Cine sunt?

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Baptiștii și leprozeria din Tichilești, 84 de ani de la inițierea evanghelizării



Dumnezeu a chemat poporul baptist în ființă, pentru a-i face voi Lui cea bună, plăcută și desăvârșită. Parte din voia Lui este misiunea, evanghelizarea, ajutorarea celor în nevoie și altele. Baptiștii s-au străduit să aplice cât mai bine voia lui Dumnezeu și au pus-o  în practică încă de  la înființare.
În anul 1900 ia ființă prima revistă de limbă română, cu numele „Adevărul”, la Arad și în primul număr din ianuarie, scrie un articol intitulat: „Dragoste de săraci”, scris se pare de fr. Vasile Berbecar.[1] Acest articol este o pledoarie pentru ajutorarea săracilor, este un îndemn pentru a veni în ajutorul celor în nevoie. Pledoaria fratelui este bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, care ne poruncește să avem în atenția noastră, săracii.
În anul 1919, când s-a încercat ținerea primului Congres, un  referat  era: „Prosperarea misiunii în trecut, prezent și viitor”, semnatar I. Țirban.  Alt referat ținut de R. Tașcă, era despre: „Școala de misiune și folosul ei”, iar   altul: „Văduvele, orfanii, săracii și bătrânii”, de Vârsândan.
Frarul Creștin nr. 22 din 1934, anunță că în numărul viitor va fi o surpriză pentru cititorii revistei. Surpriza din Farul Creștin nr 23, era unul în adevăr frumos. Este vorba de programul surorilor baptiste, prezentat pe 6 decembrie 1934.
Acest program s-a demarat în trei direcții:
1.      Între țiganii din România, care sunt peste un milion.
2.      În Iugoslavia și Balcani.
3.      Între leproșii din România.
Același număr al Farului Creștin, la pagina a doua, are un articol care explică ce misiune  vor să facă surorile printre leproșii din Tichilești.
Titlul articolului: „Misiunea între leproșii din România”
Surorile noastre vreau să deschidă o nouă şi foarte impor­tantă misiune între leproşi. După informaţiile pe cari le avem, există în Tichileşti, jud. Tulcea, o leprozerie cu o sută de leproşi: 60 de bărbaţi şi 40 de femei. Aceste persoane sunt într-o stare cu to­tul de plâns. Unii stau pe pat, al­ţii umblă. Unii sunt fără nas, fă­ră degete, cu răni pe faţă, pe corp,               chinuindu-se în cele mai mari dureri. Ei ştiu că merg sigur spre moarte, dar nu este cine să le spună despre dragostea lui Isus. Suntem informaţi că au lipsă de haine, de ciorapi, de ştergare şi de cămăşi de noapte. Sunt rugate surorile, ca să trimită surorii Miss Hester, Bucureşti, str. Berzei 29, astfel de haine şi de acolo se vor trimite leproşilor. Deocamdată atât. Mai târziu vom încerca să fa­cem mai mult pentru aceste su­flete, pentru cari a murit  Isus. Orice daruri cari se vor trimite pentru leproşi, să ajungă la Bu­cureşti, înainte de 20 Dec.
În revista „Luminătorul” din aprilie 1935, scrie despre misiunea surorilor la Tichilești, în ziua de 23 decembrie 1934. Articolul spune că pe lângă darurile de Crăciun, îmbrăcăminte, bani colectați din țară,  sora Earl Hester a dus 62 de Biblii.
În revista școalelor  duminecale „Călăuza”, din martie 1936, citim cum s-a început lucrarea de evanghelizare între leproși. Misiunea a început în vara anului 1935, prin fr. Gheorghe Madan, păstorul Bisericii Baptiste din Tulcea și Teodor Cenușă, student la Seminarul Teologic Baptist din București.
La chemarea directorului Seminarului de atunci, fr. Dr. Lucașa Sezonov, a cerut absolvenților să răspundă care dintre ei este gata să meargă să lucreze voluntar între leproșii de la Tichilești. Fr. Teodor Cenușă, cu riscul de a-și pierde sănătatea, a acceptat chemarea.
Prima vizită a fost făcută în 2 iulie 1935, iar a doua a fost între 16 – 26 iulie 1935.
În anul 1937, au fost botezate primele 15 suflete, în 1938 au fost botezate alte 15 suflete și așa crescând au ajuns la 70 de suflete, care au mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului.
În anul 1938, bolnavii au început să-și construiască o casă de rugăciune.
Fratele  Danoiu Vasile, care era bolnav de lepră și a fost ordinat ca diacon în anul 1938, scrie o scrisoare către redacția revistei „Farul Creștin”, scrisoarea o poți citi AICI. 
Despre dedicarea fratelui Teodor, despre curajul dânsului, Alexa Popovici scrie în istorie un fapt concret și adevărat:
„Cel care a riscat mai mult însă a fost Teodor Cenuşă, mai ales la săvârșirea actului de botez.
Pentru îndeplinirea acestui act, biserica din Tulcea i-a confecţionat o haină de
botez specială, din material fiert în ulei, despre care ei credeau că nu absoarbe
apa, şi haina era complet închisă. Însă, când Teodor Cenuşă a intrat în apă, în
baptisteriu, a observat că apa a pătruns prin haină, astfel încât până la terminarea
botezului candidaţilor, când a ieşit din baptisteriu, haina îi era plină de apă.
Mult timp a existat printre credincioşi teama, că Cenuşă se va îmbolnăvi de lepră.
Dar Dumnezeu l-a ferit de un asemenea pericol.”
Biserica Baptistă din Tichilești nu a fost închisă pe vremea persecuțiilor religioase de dinainte de 1944, nici chiar când Cultul Creștin Baptist a fost scos în afara legii, pe vremea Mareșalului Antonescu.
În timpul regimului comunist biserica a funcționat.
Mulțumim Domnului pentru curajul acestor frați și surori care s-au implicat în această lucrare plină de riscuri.
AICI mai sunt informații despre leproșii din Tichilești.


[1] Articolul este semnat cu inițiala „B”. revista era condusă de Gheorghe Șimonca și George Crișan, dar poate fi Mihai Brumar sau Vasile Berbecar. Am ales Vasile Berbecar.


Biserica Baptistă din leprozeria Tichilești, 1940


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu