joi, 4 aprilie 2019

Secta protestantică-mistică a baptiștilor, acest vierme zdrobiți-l. Mesaj de 120 de ani.



În anul 2016 am scris un articol „Mulţumesc, Biserică Ortodoxă” vezi AICI. Vin cu aceeași mulțumire ziarului „Tribuna Poporului”, ce apare la Arad din 1897, să-i mulțumesc pentru  ce a scris în anul 1899, exact acum 120 de ani, despre baptiști[1].
Titlul articolului izvorăște sută la sută din spusele ziarului arădean care era de partea poporului român, dar nu sută la sută ca întreg, ci parte al poporului ortodox.
Autorul articolului face o privire asupra relațiunii dușmane, ce există între pocăiți și dieceza noastră, dar scoate la iveală câteva adevăruri de care noi ne bucurăm chiar dacă autorul este întristat și vrea să strivească viermele baptist. În articol spune de pocăiți, dar se referă expres la baptiști:

„Acest nefericit și nechemat oaspete: secta protestantică-mistică a baptiștilor (pocăiților).”

Primul lucru care ne bucură  este recunoașterea vitezei de extindere a Evangheliei în zona Aradului:

 „Nu este lucru zadarnic a ne ocupa cu această sectă eretică, care micșorează turma ortodoxă anual cu 500 – 600 maioreni  (mireni) dimpreună cu mulți minoreni (minori) care aparțin sufletelor pierdute.”

Dacă ne gândim că în jur de 600 de oameni primeau pe Domnul Isus în inima lor, spunem despre Evanghelie că se răspândea cu putere.
Al doilea lucru prezentat este că această încercare de a aduce Evanghelia la românii din Ardeal a reformaților, a eșuat:

 „În veacul al XVI-lea nu au putut clătina valurile apusene ale reformațiunei temeliile bisericii noastre.”

Al treilea lucru frumos este că  suntem numiți:
„un mic vierme”, referire poate la „viermele lui Iacov”, pentru că și el era numit slab.

Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor’, zice Domnul, ‘şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ (Isaia 41:14)

Așa s-a întâmplat și cu viermele baptist care a fost ajutat de Dumnezeu cu scopul de a predica Evanghelia la orice făptură.
Al patrulea lucru care aduce bucurie este că poporul român a fost un ogor bun pentru sămânța venită de la Dumnezeu, care este Cuvântul Său:

„Și cu durere trebuie să observ, că această nefericită sectă tocmai la noi a aflat terenul cel mai favorabil pentru lățire.”

Cuvinte mari folosește autorul articolului pentru care îi mulțumim post mortem, dar scopul baptiștilor nu a fost să slăbească, să răstoarne pe nimeni, ci să întărească în credință pe oamenii care doresc mântuirea lui Dumnezeu:

„iată acum un mic verme surpă la rădăcinile arborelui puternic, care mereu slăbește și nu produce nimic.”

Al cincilea adevăr pe care îl spune  clar și apăsat și la care subscriu și eu la 120 de ani, este următorul:

„Poporul suferă în neștiință mare religionară.. Dar ce vedem? Preotul tace și  amenință cu închisoarea.”

Autorul are și acuze la preoțimea ortodoxă, el spune:

„Se știe că românul ar uita de foame și de sete ascultând vreo cuvântare dumnezeiască. Dorul românului de a auzi întâmplările sfinte, a auzi învățăturile Mântuitorului și ale sfinților apostoli, care mângâie, vindecă și edifică, nu se poate descrie. Iar preoția noastră tocmai predica o neglijează. Sunt comune, unde moșneagul în întreaga lui viață a auzit una sau două predici sau nici una.”

Al șaselea adevăr care îl spune și este o bucurie face o profeție sută la sută corectă. După ce face o radiografie istorică în care spune că baptiștii au început în anul 1887 și cu greutățile întâmpinate în 10 ani au câștigat în jur de 600 aderenți, dar în anul în curs aderenții au crescut mult mai mult, apoi face profeția:

„De nu vom împiedica lățirea lor, peste 20 de ani am pierdut cel puțin 50.000 de suflete.”

Se accentuează că această creștere este o primejdie pentru Biserica Ortodoxă.
Al șaptelea adevăr spus acum 120 de ani este că baptiștii nu au fost numai din pătura de jos a societății, ci și din cei fruntași ai societății. Nu știu cum s-a putut întreține această informație,  că numai oamenii simpli, inculți, cei de jos se pocăiesc, iată ce spune autorul în articol:

„În orășelul Buteni vreo 20 de familii fruntașe, fără cei săraci, sunt pocăiți. Actualul birău (primar) Teodor Sida, încă e pocăit (baptist). Nu este lipsă a vă arăta ce influență are birăul asupra comunei.”

Îmi pare rău că autorul nu se semnează cu numele întreg, ca să găsim și alte adevăruri pe care poate le-a scris și pentru care i-am mulțumi. Articolul este pe net, se poate ceti direct din ziar, de AICI.
Dumnezeu merită toată slava și cinstea în veci.  


[1] Tribuna Poporului, Anul III, Nr 132, Arad, sâmbătă 10/22 iulie 1899, pp. 5, 6. Articol „Ticăloșia Pocăiților” articol semnat „S”

Vanciu Vasile 1875 - 1952, din Păulian



Fratele Vanciu Vasile  s-a născut în 22 Iunie 1875  localitatea  Păulian, jud. Arad, din părinții Ilie și Paraschie, de naționalitate română. Fratele Alexa îl scrie Vasile Vanei de la Păulian.
Face 4 clase primare în localitatea natală.
În 26 octombrie 1893 se căsătorește în localitatea Păulian cu Maria și au primit de la Domnul 9 copii: Constantin 1900, Ilie 1902, Maria 1904, Persida 1906, Iovu 1908, Gheorghe 1910, Ana 1912, Vasile 1914, și Catița 1916. Ocupația de bază, agricultor, având casă și un hectar de pământ.
În anul 1899 este încorporat ca soldat la centrul de recrutare Arad.
În anul 1898 este botezat în Buteni de către fratele Crișan Gheorghe.
Este ordinat în anul 1900 de către Sida Teodor și Meyer Heinrich, la Biserica Baptistă din Buteni, pentru Biserica Baptistă din Păulian, unde va fi păstor până în anul 1949.

La Congresului Uniunii Tineretului Baptist, ținut la Buteni în zilele de 28-30 august 1931, fr. Vanciu Vasile  încheie cu rugăciune și mulțumire pentru prima zi de congres.[1]

A avut un dar de predicare, dar a fost și un bun cântăreț, folosindu-le pe amândouă pentru slava Domnului.

Gheorghe,  fiul său s-a căsătorit cu Silvia care trăiește la Păulian și are 92 de ani, anul acesta. De la sora Silvia am aflat că fratele Vanciu Vasile găzduia seminariștii care veneau în practică în zonă. A găzduit seminariști după al doilea război, când Seminarul Teologic Baptist și-a reluat cursurile la Buteni.
Surse
Arhivă
Farul Mântuirii

Familia Vanciu 1945


[1] Farul Mântuirii, Anul XII, Nr. 15, 18 Septembrie 1931, p. 13.