Fratele Ioan
Dan a fost dăruit de Dumnezeu pentru zona Clujului, precum Vasile Berbecar
pentru zona Aradului și Constantin Adorian la București. Acești frați s-au unit
și au muncit cu dăruire pentru organizarea poporului baptist din România.
Fr. Ioan Dan
a colaborat la redactarea proiectelor de statut din anul 1925 - 1950. A făcut memorii
la autorități pentru apărarea drepturilor religioase ale fraților baptiști care
erau persecutați, s-a luptat pentru poporul baptist să-l așeze pe poziția ce o
aveau baptiștii din Europa. A ținut dări de seamă și conferințe ca să facă poporul
baptist tot mai văzut și activ. A participat la redactarea Regulamentului Casei
de Pensii din 1958.
A scris
articole în revistele baptiste ale vremii: Farul Mântuirii, Pacea, Călăuza și Îndrumătorul Creștin Baptist, iar în 1932 a
fondat revista Glasul Tineretului Baptist care a funcționat până în anul 1935.
S-a născut
la 19 ianuarie 1898 în comuna Turea, raionul Cluj, fiind fiul lui Ioan și
Anastasia. Era un fiu harnic, care își ajuta părinții la munca pământului,
păzea oile și alte lucrări de agricultură.
Din anul
1904 și până în anul 1913 frecventează școala primară din comuna natală.
În anul 1913
pleacă la Budapesta să se angajeze și găsește de lucru ca muncitor la căile
ferate, în gara de răsărit din Budapesta, fiind plătit cu un salariu redus,
fiind copil.
În 1915 se
angajează la Uzinele de piele unde lucrează ca muncitor calificat până în anul
1916, luna mai.
În anul 1916
împlinind vârsta de 18 ani este încorporat în armata austro-ungară și face o
parte din primul război mondial până la revoluția din 1918 când se afla pe
front în Italia, de unde vine prin
Germania și Austria, ajungând acasă abia la sfârșitul anului.
În anul 1919,
luna februarie, a fost chemat pentru serviciul militar în armata română unde a
fost trimis la Școala de Subchirurg militar pentru gradul de Plutonier-sanitar
pentru spitalul militar din Cluj, până în anul 1922 când este lăsat la vatră.
În timp ce
era încă în armată se întâlnește și primește pe Domnul Isus în inima lui și
este botezat la 29 Mai 1921 de către fr. Pop Carol.
În 1922 a
fost numit impegat de birou la Inspectoratul de Igienă Cluj, de unde a
frecventat cursurile de liceu.
În anul 1929
se căsătorește cu sora Ana, născută Bruda din Făgăraș și împreună au 6 copii:
Magdalena, Emanuel, Cornelia, Alexandru, Victor și Monica.
Dovedind o
mare râvnă și pricepere în mânuirea Cuvântului Domnului este ales ca păstor
secund la Biserica Baptistă maghiară din Cluj, în anul 1922-1924 și evanghelist
al Bisericii Baptiste Române din Cluj-Mănăștur.
Din anul
1925-1930 este predicator neordinat al Bisericii Baptiste din Cluj și secretar
al bisericilor din jud. Cluj.
În anul 1928
la Congresul tineretului baptist din România este ales ca președinte, calitate
ce o deține până în anul 1938. A participat la Congresul tineretului baptist
din 3 continente, ținut la Praga în 1931. Tot în acest an participă la Congresul
Internațional al Școlilor Duminicale, ținut la Budapesta.
Din anul
1929 nu uită și de orașul său și începe să organizeze bisericile din jud. Cluj,
Someș,Năsăud, Turda și Mureș și în anul 1930 reușește să organizeze Comunitatea
Baptistă de Cluj, iar în anul 1930 este ales președinte, slujire ce o deține
până în anul 1940.
În anul 1930 fr. Ioan Dan a fost decorat de M. S.
Regele Mihai I. cu ”Crucea Meritul Sanitar” clasa II. Decret regal No.902 din
17.03.1930.
Între anii
1933-1940 face parte din Comitetul Uniunii ca vice-președinte.
În anul 1940,
după cedarea Ardealului, este detașat cu serviciul din domeniul sanitar la
Sibiu, unde Biserica Baptistă din acest oraș îl alege ca păstor de la 1
ianuarie – decembrie 1941.
Din 1942-
1945 a fost păstorul BisericiI Baptiste din Sighișoara unde a și fost ordinat
de către fr. Folk Iohan, predicator german și Flueraș Mihai, predicator român.
Din martie –
decembrie 1945 este ales președinte al Comunității Baptiste de Alba-Iulia.
La Congresul
baptiștilor din România ținut la Arad în 1945 este ales ca președinte al Cultului
și este reales în această înaltă slujire și o deține până în anul 1951.
Din anul 1951-1955
a fost ales în slujba de casier central al Uniunii.
Câteva luni
în anul 1955 a fost director al Seminarului Baptist din București.
Din 1945-1961
este președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din regiunea Cluj.
Din anul
1958 deține calitatea de consilier al Casei de Pensii al Cultului Baptist din
România.
În anul 1983,
pleacă acasă la Domnul și este condus de un mare număr de credincioși și
reprezentanți ai Cultului Creștin Baptist din România, lăsând în urmă o bogată
activitate spirituală ce trebuie cercetată de noi.