Iubiți frați și surori, prin harul lui Dumnezeu stăm astăzi
împreună, în anul 2026, la aniversarea a 170 de ani de prezență baptistă pe
pământ românesc. Stau în fața dumneavoastră plină de emoție, ca cel din urmă
membru de etnie germană din Biserica „Betania”, pentru a vă împărtăși istoria
noastră. Este o poveste a credinței, a suferinței și a dragostei frățești în
Hristos.
Pionierii
și Casa din Popa Rusu
• Totul a început la 30 aprilie 1856, când dulgherul Karl Johann
Scharschmidt și soția sa Augusta au sosit la București, după o călătorie de
două săptămâni cu un car tras de boi.
• La început, înaintașii noștri germani se adunau în locuința lor,
iar când numărul a crescut, au transformat chiar atelierul de dulgherie în casă
de rugăciune, strângând duminica mesele de lucru pentru a asculta Cuvântul.
• Un an deosebit în maturizarea bisericii a fost 1878, când au luat
ființă Școala Duminicală și asociația tinerilor, iar zelul misionar s-a extins
prin întemeierea de noi biserici la Iași și Cataloi.
• O altă zi de mare bucurie pentru istoria noastră a fost 27
septembrie 1896, când s-a inaugurat clădirea din strada Popa Rusu, prima casă
de rugăciune baptistă din țară, construită cu sprijinul fratelui Karl Friedrich
Weigel.
• Aici, harul a atins și poporul român: în 1896 au fost botezați
primii credincioși români, Ștefan Pîrvu și Niculae Manole. Iar mai târziu, în
1903, s-a alăturat bisericii și fratele Constantin Adorian, cel care avea să
devină un stâlp al mișcării baptiste românești.
Vremuri de
Război, Slujire Separată și Unirea în Dragoste
• Vremurile grele ale războiului ne-au testat credința, iar în 1942,
cultul a fost scos în afara legii, biserica fiind sigilată de autorități.
• Totuși, chiar și în acele vremuri întunecate și pline de ură
antisemită, biserica noastră a fost un refugiu. Într-un gest de mare curaj,
păstorii noștri germani, Johannes Fleischer și Carl Ströbel, l-au ordinat în
cea mai mare taină ca diacon, chiar aici în Popa Rusu, pe evreul convertit
Richard Wurmbrand, cu ușile încuiate. Tot în acest locaș a oficiat el, mai
târziu, primul său botez.
• Sfârșitul războiului a adus noi tragedii, mulți etnici germani
fiind deportați în Rusia la muncă forțată.
• Totuși, anul 1962 a fost momentul în care destinele fraților
germani și români s-au împletit definitiv. Când biserica baptistă română din
str. Apele Minerale, păstorită de fratele Florea Simionescu, a rămas fără
clădire, noi i-am primit cu brațele deschise în Popa Rusu.
• Deși trăiam într-o minunată părtășie și am format un comitet
comun, am convenit să ținem serviciile divine separat, respectând identitatea
fiecăruia: frații români se adunau dimineața, iar noi, frații germani, aveam
serviciul după-amiaza.
• În 1963, adunarea noastră devenise o casă în trei limbi, numărând
153 de membri: 100 de români, 45 de germani și 7 maghiari.
• Din cauza emigrării familiilor noastre spre vest și a greutăților
financiare de după cutremurul din 1977, la 10 noiembrie 1979 am luat decizia de
a dona domeniul și patrimoniul clădirii către Biserica Baptistă Română. Am
făcut-o cu bucurie, dar am stipulat clar în actul de predare dreptul de a ne
păstra în continuare programele separate în limba germană. Aceste slujbe s-au
încheiat abia în anul 1980, odată cu plecarea pastorului nostru Adolf Novak,
moment în care noi, ultimii germani rămași, ne-am integrat complet și cu toată
inima în slujirile bisericii române.
O Casă a
Popoarelor și un Leagăn al Educației
• Locașul nostru din strada Popa Rusu 22 a fost, de-a lungul vremii,
o adevărată casă a popoarelor și un refugiu pentru mulți.
• Cu mare bucurie ne amintim că, începând cu 26 martie 1922,
biserica noastră a pus la dispoziție în mod dezinteresat toate încăperile
pentru a găzdui primul Seminar Teologic Baptist din România. Aici și-au început
cursurile primii studenți și tot aici a predat ca profesor Dumitru Cornilescu,
traducătorul Bibliei, până la finalizarea noii clădiri din strada Berzei în
anul 1924.
• Pe lângă noi și români, aici s-a întâlnit Congregația Baptistă
Maghiară în anul 1946.
• Mai târziu, ne-au trecut pragul și alți credincioși: Biserica
Baptistă Internațională din București și-a început activitatea aici în anul
1991.
• Apoi, Biserica Creștină Baptistă Chineză și-a găsit loc în
clădirea noastră începând cu anul 2002.
• De asemenea, ne-am bucurat să-i găzduim pe frații evrei mesianici,
iar Biserica Baptistă Bunavestire și-a avut sediul administrativ tot aici,
pentru o vreme.
Păstorii
Bisericii
• Dumnezeu ne-a binecuvântat cu păstori care au slujit Trupul lui
Hristos. Privind la șirul slujitorilor din 1863 și până astăzi, aș dori să îi
amintesc în ordine cronologică, începând cu frații noștri germani și continuând
cu păstorii români:
• Păstori germani: August Liebig, Daniel Schwengler, J. G. Wilhelm
Hammerschmidt, Benjamin Schlipf, Carol Strobel, Johann Fleischer, Hans
Christian Grob, Georg Teutsch și Adolf Novak.
• Păstori români: Florea Simionescu, Iosif Sărac, Ilie Țundrea,
Liviu Căprar, Soterius Tătaru, Radu Cristian Oprea, Emanuel Dejeu, Daniel
Fodorean și Constantin Ghioancă.
Privind astăzi la Biserica „Betania”, mă bucur să văd că este
continuatoarea vie a acelei mici adunări germane de la 1856. Limba s-a
schimbat, programele s-au unit, dar Hristos a rămas același. Vă mulțumesc,
dragi frați și surori, că sunteți familia mea și că duceți mai departe făclia
credinței, trăind mereu în speranța glorioasei veniri a Domnului Isus. Der Herr
kommt! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu