Căutând să fac
biografia fratelui Macavei Slev, am găsit mai multe articole semnate în
revistele noastre baptiste din jurul anului 1930, „Farul Mântuirii” și „Glasul Tineretului Baptist”, care mi-au
atras atenția. Un articol: „Ia crucea și urmează-mi Mie!” din
anul anul 1926, l-am publicat „AICI”. Am găsit apoi mai multe articole sub aceeași
temă. Deși are aproape 100 de ani, mai nimic nu se schimbă în relațiile dintre
tineri și cei în vârstă. Atunci erau relații tensionate între cele două categorii
descrise foarte clar: „unul este cu mâna pe ciomag și celălalt cu mâna pe
topor”.
Citindu-le, vei constata că omul
rămâne om cu aceleași calități, metehne, zbateri, neîmpliniri, capricii, poate
puțin sociabil în relațiile dintre vârste etc. Sfaturile de acum 100 de ani
sunt valabile și sunt aceleași soluții prin care divergențele de vârstă pot
deveni convergente și se poate construi împreună.
Vă doresc o lectură plăcută și
folositoare.
Rostul unui tânăr
Rostul unui tânăr
pentru sine însuși
Rostul unui tânăr
pentru familia sa
Făcând abstracție
de multele chestiuni, care implică o necesitate de a fi discutate pentru că așa
decurge din împrejurările actuale ale vieții, am putut să observăm că în
majoritatea cazurilor, opera de discuție a oamenilor mai maturi, a bătrânilor
vreau să zic, sau poate chiar și a tinerilor care își înțeleg rostul vieții
lor, este problema ,,tineretului”, care joacă un dublu rol, prin faptul că, ea
se mărginește nu numai la rapoartele interioare ale unui tânăr, nu numai la
legăturile care îl privesc pe sine însuși în chestiune, ci și la rapoartele
exterioare, la legăturile pe care el le are cu familia și viața socială.
Problema pare a
fi cam celebră, pare a fi prea grea pentru ai putea motiva necesitățile, pentru
a-i putea da o explicație din care să iasă clar, tot ceea ce ar interesa viața
unui tânăr. De ce? Pentru faptul, că ea nu se poate reprezenta numai pe un
simplu teren. Are mai multe laturi, care toate își cer locul și explicația lor,
toate s-ar putea arăta nu numai pe o pagină, două, ci pe mai multe, poate chiar
volume întregi. Ei bine, și de ce această chestiune se discută așa de mult de
către bătrâni și de ce este așa de importantă. Și-ar putea pune mulți această
întrebare? Pentru că constituie un pericol prin progresul pe care și l-a luat,
pentru că prin pasul ce-l face se întrezărește un viitor, care nu pare a fi
de aur. Ei, bătrânii, cunosc mai bine,
prevestesc de multe ori și aproape totdeauna prevestirile lor se concretizează
prin fapte. Și nu mă îndoiesc câtuși de puțin, că dacă ne-am putea pune și noi
această întrebare, nu am putea să-i dăm răspunsul pe care-l necesită. Și de ce
încă? Pentru că ce mai mare parte din aceste ființe nu-și dau seama ori poate
nu vor să-și dea, de rostul lor pentru ei, pentru familie și pentru societate.
Masca nefericirii este legată de capul lor. Conștiința tulbure nu poate
reacționa, pentru că ,,așa e lumea”. Mulți se motivează cu acest precept. Vreau
să dau o explicație cât de mică, ori să arăt mai bine zis cam în ce ar putea să
constituie rostul unui tânăr creștin în locul aceluia pe care îl au mulți
alții. Însă, înainte de a trece la încercare, țin să amintesc, că nu mă gândesc
deloc să exceptez, și eu sunt supus greșelilor ca și ceilalți semeni ai mei,
dar mă scuz cu maxima Bibliei: ,,Omul este supus greșelii”. ,,Nimeni nu este
desăvârșit”. Dar îmi simt de datorie să evit acele evenimente ale căror
consecințe le-aș putea simți mai târziu. Căci nimeni nu trebuie să scape din
vedere că nu este ,,lucru fără plată”, nu este nimic fără urmare. Nu este cauză
fără efect. Și iarăși vreau să mai amintesc că nu discut cazul în mod
individual. Cazul este generalizat și stăruința-mi este de a aduce un aport de
îndreptare, pe cât posibil, în viața care păsuiește pe mulți dintre noi.
Rostul unui tânăr pentru sine însuși, începând cu adolescența, este de a avea un
ideal sănătos. De a urmări un viitor, care i-ar putea da roade bune. În acest
timp al începutului adolescenței, când ochii lui încă nu sunt pe deplin
deschiși, începe desfășurarea acțiunii și rostul îi este: de a se cultiva,
educa, prin citirea diferitelor cărți bune, cu caracter instructiv și moral,
prin scriere, prin rezolvarea diferitelor probleme, prin asistarea la orice
conferință (vorbire, predică), ținută de către oameni în vârstă și dotați cu
darul de a educa masa poporului. Ceea ce prezintă însă o importanță
considerabilă este de a-și îngriji de dezvoltarea corpului. Robustitatea lui să
aibă o înfățișare cât mai necriticabilă, căci proverbul latinesc spune: ,,Mens
sana in corpore sana est”. Mintea sănătoasă se găsește în corp sănătos. Să ia
la cunoștință însă iubitul meu tânăr, că aceasta nu se câștigă prin săriturile
pe care le face la dansuri, înghițind praful și murdăria care se ridică în
ropotul picioarelor, în sălile obscure și nesănătoase unde se țin aceste
dansuri. Nici prin cercetarea locurilor dosălnice, nici prin înghițire de
alcool alături de bătrâni, care te discută pe tine. Ei mai pot face acest lux,
căci și dacă beau un kilogram de alcool, se culcă și dorm în cârciumă sau la
marginea drumului și plămânul și organismul lor întreg nu este tocmai fript. El
este tăbăcit de acum, este obișnuit ca și calul țiganului cu foamea și în
același timp nici prea rușinos nu e, căci de, e bătrân și ce să-i faci?
Cu totul altfel e
pentru tine, tinere! Organismul tău plăpând se va distruge când vei începe să
faci acest exercițiu și pe lângă aceasta, pentru că ,,este supus greșelii”.
,,Nimeni nu este desăvârșit”. Dar îmi simt de datorie să evit acele evenimente
ale căror consecințe le-aș putea simți mai târziu. Căci nimeni nu trebuie să
scape din vedere ,,că nu este lucru fără plată, nu este nimic fără urmare”. Nu
este cauză fără efect. Și iarăși vreau să mai amintesc că nu discut cazul în
mod individual. Cazul este generalizat și stăruința mea este de a aduce un
aport de îndreptare, pe cât posibil în viața care păsuiește pe mulți dintre
noi.
Pentru tine va fi
rușinos să dormi cu capul pe marginea drumurilor. Pentru tine va fi o scădere
în prestigiul tău moral și lumea te va arăta cu degetul.
În altă ordine de
idei, rostul este de a-și îngriji de suflet mai mult ca de corp. Să-l ferească
de orice pată, fiindcă pata din tinerețe lasă urme și pentru bătrânețe. Ea
constituie o rană de care anevoie se poate vindeca. De multe ori e o
fatalitate. Veșnic aduce mustrări de conștiință, ducând de cele mai multe ori
la fapte de distrugere a vieții prin sine însuși, după cum prea adesea ori ni
se dă ocazia să le vedem petrecându-se în faptul zilei. În concluzie: datoria
unui tânăr este de a se feri de orice lucru vătămător, murdar, moral. De a
urmări fericirea lui.
Nu trebuie să
uite părinții, că aceasta e o sarcină care le impune lor interesele, nu numai
pentru că așa cere morala, ori prestigiul familiei, dar în virtutea legii sunt
obligați să hrănească, să se îngrijească de dezvoltarea lor, până la majorat,
vârsta de 21 ani. Lucru foarte explicabil, din moment ce mintea tinerei ființe
nu este pe deplin capabilă, coaptă cum se mai zice în popor. Temperamentul lui
sangvinic este foarte influențabil, sub presiunea mediului în care trăiește.
După cum suflă vântul așa se întoarce și el. Totul depinde în acest decurs de
autoritatea pe care o comportă părinții asupra fiului și dacă până aici ei au
știut să mânuiască bine frânele, mai mult ca sigur ca și de aici încolo vor
avea aceiași posibilitate. Acesta ar fi rostul unui tânăr pentru sine însuși și
dacă va îngriji ca să ducă la îndeplinire toate aceste condiții, nu va încape
nicio îndoială, că nu va avea o viață curată, liniștită, plină de fericire,
încoronată cu izbânda pentru viitorul care-l așteaptă. Toate acestea vor
demonstra pentru el într-adevăr o viață de adevărat tânăr, iar pentru părinți
vor forma corolarul mulțumirii sufletești, că ei au un fiu care i-a înțeles
și-i înțelege. Ascultă cu iubire și dragoste sfaturile lor. Nu trebuie scăpat
din vedere, că nu e târziu nici după ce ai scăpat de sub tutela părintească, de
aici mai ușor poți ca să ajungi la urmări catastrofale. Totul atârnă de voința
ta, tinere.
Rostul unui tânăr
pentru familia sa. Este un capitol despre care s-ar putea vorbi cel mai mult și totuși
mă refer cel mai puțin, deoarece cred că sunt alții care ar trebui să-și simtă
de datorie tratarea lui, ca fiind mai experimentați, mai bine întemeiați în
materie de această natură. Totuși dintr-un interes pe care îl am pentru familie
și pentru viața socială, îmi iau angajamentul de-a vorbi măcar în miniatură și
despre acest pasaj. Rostul unui tânăr pentru familie este în primul rând de a
da ascultare sfaturilor părintești. În al doilea rând este de a contribui la
opera de dezvoltare și consolidare prin plusul lor de muncă. A tinde să facă
viața familiei, a membrilor ei pe cât posibil mai fericită, atât prin
străduințele lor fizice, cât și prin manifestarea sentimentelor de dragoste
față de ea. Prin purtările bune față de părinți, care vor avea repercusiuni nu
numai asupra celor din interiorul familiei, ci și asupra celor din afară.
Nu este de ajuns
ca un tânăr să muncească alături de părinții săi, căci dacă vor lipsi cele de
mai sus, toată munca lui se va reduce la un ,,nimic” grosso- modo vorbind. Deși
sunt tânăr, totuși am avut prilejul ca să văd tineri muncind alături de
părinții lor, străduindu-se la satisfacerea nevoilor familiale, iar în alte
privințe nu se înțeleg cu părinții nici în clin nici în mânecă. Îți este o
groază să petreci un ceas, două în familia lor, scandal și iar scandal. Tatăl
cu mâna pe ciomag, la drept vorbind i se dă calea, iar fiul cu mâna pe topor,
fapt care-i este interzis în virtutea legilor moralei. Tinere, calmează ideile
tale sălbatice! Rostul tău nu este să te răzvrătești contra părinților, faci
prin aceasta o crimă și înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Blestemul
lor este mai greu ca piatra și el te va urmări și în mormânt. Fă-ți, deci,
datoria față de ei în mod conștiincios, primește sfaturile lor, căci ele sunt
pentru tine mărgăritare. Iar voi părinților dregeți lucrările atât timp cât vă
este cu putință, prin aceasta veți evita orice rău care v-ar putea ataca mai
târziu din partea fiilor voștri, care la rândul lor și ei își vor da seama, dar
va fi prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu