Întâlnire specială a femeilor la Biserica Baptistă Speranța din Zalău 7 martie 2026 de Debora Pribac

 

 

În data de 7 martie 2026, la Biserica Baptistă Speranța din Zalău, a avut loc o întâlnire dedicată femeilor – o zi specială în care participantele nu doar au primit urări cu ocazia zilei lor, ci au avut și ocazia de a învăța împreună din Cuvântul lui Dumnezeu.

Tema întâlnirii a fost inspirată din versetul din Proverbe 31:26: „Ea (femeia) deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă”. Pornind de la acest verset, s-a discutat despre modul în care femeia credincioasă își poate deschide gura cu înțelepciune și poate transmite învățături plăcute în relațiile cu cei din jur.

În cadrul întâlnirii, Elisa Pastor a prezentat importanța cântării, subliniind faptul că aceasta pregătește inima, pentru ca apoi din inimă să fie transmise învățături și atitudini plăcute. În acest context a fost prezentat și istoricul cântării „Totul Te adoră-n lume”. Versurile acestei cântări au fost scrise de Lydia Baxter, o femeie care a avut o invaliditate severă, însă această suferință nu a împiedicat-o să Îl adore pe Mântuitorul.

Miriam Tomiani a adresat un cuvânt de salut, urmat de un mesaj din capitolul 3 al Epistolei lui Iacov, unde este subliniată importanța cuvintelor rostite cu limba. Din această învățătură a reieșit faptul că viața și moartea stau în puterea limbii: ea poate aduce binecuvântare sau blestem, poate fi izvor de apă vie sau apă otrăvită, balsam de vindecare sau venin, încurajare sau critică, apreciere sau bârfire, un indicator spre rai sau un indicator spre iad.

În cadrul întâlnirii s-a cântat și s-au înălțat rugăciuni. Timpul de rugăciune a fost condus de Rodica Pătălău, care a explicat în detaliu versetul din Proverbe 31:26, după care participantele s-au rugat pe baza învățăturilor desprinse din acest verset.

Mesajul de bază a fost susținut de Dana Pastor, care a prezentat modul în care Cartea Proverbelor lui Solomon descrie femeia înțeleaptă. A fost evidențiat modul în care femeia credincioasă primește zi de zi învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu și apoi, prin puterea Duhului Sfânt, transmite această învățătură celor din jur, având o atitudine potrivită Cuvântului lui Dumnezeu.

Un grup de surori a slujit prin cântare și poezie, aducând un plus de bucurie și zidire spirituală în cadrul întâlnirii.

De asemenea, Debora Pribac a prezentat un semn de carte care urma să fie oferit femeilor participante. Acesta conținea o rugăciune inspirată din cartea Proverbe. În continuare a fost realizată și o aplicație practică a învățăturilor despre femeia care își deschide gura cu înțelepciune și pe a cărei limbă se află învățături plăcute.

Pentru ca mesajul să fie mai bine întipărit în mintea participantelor, au fost adresate mai multe întrebări de reflecție:

·                 Care sunt aspectele esențiale ale atitudinii femeii care deschide gura cu înțelepciune?

·                 Cât Cuvânt este în cuvintele noastre?

·                 De unde vin cuvintele înțelepte ale femeii credincioase?

·                 Este important timpul și modul în care sunt rostite cuvintele?

·                 A fost cineva afectat de vorbirea de rău a altora și cum a procedat?

·                 Au fost alții afectați de cuvintele rostite, direct sau indirect, și cum ar trebui procedat în astfel de situații?

·                 Dacă ar trebui ales un cuvânt care să reprezinte fiecare persoană, care ar fi acela?

·                 Ce cuvânt ar folosi membrii familiei pentru a descrie fiecare persoană?

Pe baza acestor întrebări a avut loc o dezbatere plăcută și sinceră, în care participantele au putut reflecta și împărtăși experiențe personale.

La finalul întâlnirii a urmat un timp frumos de socializare. Au fost servite pizza și numeroase prăjituri pregătite și oferite cu dragoste de către surori. Participantele au primit revista Lydia, un semn de carte, flori și o cutie de bomboane.

Întâlnirea s-a încheiat într-o atmosferă caldă și binecuvântată, fiind un timp valoros de părtășie, învățătură și bucurie petrecut împreună.

Puteți urmări programul în filmulețul de mai jos.

 

Inaugurarea Muzeului Bisericii Creștine Baptiste „Betania” din București

 

Azi, 08 martie 2026, prin mila Domnului s-a inaugurat Muzeul Bisericii Creștine Baptiste „Betania” din București. La acest proiect au lucrat cu hărnicie și dedicare mai mulți frați, printre care pastorul bisericii Costel Ghioancă, membri din comitet, dar și alți frați cu inima deschisă, ca să prezinte în imagini istoria de 170 de ani a bisericii. Biserica Betania București, fiind continuatoarea Bisericii Germane, prin fuziune cu aceasta, marchează anul acesta 170 de ani de la înființarea ei, fiind prima biserică baptistă din România.

Muzeul pune în lumină nu doar istoria unei biserici locale, ci, în bună măsură, o parte semnificativă din istoria Cultului Baptist din România.

Inaugurarea face parte din seria de evenimente festive organizate cu ocazia aniversării a 170 de ani de la înființarea Bisericii Betania.

Aici este mâna cea bună a lui Dumnezeu care a călăuzit și condus pe frații credincioși în timpul celor 170 de ani, ca să slujească cu credincioșie în lucrarea Domnului, prin vestirea Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu.

La acest eveniment a fost prezent fratele păstor Daniel Fodorean, președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din București și profesor la Institutul Teologic Baptist din București. Dânsul a apreciat acest mare eveniment, spunând că era neccesar. De asemenea   spunea că aici este mâna bună a lui Dumnezeu.

A luat cuvântul pastorul Bisericii Betania, care a mulțumit Domnului pentru punerea în viață a acestui muzeu.

S-au rugat 2 dintre membrii cei mai vechi ai bisericii: fr Constantinescu Laurențiu, secretarul bisericii si sora Mariana Becheanu, botezata de A. Novak în 1971, dânsa fiind nepoata unuia dintre pastorii bisericii germane.

Amândoi păstorii au tăiat panglica de la ușă și cei prezenți au putut să vadă această lucrare în imagini și date.

Mulțumim Domnului pentru purtarea sa de grijă.

Mai jos postez mai multe poze de la acest eveniment și un scurt filmuleț cu luarea de cuvânt a celor doi frați păstori.

Hușan Mihai 1931 – 2026 din Uncești

 

S-a născut în 05 septembrie 1931 în localitatea Uncești, unde a făcut școala primară. A terminat liceul comercial „Vasile Alecsandri” la Fălticeni, în anul 1951.

În 15 august 1948 a fost botezat de către fr. Silvestru Ungureanu. După botez fratele Mihai Hușan a fost ales ca evanghelist pentru Bisericile Creștine Baptiste din: Rădăuți din anul 1954 și Fălticeni 1954 – 1956.

În anul 1953 satisface serviciul militar și rămâne la vatră cu gradul de caporal.

În anul 1959 absolvă Seminarul Teologic Baptist din București și este ales de Biserica Creștină Baptistă din Cluj Mănăstur, ca pastor. Încă de pe vremea când era student la Seminar, a fost ales de Biserica Creștină Baptistă din Cluj-Mănăștur. A fost ordinat în ziua de 13 aprilie 1958, comisia de ordinare fiind compusă din următorii frați: Alexa Popovici, Catona Floriean și Morar Gavrilă. A mai slujit și bisericile din: Florești, Popești, Baciu, Feleac, Tăuț, Stolna, Gilău, Someșul Rece și Măguri-Răcătău.

În ziua de 3 octombrie 1954 se căsătorește cu sora Domnica în localitatea Fălticeni și Domnul le dă cinci copii: Lidia, născută în anul 1955, Cornelia, născută în anul 1956, Adrian -Dănuț, născut în anul 1958, Despina-Magdalena, născută în anul 1959 și Mihăiță.

În anul 1961 este destituit din slujba de pastor și se angajează la o intreprindere unde lucrează 9 ani, totuși în acest timp a predicat. În anul 1969 este repus în drepturi ca pastor și își reia slujba pe deplin.

În anul 1975 este ales președinte la Comunitatea Baptistă de Cluj, slujire ce o duce până în anul 1991.

În ziua de 12 aprilie 1984, la București, în casa de rugăciune a Bisericii Baptiste „Golgota” din Bulevardul Titulescu nr. 56A, a avut loc cel de-al 28-lea Congres al Cultului Baptist din Republica Socialistă România.

Biroul de zi al congresului a fost condus De fr. Vasile Talpoș, președinte, ajutat de frații: Mihai Hușan, Chiu Mihai, Râncu Ioan, Vasile Gherman și alții.

Delegații la Congres au ales următorii frați la conducerea Cultului:

Președinte: Hușan Mihai.

Vicepreședinți: Madar Ioachim și Kulcsar Șandor.

Secretar General: Talpoș Vasile.

Secretar General Adjunct: Trif Ioan.

Casier Chiu Mihai.

Fr. Mihai Hușan, păstorul de la Cluj, era bine cunoscut în țară prin predicile pline de har, energie și patos, dar și prin personalitatea dumnealui impunătoare. A condus poporul baptist până în anul 1988, când a avut loc Congresul al 29-lea, Congres ținut la timp față de congresele din regimul comunist. 

În timpul mandatului fr. Hușan Mihai, ajutat de fr. Vasile Talpoș, a tipărit Biblia Cornilescu, în țară devenid cumva Biblie recunoscută. O altă realizare a celor doi frați a fost de un mare curaj în acea vreme: s-au opus ca împuterniciții cultelor să participle la adunărille generale ale bisericilor. Eu am fost martor la Biserica Baptistă din Baia Mare, când fratele Vasile Talpoș ne-a explicat că în statut se arată că la adunarea generală participă doar membrii bisericii. A pus la vot dacă suntem de acord să rămână înputernicitul cultelor la adunarea generală și biserica a votat împotrivă. Văd și acum greutatea cu care fr. pastor Rusu Simion trebuia să-i ducă hotărârea bisericii împuternicitului care aștepta în hol și nervozitatea cu care acesta a părăsit clădirea. Acești frați au suferit mult din cauza criticilor ce le aducea Iosif Țon prin postul de radio „Europa Liberă”, dar frații din țară i-au iubit și le-au fost alături.

Predica cu un glas ca de tunet, bine pregătit, predici de o înaltă ținută, care te pătrundea în întreaga ființă. Era o mare plăcerere să îl asculți.

În ziua de 07 martie 2026, Domnul își cheamă slujitorul Său credincios acasă, în Împărăția Lui.

2019 interviu cu Mihai Husan (prima Parte)

2019 interviu cu Mihai Husan partea II

Câteva izvoare care alimentează istoria baptiștilor din România

 

Cea mai importantă sursă care a fost contemporană cu evenimentele, este revista înființată de pionierul credinței baptiste Oncken  Johann Gerhard, în ianuarie 1844: „Buletin Misionar al Evanghelicilor Botezați”. Primul număr „Nr. 1 – Ianuarie 1844 – Anul 1”, unele numere se găsesc în „Arhiva Oncken a BEFG, Elstal”. La întocmirea fiecărui număr au stat la bază misionarii baptiști, care au scris de pe câmpul de misiune.

Un set de reviste din anul 1868 – 1872 se găsește legat într-o singură legătură la arhiva Bisericii Creștine Baptiste „Betania” din București.

Revista avea 16 pagini și apărea lunar, nu știm cât timp a apărut, ultima revistă este Nr. 12, Anul 30, decembrie 1872.

Mai jos redau un articol în care sunt numite două orașe din România de azi, Bucureștiul și Iașul. Această revistă ne-a ajutat mult să înțelegem istoria baptiștilor din România în decursul istoriei de 170 de ani.

Lecturare plăcută!
Missionsblatt Anul I, Nr. 11, (pag. 12–15)

Misiunea Bisericii Scoțiene Libere între evrei
(Fragmente din relatări)
Pesta, în Ungaria

Vedem, simțim prezența Domnului, care umblă în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur; privim cu recunoștință și adorare plină de uimire la pașii Săi înălțați și la mersul Său maiestuos în sanctuar. Într-adevăr, când stau în mijlocul celor care au fost învățați și privesc lucrarea Domnului și căile Dumnezeului nostru, mi se pare că am primit doar cea mai mică parte din sfințirea cerească, și tremur, ca nu cumva păcătoșenia pe care o simt înlăuntrul meu să izbucnească și, în acest fel, să aducă stricăciune și dezonoare grădinii înfloritoare pe care Iehova a sădit-o și a plantat-o. Totuși, trebuie să mă păzesc de nerecunoștință și să învăț de la Pavel, așa cum m-am străduit de mulți ani, că Domnul mă va păzi de cădere și mă va duce în Împărăția Sa cerească.

Cu câteva luni în urmă, domnul S. a observat: «Trebuie să se roage acum mai mult ca oricând pentru acest loc». Desigur, este nevoie de multă rugăciune. Nevoia fraților devine tot mai mare.

El este încă un copil foarte drăgălaș. Vorbește foarte bine engleza, puțin latina și ceva greacă și, în timpul absenței noastre, a tradus pentru mine cărțile lui Iosua și Judecătorii în ebraică. Tatăl său îmi spune că uneori se roagă chiar o oră întreagă, timp în care lacrimile îi curg din ochi. Găsește ocazii să discute cu evrei care îl cheamă la ei pentru a vorbi despre creștinism.

Deși este tratat de noi ca un om matur, și cu siguranță și de evrei – ba chiar cu o uimire copilărească – nu am observat la el niciun fel de mândrie care ar fi incompatibilă cu simplitatea și modestia copilărească. Totuși, trăiește foarte retras și nu pot spune prea multe despre el, dar soția mea pare a fi foarte mulțumită de el.

Misionarii Smith, Wingate, Newhouse și cu mine avem foarte mult de lucru, pe cât ne stă în putință. Lucrările celor dintâi doi sunt foarte solicitante. Ei discută cu cei care li se adresează, predau în greacă și teologie, în limbile engleză și germană și țin adunări biblice. Domnul Smith vorbește deja destul de bine germana și devine tot mai priceput.

Un tânăr rabin din Polonia, cu mari capacități și talente, a venit de la locul său de reședință să ne caute; din nefericire, este foarte plin de sine. Se pare că a părăsit iudaismul, fiindcă este într-o oarecare măsură convins de adevărul creștinismului. Deși până acum nu dă dovadă de un adevărat simț pentru acesta, totuși nu putem spune că duhul smereniei și al creștinismului nu a început să lucreze în el lăsând cu totul neatins. Fie ca Domnul să i Se descopere! El se află aici de ceva vreme, dar face puține progrese. Între timp, cam cu o săptămână în urmă, a sosit un alt tânăr din Cracovia, care ne-a fost recomandat de domnul pastor Hoff, și acum inimile noastre se revarsă de bucurie, căci avem parte de acea bucurie pe care o simt îngerii în cer pentru un păcătos care se pocăiește. Luăm parte la ospățul vițelului îngrășat, la întoarcerea fiului risipitor.

El a fost doar câteva zile aici când a mărturisit că este pe deplin convins de adevărul religiei creștine, dar s-a mirat și s-a întristat că nu simțea această adevăr în inima sa așa cum ar fi trebuit. I s-a spus că pricina este inima lui necredincioasă și rea; că Duhul Sfânt singur poate îndepărta această inimă de piatră și poate da o inimă moale, sinceră și credincioasă. A fost îndemnat să se roage cu stăruință în taină, ceea ce a și făcut. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar acum se roagă fără încetare și se bucură necontenit, în timp ce lacrimi frumoase de pocăință și mulțumire îi curg din ochi. Cei convertiți se bucură de noul lor frate.

Înainte de a încheia, trebuie să mai amintesc și cazul prietenului meu B. El este un tânăr cu minte cultivată și gust ales, are vaste cunoștințe literare și este, pentru un tânăr de vârsta lui, foarte cunoscut nu numai printre compatrioții săi, ci și printre unguri. El a fost primul și, după câte cred, este până astăzi singurul evreu care a fost primit ca membru în Societatea Națională Literară Ungară. El este autorul unei gramatici maghiare, al unui dicționar și al mai multor lucrări elementare.

El a tradus Biblia (a publicat-o doar până la cărțile Judecătorilor), cu note explicative. Convertirea lui este, după părerea mea, neîndoielnică. Urmează să studieze în Germania timp de doi ani limba greacă și teologia, după care intenționează să se dedice patriei sale ungare, față de care nutrește o dragoste entuziastă. A scris o scrisoare foarte frumoasă comunității evreiești de aici, care, după cum auzim, este mult discutată; cred că această scrisoare, prin harul lui Dumnezeu, va face mult bine.

Între ei se afla un bărbat pe nume Berko Mordohai, născut în Poltava, în Rusia, în vârstă de 36 de ani, care, asemenea multora dintre frații săi, simțea că nu are nimic în care să-și poată pune încrederea și care de mult timp căuta cu neliniște ceva mai bun. Adesea mergea cu gândul să devină creștin și a început să citească Noul Testament în limba rusă; dar, deși se simțea foarte atras de Hristos prin Cuvântul lui Dumnezeu, se poticnea, pe bună dreptate, de Biserica grecească, deoarece i se părea că ar trebui să devină membru al acesteia. Apoi a trăit multă vreme la București, dar și aici starea așa-numiților creștini (cea mai mare parte aparținând Bisericii grecești sau greco-catolice) era atât de jalnică, încât nu s-a putut uni cu ei și se gândea neîncetat că nu văzuse niciodată adevărați creștini, iar creștinii nu sunt altceva decât bețivi, hoți și mai ales slujitori ai idolilor. El a renunțat atunci la gândul de a deveni creștin, temându-se să nu treacă de la rău la și mai rău; a trăit o vreme cu totul nepăsător față de starea sufletului său și și-a dedicat tot timpul ocupațiilor comerciale pe care le avea atunci.
Împrejurările lui s-au schimbat însă și l-au determinat să vină aici. A auzit despre noi, despre școală și despre învățătura care se dă acolo. De aceea s-a hotărât, în parte din curiozitate, să vină la noi, ca să audă ce spuneam; și fie Dumnezeu lăudat, a găsit acolo ceva la care cu greu se așteptase. A frecventat diferite adunări care se țineau sâmbăta seara și a înțeles curând că, dacă ceea ce auzea acolo era adevărat, atunci îi va da pacea pe care o căutase zadarnic atât de mult timp. Ca să-și liniștească sufletul, a venit și a cerut învățătură regulată; aproape zilnic citea împreună cu mine Sfânta Scriptură, atât Vechiul, cât și Noul Testament, începând cu luna februarie. Curând a fost pe deplin convins că Isus este Hristosul și a dorit să fie primit în comunitate; dar, întrucât atunci nu eram încă sigur că lucrarea harului în inima lui începuse, am refuzat să-i împlinesc dorința.

După aceea a mărturisit că acest lucru l-a tulburat foarte mult, deoarece el crezuse că noi, asemenea papistașilor și Bisericii grecești, nu urmărim decât să ne mărim numărul, fără a ne preocupa de starea sufletească a celor care doresc să fie primiți în comunitatea noastră. Îmi este aproape cu neputință să redau tot ceea ce trebuie să creadă cineva; Dumnezeu să binevoiască să ducă la bun sfârșit prin harul Său planurile Sale pline de îndurare.

Îngăduiți-mi să adaug un fapt pe care îl socotesc deosebit de important. Din tinerețe el era înclinat spre un păcat care îi ruina trupul; împotriva acestuia se împotrivea prin practicile iudaice de descântec și rugăciuni, ba chiar se ruga lui Dumnezeu fără a crede în creștinism, dintr-o inimă adânc tulburată. Peste toate acestea însă, în cele din urmă a biruit harul. După ce a frecventat adunările noastre, s-a întors cu povara lui la Hristos; s-a rugat lui Hristos și a fost eliberat; ispita l-a părăsit, s-a bucurat de libertatea sa și a ajuns mai convins ca oricând că Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Tânărul fiu al unui rabin din Iași, despre care domnul Edward Tinnon a scris adesea fără îndoială, mi-a fost recomandat cu multă stăruință înainte ca domnul Edward să plece de aici. Mă bucur să pot spune că nu a fost nevoie să mă bizui pe asigurarea sigură a domnului E., ci, după ce l-am instruit împreună cu celălalt tânăr, am constatat că el mărturisește învățăturile esențiale ale creștinismului și, cu cât îl observam mai atent, cu atât eram mai convins că Hristos a intrat în inima lui.

Am intenția să trimit un evreu instruit pentru a împărți în sate tractate și Noul Testament. El trebuie să discute cu acei evrei pe care îi găsește înclinați să se lase convinși. Acest evreu venea încă de la început în mod regulat la noi și a mărturisit în cele din urmă că a ajuns să creadă în Hristos, deși înainte avea o mare împotrivire față de credință și aducea împotriva ei toate obiecțiile posibile omenești. Convingerea s-a format în el doar treptat; totuși avem motive să presupunem că credința este deja aproape înrădăcinată în inima lui. Deși este sărac, se bucură de o bună reputație printre evrei și este un om foarte interesant.

Biserici baptiste înființate până în anul 1899 inclusiv

 

În acest an de frumoasă sărbătoare, când credincioșii baptiști serbează 170 de ani de la apariția credinței baptiste pe teritoriul patriei noastre. Prima biserică baptistă înființată a fost Biserica Creștină Baptistă Germană din București în anul 1856. A doua a fost Biserica Creștină Baptistă Maghiară din Salonta, formată din 1872.

Mai jos prezint o listă cu bisericile românești înființate până în anul 1899 inclusiv. Lista nu va mulțumi pe toți, pentru că datele de formare ale bisericilor  românești nu sunt prea clare în privința datei înființării. Se vede acest lucru și din monografiile scrise la cele mai multe biserici, se fac lămuriri cu privire la data înființării. De asemenea și frații Alexa Popovici și Ioan Bunaciu au cconsemnat acest lucru.

Revista „Farul Mântuirii” prezintă într-un număr festiv „Semicentenarul Bisericilor Baptiste Române”, aceasta însemnând că anul 1879 reprezintă apariția primei biserici baptiste române, deși acest lucru nu este foarte clar.

Un amplu articol scris de R.E. Davies, în Baptist Quarterly aprilie 1990: în articolul „O sută de ani de viață baptistă în România - Persecuția și creșterea”, dă de înțeles că formarea baptiștilor români începe cu anul 1890.

Lista de mai jos este aranjată după un dosar de la arhiva Uniunii, întocmit în anul 1995 de către Drăgan Nicolai, arhivar. Am consultat pentru clarificare și cărțile de istorie baptistă ale fratelui Alexa Popovici și Ioan Bunaciu. Am consultat lista și cu colegul meu Daniel Stoica, pastor la Buteni și am ajuns la concluzia că din listă nu toate bisericile au pornit ca biserici baptiste române, ci în timp. Așa s-a întâmplat la București, formată germană și în prezent biserică română.

1.    1856 București - Germană

2.    1872 Salonta  - maghiară – Bihor

3.    1873 Tulcea - Tulcea

4.    1885 Cheșa  - Bihor - de aici mai jos numai românești

5.    1889 Batăr - Bihor

6.    1889 Cherechiu - Bihor

7.    1889 Episcopia Bihor - Bihor

8.    1889 Șiclău - Arad

9.    1889 Tăut - Bihor

10.1890 Boiu - Bihor

11.1890 Diosig - Bihor

12.1890 Girișu Negru – Tinca - Bihor

13.1890 Grăniceri - Arad

14.1890 Pedit – Cociuba Mare - Bihor

15.1890 Târnova - Arad

16.1891 Calacea - Bihor

17.1892 Curtici - Arad

18.1892 Mera – Baciu – Cluj

19.1892 Tăuț - Arad

20.1892 Uileacu de Criș - Bihor

21.1893 Arad 4

22.1893 Macea - Arad

23.1893 Osarhei - Bihor

24.1894 Husasău de Tinca - Bihor

25.1894 Suplacu de Tinca - Bihor

26.1894 Vintere - Bihor

27.1895 Coroi - Craiva – Arad

28.1895 Huedin - Cluj

29.1895 Râpa – Tinca - Bihor

30.1895 Șiria - Arad

31.1895 Varsand Pilu - Arad

32.1896 Agrișul Mare - Arad

33.1896 Aita Seacă – Batai – Covasna

34.1896 Baranii Mari – Batani – Covasna

35.1896 Chier Târnova - Arad

36.1896 Covăsânț - Arad

37.1896 Gurbediu - Bihor

38.1896 Tarcea - Bihor

39.1897 Beliu - Arad

40.1897 Buteni - Arad

41.1897 Măderat - Arad

42.1897 Pilu - Arad

43.1897 Sâncraiu – Cluj

44.1897 Șomoșcheș - Cermei - Arad

45.1898 Bălaia - Bihor

46.1898 Ciumegiu – Bihor

47.1898 Dretea - Cluj

48.1898 Duleu – Fârliug – Caraș Severin

49.1898 Jac – Creaca – Sălaj

50.1898 Pâncota - Arad

51.1898 Pecica - Arad

52.1898 Rădești Almaș - Arad

53.1898 Sârbi – Bihor

54.1898 Sebiș - Arad

55.1898 Socodor - Arad

56.1898 Suplacu de Barcău - Bihor

57.1898 Văleni – Călățele – Cluj

58.1899 Bârsa - Arad

59.1899 Boclști Hălmagiu - Arad

60.1899 Bontști Gurahonț - Arad

61.1899 Carăsău - Bihor

62.1899 Revetiș - Arad

63.1899 Tăgădău  Beliu - Arad

64.1899 Vârfurile – Arad

24. Domnul a înmulțit pe poporul Său foarte mult și l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui. (Psalmii 105:24)

170 de ani de la apariția credincioșilor baptiști pe teritoriul României 1856 - 2026

 

Anul acesta 2026, este un an de sărbătoare pentru poporul drept credincios baptist din România, patria noastră dragă, pentru că Dumnezeu a hotărât să ne naștem aici pe meleagurile noastre mioritice și binecuvântate de Domnul.

Este sărbătoare pentru că în ziua de 30 aprilie 2026 se împlinesc 170 de ani de când la București din Valahia este semănată sămânța credinței creștine baptiste. În anul 1856 sosește la București cu căruța trasă de boi, dulgherul Karl Iohan Scharschmidt însoțit de soția dumnealui Augusta, de cei doi copii ai lor și sculele de dulgherie cu care și-a câștigat un nume.

Această sămânță binecuvântată a rodit destul de repede și în anul 1862 apar primele roade ale credinței și sunt botezați, după ce au hotărât să-L urmeze pe Domnul Isus în apa botezului. De atunci credința a crescut și s-a răspândit printre români, dar și alte naționalități, trăitori ai orașului de pe Dâmbovița, București.

Karl Iohan Scharschmidt și Biserica Creștină Baptistă Germană, formată prin predicarea Cuvântului lui Dumnezeu de acest frate. După ce a găsit un loc, și-a defășurat activitatea de dulgărie într-un mic atelier în care pe lângă munca ce o făcea, le spunea oamenilor despre Dumnezeu, Biblie și mântuirea pe care o găsește omul prin Isus Cristos Domnul.

La început fratele a vorbit numai germanilor, dar cum s-a acomodat și a învățat limba țării în care a venit, a vorbit și românilor.

În acest an de sărbătoare voi scrie mai multe articole cu ajutorul Domnului, prin care o să informez pe dragii mei cititori despre lucrurile care s-au petrecut în țara noastră la formarea, trăirea și întărirea credinței baptiste.

Punctul culminant va fi pe data de 19 aprilie 2026, când Biserica Creștină Baptistă „Betania”, împreună cu comitetul și pastorul Costel Ghioancă, au planificat momentul festiv prin care Dumnezeu Creatorul cerului și pământului, va primi laudă, cinste și închinare pentru protecția Lui sfântă și binecuvântată.

21. Da, inima noastră își găsește bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.
22. Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!
(Psalmii 33:21-22, VDCC)

 

Disciplinarea în statutele istorice ale cultului baptist

Olah Liviul anul III 1959 

Lucrarea la Istoria Baptiștilor din Țara noastră

Lucrarea cultului creștin baptist din țara noastră, încă de la primele ei începuturi moderne, a cunoscut brațul tare al Domnului și harul Său nesfârșit. Ca orice început, și lucrarea baptistă s-a caracterizat prin lipsa unei organizări pe bază de statut.

Cu toate că prima biserică baptistă apare în anul 1856, nu putem vorbi despre o organizare statutară decât odată cu aprobarea Statutului din 2 noiembrie 1905, înregistrat sub numărul 77092/1905, pe baza Legii nr. 43 din 1895. Acest prim statut a fost redactat de frații baptiști maghiari și aprobat în cadrul ședinței extraordinare a Uniunii Baptiștilor Maghiari, desfășurată la Oradea la 15 septembrie 1905, cu sprijinul Ministerului Cultelor, condus la acea vreme de Lukacs.

În acest statut se precizează că orice abatere a credinciosului cade sub incidența disciplinei biblice arătate în Matei 18:15–17, aplicată fie sub forma restrângerii temporare a drepturilor ce decurg din calitatea de membru, fie sub forma excluderii, în cazul în care nu se constată îndreptare în urma disciplinării. Prin excludere, persoanei i se retrag doar drepturile izvorâte din calitatea de membru activ, aceasta putând rămâne în continuare membru nominal al confesiunii. Nu se admite aplicarea de pedepse corporale sau monetare, iar excluderea nu se extinde asupra descendenților.

Statutul enumeră și cazurile în care se aplică pedepsele, în special în ceea ce privește clericii evanghelici, care sunt supuși disciplinei dacă:
a) purtarea lor morală poate fi pusă sub observație;
b) încep să lenevească în împlinirea datoriilor chemării lor;
c) susțin învățături nepotrivite cu mărturisirea de credință;
d) manifestă o purtare contrară față de stat;
e) cad în păcate scandaloase (beție etc.).

Statutul oferă și o explicație privind gravitatea acestor abateri, arătând că cele menționate la punctele a) și b) sunt considerate greșeli mai ușoare, abaterea de la punctul c) este considerată mai gravă, iar cele de la punctele d) și e) sunt considerate cele mai grave. De asemenea, se precizează că repetarea greșelilor ușoare poate duce la agravarea acestora.

Articolul 36 stabilește tipurile de pedepse aplicabile. Pentru abaterile de la punctele a), b) și c) se aplică mustrarea conform Sfintei Scripturi, iar, în împrejurări grave, îndepărtarea temporară din serviciu. Pentru abaterile de la punctele d) și e) se aplică excluderea.

Articolul 37 tratează în mod detaliat procedura disciplinării. Se arată că disciplinarea membrilor unei biserici este de competența bisericii locale. Cei care îndeplinesc funcții de bază în biserică sunt conduși de păstorul bisericii, iar sancțiunile aplicate de biserică pot fi contestate în termen de 15 zile la comitetul uniunii.

Procedura disciplinară împotriva păstorului unei biserici poate fi inițiată pe baza unui memoriu întocmit de cel puțin trei membri ai bisericii respective, document care trebuie să prezinte în mod amănunțit vinovăția acestuia. În acest caz, comitetul uniunii constituie primul for de judecată, nu biserica locală. După comunicarea hotărârii, acuzatul are dreptul de a formula recurs, în termen de 30 de zile, la ședința generală.

În situația în care există o singură comunitate la nivel național, aceasta este obligată să constituie un comitet disciplinar permanent, format din 12 membri. În cauzele în care păstorul este subiectul procedurii, ședința bisericii este prezidată de un înlocuitor, iar comitetul disciplinar își alege președintele și secretarul. Acest comitet se alege anual, în cadrul ședinței generale, iar pentru luarea deciziilor în cauze disciplinare este necesară o majoritate de două treimi din voturi.

În Statutul nr. 2, principiul disciplinării rămâne neschimbat, la fel și categoriile de pedepse și procedura aplicării acestora. Diferențele constau doar în formulări, determinate de nuanțe specifice de gravitate ale abaterilor. Acest statut a fost elaborat pe baza deciziei ministeriale nr. 5049 din ianuarie 1928.

Statutul nr. 3 a fost votat în conferința generală a Uniunii Bisericilor Baptiste din România, ținută în biserica din Curtișoara, la 9 noiembrie 1928. În acest statut, chestiunea disciplinară este prezentată mult mai schematic decât în primele două statute.

Categoriile de pedepse sunt prevăzute în art. 47: mustrarea din dragoste, excluderea temporară și excluderea definitivă. Motivele de disciplinare sunt reduse la patru puncte (față de cinci în statutele anterioare) și sunt enunțate în art. 48. Lucrătorii bisericii sunt supuși disciplinei dacă duc o viață imorală sau neregulată, dacă neglijează datoriile religioase, dacă credința lor nu este în armonie cu principiile baptiste sau dacă nu sunt loiali în atitudinea lor față de religie.

Articolul 49 introduce un element nou, prevăzând că și bisericile sau comunitățile pot fi puse sub disciplină în cazul în care se abat de la principiile baptiste. De asemenea, învinuirea unui slujitor bisericesc este adusă de președintele comitetului bisericii spre judecare, iar în caz de apel, fără formalitățile prevăzute de statutele anterioare, cercetarea este făcută de comitetul de disciplină al Uniunii.

Statutul nr. 4, aprobat de Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor prin decizia nr. 76.647 din iulie 1933, reglementează din punct de vedere procedural problema disciplinei prin art. 31, paragrafele 3 și 4. Comitetul are dreptul să cerceteze orice plângere împotriva slujitorilor, pe baza mărturiilor scrise ale cel puțin doi membri. Dacă reclamația nu poate fi rezolvată favorabil, aceasta este supusă adunării generale a comunității, care decide definitiv.

Statutul nr. 5, aprobat prin decizia Ministerului Cultelor și Artelor nr. 5.647 din 1940, reprezintă o reducere accentuată a chestiunii disciplinare, limitând-o la art. 11. Acesta prevede că pierderea calității de membru are loc prin excludere sau retragere, iar persoana exclusă sau retrasă nu are niciun drept asupra bunurilor aduse în patrimoniul comunității sau al bisericii. Pentru prima dată se afirmă explicit lipsa oricărui drept patrimonial în caz de excludere.

Statutul nr. 6, aprobat prin decizia nr. 13.097 din 15 martie 1946, dezvoltă problema disciplinei în două articole. Articolul 6 afirmă dreptul și obligația bisericii de a exclude membrii care, prin comportarea lor, contravin principiilor Sfintei Scripturi și normelor de organizare bisericească, cu posibilitatea reprimerii numai după dovezi serioase de îndreptare. Articolul 7 precizează condițiile pierderii calității de membru, retragerea voluntară și lipsa oricărui drept patrimonial, precum și regula apartenenței unui membru la o singură biserică.

Statutul nr. 7, aprobat prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 1203 din 1950, aflat încă în vigoare la data redactării, tratează disciplina bisericească în articolele 9 și 10, împletind-o cu problema membralității. Se păstrează ideile statutului anterior, cu precizarea expresă a cazurilor de excludere: cădere în păcat, abateri de la doctrina credinței creștine baptiste și neparticiparea la viața liturgică și comunitară a bisericii.

În concluzie, primele două statute prezintă o procedură disciplinară cu caracter mai pronunțat judecătoresc, prin existența treptelor de apel, în timp ce statutele ulterioare se aliniază mai mult spiritului Evangheliei în abordarea disciplinei bisericești, fapt apreciat ca fiind pozitiv.