sâmbătă, 2 iulie 2022

Sângele și trupul Domnului este poarta deschisă pentru intrarea în Cer

 

Evrei 10: 14 - 25

Mâine 03.07.2022, în cadrul serviciului Divin din bisericile baptiste se va serba Cina Domnului. Credincioșii se vor apropia să mănânce trupul Domnului și să bea sângele Domnului. Este cea mai mare solemnitate pe care credincioșii o pot trăi în această viață și doresc să ne ajute Domnul să fim la masă în veșnicie cu Domnul Isus, cu Avram, Isac, Iacov și toți răscumpărații Săi.

Azi fiind sâmbătă, am fost bombardat cu versete referitoare la Sabat, ca fiind ziua de închinare, de odihnă și altele și am fost atenționați că cine nu o respectă nu poate fi mântuit. Oare așa să fie? Are Sabatul o importanță în procesul mântuirii? Trebuie să sfințim azi Sabatul sau pe Isus Cristos?

În vechiul Legământ, în ecuația de a fi plăcut Domnului, trebuia să sfințim Sabatul.

20. Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!› Ezechiel 20:20.

 

În Noul Legământ, vechiul Legământ este desființat și nu se mai țin zile de sărbătoare sau Sabat, ci Isus Cristos este centrul mântuirii noastre.

15. Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă, 1 Petru 3:15.

 

Textul din Evrei 10: 14 – 25 ne lămurește din punctul de vedere al lui Dumnezeu cum stau lucrurile:

-        Dumnezeu ne face sfinți prin jertfa Domnului Isus. V. 14

-        Nu-și mai aduce aminte de păcatele noastre pentru că am fost iertați prin sângele Domnului Isus. V. 17 și Efeseni 1: 7.

-        Avem intrare slobodă în Locul Preasfânt, prin sângele Său. V. 19.

-        Domnul Isus a deschis o nouă cale care este trupul Său. V.20

Ce trebuie să facem noi acum?

-        Să ne apropiem de Marele nostru Preot pus de Dumnezeu. V. 21, 22A.

-        Apropierea trebuie să aibă caracteristicile cerute. V. 22.

-        Să ținem la mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu. V. 23.

-        Să veghem unii asupra altora și să ne îndemnăm la ce este bun. V. 24.

-        Să nu părăsim adunarea. V. 25.

Este nespus de bine și plăcut să știm că intrarea în prezența lui Dumnezeu este pregătită de Dumnezeu cum a voit și ne-a dat intrare slobodă prin trupul Domnului Isus. Nu Sabat, nu ținerea zilelor și sărbătorilor, ci prin credința în Cuvântul Său.

Evrei 10:19

(BLAJ) Drept aceaea, fraţilor, având îndrăzneală a întra întru ceale sfinte prin sângele lui Iisus Hristos,
(BRC) Drept aceea, fraţilor, având, întru sângele lui Iisus, îndrăzneală să intrăm îa Sfânta Sfintelor,
(BTF) De aceea fraţilor, având cutezanţă pentru a intra în locul preasfânt prin sângele lui Isus,
(BVA) Fraţilor, noi avem astfel curajul să intrăm în acel „Loc Foarte Sfânt” în baza sângelui lui Isus.
(CLV) Avînd deci, fraţilor, îndrăzneală pentru intrarea în Sfânta sfintelor, prin sîngele lui Isus,
(CV) De aceea, fraţilor, întrucât avem îndrăzneala de a intra în sanctuarul ceresc prin sângele lui Iesus,
(EDCR) Aşadar, fraţilor, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în sanctuar prin sângele lui Isus,
(GBV) Având deci, fraţilor, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus,
(NTB) Derept aceaia, fraţilor, avem îndrăznire a întra întru sfinţie, pentru sîngele lui Iisus Hristos.
(NTIT) Şi astfel, iubiţi fraţi, datorită sângelui lui Isus noi putem intra acum direct în Sfânta Sfintelor unde se află Dumnezeu.
(NTLR) Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Cristos,
(NTR) Aşadar, fraţilor, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în
Locul Preasfânt prin sângele lui Isus,
(NTS) Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală a intra întru cele sfinte prin Sângele lui Iisus Hristos, pre cale nouă şi vie.
(TINT) De aceea, fraţilor, avem îndrăzneală să intrăm în locaşurile sfinte prin sângele lui Iisus,
(TLRC) Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Sfânt prin sângele lui Cristos,
(VBA) Prin urmare, fraţilor, având noi îndrăznire să intrăm în altar prin sângele lui Hristos,
(VBOR) Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus,
(VBRC) Aşadar, fraţilor, având încredere că vom intra în sanctuar datorită sângelui lui Isus
(VDCC) Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt
(VDCL) Având deci, fraţilor, îndrăzneală ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele lui Isus,
(VDCM) Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt,


joi, 23 iunie 2022

Sorescu Mihail 1898 - 1965 din Sichevița

 


Fratele Mihail Sorescu s-a născut în ziua de 17 ianuarie 1898 în localitatea Sichevița, județul Caraș. Părinții s-au numit Ștefan și Cristina, de confesiune greco-ortodoxă și etnie română.

Face patru clase în localitatea sa natală.

Este contigentul militar 1920, fiind încorporat de Cercul de Recrutare Caransebeș la Regimentul 4 grăniceri, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

Auzind Evanghelia Domnului Isus Cristos predicată de fratele Constantin Buriman din Moldova Nouă, se hotărăște să-L urmeze și în 14 iulie 1924 este botezat, făcând parte din Biserica Creștin Baptistă din Sichevița.

În ziua de 10 octombrie 1926 fratele Mihail Sorescu se căsătorește în localitatea Sichevița, județul Caraș, cu Maria, născută Radovan. Cununia religioasă a fost oficiată de către frații predicatori: Ilie Craiovean și Constantin Buriman.  Domnul le-a dat doi copii: un băiat și o fată.

Dovedind o viață de trăire cu Dumnezeu și dar de a predica din Cuvânt, frații din plasa Moldova Nouă se hotărăsc să fie promovat în lucrare și este ordinat în ziua 13 octombrie 1929, ca predicator. Cercul de activitate avea 199 de frați și 85 aparținători. Fratele Mihail Sorescu locuia în localitatea Sichevița numărul 12, județul Caraș.

Fratele Mihail Sorescu a ajutat și Biserica Creștină Baptistă din Coronini.

Activitatea devotată și dragostea pentru răspândirea adevărului l-a caracterizat pe fratele Mihail Sorescu. Încă nu era ordinat, dar era foarte activ în viața comunității baptiste din zonă. Trimite anunț la revista baptistă „Farul Mântuirii”, referitor la inaugurarea localului de rugăciune al Bisericii Creștine Baptiste din Liupcova de Sus, în ziua de 8 noiembrie 1925. Era abonat la această revistă. În 1930 trimite bani pentru a-și cumpăra cartea: „Istoria Creștinismului, de Ioan Ungureanu.

Surse:

Ioan Bunaciu

Ilie Milutin

Sandi Budimir

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Adevărului

Mai jos este portretul făcut de fratele păstor Sandi Budimir, scrisă în teza de licență din 1994, „Istoria baptiștilor din Clisura Dunării”.

 

Meilă Sorescu , 1898 - 1965

S-a născut la 12 aprilie 1898 și aude vestea bună a Evangheliei la 26 de ani, în toamna lui 1923, de la fratele C. Buriman, în casa lui Iova Sorescu, unchiul său. Fiind un om inteligent, pătrunde semnificația planului de mântuire și este botezat în vara lui 1924.

Meilă Sorescu a fost un bun autodidact, cu vaste cunoștințe intelectuale. Cu o sete rar întâlnită, studiază Cuvântul lui Dumnezeu și, cu ajutorul Domnului, devine un neobosit lucrător în Sichevița, și apoi în întreaga Clisură a Dunării. A lucrat cu mult devotament și dăruire de sine, făcând tot posibilul ca Evanghelia să fie adusă în fiecare casă. Pentru a facilita întâlnirea oamenilor cu mesajul răscumpărării, organiza întruniri în propriile lor case. Toți cei însetați după adevăr, umpleau adesea până la refuz colibele, care se dovedeau neîncăpătoare.

Acest fapt a atras furia preotului ortodox Ilie Jurescu, care-l blestema atât pe Sorescu, cât și pe toți cei care erau gata să lase totul și să se dedice Domnului. În 1926, datorită deselor misiuni prin casele oamenilor din Sichevița sau Gornea, fratele Meilă Sorescu este denunțat și dat în judecată. Plutonierul major Radu Coșară, șeful secției de poliție din Moldova Nouă, alături de șeful de post din Sichevița, pe nume Șerban, motivează trimiterea în judecată spunând că este stare de asediu și nu este admisă niciun fel de întrunire după lăsarea serii.

În septembrie/octombrie 1926 este ridicat și dus înaintea autorităților spre a da socoteală de nădejdea care este în el. Plin de îndrăzneală și echipat de Dumnezeu în acest sens, fratele Meilă depune o puternică mărturie care încremenește pe ascultători și-i determină să-l elibereze. Nimeni și nimic nu l-au putut opri în a misiona prin casele oamenilor din satele vecine.

În 1928, văzând nevoia unui loc de închinare, dă tonul ideii unei construcții de casă de rugăciune pentru biserica baptistă din Sichevița. Familia Sorescu a vândut un lanț de pământ, pentru suma de 25.000 de lei. Banii s-au folosit pentru cumpărarea locului de biserică. Suma donată era mai mult de jumătate din prețul total de cumpărare al acelui loc.

În 1929, membrii bisericii baptiste din Sichevița îl aleg pe Meilă Sorescu ca pastor și pe 13 august fratele este ordinat pentru bisericile din Sichevița, Gornea, Liubcova, Berzasca, Cozla – Sirina. Meilă Sorescu a fost un om corect, activ și devotat lucrării Domnului, care a demonstrat că este un foarte talentat predicator. El a făcut cursuri de pregătire în vederea predicării cu fratele I. R. Socaciu la Moldova Nouă, Cornin și Pojejena. Având o statură impunătoare, fiind prezentabil și cald în mesajul prezentat mulțimilor, Dumnezeu s-a folosit de el spre a aduce mulți la pocăință și mântuire. El a fost supranumit ,,botezătorul” din Clisura Dunării, pentru că a oficiat majoritatea botezurilor în acea perioadă.

Fratele Sorescu a avut mult de suferit din pricina credinței sale și a lucrării Domnului. Astfel, în 1951, chiar în ziua de Rusalii, este deportat în Bărăgan, împreună cu toată familia sa. Prigonitorii Evangheliei au fost foarte satisfăcuți de această măsură, exprimându-se astfel: ,,Nu-i vom mai auzi glasul lui Meilă...” Familia Sorescu a fost învinuită că ar fi fost chiabură, dar lucrurile nu au stat chiar așa. În sat au fost și alte familii, mult mai înstărite, ostile Evangheliei, dar puse bine cu autoritățile. Toți aceștia au complotat în deportarea fratelui și familiei Sorescu, pentru a scăpa de el. În acest fel, credeau că vor stopa înaintarea Evangheliei biruitoare. Familia Sorescu a fost o familie foarte bine organizată. Preocuparea de bază a lui Meilă Sorescu a fost creșterea albinelor. Acesta ar fi constituit și motivul principal al deportării: numărul prea mare de stupi.

Învățând de la albine, fratele Meilă a știut să-și organizeze familia și biserica. Deși în Bărăgan i s-a impus domiciliu forțat, el nu a stat în loc, ci a misionat în satele din jur, ducând cu el vestea bună a Dumnezeului Atotputernic. A colaborat în lucrare cu fratele Drăgănici de la Vrani, un foarte bun cântăreț, cu care a deschis un loc de închinare la Roșet, lângă Călărași. Tot timpul cât a stat în Bărăgan, a vizitat toate bisericile din apropiere și a mărturisit cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu.

Timp de 5 ani și 7 luni a fost util lucrării lui Dumnezeu din Bărăgan, unde a experimentat dragostea și grija Domnului față de familia sa, așa cum altădată a experimentat fratele Ilie. În toată această perioadă au fost ajutați cu bani și pachete de frații din Banat sau din țară, mulți dintre ei fiindu-le necunoscuți.

În anul 1957 se reîntoarce acasă, unde își continuă activitatea ca pastor, până în 1965 când este chemat acasă la Domnul. În memoria afectivă a clisurenilor, figura lui rămâne vie. Urmele pe care le-a întipărit în marea lucrare a Domnului vor rămâne neșterse.

 

 

 

sâmbătă, 18 iunie 2022

 


Tomulețiu Nicolae  1928 - 2021

Fratele Nicolae Tomulețiu s-a născut în ziua de 1 octombrie 1928. Părinții fratelui se numeau Ioan și Floare.

Fratele Nicolae Tomulețiu se căsătorește și Dumnezeu îi dă patru copii: Simona născută în anul 1957, Marius născut în 1958, Sanda născută în 1962 și Ioana născută în anul 1971.

A oficiat un botez în Biserica Creștin Baptistă din localitatea Racoviță, județul Sibiu.[1]

În ziua de 26 august 2001 oficiază un botez la Biserica Creștină Baptistă, „Harul” din Sibiu.

La serbarea de 100 de ani a Bisericii Creștine Baptiste din Câmpulung Moldovenesc din ziua de 11 august 2019, fratele Nicolae Tomulețiu din Sibiu, un veteran al lucrării duhovnicești în biserica din Câmpulung, în care a slujit în anii ‘70 a uluit asistența prin cântarea și mesajul inspirat.[2]

Fratele Nicolae Tomulețiu a păstorit Biserica Creștină Baptistă din Câmpulung, Biserica Creștină Baptistă din  Sibiu, și Biserica Creștină Baptistă din  localitatea Cristian de lângă Sibiu.

Fratele Nicolae Tomulețiu la venerabila vârstă de 93 de ani în luna octombrie a anului 2021 este chemat de Dumnezeu în veșnicie.[3]

Rog pe această cale pe toți cei ce știți alte informații despre fratele Tomulețiu, să mi le transmiteți, pentru ca să completez biografia fratelui Nicolae Tomulețiu. Mulțumesc anticipat!



[1] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul XXXXIV, Nr. 2/1989, martie – aprilie, p. 9.

[2] Creștinul Azi, Nr. 6, noiembrie – Decembrie 2019, p. 19.

[3] Radu Cimpean, informație primită de la păstor la Biserica Creștină Baptistă „Betania” Sibiu, 16.06.2022.

vineri, 17 iunie 2022

De ce te miri creștine, citește Biblia și vei vedea că este scris

 

Mi se pare lipsit de noimă să ne uimim la câte un personaj lipsit de orice logică biblică și ne mirăm cu mirare mare că face lucruri judecate aspru de Dumnezeu. Distribuim păcatul ca să-i facem publicitate și să dăm idei la cei interesați și într-o naivitate crezând că scoatem păcatul la iveală, de fapt, noi ne mirăm în loc să ne pocăim, să strigăm către Dumnezeu și să predicăm drept Cuvântul Evangheliei.

Pentru cei ce citesc și studiază Biblia este de nescuzat mirarea provocată de practicile păgâne și spurcate care intră în unele biserici creștine, așa ne spune Biblia că va fi în vremea din urmă:

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2. abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.
(1 Timotei 4:1-2)

 

Rugămintea mea pentru cine vrea, ieste să nu mai distribuie păcatele oamenilor, predicați repercusiunile acestor practici și spuneți hotârăt ce spune Dumnezeu: „sunt vrednici de moarte”

32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:32)

 

Suntem așa de sfioși, nu vrem să jignim, nu vrem să judecăm, dar ce vrem să facem? Să vină mânia lui Dumnezeu peste noi? Să ne mirăm că parte din lumea creștină nu practică ce este scris sau să ne pocăim, să ne rugăm și să predicăm cu dragoste și îndrăzneală Cuvântul? Nu predicăm din înțelepciunea noastră, din îvățătura lumii acesteia, ci din Cuvântul lui Dumnezeu care este:

12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.(Evrei 4:12)

 

Tot ce spune Biblia este adevărat atât cu privire la dragoste, dar și asprimea lui Dumnezeu. Dumenzeu este îndelung răbdător dar pedepsește păcatul, are milă, dar se termină acolo unde îngâmfarea ajunge la culme.

Durerea mare este că noi și membri bisericilor noaste tindem spre o împlinire negativă a Cuvântului lui Dumnezeu. Știm despre dragoste că se va răci, dar nu o aprindem, știm că credința va fi înlocită cu idei și totuși nu strigăm cu putere: „Doamne înflăcărează-mă” și „Doamne mărește-mi credința”.

Domnul să ne pună pe inimă mie și ție să punem în practică.

37. „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.
(Evrei 10:37-39)

joi, 9 iunie 2022

Constantin Bel 1955 – 2022 din Târgu Lăpuș




Constantin Bel s-a născut în 10 iulie 1955 în localiatea Răzoare. Din copilărie a rămas orfan de amândoi părinții, fiind luat împreună cu frații lui de fratele tatălui său.

În anul 1974 fratele Constantin își predă viața Domnului Isus și este botezat în Biserica Penticostală din Răzoare.

Se căsătorește cu sora Aurora din Poiana Blenchi și se stabilesc în orașul Tg. Lăpuș și Domnul le dă trei copii care acum sunt căsătoriți la casele lor.

Din anul 2000 este membru în Biserica Baptistă din Tg. Lăpuș și a slujit Domnului cu cântările, făcând parte și din Comitetul bisericii. A fost și un bun organizator în lucrarea cu copiii, pe care a desfășurat-o în cadru bisericii.

În ziua de 09 iunie Domnul și-a chemat slujitorul credincios acasă în Împărăția Sa cerească.

La revedere frate Costică până la sunetul trâmbiței lui Dumnezeu care va suna întâlnirea celor credincioși!

                                                                         2012








Hoduț Alexandru din Gruilung

 

Fratele Alexandru  Hoduț a primit Cuvântul Domnului în urma predicării fratelui Mihai Cornea și a făcut parte din primul grup de oameni din Gruilung care au fost botezați în anul 1907.

Se pare că fratele Alexandru  Hoduț a plecat în America pentru o vreme fiind ales ca diacon al Bisericii Creștine Baptiste din Akron.

În zilele de 1, 2, 3 și 4 septembrie 1916 are loc Conferința anuală a Asociației Baptiste Române din America și fratele Alexandru  Hoduț este ales în Comitetul de literatură, casier.

Fratele Alexandru  Hoduț a participat la o frumoasă serbare în Biserica Creștină Baptistă din Vinteri unde a predicat și a dat Cina Domnului în ziua de 15 august 1930 cu ocazia unui botez cu 39 de suflete oficiat de fratele predicator Ioan Țirban.

A doua zi de Rusalii a anului 1941 fratele Alexandru  Hoduț, alături de alți frați predicatori predică la botezul cu 31 de suflete ținut în Biserica Creștină Baptistă din Dușești. În ziua de 6 iunie 1941 împreună cu corul Bisericii din Gruilung face un frumos program de evanghelizare în Biserica Creștină Baptistă din Țăsad, județul Bihor.

A păstorit Biserica Creștină din Gruilung între anii 1938 – 1944, biserica din Lăzăreni între anii 1936-1941.

În afara lucrării de păstorie a bisericilor, fratele Hoduț a fost ales din anul 1930 în Conducerea Comunității Baptiste de Oradea.

Negăsind în arhiva Uniunii fișa de păstor a fratelui Hoduț nu am avut mai multe date de identificare, de aceea, pe această cale aș dori să rog frumos pe cei care au alte informații sau date biografice  despre acest om al lui Dumnezeu, să mă contacteze pe pagina de blog. Vă mulțumesc anticipat!

Surse:

Ioan Bunaciu

Otniel-Laurean Vereș

Creștinul

Farul Creștin

Lumina

joi, 2 iunie 2022

Țeț Gheorghe 1928 - 2013 din Oșand

 


Fratele Gheorghe Țeț s-a născut în ziua de 17 mai 1928 în localitatea Oșand, județul Bihor. Părinții s-au numit Ioan și Elisabeta, de naționalitate română.

În anul 1946 este botezat, iar în anul 1956 este ordinat pentru Bisericile Creștine Baptiste din Macea, Gurba, Șicula și Chereluș, județul Arad. Termină Seminarul Teologic Baptist din București, promoția 1957/1958.

Pentru că avea un dar mai aparte de predicare și avea trecere în fața oamenilor, autoritățile comuniste i-au ridicat legitimația de păstor, adică recunoașterea. Fratele s-a recalificat și s-a angajat la CFR Mediaș, ca electrician. În anul 1965 se mută cu familia în acest oraș. Fiind un bun evanghelist și fiindcă avea permis de călătorie cu trenul, fratele face misiune în localitățile din jurul orașului, dar și mai departe, ajungând până la Craiova.

Se căsătorește în anul 1953 cu sora Maria și Domnul le dă trei copii.

„În 1973 a venit păstor la Craiova Ţeţ Gheorghe din Arad și el era absolvent al Seminarului Baptist. De îndată ce a venit Ţeţ la Craiova s-au schimbat lucrurile, a adunat bani de la bisericile baptiste mari din țară și a cumpărat un imobil pe strada Henri Barbusse nr. 1, unde a amenajat o sală de închinăciune şi locuinţă pentru păstor şi sub păstorirea lui, biserica a crescut la 55 de membri. El a păstorit biserica din Craiova până în 1977”.

În anul 1977 se mută din nou la Arad și păstorește Bisericile Creștine Baptiste din:  Zimandul Nou, Credinţa, Comăneşti, Urviş, Botfei, Chişlaca, Siad, Mărăuş, Pâncota și Beliu.

După ce a intrat în pensie, a continuat să se implice în lucrarea de misiune din Oltenia. Inima i-a fost întotdeauna îndreptată spre misiune și a dorit să fie îngropat în Oltenia.

În ziua de 30 iulie 2013, după o viață de dedicare în slujre, Domnul își cheamă slujitorul acasă în Patria Sa.

Surse:

Ioan Bunaciu

Ovidiu Hanc

Arhive

Farul Creștin

luni, 30 mai 2022

Vădan Vasile - 1934 – 2022 din Gârbău

 



Articol de:

Pastor: Ioan Bunaciu


Pastor: Sorin Bădrăgan

     

S-a născut în anul 1934 în comuna Gârbău, județul Cluj. La vârsta de 6 ani a rămas orfan, tatăl său căzând pe frontul de răsărit. Gârbău, în timpul războiului, a aparținut Ungariei și tatăl său a murit pe front, împotriva rușilor, făcând  parte din armata ungară. Deci, din fragedă copilărie s-a izbit de necazurile vieții pământești. Gârbău este o comună românească, aproape de Cluj. Aici s-a întors la Domnul, în 1887, Pop Nicolae.

E interesant că prin satele românești: Gârbău, Dretea, Bedeciu, primul român care a predicat Evanghelia a fost Ion Țirban, din județul Bihor. După el au venit și alți misionari români din Bihor: Gh. Florian, Mihai Vicaș și chiar pastorul Bisericii Baptiste din Budapesta, Reinhald Schifeler. În urma acestor vizite, mai mulți săteni s-au întors la Domnul, printre care, cel mai important, a fost Pop Nicolae. Cu acest grup de credincioși s-a înființat Biserica din Gârbău în 1899 și printre cei botezați în 1898 îl găsim și pe Vădan Ioan, probabil bunicul lui Vasile Vădan.

Vasile Vădan a făcut Școala Elementară de 4 clase în Gârbău, în limba maghiară, apoi în 1944 a urmat celelalte 3 clase în limba română. Deci așa, copilul Vădan Vasile a avut o solidă cunoaștere a două limbi: maghiară și română. După absolvirea Școlii Elementare, s-a calificat ca tâmplar în orașul Cluj, dar a făcut și Liceul Particular. Între 1955-1959 a urmat Seminarul Teologic Baptist din București, iar între 1978-1982 a frecventat și Institutul Teologic Protestant din Cluj, obținând diploma de licențiat în teologie. Deci, copilul orfan de la vârsta de 6 ani a avut parte, prin grija providențială a lui Dumnezeu, de o solidă educație și carieră în teologie. S-a botezat în credința baptistă, care era și credința părinților săi, în 14 iunie 1953, botezul fiind oficiat de fratele I. R. Socaciu în Biserica Baptistă din Cluj Mănăștur. Absolvind Seminarul Baptist din București, a fost angajat ca pastor în cercul bisericilor Simeria și ordinat ca pastor chiar în 20 septembrie 1962.

În lucrarea Domnului îl pot caracteriza, chiar de la început, că era foarte harnic. I-am fost profesor chiar din 1955, până a terminat Seminarul și ne-a fost de mare folos la lucrările de reparație ale mobilierului. În vacanțele celor 4 ani de Seminar, a misionat în Biserica Brăila. Aici a fost așteptat de administratorul bisericii, fratele Sasu, care spunea că seminaristului Vădan i-a făcut o primire bună, spunându-i: ,,Să știi că viața ta este în mâna mea: Faci ce-ți spun eu!” Seminaristul însă, i-a răspuns: ,,Eu ascult de Domnul!”.

S-a implicat intens în lucrarea bisericii, în diverse activități și tineretul bisericii s-a înviorat. Când a venit împuternicitul cultelor și a văzut că biserica e plină de ascultători, l-a avertizat că la Brăila nu-l aprobă în lucrare. De aici a plecat la Tichilești, la frații leproși. Medicul i-a dat voie să stea cu ei. A ținut cu ei câteva zile de îmbărbătare din Cuvântul Domnului, a plâns și s-a rugat cu ei. De aici a plecat la Galați, unde iarăși a ținut studii biblice, iar pe tineri i-a învățat să cânte. În alte vacanțe, vorbește de misiunea care a făcut minuni pe Valea Teleajanului, la Vălenii de Munte, unde a fost primit bine de familia Cornișel, de la Drajna, unde a lucrat împreună cu fratele Păiș Dumitru, pe care îl descrie ca un lucrător destoinic. A misionat la Sterchiajd; vara mergea cu tinerii la muncile câmpului. A ajuns și pe la Toplița în practică, unde întâlnește 2 tineri foarte serioși. Ajunge să misioneze și în Bicaz.

Așa cum am spus, după terminarea Seminarului în 1959, a fost ales pastor în Simeria. Aici l-a aștepta o lucrare mare și grea, care a rămas cununa păstoritului lui. Era cam în anul 1959, în punctul maxim al construirii socialismului în România. Teoreticienii marxismului erau bazați pe principiul că, în socialism, lupta de clasă ia forme noi și tot mai sofisticate. S-a ajuns ca să colectivizeze agricultura. Gospodarii buni și harnici de la țară, numiți ,,chiaburi”, începând cu 1959, au fost strămutați din Banat, regiunea cea mai bogată a țării, în Câmpina Bărăgan, teritoriul cel mai sărac din țară.

În 1959, s-a pornit lupta cea mai dură împotriva Bisericii Creștine care funcționa legal în cele 15 culte religioase recunoscute de puterea comunistă pe baza statutelor și mărturisirilor de credință ale fiecărui Cult. În această perioadă, au fost arestați cei mai mari teologi ai bisericii: Dumitru Stăniloaie, Teodor Popescu, Ilarion Telei, Prof. Soleriu. De la noi au fost arestați 3 tineri din Biserica Baptistă Maghiară din Sălaj și condamnați la 6 luni de închisoare, pentru că au predicat în Biserica Baptistă în care ei nu erau membri.

Bâlc Petru din Biserica Baptistă Sfânta Treime din Valaori a făcut 2 ani temniță, pentru că a căsătorit în Biserica Baptistă din Bicaz o pereche de tineri, el fiind pastor pensionat. În contextul acesta, a căzut în plasă și fratele Vădan, pastor din Simeria. Fiind tânăr și activ în lucrare, fiind și bun cântăreț (în tinerețe a cântat în fanfara bisericii Gârbăului), fiind și bun tâmplar, a lăsat urme activității lui pastorale și în aspectul spiritual al studiului Scripturilor și în aspectul material. Ochiul lui de meseriaș tâmplar observa ce îmbunătățiri să facă sălilor bisericilor și îndeosebi în Biserica din Simeria, care era o biserică veche, cu local propriu și multe încăperi (aici funcționase un orfelinat, până la desființarea Cultului Creștin Baptist în 1942).

Tot în această perioadă s-a implicat și în Biserica din Hunedoara, unde s-au mutat mulți baptiști care s-au angajat în industria siderurgică. Erau baptiști români, maghiari și nemți. Vădan i-a putut păstori foarte bine pe români și pe maghiari, pentru că vorbea cursiv cele două limbi. Autoritățile le-au aprobat să cumpere în oraș o casă mare, pe care au transformat-o într-o frumoasă capelă. Vădan, cu mâna sa de meseriaș, a fost foarte util în aranjarea sălii de închinare. A mobilizat frățietatea din Hunedoara și cu ajutorul lor, au dărâmat zidurile interioare și au amenajat o frumoasă capelă. A venit împuternicitul Cultelor, Jurcini Petru, și, când a văzut ce au făcut baptiștii fără aprobarea lui, i-a spus lui Vădan: ,,Ce-ai făcut, Vădane? Pușcăria te așteaptă!”.

Într-adevăr, în urma acestor lucrări, s-a început prin 1972 un proces împotriva lui. În timpul acela, conform statutului de funcționare al Cultelor, pastorul era și  gestionarul bisericii și orice pastor, ca să facă față cheltuielilor de întreținere ale bisericii, colecta și sume de care avea nevoie în funcționarea bisericii. Pe aceste sume nu le înregistra, pentru că nu putea acoperi acele cheltuieli cu acte legale și deci, toți pastorii, la un control amănunțit al gestiunii, erau vinovați pentru că nu puteau acoperi cheltuielile cu acte legale. Vădan făcuse în Biserica din Simeria niște reparații la mobilierul bisericii pentru acoperirea cheltuielilor cu procurarea materialelor, care nu se găseau în comerțul liber, ci numai în întreprinderi. El a colectat sume de la credincioși, pe care nu le-a înregistrat în registrul de casă al bisericii. În biserică a avut vreo trei bătrâni sclerozați, care l-au pârât la Miliție că a încasat bani pe care nu i-a înregistrat, și s-a pornit procesul pe care, iată cum ni-l descrie el:

,,Am stat în arest 270 de zile, din octombrie 1972 până în iulie 1973. Dosarul meu de la poliție era tot mai gros, plin de reclamațiile celor care îmi urmăreau activitatea din biserică și din afara ei. Când veneau misionari străini, eram chemat la împuternicitul de Cluj. Acolo era și o persoană străină, care asista la discuții și la amenințări. Eram interogat când mergeam în alte localități sau organizam botezuri. Mă acuzau că nu respectam toate dispozițiile împuternicitului Cultelor.

