Karl Johann Scharschmidt primul pionier al baptiștilor din România

 

PREFAȚĂ

Lucrarea de față își propune să readucă în atenția cititorilor personalitatea lui Karl Johann Scharschmidt (1820–?), unul dintre pionierii mișcării baptiste din spațiul românesc și întemeietorul primei comunități baptiste germane din București. Deși numele său apare în numeroase lucrări consacrate istoriei baptiștilor europeni, până în prezent nu a existat, în limba română, o cercetare dedicată în întregime vieții și activității sale.

Importanța lui Karl Johann Scharschmidt nu constă doar în faptul că a fost primul misionar baptist stabilit la București, ci și în contribuția sa la organizarea unei comunități care avea să devină punctul de plecare al dezvoltării lucrării baptiste în România. Prin credință, perseverență și spirit misionar, el a pus bazele unei lucrări care avea să influențeze generațiile următoare.

Prezenta monografie se bazează pe cercetarea comparativă a principalelor izvoare istorice disponibile, între care se remarcă lucrările lui Friedrich Georg Teutsch, 2003,  Joseph Lehmann, 1896 și G. Alexander Kish, 2012, precum și documentele și rapoartele păstrate în literatura baptistă germană. Informațiile au fost analizate critic, comparate și integrate într-o prezentare unitară, urmărindu-se fidelitatea față de izvoarele istorice și evitarea afirmațiilor care nu pot fi susținute documentar.

Autorul este conștient că cercetarea asupra vieții lui Karl Johann Scharschmidt nu este încheiată. Descoperirea unor noi documente de arhivă sau a corespondenței sale poate aduce, în viitor, completări importante. Din acest motiv, prezenta lucrare trebuie privită atât ca o sinteză a cunoștințelor existente, cât și ca o invitație la continuarea cercetărilor privind începuturile mișcării baptiste din România.

Dacă această monografie va contribui la o mai bună cunoaștere a unuia dintre pionierii credinței baptiste și va încuraja noi cercetări istorice, scopul ei va fi fost atins.

CUVÂNT ÎNAINTE

Istoria Bisericii este alcătuită din viețile oamenilor pe care Dumnezeu i-a chemat să-I slujească în generația lor. Unii au rămas cunoscuți prin scrierile lor, alții prin bisericile pe care le-au întemeiat, iar alții prin credincioșia cu care au împlinit lucrarea încredințată lor. Printre aceștia se numără și Karl Johann Scharschmidt, un om al credinței care, în anul 1856, a sosit la București cu dorința de a vesti Evanghelia comunității germane din capitala Țării Românești.

La mai bine de un secol și jumătate de la acele începuturi, numele lui este prea puțin cunoscut chiar și în mediile baptiste. Totuși, documentele istorice arată că el a avut un rol esențial în formarea primei comunități baptiste din București și în dezvoltarea ulterioară a lucrării baptiste din România.

Această lucrare s-a născut din dorința de a aduna într-un singur volum informațiile risipite în diferite cărți și documente, oferind cititorului o imagine cât mai completă asupra vieții și activității lui Karl Johann Scharschmidt. În redactarea ei au fost folosite atât izvoare istorice clasice, cât și cercetări academice recente, comparate și analizate critic.

Nădăjduiesc ca această monografie să reprezinte nu doar o contribuție la istoria baptiștilor din România, ci și un omagiu adus unui slujitor credincios care a pus mai presus de orice răspândirea Evangheliei și a Cuvântului lui Dumnezeu.

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința.” (Evrei 13:7)

 

 

Capitolul I

Karl Johann Scharschmidt – formarea unui pionier baptist (1820–1856)

Karl Johann Scharschmidt s-a născut în anul 1820, la Ofen (Buda), oraș care astăzi face parte din Budapesta. A învățat meseria de tâmplar, iar în perioada uceniciei a călătorit prin diferite regiuni ale Europei Centrale. În timpul acestei călătorii a ajuns la Hamburg, unde viața sa avea să cunoască o schimbare hotărâtoare.¹

La Hamburg l-a întâlnit pe Johann Gerhard Oncken, întemeietorul mișcării baptiste germane. Sub influența predicării acestuia, Scharschmidt a ajuns la credința personală în Hristos și a fost botezat de Oncken în anul 1845.²

Convertirea nu a reprezentat sfârșitul formării sale, ci începutul unei perioade intense de pregătire. Oncken a reunit în jurul său mai mulți tineri proveniți din diferite țări europene, pe care i-a instruit pentru lucrarea misionară. Între aceștia se aflau Johann Rottmayer, Anton Hornung, Josef Marschall, Johann Woyka și Karl Johann Scharschmidt. Pregătirea lor nu avea caracterul unui seminar teologic în sensul modern al cuvântului, ci al unei ucenicii practice, desfășurate timp de aproape doi ani în cadrul bisericii din Hamburg.³

În primăvara anului 1846, Oncken i-a trimis pe Scharschmidt și Johann Rottmayer la Pest, iar pe Johann Woyka și Johann Lorders la Pécs, pentru a începe lucrarea misionară în Regatul Ungariei. Această misiune reprezintă prima însărcinare oficială cunoscută primită de Karl Johann Scharschmidt și marchează începutul activității sale publice în cadrul mișcării baptiste europene.⁴

În anii următori, activitatea desfășurată la Pest s-a confruntat cu dificultăți serioase. Revoluția din 1848 și perioada represiunii care i-a urmat au afectat profund dezvoltarea comunității baptiste. Cu toate acestea, Scharschmidt și Johann Rottmayer au rămas în oraș și au continuat să întrețină viața spirituală a grupului de credincioși, desfășurând lucrarea cu multă prudență într-un climat ostil.⁵

În această perioadă s-a format caracterul misionar al lui Scharschmidt. Perseverența manifestată în timpul persecuțiilor, experiența câștigată în organizarea grupurilor de credincioși și apropierea de Johann Gerhard Oncken l-au pregătit pentru misiunea pe care avea să o înceapă câțiva ani mai târziu la București.

---

Note de subsol

¹ Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, Anexa A.6.a, biografia lui Karl Johann Scharschmidt.

² Ibidem; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolul referitor la convertirea și botezul primilor misionari baptiști.

³ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolul privind pregătirea misionară realizată de J. G. Oncken înainte de trimiterea lucrătorilor în Ungaria.

⁴ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolul despre începuturile misiunii în Ungaria; Joseph Lehmann, Geschichte der deutschen Baptisten, capitolul referitor la anii 1846–1848 (în măsura în care confirmă aceeași cronologie).

⁵ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), analiza activității lui Scharschmidt și Rottmayer în perioada de după Revoluția din 1848.

 

Capitolul II

Venirea lui Karl Johann Scharschmidt la București și începuturile lucrării baptiste (1856–1859)

Perioada petrecută de Karl Johann Scharschmidt în Ungaria l-a pregătit pentru o nouă etapă a lucrării sale misionare. După aproape un deceniu de activitate la Pest, în contextul dificultăților politice și religioase din Imperiul Habsburgic, atenția conducerii misiunii baptiste s-a îndreptat spre Principatele Române, unde climatul religios oferea posibilități mai favorabile pentru răspândirea Evangheliei.¹

La 30 aprilie 1856, Karl Johann Scharschmidt și soția sa, Auguste Villwock, au părăsit Buda și s-au stabilit la București. Alegerea capitalei Țării Românești nu a fost întâmplătoare. În acea perioadă, orașul găzduia o comunitate germană numeroasă, alcătuită din meseriași, comercianți, funcționari, medici și industriași veniți din diferite regiuni ale Europei Centrale. Această colonie reprezenta un câmp misionar aproape neatins de mărturia baptistă.²

Ajuns la București, Scharschmidt și-a deschis un atelier de tâmplărie, continuându-și profesia învățată în tinerețe. Atelierul nu a reprezentat doar sursa de întreținere a familiei, ci și locul în care au început primele întâlniri religioase ale baptiștilor germani din capitală. Potrivit documentelor, primele adunări s-au desfășurat chiar în acest atelier, unde erau invitați prieteni, colaboratori și alți membri ai comunității germane interesați de studiul Scripturii.³

Printre colaboratorii apropiați ai lui Scharschmidt se afla și Johann Heinrich Friedrich Schultze, care lucra în atelierul său și împărtășea aceeași credință baptistă. În jurul acestui nucleu restrâns s-a format treptat primul grup baptist din București.⁴

Activitatea desfășurată de Scharschmidt în acești primi ani s-a caracterizat prin discreție și perseverență. El nu urmărea întemeierea unei instituții religioase în sens administrativ, ci formarea unei comunități de credincioși întemeiate pe studiul Bibliei, convertirea personală și botezul mărturisitorilor credinței.

Un element definitoriu al lucrării sale a fost convingerea că fiecare credincios are responsabilitatea de a mărturisi Evanghelia. Deviza care caracteriza familia Scharschmidt era:

„Jeder Baptist ein Missionar.”
(„Fiecare baptist este un misionar.”)⁵

Această convingere explică activitatea intensă desfășurată în rândul coloniei germane și eforturile permanente pentru răspândirea literaturii creștine.

În primii trei ani petrecuți la București, Scharschmidt a reușit să formeze un grup stabil de credincioși. Deși nu era pastor hirotonit, el conducea întâlnirile, organiza studiile biblice și întreținea o legătură permanentă cu Johann Gerhard Oncken și cu conducerea Misiunii Baptiste din Hamburg.

În anul 1859, considerând că lucrarea ajunsese într-un punct în care era necesară organizarea unei biserici, Scharschmidt i-a adresat lui Oncken o scrisoare în care descria situația comunității din București. Această scrisoare reprezintă unul dintre cele mai importante documente privind începuturile baptiștilor din România și marchează sfârșitul primei etape a activității sale în capitala Țării Românești.⁶

---

Note de subsol

¹ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolele privind activitatea lui Karl Johann Scharschmidt după perioada petrecută la Pest și contextul extinderii misiunii baptiste spre Principatele Române.

² Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, Anexa A.6.a, biografia lui Karl Johann Scharschmidt; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893).

³ Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, biografia lui Karl Johann Scharschmidt, unde se arată că primele adunări baptiste s-au ținut în atelierul său de tâmplărie.

⁴ Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la Johann Heinrich Friedrich Schultze și începuturile grupului baptist din București.

⁵ Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, deviza familiei Scharschmidt: „Jeder Baptist ein Missionar.”

⁶ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893); Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la scrisoarea lui Karl Johann Scharschmidt către Johann Gerhard Oncken din anul 1859.

 

Capitolul III

Scrisoarea din anul 1859 – documentul fundamental al începuturilor lucrării baptiste din București

Dintre toate documentele păstrate despre Karl Johann Scharschmidt, scrisoarea adresată lui Johann Gerhard Oncken în anul 1859 ocupă un loc aparte. Ea reprezintă primul raport amplu cunoscut despre activitatea baptistă desfășurată la București și constituie unul dintre cele mai importante izvoare pentru istoria începuturilor baptiștilor din România.¹

După aproape trei ani de muncă neîntreruptă în mijlocul coloniei germane din București, Scharschmidt putea prezenta o imagine clară asupra stadiului lucrării. Din conținutul scrisorii reiese că grupul de credincioși se consolidase, iar activitatea de evanghelizare depășise faza întâlnirilor restrânse din atelierul său de tâmplărie.

Una dintre cele mai importante afirmații ale scrisorii este următoarea:

**„Aici există deplină libertate religioasă.”**²

Această observație are o semnificație istorică deosebită. În timp ce în multe regiuni ale Imperiului Habsburgic baptiștii întâmpinau opoziție din partea autorităților, în București Scharschmidt constata existența unui climat care permitea desfășurarea activităților religioase cu mai puține restricții.

Profitând de această libertate, Scharschmidt a inițiat una dintre cele mai importante lucrări misionare ale comunității.

El scrie:

**„Am înființat o societate pentru răspândirea de tractate.”**³

Această afirmație demonstrează că lucrarea baptistă din București nu se limita la întâlnirile religioase. Ea urmărea răspândirea sistematică a literaturii creștine în rândul populației germane.

Potrivit raportului trimis la Hamburg, opt familii participau deja la această activitate, iar până în acel moment fuseseră tipărite și distribuite aproximativ 3.000 de tractate.⁴

Pentru mijlocul secolului al XIX-lea, aceasta reprezenta o activitate misionară remarcabilă și dovedea capacitatea organizatorică a lui Scharschmidt.

Un alt pasaj al scrisorii evidențiază dimensiunea câmpului misionar:

**„În București trăiesc aproximativ douăzeci de mii de germani și nu este nimeni care să-i conducă la Hristos.”**⁵

Această propoziție exprimă cel mai bine povara spirituală pe care Scharschmidt o purta pentru comunitatea germană din capitala Țării Românești.

Ea explică și motivul pentru care, în aceeași scrisoare, solicită sprijinul Misiunii Baptiste din Hamburg.

Scharschmidt era conștient că nu fusese hirotonit ca pastor și considera că organizarea unei biserici trebuia făcută în conformitate cu principiile baptiste. Din acest motiv, el îi cere lui Johann Gerhard Oncken să trimită un lucrător consacrat care să organizeze oficial comunitatea și să administreze actele de cult potrivit rânduielii bisericești.⁶

Răspunsul lui Oncken demonstrează încrederea deosebită pe care o avea în colaboratorul său. Până la sosirea unui misionar hirotonit, Oncken i-a acordat lui Karl Johann Scharschmidt permisiunea de a administra botezul și Cina Domnului, astfel încât lucrarea din București să poată continua fără întrerupere.⁷

Această decizie este una dintre cele mai importante dovezi privind autoritatea spirituală de care Scharschmidt se bucura în cadrul mișcării baptiste europene.

În același timp, scrisoarea din 1859 marchează trecerea lucrării baptiste din București într-o nouă etapă. Ea nu mai era doar inițiativa unui singur misionar, ci devenise o comunitate suficient de matură pentru a solicita organizarea oficială a unei biserici.

Din această perspectivă, documentul din 1859 reprezintă actul care pregătește sosirea lui August Alexander Liebig în anul 1863 și constituirea oficială a comunității baptiste germane din București în anul 1864.

---

Note de subsol

¹ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, pasajul referitor la scrisoarea lui Karl Johann Scharschmidt din anul 1859; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolul dedicat lucrării din București.

² Ibidem. Afirmația privind existența libertății religioase la București este redată în raportul trimis lui Johann Gerhard Oncken.

³ Ibidem. Referirea la înființarea societății pentru răspândirea de tractate.

⁴ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), unde este menționat numărul aproximativ de 3.000 de tractate și participarea celor opt familii la această lucrare.

⁵ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893). Ambele lucrări reproduc raportul privind existența celor aproximativ 20.000 de germani în București.

⁶ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), explicația privind solicitarea trimiterii unui lucrător hirotonit la București.

⁷ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la răspunsul lui Johann Gerhard Oncken și la autorizarea temporară acordată lui Scharschmidt pentru administrarea botezului și a Cinei Domnului.

 

Capitolul IV

Organizarea primei comunități baptiste germane din București (1863–1864)

După raportul trimis lui Johann Gerhard Oncken în anul 1859, lucrarea baptistă din București a intrat într-o nouă etapă. În cei trei ani de la sosirea sa în capitala Țării Românești, Karl Johann Scharschmidt reușise să formeze un nucleu stabil de credincioși, să organizeze întâlniri regulate, să dezvolte activitatea de evanghelizare prin literatură și să demonstreze că exista posibilitatea întemeierii unei biserici baptiste permanente.¹

Scrisoarea adresată lui Oncken nu reprezenta doar un raport asupra situației existente, ci și o cerere oficială de sprijin. Scharschmidt considera că grupul de credincioși ajunsese la maturitatea necesară pentru organizarea unei comunități locale, însă, din respect pentru rânduiala bisericească baptistă, solicita trimiterea unui lucrător hirotonit care să conducă această etapă a dezvoltării lucrării.²

Johann Gerhard Oncken a înțeles importanța cererii venite din București. În urma consultărilor cu colaboratorii săi, a hotărât să trimită în capitala României pe August Alexander Liebig, unul dintre lucrătorii formați în cadrul Misiunii Baptiste din Hamburg. Sosirea lui Liebig, în anul 1863, marchează începutul organizării oficiale a comunității baptiste germane.³

Deși Liebig a fost trimis ca misionar al Misiunii Baptiste, documentele arată că el nu a început o lucrare nouă. La sosirea sa a găsit deja un grup de credincioși format prin activitatea desfășurată de Karl Johann Scharschmidt începând din anul 1856. Din acest motiv, rolul lui Liebig trebuie înțeles ca unul de consolidare și organizare a unei lucrări deja existente, nu de întemeiere de la zero.⁴

În anul următor, la 1 mai 1864, la București a sosit și Karl Friedrich Weigel, un alt colaborator apropiat al mișcării baptiste germane. Împreună cu Scharschmidt și Liebig, el avea să participe la dezvoltarea comunității și la întărirea vieții spirituale a acesteia.⁵

În cursul anului 1864, comunitatea baptistă germană din București a fost organizată oficial. Documentele păstrează numele membrilor fondatori, între care se aflau Karl Johann Scharschmidt și soția sa, Auguste Villwock Scharschmidt, alături de Johann Heinrich Friedrich Schultze, Heinrich Adolph August Koch, Johanna Koch, Elisabeth Peacock Clarke, August Alexander Liebig, Karl Friedrich Weigel, Henriette Schulz, Johannes Kropp și Christian Rüb.⁶

Această listă are o valoare istorică deosebită, deoarece reprezintă primul registru cunoscut al membrilor comunității baptiste din București și constituie unul dintre cele mai importante documente privind începuturile baptiștilor din România.

Organizarea oficială a bisericii nu a însemnat înlocuirea lui Karl Johann Scharschmidt din conducerea lucrării. Dimpotrivă, documentele demonstrează că el a continuat să fie unul dintre principalii colaboratori ai lui Liebig și Weigel și să exercite o influență importantă asupra dezvoltării comunității. Experiența acumulată în anii petrecuți la Pest și în primii ani ai lucrării din București l-a făcut unul dintre cei mai respectați lideri ai comunității baptiste germane.⁷

Privită în ansamblu, perioada 1863–1864 reprezintă momentul de trecere de la faza misionară la faza instituțională a lucrării baptiste din București. Dacă începuturile au fost marcate de inițiativa, credința și perseverența lui Karl Johann Scharschmidt, organizarea oficială a comunității a fost realizată prin colaborarea dintre Scharschmidt, August Liebig și Karl Friedrich Weigel, sub îndrumarea lui Johann Gerhard Oncken și a Misiunii Baptiste din Hamburg.

---

Note de subsol

¹ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, capitolul privind începuturile comunității baptiste din București; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), secțiunea referitoare la lucrarea desfășurată de Karl Johann Scharschmidt înainte de sosirea lui August Liebig.

² G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), explicația privind solicitarea adresată lui Johann Gerhard Oncken pentru trimiterea unui lucrător hirotonit.

³ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), referitor la trimiterea lui August Alexander Liebig la București în anul 1863.

⁴ Această concluzie rezultă din compararea informațiilor oferite de Teutsch și Kish. Ambele lucrări arată că activitatea lui Karl Johann Scharschmidt începuse în 1856, iar August Liebig a fost trimis ulterior pentru organizarea oficială a comunității.

⁵ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la sosirea lui Karl Friedrich Weigel la București la 1 mai 1864.

⁶ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, lista membrilor fondatori ai comunității baptiste germane din București.

⁷ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, precum și documentele privind conducerea ulterioară a comunității.

 

Capitolul V

Karl Johann Scharschmidt și consolidarea comunității baptiste din București (1864–1866)

Organizarea oficială a comunității baptiste germane din București în anul 1864 nu a reprezentat sfârșitul activității lui Karl Johann Scharschmidt, ci începutul unei noi etape. Dacă în perioada 1856–1863 rolul său principal fusese acela de pionier și organizator al primului nucleu de credincioși, după constituirea oficială a bisericii el a devenit unul dintre colaboratorii principali ai misionarilor trimiși de Misiunea Baptistă din Hamburg.¹

Experiența acumulată de Scharschmidt în anii petrecuți la Hamburg și Pest, precum și activitatea desfășurată în București înainte de sosirea lui August Liebig, îi confereau o autoritate morală deosebită în cadrul comunității. Documentele nu îl prezintă ca pe un simplu membru al bisericii, ci ca pe unul dintre conducătorii recunoscuți ai acesteia.²

În această perioadă, comunitatea baptistă și-a extins activitatea pe mai multe direcții. Pe lângă serviciile divine regulate, au fost organizate întâlniri de rugăciune, studii biblice și activități destinate tinerilor. În anul 1864 este menționată înființarea unei asociații a tinerilor, fapt care dovedește preocuparea bisericii pentru formarea spirituală a noii generații.³

Un loc important l-a ocupat răspândirea literaturii creștine. Activitatea începută de Scharschmidt înainte de anul 1859 a fost dezvoltată după organizarea oficială a comunității. Tractatele și broșurile religioase erau distribuite atât în rândul populației germane, cât și, treptat, printre românii interesați de Evanghelie.⁴

Documentele consemnează că, în această perioadă, comunitatea baptistă din București a început să privească dincolo de limitele coloniei germane. La propunerea lui August Liebig s-a hotărât procurarea și distribuirea de literatură creștină în limba română, una dintre primele inițiative misionare baptiste adresate populației românești.⁵

Un alt moment important îl constituie organizarea primei mese a dragostei (Liebesmahl), desfășurată în timpul sărbătorilor de Crăciun din anul 1864. Această întâlnire a întărit legăturile frățești dintre membrii comunității și a evidențiat caracterul familial al vieții bisericești.⁶

În anul 1865, autoritățile municipale din București au recunoscut comunității baptiste dreptul de a ține propriile registre de stare civilă. Această recunoaștere oficială reprezintă un pas important în consolidarea statutului comunității și demonstrează că baptiștii germani deveniseră o prezență respectată în viața religioasă a capitalei.⁷

În aceeași perioadă funcționa deja și școala duminicală, destinată instruirii biblice a copiilor. Procesele-verbale ale comunității arată că această lucrare era organizată cu seriozitate și că exista chiar un învățător desemnat pentru această responsabilitate.⁸

Toate aceste activități demonstrează că biserica baptistă din București trecuse de faza începuturilor. În numai câțiva ani, comunitatea organizată în jurul lui Karl Johann Scharschmidt devenise o biserică stabilă, cu programe regulate de închinare, educație religioasă și evanghelizare.

Deși documentele evidențiază contribuția misionarilor trimiși din Hamburg, ele confirmă în același timp că întreaga dezvoltare a comunității s-a sprijinit pe temelia pusă de Karl Johann Scharschmidt începând din anul 1856. Din acest motiv, rolul său trebuie înțeles nu doar ca acela al unui pionier, ci și al unui constructor care a contribuit decisiv la consolidarea primei comunități baptiste din București.

---

Note de subsol

¹ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, capitolele referitoare la organizarea comunității baptiste din București și activitatea desfășurată după anul 1864.

² Ibidem; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), analiza rolului lui Karl Johann Scharschmidt în dezvoltarea lucrării baptiste din București.

³ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, procesul-verbal privind înființarea asociației tinerilor în anul 1864.

⁴ Ibidem, informațiile privind distribuirea de tractate și dezvoltarea lucrării de colportaj.

⁵ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la hotărârea de a distribui literatură creștină în limba română.

⁶ Ibidem, procesul-verbal privind organizarea primei mese a dragostei în anul 1864.

⁷ Ibidem, documentele referitoare la recunoașterea oficială a comunității baptiste și la registrele de stare civilă.

⁸ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, mențiunile privind școala duminicală și activitatea ei în anul 1865.

 

Capitolul VI

Karl Johann Scharschmidt – conducător al comunității baptiste și lucrător al Societății Biblice (1866–1880)

Anul 1866 marchează începutul unei noi etape în viața și lucrarea lui Karl Johann Scharschmidt. După aproximativ un deceniu petrecut la București, documentele arată că el și soția sa, Auguste Villwock Scharschmidt, s-au mutat la Iași, unde Scharschmidt a început activitatea de colportor al British and Foreign Bible Society.¹

Această schimbare nu trebuie interpretată ca o retragere din lucrarea baptistă. Dimpotrivă, activitatea de colportor îi oferea posibilitatea de a răspândi Scriptura într-un teritoriu mult mai larg decât cel al unei singure comunități locale. În secolul al XIX-lea, Societatea Biblică Britanică desfășura o amplă lucrare de distribuire a Bibliei în Europa de Est, iar colportorii săi străbăteau orașe și sate, punând Sfânta Scriptură în mâinile oamenilor.

Rapoartele societății biblice îl menționează pe Karl Johann Scharschmidt printre cei mai activi colportori din Principatele Române. În anii 1867 și 1868, activitatea sa este apreciată pentru numărul mare de Biblii și Noul Testament distribuite, precum și pentru seriozitatea cu care își îndeplinea misiunea.²

Mutarea la Iași nu a însemnat ruperea legăturilor cu comunitatea baptistă din București. Documentele arată că Scharschmidt a rămas în contact cu frații din capitală și a continuat să fie considerat unul dintre pionierii lucrării baptiste din România. Experiența sa misionară și relațiile pe care le avea cu Johann Gerhard Oncken și cu Misiunea Baptistă din Hamburg îl recomandau în continuare ca unul dintre cei mai respectați lucrători ai generației sale.³

În aceeași perioadă, comunitatea baptistă din București și-a continuat dezvoltarea sub conducerea lui August Liebig, Karl Friedrich Weigel și Daniel Schwegler. Scharschmidt urmărea cu interes această evoluție, conștient că lucrarea pe care o începuse în anul 1856 ajunsese să aibă o structură stabilă și o influență tot mai mare asupra dezvoltării baptiștilor din spațiul românesc.⁴

Activitatea desfășurată ca distribuitor al Scripturii completează în mod firesc profilul lui Karl Johann Scharschmidt. Dacă în prima parte a vieții sale s-a remarcat prin întemeierea unei comunități baptiste, în anii următori el s-a dedicat răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu într-o regiune mult mai întinsă. Cele două dimensiuni ale lucrării sale – întemeierea bisericii și răspândirea Bibliei – nu se exclud, ci se completează reciproc.

În lumina documentelor existente, Karl Johann Scharschmidt apare ca unul dintre acei pionieri ai secolului al XIX-lea care au înțeles că dezvoltarea Bisericii este strâns legată de răspândirea Sfintelor Scripturi. Întreaga sa activitate demonstrează consecvență, spirit misionar și fidelitate față de principiile pe care le învățase de la Johann Gerhard Oncken.

---

Note de subsol

¹ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians. A History of the Baptists in the Kingdom of Hungary from 1846 to 1893, capitolul referitor la mutarea lui Karl Johann Scharschmidt la Iași și la activitatea sa în cadrul British and Foreign Bible Society.

² Ibidem. Autorul citează rapoartele Societății Biblice Britanice pentru anii 1867–1868, în care Karl Johann Scharschmidt este menționat printre colportorii activi din România.

³ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians, referitor la rolul lui Scharschmidt în dezvoltarea lucrării baptiste și la relațiile sale cu conducerea misiunii baptiste.

⁴ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, capitolele privind dezvoltarea comunității baptiste din București în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

 

 

Capitolul VII

Ultimii ani ai lui Karl Johann Scharschmidt și moștenirea lucrării sale

Documentele disponibile după anul 1868 sunt mai puține, însă ele arată că Karl Johann Scharschmidt a continuat să fie implicat în răspândirea Sfintelor Scripturi prin activitatea sa în cadrul British and Foreign Bible Society. Experiența dobândită la Hamburg, Pest și București l-a recomandat drept unul dintre pionierii mișcării baptiste din spațiul românesc. Chiar dacă izvoarele nu permit reconstituirea completă a ultimilor săi ani, influența sa asupra formării primei comunități baptiste germane din București este evidentă.

Lucrarea începută în atelierul său de tâmplărie a continuat să se dezvolte prin August Liebig, Karl Friedrich Weigel și ceilalți colaboratori. Astfel, contribuția lui Scharschmidt nu constă doar în activitatea sa personală, ci și în faptul că a pus bazele unei comunități care a influențat dezvoltarea ulterioară a baptiștilor din România.

Note de subsol

¹ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), referirile la activitatea lui Karl Johann Scharschmidt în cadrul British and Foreign Bible Society.

² Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, capitolele privind dezvoltarea comunității baptiste din București.

Capitolul VIII

Evaluare istorică

Analiza comparată a lucrărilor lui Friedrich Georg Teutsch, G. Alexander Kish și Joseph Lehmann conduce la concluzia că Karl Johann Scharschmidt trebuie considerat unul dintre întemeietorii lucrării baptiste din București. El a pregătit terenul pentru organizarea oficială a comunității baptiste germane și a rămas un model de credincioșie, perseverență și spirit misionar. Cercetările viitoare, în special identificarea scrisorii originale către Johann Gerhard Oncken și a altor documente de arhivă, vor permite completarea unor aspecte biografice încă neelucidate.

Ilie Mârza - Când întorci și celălalt obraz - Biografie

 

Fratele colaborator, pastor la Buteni, județul Arad, mi-a făcut o vizită cu familia lui, auzind că am fost internat prin spital și a vrut să mă vadă și să vorbim. Nu a venit cu mâna goală, ci mi-a adus o carte de mare valoare, care se numește:

„Ilie Mârza - Când întorci și celălalt obraz – Biografie”

Este biografia fratelui Ilie Mârza de la Deva, despre care am scris AICI. Lecturarea ei te fascinează, treci ușor prin ea, dar vei rămâne îmbogățit din punct de vedere spiritual. Cartea este tipărită la: Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2021 și are 265 de pagini. Pe lăngă lecturare te vei bucura să vezi și poze și documente legate de viața fratelui Ilie Mârza.

Cartea se poate găsi la „Biserica Creștină Baptistă ”Sfânta Treime” Deva”.

Mai jos redau Cuvântul înainte și prefața.

Cuvânt înainte

În peste șaizeci de ani trăiți printre oameni, am întâlnit doar câțiva dintre ei, a căror amintire mă umple de bucurie și care mă determină să le urmez credința și umblarea în lume. Unul dintre aceștia este unchiul Ilie.

Unchiul Ilie a fost omul care niciodată nu m-a neglijat când am venit la el și, întotdeauna mi-a dat impresia că nu are nimic altceva de făcut decât să stea de vorbă cu mine. Nu se grăbea niciodată. Nu vorbea dur.

Am petrecut ore îndelungate ascultând întâmplările din viața lui și luam notițe. Abia puteam să scriu ce îmi povestea.

Vorbele lui aveau parcă o greutate asemănătoare cu Biblia. De fapt, de mic copil mi s-a părut că omul acesta este decupat din Biblie și trăiește printre noi. De când îl știu, era bătrân și blând.

Acesta este unchiul Ilie, care știa să vorbească și cu un copil mic și cu cei din guvernul României.

El este omul pe care vi-l prezintă această carte.

Fie ca Domnul Dumnezeu să ne dea la toți harul de a-l întâlni în slavă, când vom sfârși și noi călătoria pe pământ.

Misionar, Timotei Mârza, Ohio, SUA, 2021
(nepot al lui Petru Mârza, fratele lui Ilie Mârza)

 

Prefață

„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă
la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința.
Evrei 13:7”

O biografie are o valoare motivatoare inestimabilă. Exemplul unei vieți trăite cu folos pentru veșnicie, ce nu s-a lăsat doborâtă de vicisitudinile vieții pământești, va oferi întotdeauna imboldul înaintării pentru sufletele care sunt încă în maratonul credinței, arătându-le posibilitatea biruinței.

Biografia de față, care îl prezintă pe slujitorul neobosit pe ogorul Evangheliei, Ilie Mârza, oferă unul dintre cele mai speciale exemple ale unui om care din tinerețe a ales să slujească Domnului, având în suflet nădejdea slavei. Prin lecturarea ei, cititorul va fi îndemnat la aducerea aminte a unuia din mai marii care au trăit înainte de noi și care a lucrat cu pasiune neîntreruptă pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. Detaliile presărate de-a lungul cărții ce prezintă convertirea, slujirea prin multe încercări, dar și perseverența în credincioșie, vor lăsa să se întrevadă un destin providențial în felul în care el s-a derulat.

Prin prezentarea completă a vieții, dar cu mult mai important a felului în care a finalizat bine alergarea, suntem îndemnați să-L vedem pe Dumnezeu, care și-a purtat credincios slujitorul și să nădăjduim că, în urma unei trăiri serioase a vieții de credință, vom fi și noi purtați și vom încheia cu bine alergarea noastră. Văzând viața, înțelegând credincioșia, preseverența și sfârșitul felului lui de viețuire, rămâne pentru noi chemarea de a urma o astfel de credință.

Exemplul slujitorului Ilie Mârza, înaintașul nostru ne-a fost așezat înainte spre neuitare, spre motivare, dar și spre urmare. Fie să folosească oricărui cititor spre încurajare la trăirea unei vieți de credință biruitoare cu Domnul, spre slava Lui.

Daniel Cocariu – păstor,
Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime,” Deva, 2021

Isus singurul Nume în care trebuie să ne plecăm genunchiul înaintea lui Dumnezeu Filipeni 2: 1 – 13 ( 10 )

 

Dumnezeu, prin Cuvântul Său, ne învață să respectăm și să fim ascultători Lui prin ceea ce  ne-a poruncit. Aceasta înseamnă că facem lucrarea spre slava lui Dumnezeu și nu a unui om. De cealaltă parte, clasa ecleziastică în istoria sa, a mai adăugat unele lucruri care nu au nicio valoare în planul de mântuire al lui Dumnezeu, pentru că ele sunt porunci omenești, iar planul lui Dumnezeu de mântuire este realizat de Dumnezeu prin Domnul Isus.

Marcu 7:7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’

 Învățătura lui Dumnezeu și învățătura umană nu au aceleași valori morale și duhovnicești, care să dea mântuire.

 În acest mesaj al lui Pavel, nu se lasă nicio portiță, că ar trebui să ne plecăm genunchii ca rugăciune în fața altui nume, deoarece Domnul Isus este singura ființă în numele căruia trebuie să se plece orice ființă din cer, de pe pământ și de sub pământ. Dumnezeu a decis acest lucru. Aceasta înseamnă  că toată lumea Îl va respecta pe Dumnezeu, plecându-și genunchiul în Numele Domnului Isus.

I-Pentru că Dumnezeu a hotărât, așa ca să fie un singur nume pentru închinare înaintea Lui.

Fiul Său a fost ascultător până la moarte, Dumnezeu l-a ridicat la această mare cinste.

Ascultarea Lui s-a dovedit prin faptul că:

V. 6. Domnul Isus avea chipul lui Dumnezeu – Era Dumnezeu – Ioan 1: 1.

6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

V. 7. 1. A renunțat la slava lui de Dumnezeu, la drepturile Sale eterne, s-a dezbrăcat de gloria pe care o avea.

          2. A acceptat să parcurgă întreg procesul uman, să se nască din femeie, să fie copil, tânăr, matur, cu tot ce implică neamul omenesc – supărare, bucurie, ură sau apreciere din partea noastră și a semenilor săi.
7 Ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se  asemenea oamenilor.

V. 8. 1. S-a smerit cu o smerenie fără egal în neamul omenesc.

         2. A fost ascultător cu o ascultare desăvârșită. Nu a comentat – nu a găsit justificări etc.
8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Dumnezeu l-a ridicat la o înălțime unică în acest Univers și nimeni nu-i poate lua acest drept.

V. 9 și 11 - A dobândit un titlu de mare demnitate, care nu poate fi atribuit nimănui.

Dumnezeu l-a ridicat așa de sus pe Fiul Său, ca nici un nume să se poată pune alături de El.

II-Pentru că Domnul Isus așa ne-a învățat.

Noi ținem la învățătura Domnului Isus, pentru că El vorbește în Numele Tatălui pe care îl respectă. Nu a vorbit de la El, ci ce i-a spus Tatăl.

Ioan 8:28 Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
Ioan 8:38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

Iată de câte ori repetă Domnul Isus: „în Numele Meu”.

1-Ioan 14:13 şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
2-Ioan 14:14  Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
3-Ioan 15:16  Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
4-Ioan 16:23  În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat , adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
5-Ioan 16:24  Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca* bucuria voastră să fie deplină.
6-Ioan 16:26 În ziua aceea* , veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

III- Pentru că este singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu.

1 Timotei 2:5-6 Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos,
6. care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,

Dacă este singur, înseamnă că așa a considerat Dumnezeu și nu mai trebuie numiți alți mijlocitori.

Dacă Dumnezeu a dat un singur mijlocitor, înseamnă că acesta este suficient în planul Lui.

Este suficient deoarece Domnul Isus singur a murit și a deschis intrarea la Dumnezeu Tatăl.

Dacă vrei să fii ascultat de Dumnezeu și să ai asigurată mântuirea, ascultă ce spune Dumnezeu și Fiul Său.

Dau ma jos același text din: „Versiunea Biblia Romano-Catolică (2020)” este interesant.

Imn cristologic - Filipeni 2:5-11, VBRC20 Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus.
6. El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu,
7. ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om.
8. S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce.
9. Pentru aceasta, și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
10. pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt,
11. și orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

 

Lansare de carte la Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Zalău

 

Duminică, 21 iunie, la Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Zalău a avut loc prezentarea a două volume dedicate istoriei comunității baptiste din municipiu și din județul Sălaj, un eveniment care a reunit membri ai bisericii și iubitori ai istoriei locale.

Cu această ocazie au fost lansate volumele „Dincolo de ziduri – 143 de ani de credință și rezistență în Sălaj”, semnat de Petru Goron, și „Biserica Creștină Baptistă Română din Zalău- Istorie și mărturii", avându-i ca autori pe Corina Brumaru și Petru Goron.

Cele două lucrări aduc în atenția cititorilor momente importante din istoria baptiștilor sălăjeni, prezentând evoluția comunităților, mărturii de credință, documente de arhivă și contribuția generațiilor care au păstrat și transmis valorile credinței de-a lungul anilor de existență a mișcării baptiste în județul Sălaj.

Evenimentul a reprezentat un prilej de recunoștință față de înaintași și de valorizare a patrimoniului istoric și spiritual al comunității baptiste din Zalău și din întreg județul Sălaj.

Volumele sunt disponibile pentru cei interesați și pot fi achiziționate direct de la autori.

Programul bolşevismului - de Ioan R. Socaciu din anul 1926

Profesorul Dr. Ioan R. Socaciu a studidiat în Statele Unite la Academia Done de

 pe lângă Universitatea Denison din Grenville (1912-1916), specializarea litere și filozofie.

Seminarul Teologic Baptist din Loisville, KY, SUA (1917-1921). A locuit în Statele Unite mai mulți

ani, între 1908 – 1922, unde își ia și doctoratul. După venirea în România nu pierde legătura cu

America și în 1926 scrie articolul următor despre planul Sovietic.

Pentru că nimic nu este nou sub soare, m-am gândit să-l public, poate că o să prindă bine la

cei  interesați.

 Eclesiastul 1:9-10, VDCC „Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.”

Articolul păstrează limbajul anului 1926.

„După ştirile publicate în Statele Unite se spune că miniştri regimului bolşevic din Rusia au ţinut o dezbatere la Kremlin, Rusia, ca să afle cele mai bune planuri pentru a surpa toate statele şi popoarele nebolşevice. Şedinţa a fost prezidată de Trotzky, fratele al 20-lea al lui Iuda Iscarioteanul şi consiliul miniştrilor bolşevici a hotărât să ducă la îndeplinire pe orice cale, următoarele lucruri:

„A provoca zâzanie şi ciocniri între ţări şi a ameninţa pe cârmuitori”.

„A compromite şi defăima prin orice mijloc pe toţi conducătorii şi oamenii de cinste şi a face agitaţii contra guvernelor.”

„A provoca greve generale printre muncitori, a-i pune la cale să strice maşinile, a da foc la fabrici, magazine şi grânare”.

„A provoca grevă la căile ferate şi a pune la cale pe muncitori să strice locomotivele, vagoanele, a exploda poduri şi tunele şi a împiedica pe orice cale transportul”.

„A cauza neajunsuri de tot felul poporului şi când lumea va fi flămândă şi zdrenţoasă să i se spună că numai bolşevicii îi pot face fericiţi”.

„A răspândi literatura bolşevică şi a distruge Biblia şi orice literatură creştină”.

„A pune la cale prigoniri religioase, cârmuitorii să maltrateze pe credincioşii cari se ţin grapă de Noul Testament şi a da voie oamenilor să facă baluri, cârciumi şi alte locuri, unde se poate scoate temerea de Dumnezeu din capul lumii”.

„A ponegri pe predicatorii Bibliei pe orice cale, fiindcă ei învaţă poporul la supunere şi frica lui Dumnezeu şi a provoca autorităţile statului contra lor să-i bată şi să-i închidă şi poporul să fie pus la cale să distrugă casele de rugăciune pe motiv că aceste case de rugăciune sunt contra religiunei lor strămoşeşti”.

„A distruge disciplina în armată; a face pe ofiţerii să se răzbune asupra ostaşilor şi pe ostaşi să caute mijloc de răzbunare asupra ofiţerilor”.

„A distruge orice organizaţie creştină, îndeosebi pe cele ce au început să răspândească Bibliile şi învăţătura lui Christos”.

„A promite poporului flămând orice şi a pune la cale răscoale”. —

Acestea sunt mijloacele pe care Ie folosesc bolşevicii spre a învinge lumea întreagă. În acest scop ei cheltuiesc sume fabuloase de bani şi vreau să se facă domni peste toate popoarele.

Oameni buni, fiţi treji şi nu vă lăsaţi seduşi de agenţii bolşevicilor cari caută să vă înşele spre a vă face într’adevăr robi sub un regim bolşevic şi fără de Dumnezeu.” — I. R. S.[1]

---

[1] Farul Mântuirii, Anul VII, Nr. 17. Septembrie 1926, Pp.6, 7.

În atențiunea lucrătorilor sufletești!

 

Răsfoind revistele noastre baptiste din vechime, am dat peste acest articol care a fost tradus din germană de fratele Vasile Berbecar în anul 1908. Articolul are 118 ani, dar mi se pare că este mai actual azi ca atunci. Domnul să binecuvânteze pe toți păstorii cu o inimă care să corespundă cu cerințele lui Dumnezeu și să nu fie amăgiți de curentul filozofiei de azi.

Am păstrat limbajul vechi scris în revistă.

„Voi păstorilor veți da socoată (sama) despre oile lui Isus. Păscutule-ați pe pășunea vieței? Avut-ați grija lor după cum ar fi trebuit? Vindecat-ați pre cel bolnav și purtat-ați pre cel slab?

După mintea voastră ați umblat în oficiul vostru sau după îndrumările Spiritului Sfânt?     Fost-ați treji și cu minte?

Putut-ați folosi experiența? (pățenia) Sau ați aruncat-o dela voi și v’ați proptit pe simțirile inimei voastre?

Slituv-ați pe aceia cale care Pavel apostolul o arătă în întâia sa epistolă cătră Corinteni în 12 c. 31[1] v. declară în versurile a 13 lea capitol? Află-să în voi iubire? Nu sunteți aramă sunătoare și cimbal răsunător?

Știți deosebirea întră prunci, tânări, bărbați, femei, întră om bătrân și moșneag?

Știți voi, că când erați prunci, atunci așa ați cugeta ca prunci?

Totuși voi pretindeți acuma că pruncii așa să cugete, ca și bătrânii? Drept îi asta dela voi?

Voi știți, că pruncul cel blând, pruncul cel nou născut, numai prunc rămâne în natura lui omenească și pentru aceia așa trebuie umblat cu el, ca cu un prunc și nu trebuie silit la aceia, ce nu e natura pruncească.

Voi ați fost și tânări și știți, că natura tânărîlor nu-i așa, ca a oamenilor bătrâni, dară totuși la aceia îi siliți, ca să aibe natura oamenilor bătrâni.

Și dacă nu sunteți încă moșneagi, slăbiți în trup, oameni ostăniți, să știți dară că încă și asta o puteți ajunge și pentru aceia nu poftiți dela moșnegi, că ei așa să fie de tari, ca bărbații cei tari.

Voi știți bine, că dă sămânța pomului mai întâia să face plantiță, care trebuie scutită lu contra gerului. Știți bine că grădinarii acopere plantele cu paie și trestie, dară voi nu acoperiți plantele cele de oameni cu iubire?

Voi știți, că pomul începe primăvara a înflori, că dacă nu înflorește nu va aduce fructe pe vară sau pe toamnă, dară voi nu voiți că creștinii cei tânări să înflorească, ca să deie dovada bucuriei, fericirilor prin cântările cele vesele, în societate sfântă veselă, în descoperirea iubirei vesele. Atunci cum ați pofti asta, că acestea mai târziu să aducă fructe serioase ale faptelor iubirei, ale îndurării, jerfei de bucurie? Dacă în loc de bucurie vine amărăciunea în inimă, atunci nu poate aduce fructele bucuriei.

Și asta o știți, că vierul, cu mare ostăneală culege omidele de pe pomi; dară voi când vedeți, că oarecare pom viu (suflet creștin) să umple de omide, atunci nu la aceia vă uitați, că omidele astea să le culegeți de pe el frumos, cu pază, ci cu ușoritate sau că îl tăiați, sau îl bateți atâta până să uscă.

Și asta o știți, că pomul dorește ploaia și oare siliți-vă la aceia, că cu rugăciune ferbinte să cereți ploaia binecuvântării preste pomi?

Dară când fructul începe a să arăta, o știți, că nu-i îndată copt. Dară voi îndată poftiți fructe coapte, dulci, și dacă nu le aflați, atunci scuturați cele necoapte (verzi).

Nu vă încredeți în propria voastră minte, cu atâta mai puțin în simțul inimei voastre, nu dați auzi la asmuțări, vorbiri defăimătoare, ci fiți trezi, cu minte, socotind faceți toate după Biblie. Ce nu este în Biblie, aceia voi să n’o descoperiți din mintea voastră, că dacă faceți legiuri, și voi puteți cădea sub ele.

Voi păstori sufletești îngrijiți-vă de turmă în care Duhul sfânt v’a pus ca veghietori.

Și episcopul cela mare al păstorilor vă va răsplăti vouă.

din Ig. H. V. B. … r.[2]

---

[1] 31. Umblați dar după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună.
(1 Corinteni 12:31)

[2] Adevărul, Anul I, Nr. 2, august 1908, pp. 21 – 23 (pp. 5 - 7)

Rolul unic al Domnului Isus în planul de mântuire al lui Dumnezeu Efeseni 1: 1 – 23.

Omul este creat de Dumnezeu cu voință liberă, să facă ce vrea, cu discernământ, memorie și alte calități. Fiecare om este unic. Noi oamenii avem darul, nu știu dacă este prea bun să comentem la tot ce vedem. Dacă mergem la un prieten să-i vedem casa de curând făcută, instinctul este: „Nu se putea face așa?” sau „De e ai făcut aici asta?” și multe alte întrebări. Dumnezeu, Tatăl din Cer, a întocmit un plan de mântuire pentru omenirea căzută și a realizat acest plan prin Fiul Său, Domnul Isus și precum se vede, noi oamenii creați de Dumnezeu comentăm la planul Său, arătând cumva că noi am fi făcut mai bine lucrurile. Este o ispită a diavolulului la care noi îi dăm curs, dar pentru care ar trebui să-i cerem iertare Domnului. Textul ne prezintă că Dumnezeu a făcut planul de mântuire și l-a desfășurat prin Fiul său iubit, fără să mai fie nevoie de vreo intervenție omenească.

1.     -Am fost aleși prin Cristos Domnul.

Efeseni 1:4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

-Ca să fim sfinți = adică puși deoparte pentru El

-Ca să fim fără prihană = fără pată = nevinovaţi = desăvârşiţi = fără vină = fără cusur, echivalentul mielului din Vechiul Testament = ireproşabili.

2.     - Înfiați prin Cristos Domnul.

Efeseni 1:5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, -ne-a rânduit = ne-a hotărât = ne-a predestinat

-Aceasta este după buna plăcere a voii Sale.

-În actul mântuirii este admisă doar voia Domnului, cea care este unică în acest plan.

-Ca Lucrarea Lui să fie slăvită V. 6. spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.

3.     - Am fost răscumpărați și iertați.

Efeseni 1:7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său
-Prin Sângele Domnului s-a plătit prețul de răscumpărare pentru că eram robi păcatului.

- Prin Sângele Domnului suntem iertați, adică ni s-a șters datoria pe care nu puteam să o plătim.

-Aceasta este bogăția mare a lui Dumnezeu – De aceea nimeni nu și-o poate asuma.

-Această bogăție constă în: V. 8 – 10. El a răspândit planul – din belșug – și El duce planul la împlinire.

4.      - Am fost făcuți moștenitori -

Efeseni 1:11 În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale,
-Vedeți cum se repetă, după sfatul voiei Sale – v. 5 după buna plăcere a voiei Sale – v. 7. după bogățiile harului Său – v.9. taina voiei Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi.

Concluzia: - Acest plan a fost făcut pentru: v. 6. spre lauda slavei harului Său, - v. 12 ca să slujim de laudă slavei Sale, v. 14. spre lauda slavei Lui.

-Toată putrea lui Dumnezeu în ducerea la îndeplinire a planului de mântuire, este Domnul Isus.

Efeseni 1:20 pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești,
Îmăratul Solomon cel mai înțelept om care este apreciat de Domnul Isus ca înțelepciune, scrie:

„Eclesiastul 3:14-15 Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El.
15. Ce este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut.”
Datoria fiecărui om este să ne supunem voii sfinte a lui Dumnezeu și să lăsăm partea de mântuire în propriile Sale mâin binecuvântate. El este Creatorul nostru și suntem obligați să-L ascultăm cu smerenie și supunere.

Psalmii 118:25 Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!

Recenzie la „Mic dicționar de slujitori” de domnișoara Dr. Corina Brumaru

  

Mulțumesc domnișoarei Dr. Corina Brumaru, istoric de profesie, pentru recenzia făcută la cartea  „ Mic dicționar de slujitori ai Bisericii Baptiste din România volumul I”. Este o cinste pentru această intervenție de specialitate asupra acestei lucrări. Dicționarul este disponibil pentru cine-l dorește.

„Volumul realizat de Vasile Bel și Daniel Stoica, reprezintă o lucrare de referință pentru păstrarea memoriei și identității comunității baptiste din România. Prin seriozitate, răbdare și pasiune pentru istorie, cei doi autori au reușit să adune și să organizeze un număr impresionant de informații, în 623 de agini, multe dintre ele recuperate din surse greu accesibile, arhive, mărturii și documente uitate de timp. Munca lor reflectă nu doar un amplu efort de documentare, ci și respectul profund față de oamenii care au slujit Biserica de-a lungul generațiilor.

Lucrarea este structurată în două mari părți. Prima și cea mai amplă secțiune este dedicată slujitorilor implicați în domeniul spiritual — pastori, predicatori, evangheliști și lucrători care au contribuit prin credință, sacrificiu și dedicare la dezvoltarea și consolidarea bisericilor baptiste din România. A doua parte aduce în atenție slujitori implicați în domeniul muzical și în alte arii importante ale vieții bisericești, subliniind faptul că lucrarea lui Dumnezeu s-a construit prin daruri diverse și prin implicarea credincioasă a multor oameni.

Vasile Bel și Daniel Stoica nu s-au limitat doar la o simplă înșiruire de date biografice, ci au reușit să contureze imaginea unei comunități aflate într-o continuă dezvoltare spirituală, culturală și socială. Prin rigoarea cercetării și echilibrul prezentării, autorii oferă cititorului nu doar un dicționar biografic, ci și o incursiune valoroasă în istoria și evoluția vieții baptiste din România. Această lucrare devine astfel un instrument important pentru cercetători, slujitori și pentru toți cei interesați de istoria credinței și a slujirii creștine.

Am avut privilegiul de a citi această lucrare înainte de a fi editată și pot spune că am rămas profund impresionată de bogăția informațiilor și de valoarea ei istorică și spirituală. Citind pagină după pagină, am realizat cât de mult poți învăța istorie prin viața oamenilor care au trăit-o. Biografiile celor prezentați în acest volum nu sunt doar simple date sau relatări cronologice, ci adevărate lecții despre credință, curaj, sacrificiu, perseverență și dedicare.

Prin destinele acestor oameni care au traversat vremuri dificile, schimbări sociale, persecuții sau perioade de renaștere spirituală, cititorul descoperă nu doar istoria comunității baptiste din România, ci și modul în care credința poate modela caractere și generații întregi. Fiecare pagină oferă o perspectivă nouă asupra trecutului și ajută la înțelegerea contextului în care bisericile s-au dezvoltat și au rezistat de-a lungul timpului.

Recomand cu toată încrederea această lucrare tuturor celor care doresc să cunoască mai bine istoria, credința și slujirea oamenilor care au contribuit la dezvoltarea comunității baptiste din România.”