În anul 2016 am scris un articol „Mulţumesc, Biserică Ortodoxă” vezi AICI. Vin
cu aceeași mulțumire ziarului „Tribuna Poporului”, ce apare la Arad din 1897,
să-i mulțumesc pentru ce a scris în anul
1899, exact acum 120 de ani, despre baptiști[1].
Titlul articolului izvorăște sută la sută din spusele
ziarului arădean care era de partea poporului român, dar nu sută la sută ca întreg,
ci parte al poporului ortodox.
Autorul articolului face o privire asupra relațiunii
dușmane, ce există între pocăiți și dieceza noastră, dar scoate la iveală
câteva adevăruri de care noi ne bucurăm chiar dacă autorul este întristat și
vrea să strivească viermele baptist. În articol spune de pocăiți, dar se referă
expres la baptiști:
„Acest nefericit și nechemat oaspete: secta protestantică-mistică a baptiștilor (pocăiților).”
Primul lucru care ne
bucură este recunoașterea vitezei de
extindere a Evangheliei în zona Aradului:
„Nu este lucru zadarnic a ne ocupa cu această sectă eretică, care micșorează turma ortodoxă anual cu 500 – 600 maioreni (mireni) dimpreună cu mulți minoreni (minori) care aparțin sufletelor pierdute.”
Dacă ne gândim că în jur de 600 de oameni primeau pe
Domnul Isus în inima lor, spunem despre Evanghelie că se răspândea cu putere.
Al doilea lucru
prezentat este că această încercare de a aduce Evanghelia la românii din Ardeal
a reformaților, a eșuat:
„În veacul al XVI-lea nu au putut clătina valurile apusene ale reformațiunei temeliile bisericii noastre.”
Al treilea lucru
frumos este că suntem numiți:
„un mic vierme”, referire poate la „viermele lui Iacov”,
pentru că și el era numit slab.
Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor’, zice Domnul, ‘şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ (Isaia 41:14)
Așa s-a întâmplat și cu viermele baptist care a fost
ajutat de Dumnezeu cu scopul de a predica Evanghelia la orice făptură.
Al patrulea lucru
care aduce bucurie este că poporul român a fost un ogor bun pentru sămânța
venită de la Dumnezeu, care este Cuvântul Său:
„Și cu durere trebuie să observ, că această nefericită sectă tocmai la noi a aflat terenul cel mai favorabil pentru lățire.”
Cuvinte mari folosește autorul articolului pentru care îi
mulțumim post mortem, dar scopul baptiștilor nu a fost să slăbească, să răstoarne
pe nimeni, ci să întărească în credință pe oamenii care doresc mântuirea lui
Dumnezeu:
„iată acum un mic verme surpă la rădăcinile arborelui puternic, care mereu slăbește și nu produce nimic.”
Al cincilea adevăr
pe care îl spune clar și apăsat și la
care subscriu și eu la 120 de ani, este următorul:
„Poporul suferă în neștiință mare religionară.. Dar ce vedem? Preotul tace și amenință cu închisoarea.”
Autorul are și acuze la preoțimea ortodoxă, el spune:
„Se știe că românul ar uita de foame și de sete ascultând vreo cuvântare dumnezeiască. Dorul românului de a auzi întâmplările sfinte, a auzi învățăturile Mântuitorului și ale sfinților apostoli, care mângâie, vindecă și edifică, nu se poate descrie. Iar preoția noastră tocmai predica o neglijează. Sunt comune, unde moșneagul în întreaga lui viață a auzit una sau două predici sau nici una.”
Al șaselea adevăr
care îl spune și este o bucurie face o profeție sută la sută corectă. După ce
face o radiografie istorică în care spune că baptiștii au început în anul 1887
și cu greutățile întâmpinate în 10 ani au câștigat în jur de 600 aderenți, dar în
anul în curs aderenții au crescut mult mai mult, apoi face profeția:
„De nu vom împiedica lățirea lor, peste 20 de ani am pierdut cel puțin 50.000 de suflete.”
Se accentuează că această creștere este o primejdie
pentru Biserica Ortodoxă.
Al șaptelea adevăr
spus acum 120 de ani este că baptiștii nu au fost numai din pătura de jos a
societății, ci și din cei fruntași ai societății. Nu știu cum s-a putut
întreține această informație, că numai
oamenii simpli, inculți, cei de jos se pocăiesc, iată ce spune autorul în
articol:
„În orășelul Buteni vreo 20 de familii fruntașe, fără cei săraci, sunt pocăiți. Actualul birău (primar) Teodor Sida, încă e pocăit (baptist). Nu este lipsă a vă arăta ce influență are birăul asupra comunei.”
Îmi pare rău că autorul nu se semnează cu numele întreg,
ca să găsim și alte adevăruri pe care poate le-a scris și pentru care i-am
mulțumi. Articolul este pe net, se poate ceti direct din ziar, de AICI.
Dumnezeu merită toată slava și cinstea în veci.
[1] Tribuna Poporului, Anul III, Nr 132, Arad,
sâmbătă 10/22 iulie 1899, pp. 5, 6. Articol „Ticăloșia Pocăiților” articol semnat
„S”
