Fratele Cornel Cocariu[1] (Cocar) s-a născut în ziua de 25 martie 1927 în satul Leşcoviţa
jud. Caraş-Severin.
Mama fratelui Cocariu Cornel a
fost prima persoană convertită la credinţa creştină baptistă din localitatea
Leşcoviţa şi această femeie credincioasă a semănat în inima celui mai mic fiu
al ei această credinţă plină de evlavie şi devotament pentru Domnul Isus
Hristos la fel ca şi în inimile celorlalţi fii ai ei, Mircu şi Duşan, care la anii
maturităţii lor s-au decis nu numai să-L primească pe Hristos ca Domn şi
Mântuitor, dar să-L şi slujească ca păstori în lucrarea Bisericilor Sale.
Fratele Cornel Cocariu s-a întors
la Dumnezeu încă de tânăr, primind botezul
nou-testamental în anul 1945, când avea 18 ani.
După 7 ani, simţind chemarea din
partea lui Dumnezeu pentru slujirea cu Evanghelia el n-a ezitat nicio clipă să
răspundă : „Iată-mă, trimite-mă !“ Şi astfel pentru desăvârșirea cunoştinţelor
sale biblice şi teologice a intrat în Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti
pe care l-a absolvit in anul 1956, fiind unul dintre seminariştii cei mai buni
din seria sa.
În
anul 1952 s-a căsătorit cu sora Ana Ciupici din satul Leşcoviţa şi Dumnezeu a
binecuvântat căminul acesta cu doi băieţi cărora le-a pus numele Buni şi
Beniamin, amândoi urmându-i exemplara
şi pilduitoarea sa viaţă, astfel
că ei sunt astăzi elevi ai Seminarului nostru, unul în anul IV şi celălalt în
anul II.
În
anul 1957 la cererea bisericilor baptiste
din Leşcoviţa, Naidăş, Răeăjdia, Ciuchici şi Rusova din judeţul Caraş Severin a
fost ordinat ca pastor.
Timp de 20 de ani a lucrat în
aceste biserici propovăduind Evanghelia lui Hristos la timp şi ne la timp, păstorind
pe credincioşii Domnului pe păşunile mănoase ale Cuvântului lui Dumnezeu.
Fratele Cocariu Cornel a fost şi
un mare iubitor al muzicii bisericeşti, el însuşi fiind dotat de Dumnezeu cu o
voce de tenor, cu care L-a slăvit pe Domnul şi Mântuitorul său spre bucuria şi
încântarea tuturor celor ce l-au ascultat cântând.
În anul 1976 s-a îmbolnăvit, dar a
continuat să-L slujească pe Dumnezeu şi în suferinţele bolii cu vocea sa,
pentru că Domnul l-a inspirat cu cântări de veselie chiar şi în noaptea
suferinţelor sale.
După o suferinţă de 2 ani, în ziua
de 9 ianuarie 1978 fratele păstor Cocariu Cornel a trecut în veşnicie, fiind
chemat de Domnul în loc de odihnă şi fericire netrecătoare.
În urma sa fratele Cocariu Cornel
a lăsat biserici şi fraţi în Hristos, care l-au iubit mult, ca pe un adevărat
slujitor al Domnului, şi care-i regretă plecarea prea timpurie din mijlocul
lor. A lăsat fraţi de corp, păstori ca şi el, care continuă lucrarea. A lăsat
şi doi copii, care ca şi el, s-au decis pentru această sfântă lucrare. Şi a
lăsat şi o soţie îndurerată, care continuă să lăcrimeze, dar care îşi găseşte
mângâierea în făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu.
La serviciul divin de înmormântare
condus de fraţii păstori Trif Ioan şi Găvăgină Irimia, care a avut loc în ziua
de 11 ianuarie 1978, au participat mulţi credincioşi, care şi-au manifestat
prin prezenţa lor preţuirea şi dragostea faţă de cel care i-a păstorit
sufleteşte timp de peste 20 de ani.
Între cei care l-au condus pe
ultimul său drum au fost şi fraţii păstori: Raţă Nicolae, Bîtea Ilie, Scînteie
Gheorghe, Constantin Nicolae, Scobercea Ion, Vrancuţa Ianoş şi Cioancă Vasile,
precum şi o delegaţie formată din fraţii seminarişti Nicola David, Belciu
Busuioc şi Vrancuţa Gheorghe.
Corurile bisericilor din Moldova
Nouă şi Anina, precum şi fanfara din Moldova Nouă au cântat imnuri religioase
potrivite serviciului ţinut cu acea ocazie.
Rugăm pe bunul Dumnezeu ca să mîngîie familia iar celor doi
seminarişti le dorim a fi buni păstori în via Domnului.
Surse:
Ioan Trif
Îndrumătorul Creștin Baptist
[1] În necrologul din Îndrumătorul Creștin Baptist este scris Cocariu,
dumnealui este tatăl lui Buni și Beniamin Cocar. De aceea am lăsat numele Cocariu
și nu l-am schimbat în Cocar după numele fiilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu