vineri, 21 aprilie 2023

Ia crucea și urmează-mi Mie! de Macavei-Zaharia Slev din 1926

 


Am găsit acest frumos articol scris în revista Cultului Baptist „Farul Mântuirii” din anul 1926, de elevul din anul cinci de liceu, Macavei-Zaharia Slev, de la Liceul „Sfântul Sava” din București. În viitorul nu prea îndepărtat vă voi prezenta și biografia bogată a fratelui Macavei-Zaharia Slev, născut în anul 1907 în localitatea Vârfurile, județul Arad.

Lectură plăcută:

Isus a chemat la El tot norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-ți ia crucea și să Mă urmeze.

Ce înseamnă să ne lepădăm de noi înșine și ce înseamnă să luăm crucea și să urmăm lui Cristos după cum ne spune El? Ce înseamnă cuvântul ,,Cruce”? -

Da! Crucea este în primul rând după cum s-ar spune o pedeapsă, care era aplicată la poporul greco-roman, o pedeapsă, care se aplica la făcătorii de rele. În al doilea rând, crucea este lemnul pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru pe Muntele Golgota. Și în al treilea rând, după cum s-ar spune, crucea este o tortură. Numită mai pe scurt!

Cel ce voiește să-mi urmeze Mie, să se lepede de sine însuși și să-și ia crucea. - Într-adevăr, noi dacă vrem să urmăm lui Cristos, atunci trebuie să ne lepădăm de noi înșine și să luăm crucea, pe care Cristos ne-o recomandă. Dar ce înseamnă a lua crucea și ce înseamnă a ne lepăda de noi înșine? A lua crucea înseamnă a suferi cu bărbăție orice suferință în numele lui Cristos! A lua crucea înseamnă a te bucura de orice primejdie, de orice nenorocire ca provenită pentru Cristos! A lua crucea înseamnă a suferi ca și Mântuitorul, care a fost răstignit! El a suferit ca să fie răstignit, El a suferit batjocura celor din jurul Lui, numai și numai, ca să scape omenirea din amorțeala păcatului, care bântuia atunci lumea și care o bântuie și astăzi, în chipul cel mai îngrozitor. Aceasta înseamnă a lua crucea și a urma lui Cristos. El a suferit totul pentru noi, dar noi nu vrem să-L cunoaștem. Ah, ce durere, când noi nu vrem ca să recunoaștem pe un binefăcător al nostru.

A lua crucea înseamnă a suferi totul pentru Cristos. Dar ce înseamnă a ne lepăda de noi înșine? A ne lepăda de noi înșine, înseamnă a nu ne feri de crucea pe care Cristos ne-o recomandă ca să o purtăm. Sunt mulți în zilele de azi, care se roagă lui Dumnezeu numai ca să le ușureze crucea. Dar eu vă zic vouă, acelora, care vă rugați lui Dumnezeu ca să vă ajute ca s-o purtați și s-o duceți la un sfârșit bun, arătându-vă bărbăția voastră în Cristos, căci astfel Cristos ca unul care ne iubește, va face totul pentru noi, dar numai în caz dacă purtăm fără șovăială crucea pe care El ne-o recomandă.

Referitor la cei care se roagă lui Dumnezeu ca să le ușureze crucea, îmi amintesc de o istorioară, care este foarte potrivită pentru ei și prin care vreau să arăt, ce bine este ca un creștin să poarte o cruce cât se poate de mare. Faptul pe care ni-l povestește această istorioară este următorul: Un om care avea o cruce grea, poate ca mulți dintre noi, s-a rugat lui Dumnezeu ca să-i ușureze crucea, adică să-i dea o cruce mai ușoară. În sfârșit, relativ la această rugăciune, el a visat un vis. Visul pe care l-a visat este următorul: Acest om a visat că se afla într-o grădină cu cruci multe, aici i s-a dat voie să aleagă pe care o vrea, în fine, omul nostru își pune crucea lui jos și încearcă să afle una mai ușoară decât a lui; luându-le pe fiecare în parte ajunge la crucea lui pe care o adusese el și se convinge că într-adevăr nu există o altă cruce, care să fie mai ușoară ca a lui. Însuflețit de acest mare adevăr, își ia crucea și pleacă spre casă, în drumul lui spre casă, el avea să treacă peste un deal dincolo de care se afla o apă, sosind la apă, omul nostru începe să se gândească cum ar putea să treacă peste această apă, deoarece nu se afla niciun pod, sau măcar o punte. Făcând el socoteala, se gândește să arunce crucea peste apă și să încerce să treacă pe ea. Da! Crucea putea el s-o arunce peste apă, dar era vorba dacă crucea era așa de mare ca să ajungă până dincolo? În sfârșit, face încercare, aruncă crucea, crucea ajunge tocmai bine, dar numai o singură palmă dacă lipsea, el se prăpădea cu totul, dar fiindcă crucea lui a fost mare, ea a ajuns pe malul celălalt și astfel omul s-a bucurat crucea lui cea mare. Apostolul Pavel ne spune: ,,Cu cât crucea este mai grea, cu atâta bucuria și sprijinul este mai mare. De aceea, el ne îndeamnă să ne bucurăm de crucea grea. Astfel cel ce poartă o cruce grea va primi în schimb cununa vieții, va primi o cunună strălucită și albă ca zăpada.

Dar cu cât crucea este mai mică, cu atâta bucuria și sprijinul este mai mic. Cei cu crucea mică, adică cei care se îndoiesc de crucea mare, sunt ca stelele pe cer ziua în amiaza, adică sunt pierduți cu totul.

Așadar să luăm exemplu de la omul acela, care a visat visul mai sus arătat și să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne ajute să putem purta crucea oricât de grea ar fi ea, căci numai și numai astfel vom primi mântuirea sufletului, pe care Dumnezeu a pregătit-o de la început pentru fiecare om, care crede în El. Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului ci întoarcerea lui.

Sunt unii creștini, care vor să fie mântuiți, dar să nu-și poarte crucea, însă Dumnezeu nu are nevoie de astfel de creștini. Dumnezeu are nevoie de creștini vioi, de creștini virtuoși în lucrul Său. Cel ce nu lucrează să nu  mănânce spune Apostolul Pavel. Deci și voi creștinilor de felul mai sus arătat, dacă nu voiți să purtați crucea pe care Mântuitorul v-o recomandă, nici să nu așteptați ca să fiți mântuiți, căci zadarnic va fi. Fără cruce nu-i cunună. Ajută-ne Doamne să purtăm crucea Ta de acum și pururea. Ajută-ne Doamne ca pe al Tău nume să-L chemăm și pe Tine totdeauna să Te lăudăm.

                                                             

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu