170 de Ani de Har: Moștenirea Bisericii Noastre - de Dan Anghel

 

Iubiți frați și surori, prin harul lui Dumnezeu stăm astăzi împreună, în anul 2026, la aniversarea a 170 de ani de prezență baptistă pe pământ românesc. Stau în fața dumneavoastră plină de emoție, ca cel din urmă membru de etnie germană din Biserica „Betania”, pentru a vă împărtăși istoria noastră. Este o poveste a credinței, a suferinței și a dragostei frățești în Hristos.

Pionierii și Casa din Popa Rusu

• Totul a început la 30 aprilie 1856, când dulgherul Karl Johann Scharschmidt și soția sa Augusta au sosit la București, după o călătorie de două săptămâni cu un car tras de boi.

• La început, înaintașii noștri germani se adunau în locuința lor, iar când numărul a crescut, au transformat chiar atelierul de dulgherie în casă de rugăciune, strângând duminica mesele de lucru pentru a asculta Cuvântul.

• Un an deosebit în maturizarea bisericii a fost 1878, când au luat ființă Școala Duminicală și asociația tinerilor, iar zelul misionar s-a extins prin întemeierea de noi biserici la Iași și Cataloi.

• O altă zi de mare bucurie pentru istoria noastră a fost 27 septembrie 1896, când s-a inaugurat clădirea din strada Popa Rusu, prima casă de rugăciune baptistă din țară, construită cu sprijinul fratelui Karl Friedrich Weigel.

• Aici, harul a atins și poporul român: în 1896 au fost botezați primii credincioși români, Ștefan Pîrvu și Niculae Manole. Iar mai târziu, în 1903, s-a alăturat bisericii și fratele Constantin Adorian, cel care avea să devină un stâlp al mișcării baptiste românești.

Vremuri de Război, Slujire Separată și Unirea în Dragoste

• Vremurile grele ale războiului ne-au testat credința, iar în 1942, cultul a fost scos în afara legii, biserica fiind sigilată de autorități.

• Totuși, chiar și în acele vremuri întunecate și pline de ură antisemită, biserica noastră a fost un refugiu. Într-un gest de mare curaj, păstorii noștri germani, Johannes Fleischer și Carl Ströbel, l-au ordinat în cea mai mare taină ca diacon, chiar aici în Popa Rusu, pe evreul convertit Richard Wurmbrand, cu ușile încuiate. Tot în acest locaș a oficiat el, mai târziu, primul său botez.

• Sfârșitul războiului a adus noi tragedii, mulți etnici germani fiind deportați în Rusia la muncă forțată.

• Totuși, anul 1962 a fost momentul în care destinele fraților germani și români s-au împletit definitiv. Când biserica baptistă română din str. Apele Minerale, păstorită de fratele Florea Simionescu, a rămas fără clădire, noi i-am primit cu brațele deschise în Popa Rusu.

• Deși trăiam într-o minunată părtășie și am format un comitet comun, am convenit să ținem serviciile divine separat, respectând identitatea fiecăruia: frații români se adunau dimineața, iar noi, frații germani, aveam serviciul după-amiaza.

• În 1963, adunarea noastră devenise o casă în trei limbi, numărând 153 de membri: 100 de români, 45 de germani și 7 maghiari.

• Din cauza emigrării familiilor noastre spre vest și a greutăților financiare de după cutremurul din 1977, la 10 noiembrie 1979 am luat decizia de a dona domeniul și patrimoniul clădirii către Biserica Baptistă Română. Am făcut-o cu bucurie, dar am stipulat clar în actul de predare dreptul de a ne păstra în continuare programele separate în limba germană. Aceste slujbe s-au încheiat abia în anul 1980, odată cu plecarea pastorului nostru Adolf Novak, moment în care noi, ultimii germani rămași, ne-am integrat complet și cu toată inima în slujirile bisericii române.

O Casă a Popoarelor și un Leagăn al Educației

• Locașul nostru din strada Popa Rusu 22 a fost, de-a lungul vremii, o adevărată casă a popoarelor și un refugiu pentru mulți.

• Cu mare bucurie ne amintim că, începând cu 26 martie 1922, biserica noastră a pus la dispoziție în mod dezinteresat toate încăperile pentru a găzdui primul Seminar Teologic Baptist din România. Aici și-au început cursurile primii studenți și tot aici a predat ca profesor Dumitru Cornilescu, traducătorul Bibliei, până la finalizarea noii clădiri din strada Berzei în anul 1924.

• Pe lângă noi și români, aici s-a întâlnit Congregația Baptistă Maghiară în anul 1946.

• Mai târziu, ne-au trecut pragul și alți credincioși: Biserica Baptistă Internațională din București și-a început activitatea aici în anul 1991.

• Apoi, Biserica Creștină Baptistă Chineză și-a găsit loc în clădirea noastră începând cu anul 2002.

• De asemenea, ne-am bucurat să-i găzduim pe frații evrei mesianici, iar Biserica Baptistă Bunavestire și-a avut sediul administrativ tot aici, pentru o vreme.

Păstorii Bisericii

• Dumnezeu ne-a binecuvântat cu păstori care au slujit Trupul lui Hristos. Privind la șirul slujitorilor din 1863 și până astăzi, aș dori să îi amintesc în ordine cronologică, începând cu frații noștri germani și continuând cu păstorii români:

• Păstori germani: August Liebig, Daniel Schwengler, J. G. Wilhelm Hammerschmidt, Benjamin Schlipf, Carol Strobel, Johann Fleischer, Hans Christian Grob, Georg Teutsch și Adolf Novak.

• Păstori români: Florea Simionescu, Iosif Sărac, Ilie Țundrea, Liviu Căprar, Soterius Tătaru, Radu Cristian Oprea, Emanuel Dejeu, Daniel Fodorean și Constantin Ghioancă.

Privind astăzi la Biserica „Betania”, mă bucur să văd că este continuatoarea vie a acelei mici adunări germane de la 1856. Limba s-a schimbat, programele s-au unit, dar Hristos a rămas același. Vă mulțumesc, dragi frați și surori, că sunteți familia mea și că duceți mai departe făclia credinței, trăind mereu în speranța glorioasei veniri a Domnului Isus. Der Herr kommt! Amin.