Într-o zi m-au invitat în scris să mă prezint la Poliția Județeană Deva, seara la ora 19.00. Am fost invitat de căpitanul Tuslea în biroul lui, unde mi-a spus: ,,Știi că o să rămâi la noi?” ,,Nu”, am răspuns eu ,,Îți spun eu”, mi-a răspuns el. Și, în loc să fiu lăsat să plec acasă, m-au băgat în celula nr. 4, unde am fost anchetat 90 de zile, în stare de arest. Am fost judecat la Judecătoria Deva și apoi la Tribunalul Hunedoara am fost condamnat la doi ani. Am făcut recurs la Județ și am primit în urma lui doar 9 luni. Au fost 9 luni de chinuri și de suferințe. Ne puneau să lucrăm în ploaie și zăpadă, cu hainele ude pe noi. Anchetele erau foarte grele și durau câte 4, 6, 8 ore, în care mă batjocoreau, cu pistolul pe masă. Mă acuzau de tot felul de lucruri neadevărate, pe care nu le recunoșteam. Eram singur în celulă; aveam un pat de fier cu o saltea și o pătură, rupte amândouă. Pe jos era ciment și era foarte frig. Nu aveam voie să stau pe marginea patului. Când nu eram anchetat, trebuia să mă plimb prin celulă de dimineața, până la ora 22. Masa de dimineață conținea o cană de cafea surogat și o felie de pâine neagră, pe care o numeam ,,coadă de rândunică”, sau turtoi din făină de mămăligă. La prânz primeam puțină ciorbă - apă chioară - și turtoi seara sau puțin arpacaș tare. Am slăbit foarte tare și abia mă mai țineam pe picioare”.

Evanghelizări în celule:

,,Era Paștele, și m-am hotărât să merg prin celule cu mesajul ,,Hristos a înviat!” și le vesteam însemnătatea învierii Domnului. Vorbeam de multe ori și cu ofițerii. Eram inventiv, trebuia să lucrez cu ei. Odată, plutonierul de serviciu a venit să-mi ceară un borcan cu pastă de roșii, ca să-i facă soția sarmale, și am considerat că este o bună ocazie să stau de vorbă cu el. Apoi îmi amintesc de Iancu, care spunea despre el că este oaia pierdută. Fusese activ în biserică, cântase în cor, dar din cauza sărăciei s-a angajat în Poliție. Îmi spunea: ,,Noi știm că sunteți nevinovat, domnule Vădan.”

Procesul prin derularea lui, a fost un mijloc de întărire a solidarității frățești, deși autoritățile au dorit să-i intimideze pe ceilalți pastori în lucrarea lor. La Judecătoria Deva, unde s-a ținut prima fază a procesului, baptiștii din toate localitățile s-au adunat la Judecătorie. Sala de ședințe a fost plină până la refuz. De asemenea, erau pline și coridoarele Judecătoriei și o mulțime de credincioși erau adunați și în fața Judecătoriei, așteptând să-l vadă pe pastorul Vădan Vasile în haine vărgate. Au stat cu toții până la terminarea procesului și judecătorii au dat sentința: doi ani de închisoare.

A urmat faza a doua, apelul la Tribunalul de la Hunedoara. Și aici, în ziua procesului, Tribunalul a fost înecat de lumea care a venit la proces și orașul era plin de credincioși baptiști. Sentința a rămas aceeași. A urmat recursul, la Curtea de Apel. Solidaritatea baptiștilor s-a menținut, ba s-a și întărit. Mai multă lume a participat la judecarea apelului. În fața acestei realități, simțind autoritățile că mulțimea de participanți la proces a crescut și că nemulțumirea lor putea duce la revoltă, au judecat apelul și sentința au redus-o la 9 luni de condamnare, exact timpul cât Vădan a stat în închisoare. Astfel s-a încheiat procesul și Vădan Vasile a fost eliberat.

Vădan Vasile s-a întors de la închisoare biruitor și toată lumea a fost convinsă, inclusiv judecătorii, că a fost nevinovat și că cele 9 luni de condamnare pe care i le-au dat judecătorii la recurs au fost date pentru a-i salva pe colegii lor care l-au condamnat la doi ani de închisoare în primă instanță.

După eliberarea din temniță, Vădan s-a transferat în 1975 ca pastor la Biserica Baptistă Iris din Cluj, pe care a păstorit-o până în 1990, când s-a pensionat. Biserica din Cluj avea și trei filiale: Casa Sănicoasă, Desmia și Deșmir, unde a făcut o construcție nouă pentru biserică. De asemenea, Vădan a avut funcții și în cadrul comunității de Sibiu, prin 1960, ca vicepreședinte, la Cluj, în 1976, vicepreședinte, iar în 1977 a devenit secretar al comunității de Cluj. În timp ce a păstorit biserica Iris din Cluj, a cumpărat pentru biserică două case din vecinătatea bisericii, pe care le-a transformat în anexe, pentru buna funcționare a bisericii. În 1990, după 40 de ani de slujire, s-a pensionat.

După pensionare, a plecat în Canada, la Montreal. Aici, frații l-au rugat să-i păstorească, și între 2001-2002 a lucrat printre românii din Montreal. Erau 3500 de români stabiliți în acea regiune, prin care a ajuns până în faza de a fi organizați în Biserică, având și sigiliu; aparținea de Asociația Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada. A avut o experiență interesantă ca pastor în Canada. Organiza Evanghelizări și serbări, urmate de mese cu specific românesc, dar n-a lucrat decât un an, și biserica n-a mai funcționat, pentru că baptiștii români erau foarte despărțiți în acea regiune.

După 40 de ani de pastorație, Vădan Vasile s-a pensionat și astăzi trăiește în orașul Cluj, slujind cu Evanghelia în bisericile din jurul orașului. Astfel și-a încheiat Vădan slujirea.

E interesant că împuternicitul Cultelor, care a fost factorul decisiv în pornirea procesului, a ajuns și el la aceeași închisoare și inculpatul Vădan i-a potolit foamea în închisoare. După ce s-a terminat ancheta, i-au dat în închisoare loc de muncă - ,,magazioner”. Știau cei din tribunal că hoțul baptist este om cinstit, de aceea toate alimentele închisorii erau în administrarea lui. Într-o zi l-a văzut în cutea închisorii pe J. Petru, fostul împuternicit al Cultelor. Acum era și el în haine vărgate. Vădan nu-l întreabă de ce a fost condamnat, ci i-a spus: ,,Ești flămând?” ,,Da”, i-a răspuns fostul împuternicit. ,,Hai în magazie”, îi spuse Vădan, ,,aici toți suntem egali, rob cu rob să ne unim” și l-a săturat cu bunătățile pe care le avea în magazie, acestea fiind aliniate pentru ofițeri. Ori de câte ori a avut ocazia, Vădan a repetat acest gest - așa l-a răsplătit el pe cel care l-a băgat la închisoare. [1]

 

Temnița nu l-a speriat, ci l-a călit și odată ajuns pastor la Biserica Creștină Baptistă din Iris Cluj, fratele Vădan Vasile a facilitat venirea fratelui Iosif Țon, o dată pe săptămână, să facă studiu biblic cu tineretul. În acea perioadă mulți studenți frecventau aceste studii și mulți tineri s-au întors la Domnul.

Azi, 30 mai 2022, fratele Vasile Vădan a fost chemat de Dumnezeu în veșnicie, să fie la locul de odihnă, pregătit de Domnul Isus.



[1] Farul Creștin, iunie 2012, pp. 4-5.

joi, 12 mai 2022

Revista „Arhiva Baptistă” a ajuns la numărul 10. Felicitări!

 


Felicit cu mare dragoste pe fratele drd. Emanuel Jurcoi, pastor și istoric baptist și pe întregul colectiv redacțional, pentru munca asiduă depusă în apariția acestei reviste de istorie baptistă. Este o echipă de unul și unul, de doctori, istorici, oameni cu greutate, dar buni frați, care iubesc istoria frumoasă a poporului baptist din România.

Revista este un izvor care aduce apa proaspătă a unei istorii binecuvântate de Dumnezeu. Pe mine mă răcorește când o primesc și o răsfoiesc, am o emoție plăcută când citesc despre cine au fost frații mei baptiști și ce au făcut pentru Domnul, pentru poporul baptist, dar nu numai și pentru posteritate.

Numărul 10 al revistei, pentru care îi felicit pe toți cei ce se ostenesc să scrie, se ocupă de un personaj viu, cât se poate de viu și prezent prin cântările compuse de acest frate inimos, meticulos, armonios, melodios fără pereche, unic în felul dumnealui. Ioan Chișmorie este un reper , un compozitor ale cărui cântări sunt puse în mișcare de multe coruri care cântă cu măiestrie capodopera omului lui Dumnezeu, Ioan Chișmorie, Măderătanul.

Dragul meu cititor, dacă nu ești abonat la revista „Arhiva Baptistă”, te invit politicos să o faci, pentru că te vei bucura de fiecare apariție și vei fi binecuvântat sufletește prin informațiile ce le aduce.

Domnul să dea multă putere fraților ostenitori, iar noi să ne bucurăm de multe numere de aici înainte.

Pastor Vasile Bel, pasionat de istorie baptistă.












marți, 3 mai 2022

Cartea Nicolae Miclăuș - Un bun gospodar pe ogorul Evangheliei de Vasile Bel este pe piață

 


Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a făcut posibilă apariția acestei cărți care are în componența ei viața fratelui păstor Nicolae Miclăuș.

Cartea are 137 de pagini și cuprinde în paginile ei cronologia vieții acestui bun gospodar, momentele prin care a trecut, experiența Siberiei, întoarcerea la Domnul și cum a organizat în Comunitatea Creștină Baptistă un număr mare de biserici. Sunt și poze cu documente, fabrica din Budapesta unde a învățat fratele meseria de mecanic mașini și utilaje agro-alimentare între anii 1912 – 1916.

Cartea costă 15 lei și cine o dorește să mă contacteze în privat. Mulțumesc.

Prefața este semnată de o personalitate cu mare dragoste de Dumnezeu și poporul Baptist, Conf. dr. Mihaela Bucin, şef de catedră, Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász Gyula Universitatea din Szeged.