Scurt istoric
Pe
vremea când în Europa se arătau norii negrii ai celui de-Al Doilea Război
Mondial, iar la Iași și în Moldova începuse pogromul evreilor, în „Țara
Loviștei”, o zonă muntoasă pe versantul sudic al munților Făgăraș, un ținut
dacic unde și-au găsit refugiul oștenii lui Mircea cel Bătrân
în jurul munților
Cozia, în satul Găujani, un om pe nume Petru Bădiță, cu nume de apostol, a
plecat să își câștige existența la aproximativ 40 km peste munți, în
localitatea Racovița, pe lunca Oltului, locul unde L-a întâlnit pe Dumnezeu
prin oameni care au cunoscut Cuvântul Lui Dumnezeu; i-au vorbit de pocăință și
ca Moise odinioară, și el avea în mână un toiag pe care îl folosea la păzitul
vitelor. Dumnezeu a lucrat în viața lui primind cuvântul Evangheliei, revenind
în sat cu mentalitatea schimbată, unde, împreună cu soția, Maria (tot nume de
creștină), au primit botezul nou-testamental.
Înțelegându-și menirea, a început propovăduirea Cuvântului, iar în scurt
timp au primit Cuvântul și alți frați: Toma Țăranu, Gheorghe Ispas, Gică Bradosu, ceea ce a însemnat începutul bisericii din Găujani.
Pe
data de 6 August 1945, în valea Găujani, s-au botezat 6 suflete care au decis
să îl urmeze pe Domnul Isus. În anul 1965, din datele arhivei Securității,
biserica era formată din 23 de persoane, din care 5 membri în comitet. În
primii ani, credincioșii s-au adunat în case la fel ca primii creștini din
secolul I. Biserica nu s-a bucurat de pace prea multă vreme, dictatura lui
Antonescu, legionarii, apoi guvernul lui Petru Groza și celelalte guverne cu
ideologii de stânga au fost împotriva creștinilor care se închinau lui
Dumnezeu. În sensul acesta, mulți au plătit un preț mare, pentru că erau
pocăiți. Datorită acestui fapt, nici vii, nici morți nu au fost acceptați,
fiind considerați eretici de către ortodocși și un pericol de către regimurile
aflate la putere. Nici măcar Casa de Închinare, nici cimitirul nu au avut loc
în perimetrul localității, ci afară. Cu toate acestea, Dumnezeu și-a scos și
format oameni dedicați care L-au crezut și au mers înainte fără a se uita
înapoi la lucrurile acestei lumi. Datorită Harului Lui Dumnezeu, biserica a
crescut numeric și s-a întărit spiritual tocmai prin aceste încercări și
persecuții, ajungând ca în anii 1980-1990, numărul membrilor să depășească
65-70 de persoane. De menționat că din cauza condițiilor de trai mai vitrege,
mulți tineri au plecat la oraș pentru un serviciu sau pentru școală, dar nu au
uitat niciodată locurile unde au crescut și au auzit Evanghelia.
Biserica a fost vizitată de foarte mulți frați din țară, care au
îmbărbătat biserica. Printre aceștia se numără frații: Iosif Țon, Pavel
Niculescu, Aurel Popescu și Silviu Cioată. De asemenea, au vestit Evanghelia și
studenți din București, Cluj, Timișoara, chiar și din Brazzaville, Congo,
Africa. Statistic vorbind, la ultimul recensământ, făcut în anul 2011, în
județul Vâlcea s-au declarat creștini baptiști aproximativ 220 de persoane.
Comparativ cu cei care s-au născut în Găujani, au primit Cuvântul și s-au
botezat în jur de peste 300, dar mulți au plecat în județe și țări care le-au
oferit mai mult din punct de vedere material, spiritual, întrebați-i pe ei,
dacă îi întâlniți.
După
anul 1990, biserica a cunoscut și alte vremuri mai bune, din punct de vedere al
libertății și a nivelului de trai al locuitorilor, lucru care a contribuit la o
lucrare mai consistentă, având păstori. Totodată, condițiile de închinare și
clădirea bisericii au fost îmbunătățite. (Dar lucrul acesta nu a adus mai mulți
închinători; e un paradox greu de explicat).
Noi
credem și mărturisim că biserica este trupul Lui Hristos, al cărui cap este
Domnul Isus Hristos, iar ucenicii Săi sunt mădulare în trupul Lui Hristos. De
aceea, biserica nu poate fi biruită nici pe Pământ.
Biserica, în înțelesul nostru ”Eklessia”, este adunarea celor chemați
afară să-L slujească pe Creatorul și Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos,
cu promisiunea că nici „porțile Locuinței Morților nu o vor birui” (Matei
16:18), lucru verificat și în ”neînsemnatul” sat Găujani.
Domnul să vă poarte în carul Său de biruință pe voi toți, frații mei!
Bădiță Petru
Bădiță Petru s-a născut în anul 1900 în satul
Găujani, iar la nașterea lui, mama sa a decedat. La vârsta de 11 ani îi moare
și tatăl, astfel că este nevoit să se întrețină singur, fiind ajutat și de sora
lui mai mare cu 10 ani.
La vârsta de 20 de ani se căsătorește cu Maria
Țăranu.
În vara anului 1939, aflându-se în comuna
Racovița, județul Sibiu, unde îngrijea de vitele oamenilor ca ciurdar sezonier,
a participat la un botez nou-testamentar care a fost organizat de Biserica
Baptistă Racovița la pârâul din apropierea comunei.
S-a dus la botez doar din curiozitate, mai
ales că auzise lucruri caraghioase despre pocăiți atunci când se botează, însă
a fost atras atât de frumusețea cântărilor, cât și de mesajul predicat al
Evangheliei.
După acest eveniment, s-a hotărât să se
pocăiască, iar la data de 7 aprilie 1940, la 3 zile după nașterea fiicei
Tavifta *(Numele corect Tabita, secretarul nu a avut cultura generală a contextului
Bibliei pentru a scrie numele corect), a fost botezat în Sibiu de misionarul și
pastorul Bisericii Baptiste Petru Oprean. La scurt timp au început și
persecuțiile din partea preotului satului Găujani, mai ales că Petru nu mai
participa la slujbele bisericii și nici nu și-a botezat nou-născuta fetiță.
Preotul a apelat la jandarmi de mai multe ori pentru a-l ridica de acasă și a-l
aresta, ducându-l din post în post, mai ales în timpul cât anumite mișcări de
extremă dreaptă se aflau la guvernarea țării, dar și în timpul guvernării
antonesciene, când cultele evanghelice erau scoase în afara legii.
În ciuda acestor persecuții, după aproximativ
un an, l-a urmat la credință și soția Maria, dar și alți săteni. Credincioșii
nou-convertiți au format o mică biserică locală, iar slujbele religioase se
țineau la casele credincioșilor, însă copiii bisericii au avut de suferit,
fiind pedepsiți chiar corporal în cadrul orelor de religie ținute în școală,
deoarece refuzau să se închine ca și majoritatea.
Când în anul 1943, familiei Bădiță i-a murit
un copil de 2 ani, nu i s-a permis să-l îngroape în cimitirul din localitate,
astfel încât a fost nevoit să-l îngroape la marginea unui ogor în locul numit
”Runșoare”.
Bădiță Petru și-a încheiat călătoria pe acest
pământ în toamna anului 1976, fiind bucuros că în satul său era o biserică bine
organizată, cu familii tinere, cu tineri și cu mai mulți copii, în timp ce și
alți săteni erau interesați de mesajul Evangheliei.
Biografie Popescu Petre
“Mulți oameni datorează măreția vieții lor
dificultăților uriașe prin care au trecut”
Charles H. Spurgeon.
S-a născut la data de 4 noiembrie 1922 în
comuna Boișoara, într-o familie de creștini ortodocși, tata Gheorghe, mama Lia
(Maria) având un frate mai mic Nicolae (Laică), cunoscut și sub numele de Tică
al Liei.
Copilăria și adolescența a petrecut-o în
vremuri grele și multe lipsuri materiale. Cu toate aceste greutăți, a reușit să
facă 7 clase elementare care l-au ajutat în viață.
După căsătoria cu Dochia Popa în anul 1946, au
decis sa Îl urmeze pe Domnul Isus, Cel care a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul și
Viața”.
Ca tânar, având în vedere că tatăl său a
îndeplinit și slujba de cantor pe lângă preotul ortodox, învățăturile
religioase, respectarea posturilor, grija pentru cei morți, ștergerea
icoanelor, vânzarea de lumânari și toată tradiția ortodoxă i-au ridicat o
mulțime de întrebări referitoare la rostul acestor ritualuri religioase, iar
răspunsul l-a aflat când a început să citească Biblia, carte pe care a citit-o,
a căutat s-o înțeleagă în profunzimea ei, a crezut-o și s-a străduit să o
trăiască în practica de zi cu zi. Acest lucru l-a ajutat să treacă cu bine prin
încercările vieții.
Activitatea sa de gospodar a fost împletită cu
învățarea meseriei de zidar, ajungând să construiască multe case atât în comuna
natală cât și în comunele învecinate, ajungând să mânuiască la fel de bine
mistria ca și Cuvântul Evangheliei.
Lucrul acesta a făcut din Popescu Petre un
adevărat lider de opinie atât în sat printre locuitori, cât și un lider în
biserică. Deși a ocupat slujba de casier, secretar în comitetul bisericii
(fiind ordinat ca presbiter după anul 1990), cei de la Securitate îl numeau
pastorul bisericii, șeful baptiștilor, sectantul, baptistul etc.
Datorită acestui fapt, timp de aproape 30 de
ani, a fost luat în vizorul securității comuniste, întocmindu-i-se dosar de
urmărire informativă de 687 pagini, unde este scrisă în detaliu o parte din istoria bisericii văzută din
afară. (Din pricina faptului că nu au existat oameni în biserică cu multă
școală, Dumnezeu a folosit vrăjmașii să consemneze pentru posteritate ce s-a
petrecut la Găujani).
În anul 1976 a început construcția Casei de
rugăciune, lucru care i-a adus începutul persecuției, anchetelor,
perchizițiilor, amenzilor, proceselor, intimidărilor, amenințărilor. (La
perchizițiile de la domiciliu, neautorizate, au participat alături de organele
de miliție și frați din biserică după cum menționează în scurtele relatări
scrise.)
În cele mai cumplite încercări, când căutau să
îl lichideze fizic, planul nu le-a reușit, fiind bolnav la pat, nu a putut
merge cu milițianul la Brezoi, planul fiind zădărnicit de Dumnezeu în care s-a încrezut.
Când a avut mai mare nevoie de încurajare, în
afară de familie, toţi au fugit şi s-au ascuns fiecare în felul lui. Fraţii de
peste hotare, auzind prin radio ce se petrece la Găujani, au început să trimită
mesaje de încurajare, mesaje care nu au ajuns la el datorită planului diabolic
al Securităţii (deşi era o lege care pedepsea violarea corespondenţei) au fost
reţinute toate scrisorile, vederile, cărțile poştale. (Au fost citite de urmaşi
după 25 ani.)
Motivul care a stat în spatele acestei acţiuni
a fost să îl descurajeze, să îl facă să creadă că este singur şi trebuie să
renunţe. Domnul a fost lângă dânsul şi l-a întărit prin Cuvântul Său (ex.
Proorocul Ilie Tisbitul). Dumnezeu a zădărnicit toate planurile celui rău şi
i-a dat biruinţă în încercări.
Privind astăzi în urmă, unii spun că nu a fost
ceva deosebit, eu însă aş menţiona numai un singur adevăr: pentru un om
neînsemnat din Găujani, regimul comunist a folosit atâtea resurse, peste 60 de
ofiţeri de securitate, peste 200 de informatori, plus organele de partid şi
stat, pentru un om de la ţară care era urmaşul neînsemnatului Galileean.
Toate acestea culminând cu confiscarea casei
de rugăciune şi transformarea ei în grădiniţă apoi arestarea sa şi alte multe
încercări şi prigoniri. Cu toate acestea, chiar când “toţi l-au părăsit”,
Domnul a fost cu el întărindu-l şi dându-i biruinţă în încercare.
Ca fiu al său, ţin să menţionez că este un
motiv de satisfacţie că tatăl meu, care s-a încrezut în Domnul Cerurilor nu a
putut să fie învins de mai marii vremurilor. (În anul 1989 când i-au
încheiat dosarul la securitate nu au
putut spune că l-au făcut să zică ceea ce doreau ei, ci au motivat că este prea
bătrân şi nu mai prezintă un pericol.)
Pe familia Popescu Petre şi Dochia, Dumnezeu
i-a binecuvântat cu 7 copii (4 fete şi 3 băieţi în viaţă) Rebeca, Samson,
Lidia, Tică, Pavel, Rahela, Tabita, toţi cu nume cu rezonanţă biblică. Prin
povestirile din nopţile lungi de iarnă la „gura sobei” a dorit să transmită şi
copiilor Cuvântul lui Dumnezeu, lucru extrem de important care prin harul
Domnului s-a materializat prin faptul că toţi cei 7 copii L-au mărturisit pe
Domnul în apa botezului.
În zilele revoluţiei din 1989, în fruntea unor
tineri pe care i-a luat cu el, a trecut la recuperarea bunului confiscat de
către autorităţile comuniste. A scos afară lucrurile care nu trebuiau să stea
în Casa Domnului şi care aparţineau statului comunist şi le-a înmânat
primarului, apoi au reluat serviciile de închinare în locul construit pentru
aceasta şi care era închinat Domnului.
Și de această dată au fost unii dintre „frați”
care au zis să nu se grăbească, să mai aştepte să vadă cum vor evolua lucrurile
din punct de vedere politic. Popescu Petre i-a catalogat pe aceştia „oameni
care moaie inima poporului” şi nu trebuie să le urmeze sfatul pentru că aşa ne
învaţă Sfânta Scriptură.
Ar fi multe de povestit dar nu poţi în 2 pagini să descrii viața unui om care a
trăit
„la maxim”. Pentru cei interesaţi, vă pun la
dispoziţie un link unde puteţi vedea cum l-au descris duşmanii săi. (Cu
ajutorul unui frate din Cluj, dosarul de urmărire se poate citi pe internet.)
A avut harul să mai trăiască încă 10 ani,
văzându-şi visul împlinit, acela de a construi o casă de rugăciune şi un centru
pentru batrânii singuri. Menţiona mereu vorbele împăratului David „Cum pot eu
să locuiesc într-o casă căptuşită iar chivotul Domnului într-un cort?”
A plecat la Domnul în 3 Iunie 2000, dar nu
înainte de a lăsa un mesaj urmașilor.
Dorința lui a fost ca urmașii de credință din
tânăra generație să ducă mai departe Evanghelia.
A dorit să îi fie gravat pe cruce mesajul:
“CĂZUT SUB CRUCE, MAI DEPARTE DU-O TU”.
Facă Domnul ca tot mai mulți din următoarele
generații să își dedice viața slujirii cu credincioșie Domnului, Mântuitorul
nostru, pentru ca mulți oameni să vină la mântuirea realizată în planul Său
măreț de Dumnezeu, Tatăl Domnului Nostru Isus Hristos prin Fiul Său.
Sabin Teodosiu
Sabin Teodosiu, un frate care a susținut
lucrarea din Găujani. A plecat la Domnul prea repede. Prietenii “știu de ce”
nici Direcția Securității nu a fost străină de aceasta! Domnul va răsplăti
fiecăruia după faptele sale.
Dan și Marlis Wanzenried cu Yanick, Lars și
Anja
Pentru noi ca familie a însemnat părtășie la
Găujani în primul rând un mare privilegiu, multe ore binecuvântate la bine și
la greu.
Ca
străini dintr-o altă țară ne-am simțit acasă. Mereu a fost o bucurie când a
venit a patra duminică din lună și a fost rândul nostru să mergem la Găujani.
Adunarea din Găujani a rămas în inimile noastre.
Ticu Moisa
Pentru mine, comunitatea creștină din Găujani
a însemnat:
1. Un model de ancorare în Dumnezeu, așa încât
furtunile nu au putut răsturna și scufunda această bărcuță mică, dar minunată.
2. Un model de ascultare de voia lui Dumnezeu,
prin trăirea de către membrii ei a unei vieți evlavioase, așa încât numeroși
fii ai satului plecați pe alte meleaguri au dus cu ei zestrea spirituală moștenită
de la părinți și multiplicată prin slujbele Bisericii.
3. Un model de așteptare în supunere și cu
speranță a încununării, la vremea potrivită, a unei slujiri cu smerenie și
statornicie pe care o celebrăm azi, după două cicluri a câte 40 de ani, spre Lauda și Mărirea Dumnezeului nostru
atotputernic și a Cristosului Său, prin puterea și protecția Duhului celui
Sfânt! Soli Deo Gloria! Amin!
Nelu Sinitean - Arad
(Chicago)
Slăvit să fie Domnul pentru mărturia acestei
biserici. Cu vreo 40 de ani în urmă cu un grup de studenți am trecut și eu pe
acolo. Această biserică nu numai că fost o mărturie, ci a cunoscut și prigoana
comunistă. Domnul o să le răsplătească la toți care au stat în spărtură pentru
El.
Daniel Ispas
Amintirile sunt fără egal fiindcă au lucrat în
mod deosebit la formarea caracterului. Glasul bunicii răsună mereu în urechile
mele; era deosebit și minunat.
Nelu Văraru, Cisnădie
„Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a
călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor optzeci de ani...”
(Deuteronom 8:2)
Stimați frați și surori din Găujani, și nu
numai. Vă vorbesc în tripla mea calitate de frate de credință, de slujitor al
Evangheliei și de fiu al satului. Da, și ca fiu al satului Găujani, fiindcă
aleasa inimii mele, Lidia, fata pe care Domnul mi-a dat-o ca tovarășă de viață
și prin care mi-a dăruit cei patru copii minunați: Cristina, Liviu, Didi și
Betuel, este o fiică a acestui sat pitoresc.
Cunosc localitatea aceasta din anul 1974, când
am venit s-o pețesc pe viitoarea mea soție, iar la 8 februarie 1975, m-am și
căsătorit cu Lidia, o fiică a familiei Popescu Tică și Dochia. Drept urmare, am
și eu un cuvânt de spus despre istoricul Bisericii Domnului Isus din Găujani.
Inițial clădirea Bisericii a fost amplasată pe
stânca cea mai înaltă a satului, de unde se oferă ochiului o priveliște
minunată asupra creațiunii lui Dumnezeu.
Îmi amintesc că, la început, fiind musafir,
frații m-au invitat să spun și eu ceva din Cuvântul Domnului. Am început să
citesc din cap. 2 al cărții Daniel, dar îmi era teamă să opresc din citirea
textului, gândindu-mă că ce voi spune pe urmă. Așa a fost la vremea aceea, însă
Dumnezeul nostru măreț și minunat nu disprețuiește începuturile slabe. După o
vreme, tata socru a avut dorința de a se schimba locația Bisericii mai în vatra
satului, unde el deținea în proprietate o bucată de pământ. Ne-am pus imediat pe
treabă, tata fiind meșterul principal căruia frații, simțind povara și
responsabilitatea lucrării, i-au sărit în ajutor, participând atât cu bani, cât
și cu muncă fizică.
Îmi aduc aminte că, după ce construcția a fost
finalizată, am hotărât ca și eu împreună cu niște frați din Cisnădie, să ne
implicăm, prin harul Domnului, în sprijinirea lucrării pe plan spiritual.
Astfel, am decis ca în prima duminică a fiecărei luni să vizităm frățietatea
din Găujani, ceea ce am și făcut o bună bucată de timp. Pe de altă parte, după
o vreme, autoritățile comuniste, prin secretarul general al PCR Vâlcea, au
confiscat clădirea bisericii, transformând-o într-o grădiniță de copii. Frații
au fost nevoiți să găsească un alt spațiu, și astfel, slujbele s-au ținut mai
întâi în casa fratelui Gogu Iagăru, apoi în casa fratelui Gheorghe Bădiță.
Aceasta a continuat până la evenimentele din Decembrie 1989, când tata socru,
fără să se consulte cu vreo autoritate religioasă sau politică, a rupt sigiliul
de pe clădirea cea nouă pe care o construise împreună cu frații, și adunarea
s-a mutat din nou acolo unde funcționează și în prezent.
De menționat că, deoarece tata socru
intrase în vizorul Securității
comuniste, atât prin mărturia Evangheliei depusă în auzul locuitorilor din
Găujani, cât mai ales prin construirea unei case de rugăciune fără autorizație,
a continuat să fie urmărit îndeaproape, așa cum rezultă și din dosarul
voluminos pe care cumnații mei l-au obținut după Revoluție de la CNAS.
Ca o mostră a comportării autorităților comuniste
față de tata socru, într-o zi, pe când el s-a urcat într-un autobuz care mergea
la Sibiu, organele de miliție I-au sechestrat și I-au transferat în duba lor. A
fost arestat și dus la închisoarea din Colibași, unde a cunoscut binefacerile
regimului ateist totalitar, de tristă amintire.
În altă ordine de idei, vreau să subliniez că,
drept urmare a implicării noastre împreună cu numeroși tineri din Sibiu, cu
frați lucrători ca Sabin Teodosiu, Beni Teodosiu, pastorul Mircu Cocar ș.a.,
iar ocazional fiind vizitați de frații Vasile și Ticu Moisa, Biserica Domnului
a propășit și harul Lui s-a revărsat peste credincioși, astfel că azi, în
acestă zi aniversară ne indreptăm inima cu recunoștință către Tronul Îndurării.
Mulțumim Domnului Isus pentru că promisiunea
Lui: „Eu imi voi zidi Biserica Mea, porțile Locuinței morților nu o vor birui”,
s-a împlinit și pentru comunitatea baptistă din satul Găujani, care, prin mila
Domnului, sărbătorește astăzi 8 decenii de existență.
Lui Dumnezeu toată mulțumirea, Lauda, gloria!
Amin.
Președintele Comunității Baptiste Sibiu,
Corin Mihăilă
Iubiți frați și surori din Biserica Baptistă
Găujani, Vâlcea,
În numele Comunității Baptiste Sibiu vă
transmitem harul și binecuvântările Domnului. Ne bucurăm alături de dvs. de
lucrarea Domnului în localitatea dvs. de-a lungul celor 8 decade. Îi mulțumim
lui Dumnezeu pentru credincioșia bisericii și nădăjduim ca prin mărturia
prezentă a bisericii mulți alții să vină la mântuire. Cu ocazia împlinirii a 80
de ani de mărturie baptistă în zonă, ne rugăm ca Dumnezeu să facă Evanghelia
Domnului Isus Cristos să propășească în acea zonă în care odinioară
credincioșii baptiști au fost persecutați. Pe această cale dorim să salutăm
toți prietenii bisericii baptiste din zonă și ne rugăm ca toți să ajungem la
cunoașterea personală a Domnului Isus Cristos.
Harul Domnului să vă fie înmulțit tuturor!
Dănuț Poșta
De mic copil mergeam în Găujani la bunici,
ocazie cu care participam la slujbele religioase din Biserica Creștină Baptistă
din localitate. Îmi aduc aminte de cântările înflăcărate și rugăciunile
fierbinți, dar și de salutul călduros pe care-l primeau vizitatorii, când era
rostit de credincioșii locali la unison, constând în cuvintele: ”binecuvântarea
Domnului Isus”.
Deși din punct de vedere geografic satul
Găujani era unul izolat, însă biserica nu era izolată. Găujaniul era un sat
necunoscut în România, însă renumele bisericii din Găujani a ajuns vestit în
multe locuri din țară și chiar din străinătate.
Pentru mine, Biserica din Găujani a fost un
simbol al rezistenței în fața opresiunii dictaturilor de tip fascist și
comunist și un model de solidaritate și unitate, mai ales în vremurile grele
când locașul a fost transformat în grădiniță, credincioșii urmăriți, bătuți,
anchetați, hăituiți, iar fratele Tică Popescu chiar închis.
Biserica a fost o oază de suflet în care mulți
vizitatori au fost înviorați și totodată biserica a fost o pepinieră pentru
alte biserici care s-au înființat sau au fost întărite de credincioșii
proveniți din Găujani.
Revelioanele erau de neuitat, iar serbările de
mulțumire un unicat în România, care se tranformau în sărbătoarea fiilor
satului Găujani.
Particip cu plăcere la serbarea de mulțumire
din ultima duminică a lunii septembrie, care din anul 1981 s-a ținut
neîntrerupt până în prezent, ocazie pe care încerc să nu o ratez în nici un an,
deoarece este un prilej de bucurie și de întâlnire cu cei care avem rădăcinile
în această biserică.
Rector, Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș
Dragi frați și surori,
Primiți salutări sfinte din partea celor ce
slujim în Institutul Teologic Baptist din București, însoțite de dorința ca
Domnul să vă binecuvinteze cu sănătate și binecuvântări alese cu ocazia
împlinirii a 80 de ani de la înființarea Bisericii Baptiste din Găujani,
singura biserică evanghelică din Județul Vâlcea până în preajma anului 1989.
Îl slujim pe Dumnezeu pentru bunătatea și
credincioșia cu care v-a însoțit pe parcursul acestei frumoase călătorii prin
credință, care a început în urmă cu 80 de ani. Îndemnați de textul biblic din
Evrei 13:7, îi suntem recunoscători Domnului pentru pionerii credinței baptiste
din Găujani, care au păstrat mărturia credinței curată și în vremurile de
persecuție religioasă din perioada comunistă. Frați precum Petre Popescu, care
în perioada regimului comunist au luptat pentru drepturile credincioșilor
baptiști din Găujani, reprezintă un model de devotament pentru credincioșii de
azi, în lupta pentru cauza Evangheliei Domnului Isus Hristos.
Ne rugăm Domnului ca El să vă întărească
credința, să vă ajute să lucrați în continuare pentru înaintarea Evangheliei și
să vă păstreze în harul Lui până la venirea Domnului nostru Isus Hristos!
Cu prețuire,
Rector, Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș
Viorel Iuga
Stimată adunare în sărbătoare.
Scumpi fraţi şi surori în Domnul și
Mântuitorul nostru Isus Cristos.
Am aflat cu bucurie că astăzi Îi mulțumiți
bunului Dumnezeu, în mod festiv, pentru toate bucuriile și încercările ce v-au
fost oferite în cei 80 de ani de existenţă a credinţei baptiste în localitatea
dumneavoastră. Sunt convins că și o scurtă și grabnică depănare a istoriei v-a
reconfirmat prezența Domnului și credincioșia Sa, indiferent de regimul în care
ați trăit şi de situaţiile mai dificile prin care ați trecut. Alături de
istoria biblică, istoria pelerinajului vostru pe aceste meleaguri deosebite v-a
demonstrat că Domnul nostru a folosit credincioşi simpli, dar duhovniceşti,
pentru a aduce şi a menţine lumina Evangheliei în localitate, chiar dacă multă
vreme nu ați avut biserici surori în împrejurimi.
Mă rog Celui Atotputernic, Celui care a biruit
moartea și este viu în veci, ca în timp ce sărbătoriți trecutul frumos, sub
cercetarea Duhului Sfânt, să vă amintiți de scopul precis cu care suntem în
Trupul Lui Cristos de pe pământ: să răspândim Sfânta Evanghelie!
Vă încurajez deci, cu curaj, cu înţelepciune
de sus şi într-un limbaj cât mai accesibil să continuați să spuneți la cât mai
mulţi oameni despre Salvatorul, despre Domnul Isus Cristos. Știți bine că în
puterea lui Dumnezeu suntem chemaţi să avem în mod permanent o bună mărturie în
familie, în vecinătate, în biserică şi în societate. Apreciind favorurile
primite de la Domnul, vă îndemn să vă dedicaţi mai mult Celui care a suferit, a
murit şi a înviat pentru răscumpărarea noastră! Lucraţi mai mult, mai înțelepți
și mai uniţi căutând „pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe
Dumnezeu.”
Faceţi tot ce depinde de voi ca localul
Bisericii Creştine Baptiste din Găujani să fie o „casă de rugăciune” unde mulţi
să găsească iertarea, direcția, odihna şi liniştea sufletească. Călcând pe
urmele înaintașilor, depuneţi eforturile necesare ca biserica unde vă închinaţi
să fie folosită de Dumnezeu în continuare pentru salvarea şi sfinţirea multora
din localitate şi din zonă. Rugaţi-vă ca biserica aceasta să contribuie la
formarea unor noi slujitori pentru Împărăţia cerurilor. Indiferent ce fac
alţii, lipiţi-vă tare de bine, vegheaţi în mod permanent şi acţionaţi mereu în
dragoste. În ciuda tuturor norilor negrii care amenință principiile creștine,
vă asigur că Domnul nostru, Capul Bisericii, continuă să fie Atotputernic și
este pe tronul Universului. El ține Biserica în mâinile Lui şi continuă să o
folosească pentru binecuvântarea societăţii.
Pentru că aţi fost printre cei harnici, vă
încurajez să rămâneți în prima linie în procesul de răspândire a Evangheliei
Domnului nostru Isus. Doar trăind în sfinţenie şi împlinindu-ne bine slujba,
avem asigurate binecuvântarea vremelnică şi gloria veşnică.
Cu preţuire, păstor Viorel Iuga,
Preşedinte UBCBR
Samson Popescu, Cărpiniș, Timiș
B.C.B.Gaujani reprezintă o mare binecuvântare
pe care mi-a pregătit-o Dumnezeu
pentru viața pe care am primit-o de la El. Deși am locuit permanent în Găujani
doar până la 14 ani (Copilăria), aici am învățat să citesc Sfânta Scriptură,
greutățile și vicisitudinile vieții m-au ajutat sa învăț verbul “A LUPTA” dar
nu cu forța mușchilor deși port numele SAMSON, ci cu Puterea care vine de la
Dumnezeu prin Duhul Sfânt și cu Înțelepciunea care se capătă prin cunoașterea
Cuvântului. Pentru mine Biserica din Găujani a însemnat totdeauna ”acasă”, până
voi ajunge la acel ”ACASĂ” pe care L-a pregătit Domnul pentru toți aceia care
Îl iubesc pe El. Un alt lucru important
și demn de remarcat este modul sincer, deschis și stăruitor în care se roagă
frații și surorile din Găujani. Domnul să vă poarte în Carul Său de Biruință,
iubiți frați!
Beniamin Teodosiu
Biserica din Găujani - amintiri
Pe timpul când locuiam la Sibiu tinerii
bisericii erau încurajați și îndrumați să facă misiune prin bisericile din
jurul Sibiului. Fratele meu Sabin vizita și el biserica din Găujani.
•
Neavând un local propriu de închinare, fratele Popescu fiind zidar a avut
curajul să înceapă construcția unui local de închinare. Fratele meu Sabin era
unul din cei care adunau bani pentru materialele necesare. Când clădirea era
ridicată s-a cumpărat parchetul, dar pentru instalare nu mai erau bani. Aflând
de aceasta fratele meu Iosif și cu mine ne-am luat o săptămână concediu și am
plecat la Găujani să instalăm parchetul. Când a fost gata, timpul fiind ploios
și fiindcă nu voiam să se murdărească parchetul la primul serviciu am pus niște
cartoane pe jos. Surpriza noastră a fost mare când au venit frații și surorile
și toți s-au descălțat lăsând încălțămintea la ușă. Am avut un serviciu de închinare
desculți.
• Când
am urcat prima dată la amvonul acestei biserici am fost șocat de ceea ce am
văzut pe amvon. O soră din biserică a acoperit amvonul cu un material de
culoare albă pe care a cusut un verset din Biblie:
“ Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” Ioan
12:21
Acest verset m-a făcut să fiu atent la ceea ce
vorbesc. Întotdeauna când urcam la vreun amvon acest verset îmi apărea în
imagine.
• Îmi
aduc aminte că după fiecare serviciu de duminică dimineață, frații pe rând ne
invitau la masă. Pe masă puneau ce aveau mai bun pentru noi chiar dacă pentru
ei nu mai rămânea pentru restul săptămânii. Odată de Paști am mâncat cea mai
bună tocăniță de miel.
• Când
am plecat în America, Pavel Popescu își făcuse o haină frumoasă maro, din piele
de miel pe care mi-a arătat-o. Văzând că-mi place mi-a dat-o mie cadou. Era
iarnă când am plecat și mi-a prins bine, dar până în ziua de azi mă simt dator
față de Pavel.
Biserica din Găujani în frunte cu fratele
Popescu au rămas pentru totdeauna o amintire plăcută. Aștept ziua când mă voi
întâlni din nou cu acei frați scumpi.
Al vostru frate în Cristos, Beniamin Teodosiu
În această locație, în data de 21 Octombrie
1984, a avut loc adunarea populară convocată de Tov. Secretar cu propaganda
Jud. Vâlcea, Babu Ștefan, pentru a da o notă de legalitate abuzului săvârșit
prin confiscarea clădirii Casei de Rugăciune, propunând două variante: 1-
demolare; sau 2 - transformare în grădiniță locală.
În fața audienței, Tov. Babu Ștefan, și-a luat
angajamentul că în decurs de 2 ani de zile Jud. Vâlcea va fi declarat liber de
„sectanți.”
Deși dânsul avea vârsta de 45 ani, în decurs
de 2 ani a decedat.
Astfel s-a împlinit încă o dată pasajul din Scriptură,
Faptele Apostolilor 5:38-39: „38. Și acum eu vă spun: "Nu mai necăjiți pe
oamenii aceștia, și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este
de la oameni, se va nimici;
39. dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veți
putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.”
