Rostul unui tânăr, de Macavei Slev, articol din 1930

 

Căutând să fac biografia fratelui Macavei Slev, am găsit mai multe articole semnate în revistele noastre baptiste din jurul anului 1930, „Farul Mântuirii” și „Glasul Tineretului Baptist”, care mi-au atras atenția. Un articol: „Ia crucea și urmează-mi Mie!”  din anul anul 1926, l-am publicat „AICI”. Am găsit apoi mai multe articole sub aceeași temă. Deși are aproape 100 de ani, mai nimic nu se schimbă în relațiile dintre tineri și cei în vârstă. Atunci erau relații tensionate între cele două categorii descrise foarte clar: „unul este cu mâna pe ciomag și celălalt cu mâna pe topor”.

Citindu-le, vei constata că omul rămâne om cu aceleași calități, metehne, zbateri, neîmpliniri, capricii, poate puțin sociabil în relațiile dintre vârste etc. Sfaturile de acum 100 de ani sunt valabile și sunt aceleași soluții prin care divergențele de vârstă pot deveni convergente și se poate construi împreună.  

Vă doresc o lectură plăcută și folositoare.

Rostul unui tânăr

Rostul unui tânăr pentru sine însuși

Rostul unui tânăr pentru familia sa

Făcând abstracție de multele chestiuni, care implică o necesitate de a fi discutate pentru că așa decurge din împrejurările actuale ale vieții, am putut să observăm că în majoritatea cazurilor, opera de discuție a oamenilor mai maturi, a bătrânilor vreau să zic, sau poate chiar și a tinerilor care își înțeleg rostul vieții lor, este problema ,,tineretului”, care joacă un dublu rol, prin faptul că, ea se mărginește nu numai la rapoartele interioare ale unui tânăr, nu numai la legăturile care îl privesc pe sine însuși în chestiune, ci și la rapoartele exterioare, la legăturile pe care el le are cu familia și viața socială.

Problema pare a fi cam celebră, pare a fi prea grea pentru ai putea motiva necesitățile, pentru a-i putea da o explicație din care să iasă clar, tot ceea ce ar interesa viața unui tânăr. De ce? Pentru faptul, că ea nu se poate reprezenta numai pe un simplu teren. Are mai multe laturi, care toate își cer locul și explicația lor, toate s-ar putea arăta nu numai pe o pagină, două, ci pe mai multe, poate chiar volume întregi. Ei bine, și de ce această chestiune se discută așa de mult de către bătrâni și de ce este așa de importantă. Și-ar putea pune mulți această întrebare? Pentru că constituie un pericol prin progresul pe care și l-a luat, pentru că prin pasul ce-l face se întrezărește un viitor, care nu pare a fi de  aur. Ei, bătrânii, cunosc mai bine, prevestesc de multe ori și aproape totdeauna prevestirile lor se concretizează prin fapte. Și nu mă îndoiesc câtuși de puțin, că dacă ne-am putea pune și noi această întrebare, nu am putea să-i dăm răspunsul pe care-l necesită. Și de ce încă? Pentru că ce mai mare parte din aceste ființe nu-și dau seama ori poate nu vor să-și dea, de rostul lor pentru ei, pentru familie și pentru societate. Masca nefericirii este legată de capul lor. Conștiința tulbure nu poate reacționa, pentru că ,,așa e lumea”. Mulți se motivează cu acest precept. Vreau să dau o explicație cât de mică, ori să arăt mai bine zis cam în ce ar putea să constituie rostul unui tânăr creștin în locul aceluia pe care îl au mulți alții. Însă, înainte de a trece la încercare, țin să amintesc, că nu mă gândesc deloc să exceptez, și eu sunt supus greșelilor ca și ceilalți semeni ai mei, dar mă scuz cu maxima Bibliei: ,,Omul este supus greșelii”. ,,Nimeni nu este desăvârșit”. Dar îmi simt de datorie să evit acele evenimente ale căror consecințe le-aș putea simți mai târziu. Căci nimeni nu trebuie să scape din vedere că nu este ,,lucru fără plată”, nu este nimic fără urmare. Nu este cauză fără efect. Și iarăși vreau să mai amintesc că nu discut cazul în mod individual. Cazul este generalizat și stăruința-mi este de a aduce un aport de îndreptare, pe cât posibil, în viața care păsuiește pe mulți dintre noi.

Rostul unui tânăr pentru sine însuși, începând cu adolescența, este de a avea un ideal sănătos. De a urmări un viitor, care i-ar putea da roade bune. În acest timp al începutului adolescenței, când ochii lui încă nu sunt pe deplin deschiși, începe desfășurarea acțiunii și rostul îi este: de a se cultiva, educa, prin citirea diferitelor cărți bune, cu caracter instructiv și moral, prin scriere, prin rezolvarea diferitelor probleme, prin asistarea la orice conferință (vorbire, predică), ținută de către oameni în vârstă și dotați cu darul de a educa masa poporului. Ceea ce prezintă însă o importanță considerabilă este de a-și îngriji de dezvoltarea corpului. Robustitatea lui să aibă o înfățișare cât mai necriticabilă, căci proverbul latinesc spune: ,,Mens sana in corpore sana est”. Mintea sănătoasă se găsește în corp sănătos. Să ia la cunoștință însă iubitul meu tânăr, că aceasta nu se câștigă prin săriturile pe care le face la dansuri, înghițind praful și murdăria care se ridică în ropotul picioarelor, în sălile obscure și nesănătoase unde se țin aceste dansuri. Nici prin cercetarea locurilor dosălnice, nici prin înghițire de alcool alături de bătrâni, care te discută pe tine. Ei mai pot face acest lux, căci și dacă beau un kilogram de alcool, se culcă și dorm în cârciumă sau la marginea drumului și plămânul și organismul lor întreg nu este tocmai fript. El este tăbăcit de acum, este obișnuit ca și calul țiganului cu foamea și în același timp nici prea rușinos nu e, căci de, e bătrân și ce să-i faci?

Cu totul altfel e pentru tine, tinere! Organismul tău plăpând se va distruge când vei începe să faci acest exercițiu și pe lângă aceasta, pentru că ,,este supus greșelii”. ,,Nimeni nu este desăvârșit”. Dar îmi simt de datorie să evit acele evenimente ale căror consecințe le-aș putea simți mai târziu. Căci nimeni nu trebuie să scape din vedere ,,că nu este lucru fără plată, nu este nimic fără urmare”. Nu este cauză fără efect. Și iarăși vreau să mai amintesc că nu discut cazul în mod individual. Cazul este generalizat și stăruința mea este de a aduce un aport de îndreptare, pe cât posibil în viața care păsuiește pe mulți dintre noi.

Pentru tine va fi rușinos să dormi cu capul pe marginea drumurilor. Pentru tine va fi o scădere în prestigiul tău moral și lumea te va arăta cu degetul.

În altă ordine de idei, rostul este de a-și îngriji de suflet mai mult ca de corp. Să-l ferească de orice pată, fiindcă pata din tinerețe lasă urme și pentru bătrânețe. Ea constituie o rană de care anevoie se poate vindeca. De multe ori e o fatalitate. Veșnic aduce mustrări de conștiință, ducând de cele mai multe ori la fapte de distrugere a vieții prin sine însuși, după cum prea adesea ori ni se dă ocazia să le vedem petrecându-se în faptul zilei. În concluzie: datoria unui tânăr este de a se feri de orice lucru vătămător, murdar, moral. De a urmări fericirea lui.

Nu trebuie să uite părinții, că aceasta e o sarcină care le impune lor interesele, nu numai pentru că așa cere morala, ori prestigiul familiei, dar în virtutea legii sunt obligați să hrănească, să se îngrijească de dezvoltarea lor, până la majorat, vârsta de 21 ani. Lucru foarte explicabil, din moment ce mintea tinerei ființe nu este pe deplin capabilă, coaptă cum se mai zice în popor. Temperamentul lui sangvinic este foarte influențabil, sub presiunea mediului în care trăiește. După cum suflă vântul așa se întoarce și el. Totul depinde în acest decurs de autoritatea pe care o comportă părinții asupra fiului și dacă până aici ei au știut să mânuiască bine frânele, mai mult ca sigur ca și de aici încolo vor avea aceiași posibilitate. Acesta ar fi rostul unui tânăr pentru sine însuși și dacă va îngriji ca să ducă la îndeplinire toate aceste condiții, nu va încape nicio îndoială, că nu va avea o viață curată, liniștită, plină de fericire, încoronată cu izbânda pentru viitorul care-l așteaptă. Toate acestea vor demonstra pentru el într-adevăr o viață de adevărat tânăr, iar pentru părinți vor forma corolarul mulțumirii sufletești, că ei au un fiu care i-a înțeles și-i înțelege. Ascultă cu iubire și dragoste sfaturile lor. Nu trebuie scăpat din vedere, că nu e târziu nici după ce ai scăpat de sub tutela părintească, de aici mai ușor poți ca să ajungi la urmări catastrofale. Totul atârnă de voința ta, tinere.

Rostul unui tânăr pentru familia sa. Este un capitol despre care s-ar putea vorbi cel mai mult și totuși mă refer cel mai puțin, deoarece cred că sunt alții care ar trebui să-și simtă de datorie tratarea lui, ca fiind mai experimentați, mai bine întemeiați în materie de această natură. Totuși dintr-un interes pe care îl am pentru familie și pentru viața socială, îmi iau angajamentul de-a vorbi măcar în miniatură și despre acest pasaj. Rostul unui tânăr pentru familie este în primul rând de a da ascultare sfaturilor părintești. În al doilea rând este de a contribui la opera de dezvoltare și consolidare prin plusul lor de muncă. A tinde să facă viața familiei, a membrilor ei pe cât posibil mai fericită, atât prin străduințele lor fizice, cât și prin manifestarea sentimentelor de dragoste față de ea. Prin purtările bune față de părinți, care vor avea repercusiuni nu numai asupra celor din interiorul familiei, ci și asupra celor din afară.

Nu este de ajuns ca un tânăr să muncească alături de părinții săi, căci dacă vor lipsi cele de mai sus, toată munca lui se va reduce la un ,,nimic” grosso- modo vorbind. Deși sunt tânăr, totuși am avut prilejul ca să văd tineri muncind alături de părinții lor, străduindu-se la satisfacerea nevoilor familiale, iar în alte privințe nu se înțeleg cu părinții nici în clin nici în mânecă. Îți este o groază să petreci un ceas, două în familia lor, scandal și iar scandal. Tatăl cu mâna pe ciomag, la drept vorbind i se dă calea, iar fiul cu mâna pe topor, fapt care-i este interzis în virtutea legilor moralei. Tinere, calmează ideile tale sălbatice! Rostul tău nu este să te răzvrătești contra părinților, faci prin aceasta o crimă și înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Blestemul lor este mai greu ca piatra și el te va urmări și în mormânt. Fă-ți, deci, datoria față de ei în mod conștiincios, primește sfaturile lor, căci ele sunt pentru tine mărgăritare. Iar voi părinților dregeți lucrările atât timp cât vă este cu putință, prin aceasta veți evita orice rău care v-ar putea ataca mai târziu din partea fiilor voștri, care la rândul lor și ei își vor da seama, dar va fi prea târziu.