa a devenit soția sa, mama Persida, recunoscută de către cei ce au ascultat-o ca o bună solistă, dar viața ei a fost scurtă și la 29 de ani (1942) Domnul a luat-o, lăsând

în urmă 3 copii orfani (Iovan avea 11 ani, iar eu 5) și un soț nemângăiat. Fiind prea mic când ne-a părăsit, regret și recunosc că am prea puține amintiri despre și cu mama. Această situație a determinat ca tata, fratele Costan, cum era bine cunoscut în zona, să se recăsătorească în 1943 cu sora Maria (Marița), din comuna Tomești, de lângă Baia de Cris, care era văduvă.

Înca din tinerețe fratele Costan ar fi dorit sa mearga la seminar, dar situația familiară nu ia permis; totusi, prin anii 1930, a participat la cursurile organizate de Seminarul Teologic Baptist, ce se înfiintase înca din 1921 la Buteni. Cursul Biblic era cu tineri recomandați pentru lucrarea pastorală, învățătorii fiind frații Alexa Popovici (care m-a botezat în 1954 și ne-a vizitat familia în Laz, în 1956), Ioan Socaciu (pe care l-am cunoscut pe cand eram student și pentru un timp am

locuit la Seminar, împreuna cu frate-meu Iovan și mai mulți studenți credinciosi), Constantin Adorian, Dănilă Pascu și alții. După imigrarea în S.U.A. (1979) am fost binecuvântat să colaborez mai strans și cu alți pionieri ai credinței baptiste din România, printre care frații Alexa și Pit Popovici, Valentin Popovici (prieten din tinerețe), Richard Wurbrand, Iosif Sărac și alții.

Biserica din Laz a progresat atat spiritual, cât și numeric, ajungând la aproape 100 de membri, dar a urmat persecuția din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial; după ce s-a închis și sigilat biserica, în 1942. Atunci s-a mutat armoniul și cărțile de cântări într-o cameră din casa noastră, unde s-au ținut și serviciile, în mod regulat, până la redeschiderea bisericii, ca urmare a Decretului-Lege Nr. 553 din 31 octombrie 1944, prin care se recunoștea Cultul Baptist. Biserica a

propașit dupa razboi și familii noi au trecut la credința baptist, inclusiv cantorul ortodox Palade, zis Totu.

Fratele Costan Miclea a fost ordinat ca pastor la începutul anilor 1950, desfășurând o activitate intensă și oficiind botezuri, atât în sat, cât și în satele vecine.

Dar Domnul l-a chemat la El devreme, astfel că în 27 iunie 1955 biserica a ramas făra pastor, lăsând în urmă o soție și mama nemangâiate, cei trei copii adulți din prima căsnicie, dar și doi copii minori, de 9 si 5 ani din a doua. Înmormântarea a avut loc pe 29 iunie, cu participarea multor păstori, frați și surori din împrejurimi, cu câteva coruri și fanfare, dar cu mare jale; a fost cea mai mare și mai tristă înmormântare din istoria satului Laz.

Cu toate ca biserica a ramas făra pastor, fratele Costan pregătise câțiva tineri pentru lucrare: Danciu Ioan, Voian Solomon, Voian Ștefan, Țigan Tănasa și Țigan Vanu; pe lângă frații mai în varsta, ca Danci Simion, Ghergar Gheorghe, Budau Ioan, aceștia au continuat să propovăduiască Evanghelia în satul Laz, fratele Ioan Danciu fiind activ până în 2021, când a fost chemat acasă.

Câteva gânduri scrise de fratele Adrian Barac – nepot

În calitate de nepot al fratelui Costan, mă simt foarte onorat să pot sluji în Biserica Creștină Baptistă din satul Laz, unde ajung în fiecare lună, împreună cu soția Marinela, la ultima soră care mai este în biserică, Mărcoi Lenuța.

Gândul meu în dreptul bunicului, pe care nici eu nu l-am cunoscut personal, însă prin mărturiile fraților în vârstă pe care i-am slujit înainte de anul 2009, de când am fost împlicat în Biserica Creștină Baptistă din Laz. Călătorind mult la biserică împreună cu fratele Țigan Vanu, veteran de război, îmi povestea din amintirile lui, frânturi din viața păstorului Costan Miclea:

-        A fost un om cu adevărat pocăit, respectat de tot satul, un om care i-a slujit cu drag pe frații din Laz.

-        A învățat copiii din biserică cântări și se ocupa de creșterea lor spirituală.

Păstorul Stoica Dumitru (1931 – 2023)  din Buteni, era colaborator, l-a prins în viață pentru scurt timp pe fratele Costan. Are amintiri despre un om deosebit, implicat în comisia de împăciuire a Comunității Baptiste Buteni, un om calm și blând, care apropia pe frați în neânțelegerile dintre ei și pacea se reinstaura.

Fratele Danciu Ioan îmi povestea despre amintirile lui cu fratele păstor Miclea Costan: - Mergea des cu fructe din Laz până în Arad, unde stătea mai multe zile la piață îmbrăcat în haine țărănești. Se oprea pe la Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Arad, unde era invitat să predice Cuvântul lui Dumnezeu și frații erau foarte impresionați și străpunși la inimă de Cuvântul predicat. Se mirau că un om atît de simplu predică cu așa putere.

Mama soacră, Elena Zbircea, îmi povestea despre faptul că tatăl ei, fratele Costan, era un om foarte harnic, lucra mult cu animalele, la câmp, agricultură, la arat, ducea grâul cu carul cu boi la batoza de treierat.

La ordinarea dumnealui ca pastor a cântat cântarea: „Isus al meu tovarăș drag”, cum erau versurile în acea vreme.

Pentru mine și familia mea este și rămâne o moștenire spirituală de mare valoare, pe care o păstrăm vie și ne dorim să o transmitem și mai departe copiilor noștri.

Atât de adevărat este ce zice Cuvântul lui Dumnezeu în: Evrei 13:7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!
Dumnezeu să binecuvânteze toată țara cu oameni ca și pastorul Miclea Costan!

 


Surse:

Adrian Barac - nepot

Paul Miclea – fiu

Arhive

Farul Creștin



[1] Farul Creștin, Anul IX, Nr. 45, sâmbătă, 8 noiembrie 1941, 7.

[2] Farul Creștin, Anul XIV, Nr. 31, sâmbătă, 4 august 1945, 2.

[3] Farul Creștin, Anul XV, Nr. 23, sâmbătă, 8 iunie 1946, 7.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu