Introducere la cartea lui F. W. Simoleit despre primul Congres al Baptiștilor Europeni 1908

 

Primul Congres al Baptiștilor Europeni a avut loc la Berlin între 29 august și 3 septembrie 1908. A fost un eveniment de mare importanță în viața bisericilor baptiste din Europa.

„În istoria lucrării noastre germane, Congresul Baptist European reprezintă o noutate. Poate ieși ceva bun din el? Va fi congresul mai mult decât o „paradă”? Nu se vor ascunde în spatele lui scopuri omenești, deșarte? Nu vom lupta noi pentru favoarea lumii, pentru atenția maselor, pentru avantaje pământești? Nu vom fi noi, numărându-ne oamenii și alții asemenea, împinși într-o formă de război folosind arme carnale? Vor fi toată munca și toate sacrificiile răsplătite de succesul care poate rezulta dintr-un astfel de congres? Acestea au fost întrebările care au frământat mult timp mințile multor frați și surori sinceri și credincioși, care sunt obișnuiți să observe cu atenție și cu un ochi ager chiar și începuturile pericolelor spirituale pentru poporul lui Dumnezeu. Unii chiar au hotărât, și poate chiar au acționat, să nu aibă nimic de-a face cu acest fel de zidire a Împărăției lui Dumnezeu. Și într-adevăr, natura unei convenții, chiar și pentru baptiștii noștri germani, poartă în mod clar semnele străinului și neobișnuitului. La convenție, nu am găsit edificarea biblică obișnuită, adesea excesiv de pasivă, întâlnită într-una dintre slujbele bisericești, nici discuțiile de afaceri libere, tipice conferințelor noastre naționale. Natura sa formală în exterior și predeterminată programatic ne-a făcut inițial să ne temem că am putea să nu simțim nicio căldură interioară la o astfel de convenție.

Toate aceste îngrijorări au fost risipite de experiențele noastre de la congres. Colegii noștri membri din toate țările europene, majoritatea din Germania, au venit în număr mare. Nici măcar cea mai frecventată conferință națională nu avusese un sfert dintr-o astfel de participare. Delegați și invitați, frați și prieteni, bărbați foarte în vârstă și tineri entuziaști s-au adunat la noi. Numărul surorilor noastre participante a fost, de asemenea, destul de considerabil. Mii de oameni ne-au umplut sălile zilnic și, cu mult înainte de începerea congresului.

Comitetul director și-a dat seama că calculase greșit numărul de participanți și selecția tuturor locațiilor.

Publicul a manifestat, de asemenea, interes față de congres. Un număr mare de ziare creștine și seculare au publicat constant, uneori zilnic, noi articole despre congres, iar prin intermediul acestuia s-au făcut multe mărturisiri ale credinței noastre în Domnul și în întreaga Sa lucrare.

Congregațiile berlineze au oferit o armată numeroasă și dornță de ajutor. O mie de mâini erau la lucru; toată munca pregătitoare pentru congres semăna cu activitatea unei mașini bine organizate. Au fost necesare sacrificii extraordinar de mari, făcute de bunăvoie, și trebuie să recunoaștem cu recunoștință că congregațiile noastre berlineze au trecut un test bun al autenticității iubirii lor frățești și universale. Fie ca Domnul să le răsplătească cu bunăvoință!

Ce a făcut ca Congresul să fie o întreprindere atât de binecuvântată de Dumnezeu în Împărăția lui Dumnezeu?

1. Ne-am unit ca copii ai lui Dumnezeu.

Unitatea Duhului, temelia comună a credinței, fervoarea iubirii lui Isus Hristos au fost exprimate aici. Cât de strălucitor și de răsunător au răsunat imnurile către Hristos! Cât de clar orientat spre cer era spiritul întregii adunări! Cu adevărat, aceste mulțimi au arătat clar: Suntem cetățeni în cer, suntem străini aici, jos. Teatrele și tavernele, locurile de divertisment și parcurile de distracții din Berlin nu erau conștiente de prezența acestor numeroși participanți la congres, căci poporul lui Dumnezeu își căuta bucuria în altă parte. În schimb, casele de întrunire ale comunității noastre s-au umplut oriunde exista o oportunitate. Ca un indicator glorios al stării vieții spirituale din comunitatea noastră, putem privi cu umilință schimbarea programului solicitată de numeroșii participanți, și anume cererea de servicii publice de rugăciune. În momente neobișnuite, adesea în pauzele dintre adunări mari și obositoare, se adunau cercuri considerabil de mari de închinători, capabili să laude faptele mărețe ale lui Dumnezeu în alte limbi. Aici, diferențele de limbă nu reprezentau niciun obstacol. Atmosfera sacră care a umplut congresul, în ciuda tuturor distragerilor inerente prezenței în mulțimi atât de mari, o datorăm în mare parte spiritului glorios de rugăciune al fraților credincioși și devotați care au putut bate liber și cu îndrăzneală la ușa Tatălui lor. Cerul este întotdeauna deschis acolo unde copiii lui Dumnezeu sunt adunați, zăbovind la ferestrele deschise, privind spre Ierusalim.

2. Ne-am unit ca frați.

Nu a existat nicio despărțire rigidă și rece sau trecere pe lângă ceilalți. Chiar dacă unii aveau multe de făcut și multe de gândit, au schimbat o privire prietenoasă. Mâinile s-au atins, inimile s-au atins.

S-au atins și rapid s-a creat acea comuniune spirituală între bărbați și femei care nu se mai întâlniseră niciodată. S-au legat prietenii care vor continua chiar și în cer. Aici s-a adunat un grup, acolo altul; aici doi au vorbit fratern, și acolo la fel. „Cu inimile lor încă pline de minunile și semnele pe care fiecare le văzuse pe căile Domnului”, au schimbat amintiri despre experiențe comune, despre colaborare, despre bucuria de binecuvântări comune. În casele familiilor, delegații și oaspeții s-au întâlnit cu frații și surorile lor din Berlin. Ce povești erau de spus! Orele serii s-au transformat în noapte și totuși lucruri noi, vechi și noi, au fost adăugate din izvorul experienței. Majoritatea familiilor noastre au fost binecuvântate din belșug de oaspeții lor și știu astăzi că au găzduit îngeri. Mulți oaspeți au luat și din casa familiei lor ceva ce nu ar vrea niciodată să piardă. Această fraternitate simplă și onestă este o moștenire din sânul Mântuitorului nostru. Binecuvântat este poporul și binecuvântată este adunarea lor, în care încă respectă cuvintele Domnului: „Voi aveți un singur Învățător, pe Hristos, dar voi sunteți frați unii cu alții!” Slujbele noastre religioase, proaspete și pline de spirit, au mărturisit și faptul că ne-am adunat ca frați care știu cum să realizeze spiritul fericitului Köbner:

„Fii capabil de slujire și de bucurie, Berdes este important pentru poporul lui Hristos. Slujește ca și cum ai fi oțel și bronz, iubește ca și cum ai fi inimă curată!”

3. Ne-am adunat ca baptiști.

„Un Domn, o credință, un botez.” Acest verset biblic, care a împodobit și insigna noastră frumoasă de la convenție, ne-a unit în înțelegerea noastră particulară despre Dumnezeu și Cuvânt. Nu acordăm nicio valoare numelui nostru, dar acordăm o mare valoare adevărului recunoscut despre care acesta mărturisește. Nu este indiferent pentru noi faptul că Domnul ne-a condus și pe noi la înțelegerea adevărului botezului. Mai degrabă, este o bucurie pentru noi că putem fi campioni și susținători ai unui adevăr al Sfintei Scripturi care, la fel ca toate celelalte adevăruri ale Sfintei Scripturi, izvorăște din inima lui Dumnezeu și este menit să fie o binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu. Ca baptiști, suntem membri ai unei biserici libere din țara noastră; acest lucru implică multe greutăți pentru noi. Deși astăzi, în general, nu ne mai confruntăm cu arestări și închisori, amenzi și intervenții ale poliției, așa cum au făcut-o odinioară părinții noștri și așa cum se întâmplă și astăzi cu unii frați, de dragul credinței noastre, o biserică de stat numeric superioară ne obligă totuși să intrăm într-o societate de mâna a doua. Ne doare faptul că nu doar biserica oficială, ci și statul căruia îi aparținem, a ucis mii dintre cei mai loiali cetățeni ai săi, care nu numai că i-au cauzat cele mai puține probleme, dar au fost și susținuți de Biserica Evanghelică.

Cei care au contribuit cu credință la educația poporului timp de decenii prin proclamarea Evangheliei și prin fapte de caritate pot fi ignorați cu atâta dispreț. Nu căutăm favoarea oamenilor - exemplul Mântuitorului nostru ne-a învățat acest lucru - dar posteritatea va citi în istoria Bisericilor Libere Germane că reprezentanții statului și ai orașelor nu au avut un cuvânt blând pentru concetățenii lor din Biserica Liberă, iar acest fapt nu va aduce glorie acestor autorități. Putem îndura dacă trebuie; rugăciunea noastră pentru autorități nu va fi, prin urmare, ștearsă din inimile noastre; cu toate acestea, am fost convinși că încă avem nevoie disperată să stăm împreună cu seriozitate, fraternitate, uniți și fermitate în lupta pentru libertatea Bisericii Libere, căci obiectivele noastre sunt departe de a fi atinse.

4. Ne-am adunat ca misionari. Întregul congres ni s-a părut ca o singură adunare numeroasă.

De la constructori care lucrau la un proiect masiv de construcție, care se adunaseră pentru a colecta materiale pentru munca lor. Bărbați și femei practice care nu considerau comunicarea verbală superfluă dacă era urmată de acțiune. Frații de frunte ai diferitelor ramuri misionare din diferite țări observau cu atenție ce și cum se construiau lucrurile în câmpurile vecine. Încercau să învețe pentru propria lor muncă. Multe planuri de extindere și îmbunătățire a operațiunilor misionare s-au născut în liniștea întâlnirilor; multe rezoluții sfinte pentru o muncă mai credincioasă și mai sârguincioasă au fost făcute înaintea lui Dumnezeu. Multe jurăminte pentru sacrificii mai mari au fost depuse pe altarul invizibil al Domnului. Vastele câmpuri europene de lucru au trecut prin fața ochilor noștri, iar pe fiecare dintre ele, bărbatul macedonean părea să stea, strigând: „Veniți și ajutați-ne!” Apoi, în multe suflete pauline, hotărârea s-a mișcat: Iată-mă, sunt necesar! Veșnicia va dezvălui ce beneficii a realizat Congresul nostru în acest domeniu.

Dacă examinăm cu atenție întregul program, constatăm că acest congres ne-a condus la o înălțime de la care am putut privi câmpul vast și extins al lucrării noastre. Problema educației - creșterea copiilor, instruirea tinerilor noștri și educația predicatorilor și misionarilor noștri - ne-a ocupat foarte mult. Domeniul vast al evanghelizării în teorie și practică a fost supravegheat. Sarcina noastră în lucrarea literaturii creștine a ajuns în prim-planul minților noastre. Misiunile femeilor, misiunile evreiești și misiunile neamurilor au fost încredințate reflecției și planificării noastre. Vastul domeniu al implicării sociale s-a desfășurat sub ochii noștri și ne-a imprimat adevărul: Aici am dat greș; aici trebuie să ne îmbunătățim. Poziția noastră cu privire la problemele și tendințele contemporane, la problemele științifice, comerciale și politice, a fost, de asemenea, clarificată și s-a răspuns la multe întrebări la care am reflectat de mult timp în.

Inimile fuseseră mișcate. Experiențele liderilor din diferite țări au fost puse la dispoziția celorlalți, iar fiecare a slujit cu darul pe care îl primise.

Desigur, pentru a urma toate acestea era nevoie de o minte matură, un ochi ager și exersat și o inimă înțelegătoare. Pentru a putea consilia și contribui în toate aceste domenii, trebuie să ai un interes viu pentru munca misionară și un cald simț al sacrificiului; trebuie să înțelegi nevoile actuale și să porți în inimă conștientizarea că suntem lumina lumii, suntem sarea pământului. Trebuie să ai un ochi pentru problemele publicului larg, chiar dacă astfel de probleme nu se află în întregime în sfera noastră îngustă de viziune, și într-adevăr, Congresul a dovedit acest lucru: avem oameni atât de prevăzători.

Femei în rândurile noastre, slavă Domnului că le avem! Privind dincolo de întreg, putem numi Congresul: un gând plin de har al Dumnezeului nostru, pe care El l-a adus la împlinire cu har pentru mântuirea noastră.

 

Prin publicarea înregistrării scrise a congresului în acest raport, facem acest lucru din următoarele motive: dorim să depunem o mărturie puternică a credinței noastre copilărești în Domnul și Mântuitorul nostru; dorim să ne exprimăm poziția clară cu privire la întregul Cuvânt al Domnului nostru; dorim să comunicăm publicului scopul programului nostru misiunii; și dorim să ne exprimăm intenția ca, cu ajutorul puternic al lui Hristos cel înviat, să facem tot posibilul în acest ultim timp serios pentru a construi Împărăția lui Dumnezeu și a glorifica Numele lui Isus.

Făcând acest lucru, ne propunem nu doar să-i informăm pe toți frații noștri în credință despre ce s-a întâmplat la congres, ci și să-i chemăm la o mărturisire liberă și cu voce tare, la o slujire sfântă și serioasă, la o rugăciune fierbinte și credincioasă, la un studiu biblic temeinic și sârguincios, la o iubire frățească credincioasă și sinceră și la o așteptare răbdătoare și plină de dorință a revenirii lui Hristos.

Fie ca rugăciunea pe care ne-a învățat-o Mântuitorul nostru să devină importantă pentru fiecare cititor al acestui raport:

„Sfințească-se Numele Tău! Vie Împărăția Ta!”

Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit

Un cuvânt din partea Domnului l-am înțeles mult mai bine pe patul de suferință. Toți îl știm, dar nu-l împlinim. Textul este acesta, spus de Domnul Isus personal și face trimitere la toți aceia care vor mântuirea lui Dumnezeu. Matei 24:13 Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Dumnezeu a îngăduit ca știința să ne pună la îndemână o unealtă prin care oricine, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, școlat sau mai puțin școlat, domn sau țăran, să se exprime asupra a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, bune și rele. Unii scriu cizelat, alții scriu mai barbar, unii mai blând, alții mai dur și fiecare crede că are dreptate. Fiecare idee scrisă primește un like pozitiv sau negativ, oricât de neinspirat mi se pare mie sau la altul ca mine.

Mesajul meu se îndreaptă cu mare dragoste spre cei ce vor să fie salvați și răscumpărați în Împărăția cerurilor, la masă cu Avraam, Isaac și Iacov. Gândește bine de multe ori, nu-ți da dreptate singur, cercetează Cuvântul lui Dumnezeu și împlinește-L și vei fi fericit și aici și în veșnicie.

Despre vremuri, că vor fi tulburi, că se va face multă nedreptate, este spus de Domnul Isus când a fost pe pământ:

„Matei 24:4-14, VDCC Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.
5. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și vor înșela pe mulți.
6. Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu.
10. Atunci, mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.
11. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.
12. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.
13. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
14. Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.”

1.     În această situație în care vezi că lucrurile se întâmplă așa cum este scris, nu te lupta   să-ți impui părerea, ci mai bine rabdă până la capăt, ca să fii mântuit.

Oricât am scrie, am arăta nedreptăți, am cataloga oamenii, lucrurile nu se schimbă.

2.     Nedreptatea va fi la masa celor mari, așa că este mai bine să răbdăm.

1 Corinteni 6:6-11, VDCC Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor!
7. Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?
8. Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați!
9. Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții,
10. nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
11. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.

3.     Nemulțumire față de autoritățile statului provoacă multă agitație, fiecare ține cu cine crede și fiecare ține morțiș că a lui candidat este singurul bun.

Nemulțumirea față de conducători este dintotdeauna și va fi.

-Evreii erau asupriți în Egip,t au strigat către Dumnezeu care i-a scos din robie, dar la trei zile au cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.

-Noi am fost în comunism și toți am criticat regimul și acuma o parte însemnată spun că mai bine a fost atunci.

-De 37 de ani votăm liber și după ce votăm criticăm că nu sunt buni conducătorii și ce este cel mai dureros, că noi cei de jos ne jignim, ne etichetăm destul de jos și nu suntem respectuoși.

Cine vrea să fie mântuit și aici trebuie să rabde mult și foarte mult, deoarece noi trebuie să ne rugăm pentru stăpânire și nu să o criticăm, fie că este bună, fie că este rea.

1 Timotei 2:1-3, VDCC Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii,
2. pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.
3. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
-Noul testament ne ajută să înțelegem care este voia lui Dumnezeu în raportul nostru cu conducătorii

Romani 13:1-7, VDCC Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.
2. De aceea, cine se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda.
3. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea.
4. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău.
5. De aceea trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului.
6. Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7. Dați tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.

Cuvântul lui Dumnezeu este dur pentru cei ce critică stăpânirea.

2 Petru 2:9-12, VDCC înseamnă că Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății:
10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia și disprețuiesc stăpânirea. Ca niște îndrăzneți și încăpățânați ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
11. pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
12. Dar aceștia, ca niște dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăși stricăciunea lor

Iuda 1:8-11, VDCC Totuși oamenii aceștia, târâți de visările lor, își pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea și batjocoresc dregătoriile.
9. Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”
10. Aceștia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte.
11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!

Dacă vrem să fim mântuiți trebuie să avem răbdare la intervenția lui Dumnezeu care va face dreptate în curând.

Luca 21:19 Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Domnul Isus a avut parte de un proces nedrept și El a spus:

Ioan 18:22-23, VDCC La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?”
23. Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă bați?”

Luca 23:28-31, VDCC Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri.
29. Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’
30. Atunci vor începe să zică munților: ‘Cădeți peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiți-ne!’
31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”

Luca 23:34, VDCC Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
-Pavel spune și el de partea lui:

2 Corinteni 10:5, VDCC Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
Filipeni 2:5, VDCC Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.

Buni Cocar și o parte din cărțile sale

 

Familia Oarcea Poliana și Ioan, intelectuali baptiști din localitatea Hărman, județul Brașov, cunoscători ai istoriei baptiste, mi-a trimis în aceste zile un număr de 15 cărți scrise de fratele Buni Cocar, pastor baptist român care locuiește acum în Chicago, Illinois, Statele Unite.

Această familie este implicată în corectura și machetarea unor cărți.

Fratele Buni Cocar a scris 30 de cărți, sunt de valoare mare spiritual, au un conținut de meditație aprofundată, presărate cu întâmplări reale din famile și viața sa personală.

 

Buni Cocar s-a născut în ziua de 24 decembrie 1952, în localitatea Lescovița, județul Caraș-Severin. Părinții: Cornel și Ana, de confesiune baptistă. Este fratele regretatului pastor Beni Cocar.

Fratele a studiat: Școala Generală (1967); Școala Profesională E.M.T., diplomă de muncitor calificat, lăcătuș (1970); Seminarul Teologic Baptist din București (1974); Liceul din Timișoara, seral (1976).

A fost încorporat în 1972 și a rămas la vatră în 1974, cu gradul de caporal.

A fost botezat în ziua de 15 august 1971 de fratele păstor Cornel Cocar, tatăl său.

În ziua de 26 noiembrie 1978 este ordinat la Biserica Creștină Baptistă din Petroșani. Comisia de ordinare a fost formată din următorii frați păstori: Mara Cornel, Ciocan Ioan și Cenușe Teodor. În acest an tatăl fratelui a murit și au mai venit la ordinare unchii lui, Dușan Cocariu și Mircu Cocar.

 În luna mai 1977 se căsătorește cu Nica Maria și Domnul le-a dat 4 copii: Eunice, Bunyan, Emanuela și Samuel și au 11 nepoți.

În anul 1978 este repartizat la Bisericile Creștine Baptiste din Petroșani și Petrila. Între anii 1980–1985 a păstorit Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” din București. De la începutul slujirii, credincioșii se înmulțesc în biserică, dar autoritățile se agită și cer destituirea lui. Este destituit, dar biserica încheie cu păstorul lor un contract și lucrează în timp ce avea și un serviciu. Pentru că spațiul devenea mic și nu mai încăpeau oameni în biserică, au început să lărgească clădirea. În anul 1985, a doua zi de Rusalii, clădirea este demolată, iar autoritățile l-au forțat pe păstorul Buni Cocar să părăsească țara, primind și pașaport fără întoarcere.

În America a studiat și psihologia și este doctor în psihologie, comentator și eseist creștin de televiziune la RTN-Chicago.

 

Ce spun cei care îl cunosc:

Petru Amarei, președinte RTN:

„Pastorul Buni Cocar face parte din categoria celor puțini, un slujitor cu o ungere deosebită, consacrat lui Dumnezeu, pasionat de salvarea sufletelor, cu o energie și cu o îndrăzneală rar întâlnită. Pentru mine personal, este un mentor, un prieten de nădejde și un partener de misiune complet dedicat Împărăției lui Dumnezeu. Pe lângă PRODROMOS, a mai scris numeroase cărți în care a căutat să împărtășească, cu frații lui de neam, ce l-a învățat pe el Dumnezeu de-a lungul vieții.

Buni s-a dedicat și slujirii prin mass-media, motivat de aceeași dorință: propășirea Împărăției.”

Poliana Oarcea:

„Am plâns citind această carte (Dincolo de Pustie). Regăseam în ea toată strădania mea de a fi ca El, de a atinge acea sfințenie, acea perfecțiune pe care a vrut-o Dumnezeu pentru om în momentul creației, pe care a adus-o Fiul în lume ca să ne arate că e posibil! Îmi aminteam de câte ori mi-a vorbit Dumnezeu, de câte ori L-am ascultat, dar și de câte ori nu L-am ascultat. Oare cum ar arăta lumea dacă toți am fi ca Isus? Nu voi da niciun citat din carte. Citiți-o, puneți-vă întrebări și schimbați ceva în trecerea voastră pe acest pământ! El așteaptă asta de la fiecare! «Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.»”

Ioan Oarcea:

„Taina veacurilor, izvorâtă din cuvintele Scripturii, este revelatoare și radicală prin mesajele transmise. Am fost surprins să înțeleg, într-o altă viziune, adevărul unor texte biblice cărora aveam impresia că le cunosc semnificația. Pastorul Buni ne spune tranșant și clar că puterea și autoritatea spirituală a vieții creștine este una de dependență totală față de Dumnezeu. Când omenescul dispare, trăim sub alte rânduieli și puterea Lui lucrează în noi. O viață creștină nu înseamnă îndeplinirea unor dogme și ritualuri, ci doar împlinirea și trăirea Cuvântului scris al lui Dumnezeu, iar dacă în umblarea noastră nu se vede prezența Domnului Isus, înseamnă că avem o problemă fundamentală. Finalul cărții lansează tuturor o întrebare: se poate muri în Domnul dacă nu trăim în Domnul? Practic, doar Dumnezeu este șansa noastră! Singura!”

Cărți scrise de fratele Buni Cocar:

1. Agape și Thanatos - Dragostea și moartea

2. Minuni obișnuite

3. Vremea minunilor

4. Balsam din Galaad

5. Biruitorii Fiarei

6. Și tata a plâns

7. Nevastă fără cusur

8. îngerul Ierusalimului

9. Manhu Domine

10. Soriși pe pământ

11. Omul care mi l-a arătat pe Isus

12. Orizonturi târzii

13. Anteportas

14. Caut un om

15. Prodromos

16. Minuni obișnuite - ediție revizuită și completată

17. Ancora sufletului

18. Drumul fulgerului

19. Botezat în nor

20. Omul supranatural

21. Partea de moștenire

22. Omul-Dumnezeu

23. Ritmul cerului

24. Dincolo de pustie

25. Common miracles - în limba engleză

26. Taina veacurilor

27. Și tata a plâns - ediție revizuită

28. întâlniri cu îngeri

29. Zilele cerului

30. Premiul

Autorul cărților mai spune, printre altele:

„Peregrinarea noastră pe lume se desfășoară pe felurite planuri, cel mai important fiind cel interior. Acesta ne și definește. Realizările omenești nu sunt fără valoare, dar pălesc când sunt puse alături de starea spirituală care se zidește în noi. Măturarea «aluatului vechi», primirea naturii spirituale și ascultarea de Creator par activități facultative, dar, de fapt, sunt vitale. Mai presus de orice pe lume contează identitatea noastră spirituală, agoniseala duhovnicească și maniera în care ne sfârșim alergarea. Dacă decidem să facem din acestea principala noastră preocupare, vom descoperi că nu suntem singuri în această întreprindere. Vom afla că realitatea în care am fost «aruncați» este mult diferită de cea percepută prin simțuri. Ni se va revela că destinul nostru a fost scris de Cineva care ne vrea binele. «Povestea» despre Dumnezeu nu este ficțiune, ci o Istorie care încă se scrie. Dumnezeu n-a murit, nici nu S-a schimbat. Motivul pentru care se vestește această opinie falsă este că omul nu se lasă a fi schimbat și nu dorește a fi asemenea chipului Ziditorului său.”

Cărțile se pot comanda la această adresă: poliana.oarcea@yahoo.fr .

De aici se pot descărca unelecărți în PDF.

Condrea Dumitru 1946 – 2026 din Mileanca

 

1347 Condrea Dumitru 1946 – 2026 din Mileanca

S-a născut la 11 octombrie 1946 în satul Mileanca, raionul Darabani în casa părinților Ioan și Elena Condrea. A crescut alături de frații săi Ioan și Jan (cel din urmă decedat la doar 6 ani, înecat în iazul de la Tătărășeni).

Anii copilăriei i-a petrecut în satul Tătărășeni, comuna Havârna, unde, împreună cu părinții, a frecventat cu drag Biserica Baptistă din Havârna. Acolo a auzit prima oară chemarea Domnului și a învățat să-i iubească Biserica.

La vârsta de 16 ani a plecat din satul natal spre Constanța, in căutarea unui loc de muncă.  Încă din prima săptămână, inima lui a căutat biserica baptistă și pe frații de aceeași credință. A fost botezat în Biserica Baptista nr.1 din Constanța de către fr. păstor Stefan Dumitru. S-a integrat cu bucurie in biserică si a activat in corul bisericii timp de 21 ani.

O parte din casa lor părintească a devenit prin donație benevolă cladirea, Bisericii Baptiste.

Pe 24 iunie 1973 s-a căsătorit cu sora Constantin Maria, din Năvodari. Domnul le-a dăruit doi copii: Adrian si Raluca. După căsătorie au locuit 10 ani în Constanța.

Adrian s-a căsătorit cu Cora, locuiesc în Hațeg și împreună au 2 băieți: Lucas și Elisei. Adi a fost pastor la Biserica Baptistă Hațeg, de ceva vreme e păstor la Biserica Baptistă Hunedoara.

Fratele Dumitru a fost de meserie electrician, dar a fost foarte priceput în zugrăveli.

În toamna anului 1984, Domnul a cercetat puternic inima sa și l-a chemat să se mute cu familia in orașul Dorohoi, jud. Botoșani. Aici Domnul l-a folosit la deschiderea bisericii baptiste din Dorohoi.

Primul serviciu de închinare în biserica baptistă din Dorohoi s-a ținut pe 17 mai 1987 în casa familiei Mărăciuc.

A fost ordinat diacon al Bisericii Baptiste Dorohoi pe data 25 februarie 1989.

După Revoluție a renunțat la serviciul de la stat și s-a dedicat pe deplin lucrării. A fost ordinat păstor pe 09 aprilie 1991, la Biserica Baptistă din Tătărășeni.

 

Fratele Dumitru Condrea a păstorit mai multe biserici baptiste, printre cre Biserica Creștină Baptistă din Dorohoi unde fratele a construit un locaș de închinare, care a fost inaugurat în anul 1994

- Biserica Creștină Baptistă din Havârna, jud. Botoşani, pe care a păstorit-o între anii 1990 – 2007.

-Biserica Creștină Baptistă din Balinti, jud. Botoşani.

- Bisericile Creștine Baptiste din localitțile Stânca și Arborea între anii 1990 – 1977, Tătărășeni și Balinți.

- Biserica Creștină Baptistă din Mihail Kogălniceanu și  timp de un an, o biserică baptistă din localitatea Ciudei, Ucraina.

În data de 18 septembrie 2006, în Biserica Baptistă din Balinți, jud. Botoşani, păstorită tot de Dumitru Condrea, trei persoane au împlinit porunca lui Dumnezeu, primind botezul.

În ziua de 17 octombrie 2010, la Biserica  Creştină Baptistă Negreni, judeţul Botoşani, fratele a botezat un candidat.

Ultima duminica pe care a petrecut-o pe pământ alături de frați a fost 12 iulie 2026,  când a participat la Masa Domnului împreună cu frații si surorile din Biserica Baptistă din Tătărășeni. A doua zi, pe 13 iulie, a fost internat la Spitalul din Dorohoi, secția de Cardiologie. După o săptămână a fost externat, însă după doar patru zile a fost internat pe secția de boli infecțioase.

În dimineața zilei de 3 august 2026, Domnul l-a chemat în glorie, în odihna veșnică.

Știm că el se bucură acum de prezența Mântuitorului pe care L-a slujit cu atâta credincioșie. Rămânem în rugăciune alături de soția sa, Maria, de copiii Adrian și Raluca, de nepoți și de întreaga familie îndoliată.

 

Cei ce l-au cunoscut au cuvinte de apreciere:

„Fratele pastor Condrea va rămâne în amintirea noastră ca un slujitor devotat, plin de dragoste, credință și dăruire. Ne va lipsi zâmbetul său, blândețea și pasiunea cu care vestea Cuvântul lui Dumnezeu. Marian Cb”

„A fost un om extraordinar, ne-a dat dovadă de un om adevărat credincios, întâi se gândea la ceilalți și apoi la el , când a fost tras de cravata sau chiar lovit a tăcut și a iertat, când cineva era bolnav punea toate bisericile să se roage pentru acea persoană, când cineva greșea, mergea acasă la acea persoană și se puneau pe genunchi și plângeau împreună, nu o certa , mângâia mult , suna la telefon pe toți ,iubea biserica și îl iubea pe Domnul, a fost un ,,OM MARE ‘’ un ,,TATĂ ‘’ pentru toți și un ,, PĂSTOR ‘’ la propriu , eu mă pot lăuda cu așa prieten și pastor , sunt onorat ca l-am cunoscut , mulțumesc pentru tot frate DUȚĂ . Cornel Ciobanu.”

 

Surse:

Alexandru Terlea

Dumitru Costin

Gheorghe Mitrofan

Dr. Ionel Tuțac

Petrică Moisuc

Creștinul Azi

Biserica Creștină Baptistă „Betel” Ipotești 100 de ani de viață

 

În ziua de duminică, 2 august 2026, ora 9 Biserica Creștină Baptistă „Betel” Ipotești va serba 100 de ani de viață. Biserica invită pe cei interesați să participe la această sărbătoare prin care se va mulțumi lui Dumnezeu pentru călăuzire și protecție divină.

De AICI se poate descărca în PDF un frumos istoric al bisericii.

Mai jos redau istoricul bisericii, scris de Motrescu Loghin

„Biserica Ipotești, a luat ființă în anul 1925, primul credincios fiind Grigore Chibici.

Localitatea Ipotești e la 3 km sud de Orașul Suceava, se compune din țărani de naționalitate ucraineană, înconjurați de sate românești, deci vorbesc și învață în școală limba română iar atunci când li s-a propus ca în comuna lor să ia ființă o școală de limba ucraineană ei au refuzat. Limba lor ucraineană o învață din tată în fiu. 

Dar lucrul cel mai interesant e că neamul de slavi e mult mai religios decât românii. În vreme ce românii în Bucovina de Sud încă nu au atins 100 de membri în Biserică, Ipotești curând atinge 200 de membri, iar Petriceni din Bucovina de Nord, de asemenea ucraineni, curând vor atinge 300 de membri. Predicatorul la Ipotești a fost fr. Silvestru Ungurean multă vreme. Biserica din Ipotești s-a mărit repede la finele anului 1943 avea deja 40 de membri iar în anul 1930 și-au ridicat casa de rugăciune, casă care face cinste frățietății din Bucovina. Mai mult decât atât, frații din Ipotești nu s-au lăsat pe tânjeală (cum zice o zicală românească și cum au lacul multe biserici românești).

Fratele Grigore Chibici trimite pe fiul său Samuil la Seminarul Baptist din București, unde după 4 ani de studii se întoarce acasă, devine unul din cei mai buni predicatori în Bucovina. Dar și asta e puțin de tot, din Ipotești urmează cursurile la seminar încă 5 tineri între care fr. Victor Bodnariuc și Victor Bucaciuc, amândoi în câmpul de muncă iar primul și vicepreședinte al comunității din București”.

Carte în curs de apariție: „De la comunitatea baptistă germană la Biserica Creștină Baptistă Betania București”

 

Prin bunăvoința și cu ajutorul Domnului, am finalizat încă o lucrare ce întregește istoria noastră baptistă din România. Mi-am dorit acest lucru, deoarece aici este rădăcina bine ancorată în solul fertil al poporului român. Doresc ca această lucrare să aducă mai multă lumină despre începutul lucrării în România, care a fost coordonat de Dumnezeu prin slujitorul Său Johann Gerhard Oncken, pionierul și neobositul slujitor al credinței.

Cartea se numește:

„De la comunitatea baptistă germană la Biserica Creștină Baptistă Betania București

(1856–2026)

170 de ani de istorie și mărturie”

Este o carte ce aprofundează începutul mișcării baptiste din Țara Românească (Valahia), adunând mai multe informații și punându-le împreună. Sunt informații de primă mână, preluate din reviste vechi precum: „Missionsblatt, ber Gemeind getanfter Ghriften, revistă fondată în anul 1842 de Johann Gerhard Oncken și tipărită la Hamburg. (Buletinul Misiunii, despre activitățile comunitare)” sau cărți vechi, scrise în vreme ce baptismul se răspândea, precum: „ONCKEN J. G., Mărturisirea de credință, Hamburg 1860.” Am folosit, desigur, și citate din istoricii noștri baptiști, dar și străini, precum și documente vechi din arhiva bisericii.

Prin bunăvoința și cu ajutorul Domnului, am finalizat încă o lucrare ce întregește istoria noastră baptistă din România. Mi-am dorit acest lucru, deoarece aici este rădăcina bine ancorată în solul fertil al poporului român. Doresc ca această lucrare să aducă mai multă lumină despre începutul lucrării în România, care a fost coordonat de Dumnezeu prin slujitorul Său Johann Gerhard Oncken, pionierul și neobositul slujitor al credinței.

Cartea se numește:

„De la comunitatea baptistă germană la Biserica Creștină Baptistă Betania București

(1856–2026)

170 de ani de istorie și mărturie”

Este o carte ce aprofundează începutul mișcării baptiste din Țara Românească (Valahia), adunând mai multe informații și punându-le împreună. Sunt informații de primă mână, preluate din reviste vechi precum: „Missionsblatt, ber Gemeind getanfter Ghriften, revistă fondată în anul 1842 de Johann Gerhard Oncken și tipărită la Hamburg. (Buletinul Misiunii, despre activitățile comunitare)” sau cărți vechi, scrise în vreme ce baptismul se răspândea, precum: „ONCKEN J. G., Mărturisirea de credință, Hamburg 1860.” Am folosit, desigur, și citate din istoricii noștri baptiști, dar și străini, precum și documente vechi din arhiva bisericii.

ORATORIUL - UN SUFLET FĂRĂ PACE - Text în versuri de M. Sava și T. Adorian Muzică: Titu C. Adorian

Oratoriul „Un suflet fără pace” reprezintă una dintre creațiile originale valoroase ale muzicii baptiste românești din perioada comunistă. Lucrarea îmbină armonios poezia religioasă, mesajul biblic și expresia muzicală într-o construcție dramatică bine gândită, având un pronunțat caracter evanghelistic.

Tema centrală este căutarea păcii sufletești, o nevoie universală a omului. Autorii dezvoltă această temă într-o succesiune logică și profund biblică: omul caută pacea în lume, este dezamăgit de promisiunile ei, iar în cele din urmă o găsește numai în Isus Hristos. Întreaga desfășurare urmărește fidel mesajul Scripturii și conduce ascultătorul spre momentul convertirii și al consacrării.

Din punct de vedere dramatic, oratoriul este construit pe un dialog între personaje simbolice. Sufletul fără pace reprezintă omul aflat în căutarea sensului vieții. Prima și a doua amăgire întruchipează promisiunile înșelătoare ale lumii, iar Evanghelistul apare ca purtător al adevărului divin. Corul credincioșilor are un rol esențial: nu este doar un acompaniament muzical, ci un adevărat comentator al acțiunii și un martor al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu.

Din punct de vedere teologic, lucrarea este bine ancorată în Sfânta Scriptură. Autorii își structurează fiecare parte în jurul unor texte biblice din Psalmi și din Evanghelii. Mesajul despre păcat, pocăință, credință, har și mântuire este prezentat clar, fără exagerări emoționale și fără devieri doctrinare. Accentul cade permanent asupra lui Isus Hristos ca singura sursă a păcii și mântuirii.

Literar, textul este simplu și accesibil. Versurile nu urmăresc rafinamentul poeziei culte, ci transmiterea directă și sinceră a mesajului Evangheliei. Tocmai această simplitate le conferă forță și autenticitate. Dialogurile sunt naturale și contribuie la progresul acțiunii dramatice.

Din punct de vedere muzical, chiar dacă manuscrisul nu conține partitura, organizarea în preludii, interludii, postludii, soliști, duete, trio-uri și coruri mixte arată că autorii au conceput o lucrare amplă, destinată interpretării de către formații corale bine pregătite. Alternanța dintre soliști și cor creează dinamism și susține foarte bine evoluția mesajului.

Lucrarea are și o importantă valoare istorică. Datată 27 august 1971, ea aparține unei perioade în care creațiile originale baptiste de asemenea amploare erau rare și circulau, de regulă, doar în manuscris sau în copii dactilografiate. Din acest motiv, manuscrisul reprezintă un document de patrimoniu pentru istoria muzicii baptiste din România.

În ansamblu, „Un suflet fără pace” poate fi considerat un oratoriu evanghelistic reușit, cu o construcție coerentă, un mesaj biblic clar și o valoare documentară deosebită. Dincolo de calitățile sale artistice, lucrarea impresionează prin sinceritatea mărturiei de credință și prin chemarea adresată fiecărui om de a găsi adevărata pace în Isus Hristos.

ORATORIUL - UN SUFLET FĂRĂ PACE

Text în versuri de
M. Sava și T. Adorian

Muzică: Titu C. Adorian

Prima parte:

În căutarea păcii (prin amăgire)

Text biblic: Ps. 42 vers. 1.
„Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu, pe tine Dumnezeule.”

Explicația acțiunii:

În preludiu muzica înfățișează un anunț de chemare și-n continuarea preludiului se arată zbuciumul, tumultul sufletesc al sufletului fără pace.

Corul credincioșilor cântă imn de slăvire Celui Prea Înalt, iar sufletul fără pace e în căutarea adevăratei păci sufletești și cântă trist, dorul după pace.

Prima amăgire caută să-l consoleze cu cele pământești, însă nu reușește, ci din contră sufletul fără pace devine mai trist, împovărat și-și ia rămas bun de la prima amăgire.

Partea a doua:

Zbuciumul sufletesc și a doua amăgire

Text biblic: Ps. 39 vers. 6:

„Da, omul umblă ca o umbră, se neliniștește cu adevărat în zadar, îngrămădește avuții și nu știe cine le va strânge.”

Ps. 39 vers. 12:

„Ascultă-mi rugăciunea Doamne și pleacă-Ți urechea la strigătele mele......”

Explicația acțiunii:

În preludiu muzica înfățișează marea tristețe sufletească a sufletului fără pace, produsă de neaflarea drumului către pacea adevărată.

Corul sufletelor credincioase îl îndeamnă la rugăciune către Dumnezeu.

În continuare, a doua amăgire, adică solul lumii, caută să-l convingă și să-l înșele cu bucuriile de-o clipă ale plăcerilor și păcatelor din lume, însă sufletul fără pace, care le-a gustat din plin amărăciunea, refuză să-i dea ascultare și rămâne și mai îndurerat și doritor după pace.

Partea a treia: „Aflarea adevăratei păci sufletești”

Text biblic: Ps. 34 vers. 18:

„Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.”

Psalm 34 vers.:

„Eu am căutat pe Domnul și mi-a răspuns, m-a izbăvit din toate temerile mele.”

3. Explicația acțiunii:

În preludiu muzica ne înfățișează duioșia adevăratei păci sufletești, duioșia adevăratei compătimiri și a adevăratei prietenii.

Solul păcii, (Evanghelistul), ca prieten adevărat al sufletului fără pace, e plin de înțelegere și compătimire. El îi mărturisește acestuia aflarea adevăratei păci sufletești.

Ca o confirmare a mărturiei Evanghelistului, corul credincioșilor mărturisește despre aflarea adevăratei păci sufletești, despre pacea și fericirea sufletească adevărată.

În continuare, după mai multe mărturii ale solului păcii, întărite de cele ale credincioșilor mântuiți, sufletul găsește adevărata pace și fericirea, mărturisind credința în cele vestite de solul păcii și cei credincioși.

Aflarea adevăratei păci sufletești face ca, la urmă, sufletul să cânte fericit de aflarea păcii, o credincioasă din corul mântuiților cântă o ultimă chemare adresată tuturor sufletelor zbuciumate, ca ele să se întoarcă la Mântuitorul ISUS.

Sufletul care a găsit pacea sufletească, împreună cu cei credincioși, își încredințează soarta vieții lor în mâna Domnului (Psalm 37 verset 5), făcând legământul de a fi ai Domnului tot timpul cât trăiesc.

În încheiere, corul final al credincioșilor mărește și laudă pe Domnul pentru că încă un suflet s-a întors la calea adevărată și a găsit pacea sfântă și cerească.

Partea I – „PRIMA AMĂGIRE”

Preludiu – orgă

Nr. 1 CORUL CREDINCIOȘILOR

1. ISUSE culme minunată	3. Atâta milă și iubire
De unde văd pe Dumnezeu	Isuse-n Tine am aflat
Ce viață binecuvântată	Cît n-o să poată niciodată
Adus-ai sufletului meu	Să spună-un păcătos iertat
2. Pe-atîta bunătate-n Tine	4. Atîta dragoste și pace
Stăpîne-atît de scump și bun	Eu aflu-n Tine zi de zi
Cît cu-al meu glas printre suspine	Mai mult decît putut-am crede
În veci eu n-am să pot să spun	Sau mi-am putut închipui

Introducere – orgă

Nr. 2 Solo Tenor

Răsună-ntreg văzduhul	Dar vai! Sînt trist într-una
De cîntece frumoase	Și sufletul meu zace
Și peste tot e pace	Sînt chinuit acuma
C-aș vrea să tot trăiasc!	În suflet aș vrea pace
	Dar unde s-o găsesc?

Introducere – orgă

Nr. 3 Solo Sopran

De ce suspin amice	Ce gînduri te apasă
Și stai trudit a jale?	Și-n cale nu te lasă
	Să mergi tu liniștit?

Introducere – orgă

Nr. 4 Solo Tenor

Un păcătos pe lume
Ce nu-mi găsesc menirea
Sînt copleșit de patimi
Sînt ros de remușcare
Și plin de frămîntare."

Introducere – orgă

Nr. 5 Solo Sopran

Interludiu – orgă	Eu nu-nțeleg nimica, ce gînduri, ce te doare?
„Ce remușcări, ce patimi	Căci viața este muncă
Ce-atîta frămîntare?	Și de muncești te bucuri
Eu știu că cel ce-n lume	Căci bei, mănînci și asta
Muncește nu se lasă	E tot ce-ți dă pămîntul
Condus de gîndul rău......	În tot necazul tău........

Cadență și introducere orgă

Nr. 6 Solo Tenor

„Numai atît...?	Și-n trecătoarea-mi viață
Atunci zadarnic mai trăiesc	Atunci cînd am să mor
Iar viața-ntreagă	Să văd că s-a scurs timpul
În gol s-o irosesc!	..... Ca orice muritor.

Interludiu – Orgă

Viața-mi este zbuciumată	Totul am și-mi este silă
Și cunosc al ei amar	S-a umplut al meu pahar

Postludium – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 7 Solo Sopran

„Sărman suflet, tu ce cauți
Nu găsești pe tot pămîntul
Eu mă duc, te las cu bine
Să te îndrepteze gîndul......!”

(sopran – tenor, duett: „CU BINE”.....!)

Postludium – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 8 Cor Mixt

„O, călătorule, spune-mi, unde te grăbești?
O, călătorule, nu vezi pe ce drumuri rele rătăcești?
Nu vezi calea asta  plină de ispitiri”

„Vino la ISUS! și se va preface-n fericire (corectură manuscrisă: „fericire”)

Ascultă glasul care te cheamă. Vino la Domnul, suflete iubit,

Vino în grabă, suflete dragă, ca să fii mîntuit și-n veci fericit!

Chemarea-aceasta e pentru tine, o călătorul nefericit,

Domnul primește pe orșicine, deci vino la ISUS să fii fericit.

Pentru tine, El a pătimit, și pe cruce S-a jertfit,

Azi prin jertfa Domnului ești mîntuit.

De păcate azi poți ca să fii curățit.

Vino la Domnul, vino acum, suflet rătăcit,

Vino la Domnul, vino acum, să fii mîntuit.

„Călătorule, călătorule, nefericit.”

În viața aceasta, întristări te-nconjoară,

În lumea asta, păcatul te doboară......

O, dar fii treaz, roagă-te pentru-ajutor,

Vino acum, la al tău Mîntuitor!

Te zbați într-una, în păcatul cel mai greu,

Plîngi totdeauna, chinuit de gîndul tău.

O, dar fii treaz, roagă-te pentru-ajutor,

Vino acum, la al tău Mîntuitor.

„Cînd dorul de pace cuprinde-al tău suflet”

Apleacă-ți genunchii umil la pămînt,

Pe Domnul Îl roagă să te ocrotească,

Să-ți dea a Sa pace din cerul Său sfînt.

Orice grijiuri te vor apăsa,

Domnul ISUS te va mîngîia,

La El afli pace, iertare,

Numai la El vei afla mîntuire, mîntuire!

Iar cînd tu odată, în cer vei ajunge,

Acolo nici grijiuri n-or mai exista,

Acolo nici un suflet nu va mai plînge,

Căci Domnul pe ai Săi nu îi va lăsa.

ISUS zice:

„O vino la Mine, să-ți dau pacea și iertarea Mea.”

La El afli pace, fericire, pentru suflet mîntuirea ta,

Tu ești calea, adevăr și viață, numai prin El azi te poți salva.
În călătoria grea din viață, Domnul ISUS te va ajuta.

– Fii voios!... suflet drag, dacă-n El tu ai crezut!
– Iar de nu!... ești pribeag și în veci de veci, pierdut!
– O, vin acum!... suflete pribeag!...... Vino la ISUS!

Introducere – Orgă

Nr. 9 Solo Tenor

Pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni, este pace, numai eu sînt	chinuit, chinuit, căci apasă gînduri triste, sufletul meu umilit.

Interludiu – Orgă

Inima-mi în piept se zbate și stau singur	obosit, sînt stingher în lumea asta și de toți sînt părăsit.

F I N E

Preludiu – Orgă

Nr. 10 Cor femeiesc

	Corul credincioșilor
1. Cînd gînduri negre	2. Cînd în lume
Mintea-mi frămîntă	Eu sînt fără mîngîiere
Și grijurile m-apasă greu	Și eu chiar mă simt
Cînd inima mea e întristată	De tot părăsit
Și nu am pace-n sufletul meu	Cînd sînt rău zdrobit
Eu mă rog necontenit	De-amară durere
Eu mă rog lui Dumnezeu	În drumul meu sînt greu chinuit
	Eu mă rog necontenit
	Eu mă rog lui Dumnezeu.

Interludiu – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 11 Solo Bariton

Solul lumii

Pe cît văd, străine,
Ești om trecut prin viață.
De ce ești trist?... ia spune! ești obosit?
De ce azi te frămîntă cu gînduri triste?

Interludiu – Orgă

Nr. 12 Solo Tenor

Sînt omul încercării, deși am tot ce am dorit,

Dar ce-mi folosesc toate, dacă nu am mîngîiere?

De cînd cunosc pămîntul, și mă hrănesc dintr-însul,

Neîmpresurată viața-mi trecătoare

Și-atunci am zis: Pentru atîta omul, să fie procreat?

Nr. 13 – Solo Bariton

A 2-a amăgire

Asta-i întrebarea?

Am înțeles de-acum:

Ești un avar, tu singur

Trăiești pe tot pămîntul!

Cînd azi cu mic și mare, o lume se desfată

Și își petrece viața, iar tu te bați cu vîntul!

„Fii om și mai cu minte,

Căci viața este scurtă.”

Vreau să-ți probez că lumea e dulce și plăcută.

Sînt locuri unde rîsul și muzica te face

Să uiți orice necazuri, ce le-ai avut vreodată.

Nr. 14 – Solo Tenor

Îți mulțumesc, dar asta știe orice muritor:

„Se scoală, mănîncă, apoi aleargă, umblă,

Se lasă-n voia poftei, dorind ca lumea-ntreagă

Inima-i s-o cuprindă!”

Interludiu – Orgă

Nr. 15 – Solo Bariton

– Solul lumii –

Se vede că și capul și mintea ți-ai pierdut-o.

Dar ce e omul..... spune?

Se naște și trăiește, se satură de viață și moare.....

Nr. 16 – Solo Tenor

„Și pe urmă?”

Nr. 17 – Solo Bariton

„Pe urmă altul vine și ia același nume...”

– 8 –

Introducere – Orgă

Solo tenor

„Te-nșeli crezând aceasta,
Și eu am fost ca tine!”

Interludiu – Orgă

Solo tenor (continuare)

Am pierdut o viață-ntreagă,
În plăceri și desfătări,
Dar acum doresc, amice,
Să privesc spre alte zări.

Interludiu – Orgă

Eram mulțumit atunci,
Dar acum sînt chinuit.
Aș dori să aflu calea
Ca să pot fi fericit.

Interludiu – Orgă

Cînd mă scol de dimineață,
Simt amar în viața mea.
Beau, mănînc și trăiesc bine,
Dar sînt gol... mai mult aș vrea.

Interludiu – Orgă

Nr. 19. Solo bariton

Ești un rătăcit; de-acuma, pentru mine ești pierdut.
Eu mă duc să-mi văd de lume, tu rămîi cum te-ai născut!

Nr. 19 bis. Solo tenor

ADIO!... STRĂINE!... ADIO!

Postludiu – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 20. Cor Mixt

– Corul credincioșilor – Povestitor

Pe-acest suflet sărman, l-a amăgit amarnic al lumii sol zadarnic.

Dar el vrea ca să găsească pacea și mîngîierea cerească, cerească.

Introducere – Orgă

E trist și fără mîngîiere, că nimeni nu-l îndreaptă spre calea adevărată.

De-aceea se zbate și aleargă, căutînd pacea adevărată, veșnică.

Nr. 21. Intermezzo – Orgă

– Suspinul și zbuciumul sufletesc –

1.	2.
Un suflet de-amarnic suspină	Iar pașii lui pe pămînt
De dorul de pace senin	Îi umblă cu-un singur gînd
E foarte trist......	Dorește ca să afle acum
Suflet zdrobit și chinuit	Al vieții drum
Suspină.... și inima-i plină	Al păcii parfum
De dorul de pace divină	(vers tăiat de autor)
Dar dorul de pace crește	Căci amăgirea lumii de-acum
Îi mistuie inima omenească	L-a întristat pe al său drum
	E plin de frămîntare
	Dorește pacea care
	S-aducă alinarea.

Interludiu – Orgă

Nr. 22. Solo tenor

Lumea este plină de ispite și înțelenită în păcat.

Într-însa nu-mi găsesc odihna, ce eu am căutat.

Totuși doresc eu pacea, pace deplină eu aș vrea,

Și sufletul să mi se-nalțe, mai sus decît puterea mea.

Interludiu – Orgă

Zilele vin și trec ca gîndul și eu mă trec la fel ca el.

Și voi muri cu doru-n suflet, voi fi la fel ca un mișel.

Interludiu – Orgă

Nr. 23. Cor bărbătesc – Povestitor

Acest suflet sărman, pierdut și chinuit,

Dorește pacea sfîntă, o pace dulce, cerească.

Dar solul lumii l-a amăgit, iar pacea el nu a găsit!

E trist și fără pace, dar el dorește pace,

O pace, dulce pace, o pace sfîntă, dorință aprinsă!

După o pace (după o pace sfîntă)....... DUPĂ PACE

PARTEA III-a

Preludiu – Orgă

Nr. 24. Solo Bas

– Evanghelistul –

Dragă amice, pe cât te văd, cam suferi,
Ce mare frământare ai în al tău suflet?
Ia spune-mi, ce te doare?

Interludiu – Orgă

Nr. 25. Solo tenor

1.	2.
Sunt frământat în suflet	Mi-a plăcut și munca
Și dornic de alinare	Am iubit averea
Am dor nespus în suflet	Lumea mi-a fost dragă
Sunt plin de frământare	Am gustat-o-ntreagă
Și inima mă doare.	Dar n-am mângâiere.

Interludiu – Orgă

Solo tenor

Am o povară, care m-apasă tot mai tare,
Am remușcări în mine cu orice preț, în mine (corectură manuscrisă)
Aș vrea să fiu salvat!

Nr. 26. Solo bas

Te-am înțeles!... ești sincer!... tot ce-ai iubit pe lume,

Acum îți e povară, iar viața ta e plină de multă frământare,

Ce cauți este pacea, de tine mult dorită,

E pacea sufletească, ce-n lume n-ai primit-o.

Aceeași lume mie mi-a-ntins o cupă plină,

Pe care am gustat-o, crezând că primesc tihnă.

– Dar vai, mă înșelară!...

Trecutul meu amarnic,

C-am rătăcit o viață,

C-un șir de ani zadarnic.

Introducere – Orgă

Nr. 27. COR MIXT

– Corul credincioșilor –

Uniți cu toți, în glas și-n gând, cântăm un imn preasfânt.

Acelui ce pe cruce sus, jertfitu-S-a supus.

Trio

Aleluia, iubit, o, al suferit,
Aleluia, mărire, slavă al nostru Împărat!
Aleluia, fii binecuvântat, Acela care ne-a salvat.

Cor

Din bezna morții ne-a trezit, din moarte El ne-a mântuit.
Noi eram morți în păcat, dar tu, ISUSE, ne-ai scăpat.

Trio

Prin moartea Ta, Tu ne-ai salvat, viața veșnică ne-ai dat.

Tutti

Prin jertfa Sa El ne-a salvat, viața veșnică ne-a dat.

Refren

O dulce rai, pe al Tău plai,
Voi duce eu un vesel trai,
Ca florile din luna Mai.

Ce fericiri, ce bucurii, vor fi acolo-n veșnicii,
Unde necazuri n-or mai fi.

Solo bas și cor mut

La Golgota pace am aflat,
Prin Domnul, ce m-a răscumpărat.

Trio

Vino, suflete, și tu la Hristos,
Căci El te primește bucuros!

Cor – Tutti

Domnul este bun, vino, vin' acum!

Introducere – Orgă

Nr. 28. Solo bas

1.

Degeaba însă cauți la oameni fericire,

Căci amăgirea lumii te duce la pieire.

Tu cauți pace sfântă și mângâiere duioasă,

Tu vrei o pace sfântă și doruri mai frumoase.

Cor mixt

Același text, ca refren și interludiu orgă.

Solo bas

2.

În Biblie, cartea sfântă, cuvântul Său alină

Și ia orice durere a celui ce suspină.

ISUS Mântuitorul, iubirea fără margini...

(notă manuscrisă cu cerneală albastră – greu lizibilă; pare a indica o modificare muzicală și nu face parte din textul recitat)

Cor mixt

Același text, ca refren și interludiu orgă.

Solo bas

3.

La El de vii acum, poți să pătrunzi cu mintea,

Cu inima și gândul și tot ce ai mai sfânt.

Predă-te Lui cu totul și firea ta ți-o pleacă,

Căci astfel afli pacea și odihna pe pământ.

Cînd lumea te îndeamnă să stai în întuneric,
Și diavolul te fuge de fața celui veșnic,
Tu nu stai cu dînsul și nu-ți găsești salvarea,
Te va ajunge moartea, vei dobîndi pierzarea.

Cor mixt – Același text cu refren – Interludiu orgă –

Introducere – Orgă

Nr. 30 Solo tenor

„Ah! sol al mîntuirii,
Mă simt pe al tău lume,
Îmi plac aceste vorbe,
Și-ascult, te rog, mai spune.”

Interludiu și introducere orgă

Nr. 31 Solo bas

„Voi osteniți, trudiți și voi cu doru-n suflet,
Voi toți împovărați cu sarcini de păcate,
Căci Eu vă iau povara, vă ușurez de toate.”

 „Veniți de pretutindeni și alergați la Mine”)

Refren – Cor mixt – același text, ultima parte.

Introducere – Orgă

Nr. 32 Cor mixt

– Corul credincioșilor –

Ascultă, Doamne, și binecuvîntă tot poporul Tău. (bis)

Ca să tresalte toată omenirea, căci Tu ești Dumnezeu.

Iată solul păcii cum vestește de frumos

Vestea mîntuirii pregătită de Hristos.

Auzi cum răsună astăzi: „Veste bună!”

Veste bună că ești mîntuit.

Sus mai sus de stele și mai sus de soare, melodii se-aud neîncetat.

Refren

Chiar de ești părăsit și de lume urît,

Tu nu te întrista, că Domnul te va-ajuta.

Viața cînd vei sfîrși și în ceruri vei fi,

Cu ISUS, Domnul tău, cu ISUS în raiul Său.

... necazuri n-or mai exista.
Căci Domnul tău ISUS e salvarea ta.
Vei plânge acolo? Nu vor mai fi.
Vei fi sus în cer, în rai vei locui.
Da, vei fi în ceruri, fericit vei fi în ceruri,
Vino astăzi s-o asculți, vestea bună o ascultă,
Vei fi fericit, fericit, fericit, fericit, fericit.

Interludiu – Orgă

Nr. 33. Solo bas

5.

Aceasta e chemarea, ce sună azi în lume,

Este o veste bună, rostită de ISUS.

Primește-o chiar acuma și vei primi iertarea,

Vei moșteni o țară gătită-n ceruri sus.

Refren – Cor mixt – același text.

Interludiu – Orgă

Nr. 34. Solo bas

6.

Să crezi că prin credință primi-vei mântuire,

Iubește-L totdeauna pe Dumnezeu iubit. (corectură manuscrisă)

Căiește-te întruna și fii umil cu duhul,

Te bucură și cântă, în veci Celui slăvit!

Introducere – Orgă

Nr. 35. Solo tenor

„Cred, frate, cred acum, salvarea mea divină.

Frumoasă este ziua, când eu te-am întâlnit.”

Nr. 36. Duet tenor – bas

Iar Domnu-n cer de-a pururi

Să fie tot cu (mine) tine.

Să-mi (să-ți) șteargă tot trecutul.

Să fie-n veci slăvit!

Introducere – Orgă

Nr. 37. Cor mixt

– Corul credincioșilor –

O, Doamne, o, Doamne, binecuvintează tot poporul Tău!

O, Doamne, o, Doamne, fă să lumineze fața Ta spre noi!

Duet

Ne-ajută, Doamne, ne-ajută, Doamne, să trăim nedespărțiți

de Tine.

Pe-a Ta pășune, pe-a Ta pășune, noi să fim, noi să fim,
Pe muntele Tău cel sfânt.

Trio

O, ce mare fericire va fi sus în glorie,
Certuri și dureri nu sînt, acolo în raiul sfînt.
Paradisul cel frumos, unde-i țara lui Hristos,
Călătorul obosit va fi-n veci prea fericit.

Tutti

Ce fericire, ce fericire, va fi mai sus în cerul înstelat.
Ce bucurie, ce bucurie, va fi sus, va fi sus,
În Edenul minunat, minunat!

Introducere – Orgă

Nr. 38. Solo tenor

Mărit să fii de-a pururi,

O, scumpul meu ISUS,

Căci am gustat eu pacea

Și sînt prea fericit!

Interludiu – Orgă

Nr. 39. Solo tenor

– Rugăciune –

Doamne ISUS, al Tău voi fi,

Atît cît voi trăi.

Iar soarta mea e-n mîna Ta,

Tu ești stăpîn pe ea

Introducere – Orgă

Nr. 40. Solo sopran

Iar lumea-ntreagă

Să se-ntoarcă

Toți, la Creatorul,

Cu umilință și căință

Spre Mîntuitorul.

Nr. 41. Cor mixt

SĂ NE-NCHINĂM, AI LUI SĂ FIM
ATÂT CÂT MAI TRĂIM
IAR SOARTA SĂ-I ÎNCREDINȚĂM
ÎN VECI SĂ-L LĂUDĂM

Nr. 42 – Cor dublu mixt

– Cor final –

SLAVA DOMNULUI, ALILUIA!

ALILUIA! ALILUIA!

SLAVA DOMNULUI, ALILUIA!

ALILUIA!

F I N E

ORATORIU – BUCUREȘTI – 1971. VIII. 27