Almăjan Gheorghe din Oravița

 

Numele fratelui Gheorghe Almăjan apare pe firmamentul istoriei baptiste în anul 1925, când participă și conduce serviciul de înmormântare din ziua de 6 iunie 1925 al surorii Icoana Serbu, din localitatea Forotic, județul Caraș-Severin. A mai participat și predicat fratele Gheorghe Lința și alți doi frați la care nu li se dau numele.

În ziua de 27 decembrie 1925 fratele Gheorghe Almăjan în Biserica Creștină Baptistă din Potoc a organizat o serbare a tineretului, la care au participat și surorile Iuliana Ungurean și Mileva Gavrilovici, eleve la Seminarul Teologic Baptist din București. Această serbare a făcut o vie impresie tuturor celor de față.

În anul 1927 scrie în revista „Glasul Tineretului Baptist” un articol numit: „Nașterea Domnului”.

În anul 1926 face parte din câștigătorii care au rezolvat corect întrebările puse la concurs de revista „Farul Mântuirii”. Aici este scris Almăjan Gh. Din Potoc, județul Caraș.

În ziua de 24 februarie 1930 fratele Gheorghe Almăjan pleacă împreună cu fratele GH. Gheorghe în localitatea Straja, din Iugoslavia, unde au ținut serviciu de Evanghelizare pentru românii de acolo.

În acest an, 1930, dispare fără să-l mai găsesc nici la frații Alexa Popovici și Ioan Bunaciu .

Vă rog pe aceia din zona Oravița sau oricine știe, să mă ajute cu mai multe informații.

Surse:

Farul Mântuirii

Glasul Tineretului Baptist

Cipău Gavril 1913 - ? din Tinăud

 

Fratele Gavril Cipău s-a născut în ziua de 24 noiembrie 1913 în localitatea Tinăud, județul Bihor. Părinții dânsului se numeau Florian și Ioana, Domnul binecuvântându-i cu patru copii: Florian, Ioan, Petru și Gavril.

A absolvit școala primară în anul 1927 la vârsta de 14 ani.

Din cauza lipsurilor materiale ale familiei s-a angajat ca servitor la o familie de unguri în orașul Alești, unde a lucrat până în anul 1931 atunci când a plecat la București. În capitală se angajează la fabrica de „Lână”, mai târziu a fost denumită „Safim” iar la venirea comuniștilor fiind naționalizată a primit numele de „Ilie Pintilie”. La această fabrică lucrează din anul 1931 până în anul 1936.

În anul 1936 este încorporat în serviciul militar la Regimentul 1 artilerie Grăniceri. După terminarea stagiului militar s-a reîntors la fabrică și a lucrat din nou.

Se căsătorește cu Florica din Tinăud iar Domnul le dăruiește doi copii: Mircea născut în anul 1938 și Lidia născută în anul 1944.

În anul 1942 fabrica își românizează capitalul și ajunge în funcția de director general un acționar, generalul Gheorghiu. Acest director auzind că fratele Gavril Cipău este pocăit nu l-a mai putut suferi. El spunea: „Toți pocăiții sunt comuniști, nu fac deosebire de naționalitate și sunt periculoși regimului. Directorul îi căuta fratelului defecte ca să-l poată da afară. Le-a tăiat porția zilnică de lapte care era prevăzută la cei ce lucrau în mediul toxic iar atunci când fratele a anunțat Inspectoratul Muncii, directorul a căutat și mai mult să se răzbune pe el. Într-una din zile directorul i-a spus fratelui Gavril: „Comunistule” și l-a ponegrit în toate felurile, purtându-se cu dispreț și amenițându-l că-l va învăța minte. Și așa s-a întâmplat, pentru că fratele a primit o înștiințare în urma căreia i s-a anulat ordinul de mobilizare pentru muncă și a primit ordin mobilizare pe front.

După câteva luni fratele a fost lăsat la vatră și s-a prezentat la fabrică, dar directorul nu a vrut să-i mărescă salariul în funcție de inflație și scumpiri, după cum a fost mărit la ceilalți muncitori. Când a fost în audiență la directorul Gheorghiu acesta l-a înfruntat din nou, l-a amenințat dar salariul i l-a mărit.

Fratele Gavril Cipău văzând la ce tratament este supus s-a hotărât să plece la altă inteprindere, dar oriunde pleca i se cereau informații de la locul de muncă anterior și directorul nu i-a dat o bună recomandare așa că fratele nu putea fi angajat nicăieri. Au urmat lipsuri în familie și necazuri din ce în ce mai mari. În anul 1943 a fost sfătuit de unii colegi - care au înțeles ura directorului - să lucreze în particular și ei îi vor trimite cele necesare pentru a avea de lucru. Așadar fratele și-a cumpărat cele necesare iar colegii lui și-au ținut promisiunea până în anul 1948.

După naționalizarea fabricii de către comuniști lucrurile mergeau din ce în ce mai prost și este chemat la propunerea foștilor săi colegi de către Centrala Mătăsii directorul Goganc care îi arată situația grea. I s-a cerut să facă o expertiză și să arate cum se poate remedia ca fabrica să meargă mai bine. Fratele Gavril Cipău după câteva zile dă dovadă de înțelepciune și pricepere în meseria sa iar conducerea îi cere să revină la fabrică pe postul de maistru unde a rămas până în anul 1961.

 În  toate aceste greutăți, dar și după ce au venit zile bune fratele a dat dovadă de credincioșie în trăirea sa de zi cu zi. Aceasta o dovedește și prin faptul că în anul 1946 trimite suma de 10.000 lei pentru sprijinirea revistei cultului ,,Îndrumătorul”.

Gavril Cipău a fost cooptat la data de 27 aprilie 1961 în Comitetul Uniunii în locul fratelui Ilie Mârza care a ieșit la pensie. Deține această investire până la Congresul Cultului Creștin Baptist din România, ținut la București între 28 – 30 mai 1965. Fratele primește recunoaștere de la departementul de culte. A fost încadrat cu un salariu de 400 lei, 1/3 normă.

Rog pe oricine știe ceva mai multe informații sau cunoaște pe cineva din familie să-mi dea o mână de ajutor.

Surse:

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist.

Adorian Titus 1915 – 1977 din București

 

Fratele Titus Adorian s-a născut în ziua de 19 mai 1915 în București, fiind fiul lui Constantin și Luiza Adorian. Copilăria a petrecut-o în cartierul Ferentari din București.

Părinții, văzând talentul muzical al copilului, l-au înscris la Conservatorul „Egizio Martini” din București, unde a învățat tainele muzicii. A cântat în orchestra simfonică „Moldova” din Iași, apoi la orchestra simfonică a Cinematografiei din București și în orchestra simfonică a Operei Române.

Anul 1929 este hotărâtor pentru fratele Titus Adorian, primindu-l pe Domnul Isus în inimă și l-a mărturisit ca Domn în apa botezului. De aici viața dumnealui s-a împletit cu lucrarea Evangheliei, el fiind unul dintre neobosiții muzicieni ai Cultului Baptist. A activat ca dirijor de coruri și orchestre, având o deosebită măiestrie și îndemânare în această lucrare.

Încă din anul 1934, fratele Titus Adorian a predat lecții de muzică la Seminarul Teologic Baptist din București.

După o căsătorie scurtă, eșuată, prin plecarea în lume a primei soții, în 1947, se recăsătoreşte cu sora Aurica, membră în biserica baptistă din Lugoj.

În perioada 1948–1952, Titus Adorian este dirijor de cor şi orchestră al bisericii şi locuieşte împreună cu soția sa, într-o cămaruţă amenajată provizoriu în clădirea bisericii, în balconul de deasupra holului de la intrarea principală în sala de adunare.

 

Ca dirijor, a aranjat, a armonizat și a pus pe note cântări religioase culese de dumnealui. Multe poezii le-a transformat în cântări, contribuind în acest fel la înbogățirea repertoriului cântărilor religioase din biserici.

De numele fratelui Titus Adorian e legată formarea orchestrei de viori a Bisericii Baptiste din Bucureşti, Bulevardul N. Titulescu, la fel ca şi formarea unei frumoase orchestre în Biserica Baptistă din Lugoj. El a fost dirijorul orchestrei baptiste din Bucureşti, strada Popa Rusu şi tot el a reinfiinţat

şi orchestra de mandoline a Bisericii Baptiste din Bucureşti — Ferentari.

La Congresul cultului, care s-a ţinut in Bucureşti, între 4—6 februarie 1977, fratele Titus Adorian cântă cu corul cântarea „Glorie, Glorie Aleluia, cântată de întreaga asistenţă de la Congres.

De la fratele Titus au rămas mai multe cântări: „ de dorul Tău, Isus iubit          „Înspre zări albastre”, „Isuse, culme minunată” „Am găsit o dulce mângâiere", „Îndură-te Părinte” şi „O călătorule!”. A orchestrat şi aranjat oratoriul intitulat „Fiul risipitor”.

Ultima cântare pe care a compus-o a fost „Isuse, Domnul meu”, pe care a predat-o la Seminar la ultima sa oră de muzică, în ziua de 10 noiembrie 1977, când a scris pe tablă notele şi cuvintele acestei cântări.

„Isuse, Domnul meu, ţine-mă în ' braţul Tău,

Căci fără tine nu pot eu să merg,

Pe calea cea ingustă, dreaptă, unde-s încercări, dureri;

Isuse, Domnul meu, ţine-mă în braţul Tău,

căci numai cu Tine merg eu.”

La rugămintea fraţilor seminarişti de a nu scrie pe tablă cuvintele şi notele acestei cântări, întrucât timpul orei de muzică expirase, el a răspuns: „Să faci întotdeauna un lucru ca şi când mâine n-ai mai fi“„ şi n-a plecat din clasă

până n-a scris întreaga cântare. După două zile a fost chemat de Domnul acasă.

Ca profesor, fratele Titus Adorian, avea o metodă personală. De la el ne-a rămas cursul de muzică bisericească în două volume, în care a cuprins lecţiile pe patru ani, ce le-a predat la Seminar. De asemenea, de la el ne rămân în manuscris, punerea pe note a tuturor cântărilor noastre comune şi o colecţie de cântări religioase adunate, puse pe note şi armonizate de el. Acest manuscris este intitulat „Cântările cristaline” .

Ca profesor era blând, suflet răbdător, foarte conştiincios, cu multă bunăvoinţă, smerit şi' credincios Domnului său Isus Cristos.

În noaptea de 14 noiembrie 1977 fratele profesor Titus Adorian este chemat de Dumnezeu acasă, la El în veșnicie.

Serviciul de înmormântare din ziua de 16 noiembrie 1977, a fost condus de fratele Mara Cornel, președintele Uniunii. Au mai luat cuvântul următorii frați: Vasile Brânzei, Vasile Taloș și Mihai Chiu. Fratele Ioan Bunaciu, directorul Seminarului  a prezentat mai multe aspecte din viața fratelui Titus Adorian. Corul bisericii a cântat mai multe cântări potrivite evenimentului, printre care unele compuse de Titus Adorian.

Surse:

Ilie Pop

Ioachim Țunea

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Charles Oscar Johnson al VII-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste 1947 - 1950

 

Johnson s-a născut în anul 1886 în Tennessee.

Absolvind Colegiul Baptist ,,Carson Newman” din Tennessee și Seminarul Teologic Baptist de Sud din Louisville, Kentucky, el a păstorit biserici din nordul, sudul, estul și vestul țării.

A fost ales atât de Convenția Baptistă de Sud, cât și de cea de Nord ca și delegat.

În decursul celor 27 de ani de păstorire ai lui Johnson, s-au adăugat mai mult de 11.000 de noi membri.

Charles Oscar – cunoscut mai bine ca și C. Oscar Johnson, a fost ales Președinte al Alianței Baptiste Mondiale la al șaselea Congres Mondial Baptist din Copenhaga, Danemarca 29 iulie – 3 august 1947.

Ales la primul Congres de după cel de-al doilea război mondial (la Copenhaga în 1947), a condus și slujit în funcția de președinte al Congresului până în anul 1950, în  încheierea Congresului de la Cleveland.

Atunci când s-a retras din activitatea sa de pastor (de la Biserica a Treia) în anul 1958, a acceptat oferta de Profesor Emerit în cadrul Școlii Baptiste din Berkeley, California.

În anul 1965 Domnul își cheamă slujitorul său acasă, în Patria Cerească.

Surse:

Baptists Together in Christ 1905 - 2005

Redeș Ștefan 1883 - 1949 din Cehei

 

Fratele Ștefan Redeș s-a născut în ziua de 19 martie 1883 în localitatea Cehei, județul Sălaj. Părinții se numeau Ioan și Irina, născută Pop, de religie          greco-catolică și naționalitate română.

Face cinci clase primare în localitatea natală.

În anul 1905 este recrutat de Cercul de Recrutare Sălaj, la Regimentul 51 Infanterie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 20 octombrie 1906 se căsătorește cu Iuliana, născută Retean, în anul 1884 și Domnul i-a binecuvântat cu trei copii: doi băieți și o fată.

Aude Cuvântul Domnului predicat de frații: Ioan Bălănean din Jibou și Mihai Vicaș din Oradea. Se hotărăște să-l urmeze pe Domnul Isus în apa botezului, să facă legământul de credință și că îl va urma pe Domnul toată viața. Este botezat în anul 1915.

Dând dovadă de credincioșie și dar de la Dumnezeu de a predica, în anul 1926 este ordinat ca predicator pentru județul Sălaj, plasa Șimleu – Crasna – Tășnad și Supur. Acest grup de biserici baptiste totalizau în anul 1926 un număr de 150 membri și 58 de aparținători.  

Fratele Ștefan Redeș a fost implicat și în cumpărarea locului pentru ca Biserica Creștină Baptistă din Cehei să-și poată construi o casă de rugăciune.

A lucrat cu sârguință, dăruire și pasiune pe ogorul Evangheliei, predicând Evanghelia pe înțelesul oamenilor. După instaurarea comunismului în România, fratele  Ștefan Redeș a intrat în vizorul securității care a început să-l ancheteze și din cauza bătăilor primite a decedat. Nu s-a supus autorităților să suspende serviciile de închinare ale bisericilor, aceasta a fost vina. Nu a pus ordinul în practică și a fost arestat de securitate.

În ziua de 17 iulie 1949 fratele Ștefan Redeș la vârsta de 66 de ani este chemat acasă de Domnul, unde a scăpat de anchete, bătăi și Domnul Isus cu mâna sa binecuvântată i-a șters lacrimile din ochi.

Surse:

Arhive

Istoricul Bisericii Cehei

Bulzan Andrei 1923 - 2001 din Negreni

 

 Fratele Andrei Bulzan s-a născut în ziua de 27 august 1923 în localitatea Negreni, județul Cluj. Numele părinților Ioan și Floare, de naționalitate română.

Face șapte clase primare în localitatea natală.

 În anul 1941, pe când era război în țară, fratele a auzit de Cuvântul Domnului care dă siguranță și a hotărât să-l urmeze. Acceptă să fie botezat de fratele Covaci Teodor.

Este absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București, promoția 1953/1954.

Se căsătorește cu Floare, născută Criste și Domnul le dă trei copii: Margareta, născută în anul 1956, Tiberiu, născut în 1958 și Daniel în 1965.

Fratele a fost angajat în anul 1950 și apoi a mers la Seminar și a lucrat în Biserica Baptistă din Cehei mai mult de 30 de ani. A mai lucrat în bisericile: Cosniciu de Jos, Marca, între anii 1958 – 1980, iar între anii 1956 – 1987, Șimleu Silvaniei între anii 1980 – 1988.

În anul 1981 Biserica Baptistă din Marca a sărbătorit 50 de ani de la deschiderea casei de rugăciune. Acest eveniment a fost inclus în festivitatea de sărbători de 50 de ani de la înființarea Comunității Creștine Baptiste de Cluj și frații din conducerea Comunității de Cluj au organizat festivități la mai multe biserici, printre care și Marca. Serviciul Divin a fost condus de fratele Andrei Bulzan, păstorul bisericii.

Lucrul fratelui Andrei Bulzan a fost greu în acei ani în care a intrat în lucrare, ca de altfel mulți păstori din țară o duceau greu. Fratele Andrei nota cu amănunțime orice ban primit, pentru că în familie discuta cu soția dumnealui despre lipsa banilor și nevoile ce le avea familia. Fratele a dus cu bine împreună cu familia toate greutățile zilnice. În aceste multe lipsuri, fratele Andrei cumpăra bomboane pentru copiii unde mergea și îi întâlnea.

După anul 1970 lucrurile s-au schimbat în bine, bisericile puteau să plătească salar păstorului și viața a devenit mai suportabilă.

În în ziua de 14 aprile 2001 Domnul și-a chemat slujitorul credincos acasă, la odihna veșnică în Împărăția Cerurilor.

Surse:

Daniel Bulzan

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

1983

Schiță de lucru 1950

Încă un pas mai departe în REVITALIZAREA BISERICILOR BAPTISTE, raportul trimis la Consiliul Uniunii

 

Îmi face o deosebită plăcere și aplaud demersul inițiat de Departamentul de misiune prin persoana fratelui Otniel Bunaciu care a făcut încă un pas mai departe, prin aceea că a pus un diagnostic și a propus soluții. Această informare a fost trimisă și Consiliului Uniunii.  

Anexat se pot vedea (în chenarul negru) răspunsurile centralizate ale păstorilor participanți. Fiecare dintre aceștia răspunde unei întrebări specifice:

1. Cum ai evalua starea actuală a bisericilor baptiste din România?

2. Care credeți că sunt cauzele care au condus la starea actuală a bisericilor baptiste din România.

3. Ce măsuri ar trebui luate care să conduca la revitalizarea bisericilor baptiste din România.

 

Raport despre masa rotundă Revitalizarea bisericilor baptiste, organizată de Departamentul de misiune al UBR.

 

Între 28-30 octombrie 2021, Departamentul de misiune al UBR a organizat a treia întâlnire din cadrul proiectului Multiplicare. Evenimentul a avut loc la Cluj și a fost găzduit de biserica baptistă Via. Facilitatorii întâlnirii au fost pastorii Otniel Bunaciu, Romică Iuga și Rei Abrudan. Au participat aproximativ 65 de păstori care au discutat temele într-un format de tip “masă rotundă”. La întâlniri au luat parte și membrii din conducerea Comunității Baptiste Cluj, președintele comunității, fratele Teofil Mihoc, fostul președinte al comunității, fratele Vasile Tămaș precum și alți membrii din Comitetul Comunității.

Tema discuțiilor a fost legată de revitalizarea bisericilor baptiste. Participanții au caracterizat

aspectele care definesc viața bisericilor baptiste din România și au încercat să identifice cauzele care contribuie la această stare. În cadrul discuțiilor s-au împărtășit diferite opinii, experiențe și s-au identificat măsuri care ar putea contribui la revitalizarea bisericilor. La finalul întâlnirii datele au fost centralizate pentru a deveni o resursă cu ajutorul căreia să se construiască strategii de revitalizare. O sinteză a discuțiilor avute se găsește la sfârșitul acestui raport.

Evenimentul a avut o abordare deschisă și dinamică, la care au putut contribui toți participanții. Una din concluziile la care s-a ajuns a fost organizarea unei întâlniri în primăvară care să continue discuțiile. Întâlnirea își propune să identifice pași concreți cu ajutorul cărora bisericile participante să poată colabora mai bine pentru ca să se sprijine reciproc. Mișcarea de revitalizare și multiplicare a bisericilor dorește să funcționeze ca o rețea deschisă pentru toți cei interesați în înviorarea bisericilor și la plantarea de biserici noi.

Otniel Ioan Bunaciu                                                          19 noiembrie 2021

Vicepreședinte, Departamentul de misiune

al UBR, 19 noiembrie 2021

 

Surse:

Rei Abrudan

 

Spre reflecție articolul: „Cine sunt vinovați de pierderea copiilor?” scris în 1924

Acest articol l-am găstit scris în revista baptistă „Farul Mântuirei” din 1924 și mi s-a părut interesant. Nu spun eu că azi ne pierdem copiii sau tineretul sau să acuz eu pe cineva, prezint doar acest articol ca să reflectăm la problemele pe care le avea comunitatea noastră baptistă în vremurile trecute.

Articolul este semnat de „Baltazar”, care semnează mai multe articole în revistă, dar despre care nu știu mai mult, iar dacă cineva știe, să îmi spună și mie. Mulțumesc.

Lectură plăcută și reflecție demnă!

Cine sunt vinovați de pierderea copiilor?

1.    Vinovați din această cauză se fac mai întâi părinții, adică tatăl și mama ( mai ales mama care este centrul educației familiale). Tatăl și mama creștină trebuie să aibă grijă de viața copiilor lor: ca de mici să-i crească în frică și temere de Dumnezeu. Căci este știut, că ceea ce văd copiii la părinți, aceea fac și ei. Când copilul este de 4 sau 5 ani, să fie trimis la Școala Duminicală și acolo părinții alături de dascălii școlii să se intereseze de copiii lor.

2.    Vinovați pentru pierderea copiilor în rândul al doilea este predicatorul bisericii. El ca pastor sufletesc, și conducător al întregului lucru dumnezeiesc, trebuie să se gândească la viitorul bisericii pe care o conduce, fie oricât de mare sau mică. El trebuie să știe că viitorul unei comunități nu pornește din alt izvor decât din Școala Duminicală, societatea tinerilor și așa mai departe. Aceste două ramuri ale bisericii, dacă nu sunt bine organizate biserica este spre cădere definitivă. Cine e vinovat? Predicatorul! De ce? Pentru că neglijează și nu privește în viitor.

S-au făcut mușlte îndemnuri în direcția Școlii Duminicale, dar ele nu se pun în aplicare. Și cine este cauza? Cei mai de seamă ai bisericii, din acele localități unde  nu e Școală Duminicală. Care este paguba? Copiii noștri și frații noștri împreună cu surioarele noastre mici, se duc în lume, căci nu au lucru. De aceea Mântuitorul zice: ,,Lăsați pe copii să vină la Mine!”

Deci, frați și surori, părinți și mame, aveți la inimă odraslele voastre și lăsați-le cale liberă la Isus. Și dacă vedeți acum că copiii voștri preferă mai mult lumea decât biserica, voi sunteți de vină că nu i-ați trimis regulat la Școala Duminicală.

Dacă tinerii merg în lume, cauza este aceea că ei nu au ocupație în biserică. Și atunci se potrivește cuvântul unui frate student care a zis: ,,Dacă voi nu dați tineretului lucru îi va da diavolul”.

3.    Vinovați pentru pierderea copiilor mai sunt și dascălii din Școala Duminicală, care nu se interesează de marea și valoroasa lor însărcinare. După cum adulții se conving de bine, și de rău, tot la fel se conving și copiii, dar cu mai mare greutate, fiind mintea lor fragedă, dar cu mai mare împrospătare se poate. Greu, dar se poate dacă avem interesul de a câștiga inimile copiilor pentru Isus. Nu cu asprime se îmblânzește cineva ci cu răbdare și cu îngăduință. Să căutăm dar ca în Spiritul Blândului Isus, să creștem copiii, și atunci când mintea lor va fi coaptă ne vor mulțumi nouă ca oameni, iar Domnului ca Mântuitor.

4.    Vinovați pentru pierdere sunt însuși copiii prin neascultare. Noi însă avem datoria să le arătăm că neascultarea a fost, este și va fi pedepsită cu toată asprimea.

Și așa vom îndeplini voința Domnului Isus, ca să lăsăm pe copii să vină la El.

Domnul să ne ajute la toți. Amin!

                                                          Baltazar

Surse:

Farul Mânturei

 

 

Primul Congres al Tinerilor Baptiști 1925 și propuneri de revitalizarea bisericilor

Toma Slev primul președinte

Dumnezeu a pus în fiecare om o valoare după puterea fiecăruia de a o putea purta, această valoare se vede în viața fiecăruia. Istoria a păstrat în dreptul fiecărei generații, valori de gândire, înțelegere, înțelepciune, în rezolvarea problemelor.

Comparând azi aplecarea Comitetului de Misiune din cadrul Uniunii pentru revitalizarea bisericilor și aplecarea fraților noștri înaintași spre aceea problemă, rămân uimit. Dumnezeu nu se schimbă în strategie, ci a elaborat-o în trecut și este actuală și azi, doar trebuie să o folosim.

Primul Congres al Tinerilor Baptiști din 1925 are un plan, dar și soluții la acel plan. Pentru această comparație redau mai jos cele scrise acum 95 de ani în Revista tinerilor baptiști: Glasul Tineretului Baptist.

CONGRESUL NOSTRU

„După cum am arătat în numărul trecut al revistei noastre

  Congresul ,,Tinerimii Baptiste Române” va avea loc la Arad în zilele de 12-15 Septembrie 1925.

Fiecare adunare, în care există o societate a tinerimii, Societatea femeilor, Soc. Coriștilor, sau școala de Duminică, este rugată să-și trimită un grup de delegați oricare ar fi numărul lor. Va trebui însă să anunțe cel mai târziu până la 15 August numărul delegaților care vor lua parte la Congres, fratelui Vasile Berbecar, Buteni (Jud. Arad), pentru a se putea îngriji din vreme de găzduirea lor.

Cheltuielile de călătorie privesc pe fiecare delegat în parte.

Grupele de delegați sunt rugate, ca odată cu venirea lor să aibă și un mic program cu ei: poezii, cântări, cuvântări, convorbiri etc., pe care-l vor preda la sosire în Arad, fratelui Ungureanu, președintele biroului congesului. Programele acestea se vor executa pe rând, în serile congresului, cu ocazia evanghelizărilor ce se vor ține.

De asemenea grupele de delegați vor avea la dânșii o recomandare în scris din partea societății sau comunității de la care vine, pentru a avea drept la ședință și vot.

Deci tineri și tinere, veniți în număr cât mai mare și cât mai bine pregătiți la primul nostru congres.

    Cu voia Domnului, la revedere la Buteni!

                                    Secretariatul

                                       ,,Uniunii Tineretului Baptist Român”

 

Primul congres al tineretului baptist din România.

În zilele de 20-22 Septembrie s-a ținut în Buteni, jud. Arad, primul Congres al Tineretului Baptist Român din România, la care au participat delegații cercurilor, Alba-Iulia, București, Buteni, Curtici, Chișinău, Șiria, Șiclău, Beliu, Gurba, Deva, Lugoj; Prilipeț, Timișoara, județul Bihor, Cluj, Dobrogea, Gurba și Talpoș în număr foarte mare. De la acest congres au lipsit delegații cercului Bucovina, care nu s-au putut prezenta din cauză că cu o săptămână mai înainte se anunțase amânarea congresului, fiindcă nu obținusem autorizație pentru ținerea lui. Primindu-se în urmă autorizația cuvenită, avizul trimis n-a sosit la ei la timp.

Acest congres, căruia i s-a dat mare importanță, ceea ce se poate vedea și din reprezentarea tuturor cercurilor, s-a desfășurat după programul următor:

                      Ziua I

1)    Ora 8 a.m.: Ora de rugăciune I. Mârza;

2)    Ora 9 și jumătate: Serviciu divin: Jean Staneschi;

3)    Ora 11 jumătate: Bine ați venit, I. Ungureanu;

4)    Deschiderea Congresului: T. Slev;

5)    Citirea scrisorii fratelui I. R. Socaciu, ceea ce congresul primește cu entuziasm și însărcinează pe fratele președinte să-i transmită mulțumiri;

6)    Citirea unei telegrame primită de la Asociația Comunităților Baptiste Române din America, care este primită de congres cu mare însuflețire, însărcinând pe fratele președinte să gtransmită mulțumirile unanime;

7)    Desfășurarea drapelului: cu program special, condus de fratele I. Dan, de la Cluj, (Asupra acestui punct vom reveni într-un articol dintr-un număr viitor);

8)    După masă ora 3: Școala Duminicală model: Jean Staneschi;

9)    Seara, ora 8 (20): Ședința Societății Tineretului cu program special, condusă de T. Slev.

                

            Ziua II

1)    Ora 8 a.m.: Ora de rugăciune condusă de G. Morar și L. Sezonov;

2)    Alegerea Biroului de ședință. Au fost aleși ca și președinte, N. Ionescu, vicepreședinte I. Dan; secretari: V. Berbecar și P. Balc; verificatori: S. Brâna și I. Ungureanu; cenzori: L. Sezonov și G. Morar;

3)    Darea de seamă a comitetului de organizare, președinte: T. Slev, secretar: Jean Staneschi, casier: Esfira Sezonov;

4)    Cum să ne organizăm?, ref.: T. Slev;

5)    Cum să se organizeze Școala Duminicală, ref.: I. Dan;

6)    Cum să se organizeze Societatea femeilor, ref.: Esfira Sezonov;

7)    Cum să se organizeze Societatea coriștilor, ref.: V. Berbecar;

8)    De unde să luăm fonduri, ref.: T. Slev (referatul a fost ascultat cu mare plăcere, având totodată și putere convingătoare).

9)    Seara, ora 20: Ședința Societății Tineretului cu program special, condusă de fratele I. Dan. (În cursul acestei ședințe s-a predat fratelui V. Bebecar un buchet cu flori, simbolizând recunoștința tineretului pentru care muncise timp de 25 de ani, iar fratelui Slev, pentru stăruința depusă timp de 3 ani în organizarea tineretului, un serviciu de birou).

                    Ședința de noapte.

1)Ora 10 seara: Ce s-a făcut pe terenul literaturii și ce trebuie să se mai facă: J. Staneschi;

2) Demisia vechiului comitet;

3) Alegerea noului comitet: președinte ales fr. T. Slev, vicepreședinte: I. R. Socaciu (a cărui sosire în țară este așteptată), secretar general: J. Staneschi, casier: sora Esfira Sezonov, bibliotecar: C. Dumitrescu, misionar I. Ungureanu, secretari de corespondență: I. Dan, P. Andrișan, V. Berbecar, Olga Dimitrova;

4) Propuneri diferite: S-a propus excluderea tânărului I. Cristea din comunitatea noastră frățească, pentru faptul că a dezertat (fugit) de două ori din mâna autorităților, pentru ca să nu facă serviciul militar. Propunerea a fost primită de toți;

5) Cuvânt de închidere: I. Ungureanu.

 

                   Ziua III

Ședința noului comitet în care s-au discutat:

1)    Cum să ne organizăm Școala Duminicală, Societatea Tineretului, Societatea coriștilor și Societatea femeilor;

2)    De unde să luăm fonduri;

3)    Ce s-a făcut pe terenul literaturii și ce trebuie să se mai facă;

4)    Redactarea unei reviste cu titlul ,,Învățătorul Școlii Duminicale”;

5)    Redactarea unui Calendar biblic pentru Școala Duminicală;

6)    Regulamentul de organizare.

Toate punctele discutate de comitet au fost rezolvate așa după cum s-au dat îndrumări de către congres. Ele vor fi publicate pe rând în revistă. În numărul de față nu vom comunica decât cele ce privesc revista ,,Glasul Tineretului Baptist”.

                    Revista ,,Glasul Tineretului nu primesc răspuns să repete scrisul. Îi mai rugăm ca dacă ne trimit bani, să arate pentru ce îi trimit, și pe toată corespondența ce ne trimit să scrie citeț. Avem multe adrese care nici nu se pot citi.

Cu privire la neprimirea revistei la timp și neredactarea articolelor trimis, ne cerem scuze, deoarece revista noastră nu a avut funcționari plătiți și din cauză că a fost făcută de persoane care mai aveau și alte însărcinări, a cam întârziat. Pe viitor redactarea și administrarea revistei a trecut în sarcina biroului ,,Farului Mîntuirii” sub conducerea fratelui N. Ionescu în calitate de redactor și sperăm că aceste lipsuri se vor remedia.

Cu această ocazie s-au ales colaboratori permanenți ai revistei noastre dintre tineri, având sarcina de a scrie fiecare în direcția stabilită dinainte și a trimite în fiecare lună câte un articol, a cărui publicare se va face în limitele spațiului, dând întâietate articolelor primite de la colaboratori ocazionali.

Colaboratorii permanenți ai revistei noastre sunt:

P. Andrișan, în materie de educație și ilustrații; P. Balc, diferite. A. Costin, poezii; I. Dan, igienă; O. Dimitrova, igienă; E. Pop, diferite; D. Pascu, diferite; Esfira Sezonov, știri misionare externe; D. Sida, diferite; J. Staneschi, educație, dogmatică și ilustrații; T. Slev. Istorie; I. Ungureanu, știri misionare interne; T. Oprescu, diferite; N. Sava, poezii.

 

Baptist”

    Contra redactării revistei noastre s-au ridicat mai multe plângeri la congres. Unele dintre plângeri erau: Nu se primește la timp, nu se redactează articolele colaboratorilor, nu se răspunde la reclamații sau alte chestiuni etc.

    Cât privește neprimirea ei și răspunsurile la reclamații și alte chestiuni, în repetate rînduri am rugat frații să binevoiască a ne aduce aceste cazuri de mai multe ori la cunoștință. Sunt persoane cărora le-am trimis revista și de cinci ori, și le-o vom trimite de atâtea ori până va ajunge și în mâinile lor. Am arătat de multe ori că revista se aruncă de căte cei ce lucrează cu ea prin poștă. De la noi se trimite la fiecare abonat.

    Răspuns la reclamații sau alte chestiuni am dat întotdeauna, se poate însă să fie câte un caz neglijat ici și colo. Rugăm pe frați, dacă ne scriu o dată pentru vreo chestiune și

 

 

Cuvântul tineretului baptist de Vasile Berbecar – 1925

Poporul baptist este un popor viu, pus la dispoziția lui Dumnezeu să predice Evanghelia, să facă ucenici, să-i boteze și să-i învețe. Aceasta este ceea ce ne-a lăsat ca poruncă Domnul nostru Isus Hristos, înainte de înălțare. Dea lungul istoriei sale, poporul baptist a căutat să slujească cât mai bine Domnului și această lucrare să nu fie viciată de cursul firesc al condițiilor din jur. De multe ori acest popor nu a fost la înălțimea unor așteptări venite din interiorul lui sau din afară, dar a căutat soluții și a căutat să fie eficient.

Dacă azi se vorbește despre „REVITALIZAREA BISERICII”, acțiune ce am prezentat-o în articolul de ieri, azi, vin să prezint că în istoria noastră baptistă aceste acțiuni erau de dorit și se căutau soluții. Soluția este la Dumnezeu și de aceea poporul trebuie să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu și semeni.

O astfel de soluție de revitalizare, revigorare, a însufleți din nou, o propune și fratele Vasile Berbecar, care a fost frământat aproape 20 de ani, adică din 1905 și care s-a finalizat în anul 1925. Fratele vedea în organizarea tineretului baptist un potențial „al cărui glas se poate auzi departe”.

Prezint mai jos articolul scris de Vasile Berbecar în anul 1925 pentru nou înființata revistă: „Glasul Tineretului Baptist”, care de la naștere a devenit „Organ oficios al Uniunei Tineretului Baptist Român din România”. Revista era oficiosul Uniunii de la prima apariție, ianuarie-februarie 1925, iar primul Congres  al tineretului baptist s-a ținut în zilele de 20 – 22 septembrie 1925 la Buteni, județul Arad.

Lectură plăcută!

      Cuvântul tineretului baptist  de Vasile BERBECARU – 1925

„Cugetând la acest cuvânt al tineretului nostru, care vrea să ne fie modesta noastră revistă, mă gândesc la propriul zis tineret, la care m-am gândit cu mai bine de două zeci de ani înainte. Pe atunci mă gândeam, că bine ar fi dacă tineretul nostru s-ar grupa într-un mănunchi și ar face o uniune țărească bine organizată, în care ar lucra cu toții într-o înțelegere cu scop știut, ca în felul acesta, comunitățile noastre să poată crește și progresa. Dar au trecut de atunci două zeci de ani, tinerii de atunci, între care și eu mă puteam număra, au îmbătrânit de-a binelea, ba unii nici nu mai sunt printre cei vii, și abia azi mi s-a împlinit dorința de a vedea o revistă aranjată, și o uniune închegată a tineretului baptist.

Acest cuvânt se pare a fi fost înăbușit de unii ce-l apăsau cam greu și nu-l lăsau să străbată văzduhul. Ce mult ar fi putut face acest cuvânt al tineretului cu voia lui Dumnezeu și bunăvoința oamenilor pe terenul misiunii. Poate nici nu cugetă unii dintre aceia, care nici azi nu-l pot privi cu încredere. Să nu gândească cineva că am spus prea mult, dar am spus ceva... Din experiență știu că tinerii pot face ceva, și cuvântul lor se aude departe. Unde acest cuvânt are loc larg se pot vedea și progrese. Glasul tineretului, fie în vorbire, fie în cântare, ori în muzică sfântă, ne este frumos, dacă-și are scopul de a lăuda pe Dumnezeu și ținta de a mântui pe semenii săi. Las la o parte că nici un Ghedeon nu cu trei sute de moșnegi, ci cu bărbați tineri și sprinteni, putură alunga pe Madianiți. Aceia puteau da în trâmbiți alarma și strigau cu vitejie: ,,Sabia Domnului și a lui Ghedeon!”, iar apoi să urmărească pe dușmani. Firește, nici moșnegii nu trebuiau să stea fără de lucru, și bătrânii noștri de azi nu trebuie să aibă frică de ceva, căci pentru ei rămâne destul de lucrat. Ei pot sta pe genunchi ca să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lucrului tineretului, îl poate ajuta cu sfaturi și îndemnuri izvorâte din spiritul iubirii. –

,,Cuvîntul tineretului baptist” vrea să fie o revistă, care să vorbească în numele tineretului din întreaga țară. Acest cuvânt vrea să facă o legătură cât mai strânsă între tineretul nostru în prima linie și apoi între comunitățile noastre și tineret al cărui mamă sunt ele. Vrea acest cuvânt, să aducă vești despre lucrul misionar al tineretului, fie ca uniune de cântăreți, sau ca uniune de tineri, ori de fecioare, ori de bărbați, ori de femei, sau de școală duminicală care este leagănul tineretului. Vrea să facă prietenie între tânăr și bătrân și nicidecum nu vrea să semene ură.

Dar această revistă, pentru care și-au adus unii frați câte o jertfă frumoasă, nu dorește să fie ,,un glas în pustiu”, pe care să nu-l audă și de care să nu se intereseze nimenea.

Deci ,,Cuvântul tineretului baptist” plecând pe calea sa dorită de mulți se speră că va avea bun succes și va fi bine primit de tânăr ți bătrân. Nici să nu o lăsați din mână până nu o veți citi cu atenție, spre a vedea ce vrea această revistă a voastră!

Dea bunul Dumnezeu bogata Sa binecuvântare peste mica noastră revistă ca să fie cu adevărat spre bucuria tuturor și un adevărat cuvânt puternic al tineretului nostru din întreaga țară.”