Biserica confiscată - de Marin Mușat

 

Am primit în aceste zile de la fratele Samson Popescu, inginer agricol din localitatea Cărpiniș, județul Timiș, două cărți importante pentru mine și frații mei din poporul baptist, dar și pentru iubitorii de istorie a trecutului nostru recent. Cărțile sunt scrise de același autor, jurnalistul Marin Mușat din Galați, fiind pretieni și aproape în aceiaș branșe.

Prima carte se numește Biserica confiscată - File din istoria Bisericii Baptiste din Găujani, singura biserică evanghelică din județul Vâlcea.

Este vorba despre istoricul Bisericii Creștine Baptiste din localitatea Găujani, județul Vâlcea. Despre această biserică am scris AICI.

Această biserică se naște în prigoană, pe care credincioșii o duc cu demnitate până la capăt.

Iată ce spune un frate care cunoaște biserica:

„Aveți în mână o carte ca nicio altă carte. O carte care o să vă provoace mari întrebări. O CARTE DESPRE OAMENI SIMPLI CE AU CONSTRUIT MINUNI.

Autorul acestei cărți, nici nu putea prezenta mai bine pe omul care a fost prigonit de securitate 40 de ani, dar a continuat să clădească, mereu, încet, dar nu s-a dat bătut: Petre Popescu a zidit case cu mâinile lui și oameni prin credința lui.

Casele încă sunt în picioare. Oamenii încă duc mai departe lumina pe care el n-a lăsat-o să se stingă.” I0AN SINITEAN, Absolvent al Institutului Politehnic Timișoara.

A doua carte este:

„Samson Popescu: Ieri urmărit de Securitate, azi un agricultor de succes – 2026”

Autorul cărții spune despre Samson Popescu că este un povestitor cald și atent la detalii. Am ales să las amintirile și ideile sale să curgă firesc, asemenea unei mărturisiri de viață și de credință.

Veți descoperi un om credincios Domnului și meseriei pe care o face cu dăruire, dar și plăcere. Este un om devotat, cu putere de a merge înainte, un cutezător în vremuri complicate.

Citind aceste două cărți, veți fi mai plini de curaj în aceste timpuri pe care le trăim în prezent.

Cărțile sunt gratuite și se găsesc la inginer Samson Popescu.

Mai jos, câteva date din biografia lui Samson Popescu:

Născut la 19 decembrie 1951, în comuna Titești, jud Vâlcea ( Țara Lovistei). Părinții se numesc Popescu Petre, Popescu Dochia.

A parcurs școala generală în sat Găujani, 8 clase com Boișoara 1966 -1969. Școala profesională “Independența Sibiu”; 1969-1973”, Liceul Teoretic Octavian Goga Sibiu.

 Stagiul militar ( complet) UM( geniu) IOR Bucuresti pedepsit ca fiind fiu de baptist.

Între anii 1975-1979 Factatea de Agriculturǎ la Institutul de Agronomie Timișoara.

Botezat în orasul Fǎgǎraş, la Biserica Crestinǎ Baptistǎ de pastorul Petrescu V, la data de 19 mai 1968 ( 16 ani si jumǎtate.)

Repartiția în vara anului 1979, ( locul 3 la repartitie în ordinea mediilor din 110 studenti din seria mea).

Cǎsǎtorit la 21 octombrie 1978 în Biserica Baptistǎ Sibiu ( Pastor Mircu Cocariu) cu Popescu Steluța, medic pediatru ( n. Crivineanțu )decedata la 23 august 2022. Copii : Popescu Daniel n. 10 09 1982, Popescu Felix- Cristian n. 22 03 1987.

Activitate profesionalǎ 1979-1991 CAP Cǎrpinis Timiș; șef fermǎ, inginer șef dupǎ 1989 inginer șef și Preşedinte.  Între anii 1991-1995 inginer de specialitate la CUASC Cǎrpiniş și 1993 - prezent Administrator și proprietar Firma S C Semislend Company Cǎrpinis Timiş.

Cartea „De la comunitatea baptistă germană la Biserica Creștină Baptistă Betania București” - este gata

 

În acest articol prezint cartea despre care am sris AICI cu mai multe detalii, inclusiv cuprinsul și prefața cărții, scrisă de fratele Conf. univ. dr. Daniel Fodorean, Decan – Institutul Teologic Baptist din București, fost păstor la această biserică istorică din București.

Încet și sigur, prin ajutorul venit de sus de la Dumnezeu sfântul, cartea:

„De la comunitatea baptistă germană la Biserica Creștină Baptistă Betania București”

este gata și se poate comanda la autor.

Cartea are 281, de pagini tipărită pe foaie volumică, format  - A5, tipărită la Editura Galaxia Gutenbeg din Târgu Lăpuș.

Prefaţă

Cine nu a auzit de Biserica Baptistă „Popa Rusu”? Oricine are măcar cunoștințe elementare despre istoria baptiștilor din România știe că începuturile mișcării baptiste în București sunt strâns legate de lucrarea misionară a unui grup de credincioși de origine germană. Din această lucrare s-a născut prima biserică baptistă din Capitală, iar mai târziu s-a constituit și prima biserică baptistă de limbă română, actuala Biserică Baptistă „Golgota” din București.

Cu toate acestea, am fost surprins să descopăr, chiar după ce am devenit pastor al acestei biserici (2021–2024), că nu exista o lucrare care să prezinte în mod sistematic întreaga ei istorie. Deși au fost publicate numeroase articole și studii referitoare la începuturile comunității, acestea urmăreau în principal să demonstreze originile mișcării baptiste din București și din Vechiul Regat, fără a oferi o imagine de ansamblu asupra evoluției bisericii de-a lungul existenței sale.

Mi-am propus încă de atunci să cercetez și să scriu istoria acestei biserici. Din păcate, responsabilitățile pastorale și academice, precum și alte priorități ale slujirii, nu mi-au permis să duc acest proiect la îndeplinire. Cele mai multe dintre lucrările existente – articole, studii sau capitole din volume dedicate istoriei baptiștilor – oferă fie o prezentare succintă a bisericii, fie analizează doar anumite perioade sau evenimente.

În arhiva Bisericii Betania am găsit un manuscris în limba germană, intitulat Geschichte der deutschen Baptisten-Gemeinde Bukarest, Rumänien (trad. Istoria Bisericii Baptiste Germane din București, România), scris de Pius Zwettler în anul 1986, dar care nu a văzut niciodată lumina tiparului. Autorul acestei istorii a fost prezbiter al bisericii germane din 1933 până în 1970. Această lucrare, de numai 41 de pagini, prezintă în mod succint crâmpeie din istoria bisericii pentru perioada 1895–1978.

M-am aplecat și eu asupra istoriei acestei biserici, însă dintr-o altă perspectivă, și anume aceea a relației dintre biserica germană și biserica română. Mai precis, am urmărit istoria grupului de credincioși români care au venit din Strada Apele Minerale din București, în urma arondării dispuse de autorități, eveniment care marchează primul model de fuziune din istoria baptiștilor din România[1].

Continuitatea dintre Biserica Baptistă Germană din București și biserica română de astăzi este susținută de mai multe realități istorice: fuziunea impusă de autoritățile comuniste în anul 1962, cedarea, în anul 1979, a tuturor bunurilor către credincioșii români, funcționarea în continuare pe baza aceleiași autorizații de funcționare, modificată doar în ceea ce privește denumirea și componența etnică a bisericii, precum și administrarea neîntreruptă a secțiunii baptiste din Cimitirul Evanghelic Belu. Un argument în plus îl reprezintă și faptul că în cadrul Bisericii Baptiste „Betania” se află încă o credincioasă care a fost membră a Bisericii Baptiste Germane înainte de fuziunea din anul 1962 și care continuă să facă parte din aceeași comunitate de credință. Prezența sa constituie o mărturie vie a continuității dintre biserica germană și biserica română.

Biserica română, cunoscută astăzi sub denumirea de Biserica Baptistă „Betania” București, continuă și astăzi slujirea în același locaș de închinare și administrarea acestor bunuri.

Chiar dacă transferul locașului de închinare s-a făcut, în fapt, către credincioșii români din cadrul fostei Biserici Germane, care au schimbat titulatura de pe autorizațiile de funcționare cu una corespunzătoare identității bisericii române, imobilul din Strada Popa Rusu nr. 22, sector 2, București, se afla încă, din punct de vedere juridic, în proprietatea Bisericii Germane în momentul în care am devenit pastor.

La solicitarea Comitetului bisericii, am început demersurile juridice necesare pentru clarificarea acestei situații și am identificat, împreună cu un avocat, o cale legală de recunoaștere a dreptului de proprietate persoanei juridice existente, care poată numele de Biserica Baptistă „Betania” București.

Demersurile inițiate atunci au fost continuate pe aceeași cale și după încheierea slujirii mele pastorale, finalizându-se cu succes în decembrie 2025, când imobilul a intrat, în mod oficial, în patrimoniul Bisericii Baptiste „Betania” București. În această perioadă, slujirea pastorală a bisericii era îndeplinită de pastorul Costel Ghioancă.

Mă bucur că am putut să îmi aduc și eu contribuția la soluționarea unei situații juridice care a rămas nerezolvată timp de mulți ani și că acest demers a contribuit la consolidarea, și din punct de vedere juridic, a continuității istorice a Bisericii Baptiste „Betania” București.

Din această perspectivă, anul 2025 reprezintă mai mult decât finalizarea unui transfer de proprietate. El marchează încheierea unui proces istoric început odată cu fuziunea impusă în anul 1962 și continuat prin cedarea bunurilor către credincioșii români în anul 1979. Dacă până atunci continuitatea dintre biserica baptistă germană și cea română fusese dovedită prin slujire, succesiunea comunității și administrarea neîntreruptă a patrimoniului, din anul 2025 această continuitate a fost consacrată și din punct de vedere juridic.

Această lucrare istorică apare într-un moment în care continuitatea Bisericii Creștine Baptiste din Strada Popa Rusu este pe deplin consolidată, atât din punct de vedere istoric, cât și juridic. Ea oferă o abordare unitară a evoluției acestei comunități de credință, urmărindu-i dezvoltarea de la înființare până în prezent și evidențiind contribuția sa semnificativă la nașterea și dezvoltarea mișcării baptiste din București și din România.

Pastorul Vasile Bel, cu multă sârguință și beneficiind de o experiență deja confirmată prin cercetările istorice și lucrările publicate anterior, realizează această lucrare – DE LA COMUNITATEA BAPTISTĂ GERMANĂ LA BISERICA CREȘTINĂ BAPTISTĂ BETANIA BUCUREȘTI (1856–2026) 170 de ani de istorie și mărturie +– atât de necesară pentru înțelegerea nu doar a istoriei și lucrării acestei comunități locale de credincioși, ci și a unor aspecte esențiale privind începuturile și dezvoltarea mișcării baptiste din România.

Lucrarea este structurată astfel încât să ofere cititorului o imagine cât mai completă asupra istoriei Bisericii Creștine Baptiste Betania (germană) din București. În prima parte este prezentat cadrul istoric în care a luat naștere comunitatea baptistă germană, precum și evoluția comunității germane din București, context esențial pentru înțelegerea începuturilor bisericii. Urmează prezentarea procesului de formare a bisericii și a principalelor repere cronologice din istoria sa. Capitolele următoare sunt dedicate clădirii bisericii, evoluției denumirii și filialelor sale, activităților desfășurate și evenimentelor găzduite de-a lungul timpului, precum și sărbătorilor aniversare care au marcat momente importante din viața comunității. Lucrarea cuprinde, de asemenea, date statistice privind evoluția bisericii, o prezentare a slujitorilor care au contribuit la dezvoltarea ei și un amplu compartiment de anexe documentare, menit să completeze și să susțină informațiile istorice prezentate în volum.

Recomand cu toată convingerea această lucrare tuturor celor interesați de istoria baptiștilor din România, de istoria Bucureștiului și de modul în care Dumnezeu a lucrat prin generații de credincioși. Valoarea ei nu constă doar în faptul că reconstituie istoria unei biserici locale, ci și în perspectiva amplă pe care o oferă asupra dezvoltării mișcării baptiste din România. Cititorul va descoperi legătura acestei biserici cu lucrarea lui Johann Gerhard Oncken și cu dezvoltarea mișcării baptiste europene, precum și contribuția pe care comunitatea baptistă germană din București a avut-o la începuturile și consolidarea lucrării baptiste în România.

Deosebit de valoroase sunt paginile dedicate rolului pe care această biserică l-a avut în viața baptiștilor români: găzduirea cursurilor Seminarului Teologic Baptist, sprijinirea altor comunități baptiste, organizarea unor evenimente de referință, implicarea în răspândirea Bibliei și a literaturii creștine, lucrarea cu nevăzătorii, pregătirea liderilor prin programele de Educație Biblică prin Extensie (BEE) în perioada comunistă, precum și găzduirea primelor activități ale Bisericii Baptiste Internaționale din București, cât și a Bisericii Chineze timp de 20 de ani.

Prin bogăția informațiilor, a documentelor, a fotografiilor, a statisticilor și a anexelor, această carte depășește cadrul unei simple monografii locale și devine o contribuție importantă la cunoașterea istoriei mișcării baptiste din România și a influenței pe care Biserica Creștină Baptistă Betania din strada Popa Rusu, București a exercitat-o de-a lungul celor 170 de ani de existență.

 

Conf.univ.dr. Daniel Fodorean

Decan – Institutul Teologic Baptist din București

Președinte – Comunitatea Bisericilor Baptiste București

---

[1] Daniel Fodorean, Primul model românesc de fuziune bisericească:Biserica Baptistă germană și o Biserică Baptistă română din București,  Jurnal teologic Vol 23, Nr 3 (2024): 74-91.

 

Nicolescu Pavel 1936 - 2026 din Ploiești

 

Fratele Pavel Nicolescu s-a născut în ziua de  27 aprilie 1936, la Ploiești. Părinţii: Ioan şi Elena, de naționalitate română și confesiune creştini după Evanghelie.

Studii:

- 7 clase elementare în localitatea natală.

- 3 clase medii în localitatea natală.

- Seminarul Teologic Baptist din București (1961-1965). A terminat ca şef de promoţie.

- Facultatea de Filozofie din București (1969-1973), de unde a fost exmatriculat cu două săptămâni înainte de terminarea anului IV pentru că era absolvent al unei școli teologice.

- Seminarul Faith Theological din New York.

1956 - este botezat la Ploieşti de către fratele Giurea Ioan.

1966 - se căsătoreşte cu Rut Pădeanu, împreună având 3 copii.

1967 - se angajează ca muncitor la Spitalul Clinic Fundeni din București.

23 iunie 1974 - este ales pastor al Bisericii Baptiste din cartierul 23 August din Bucureşti.

În ziua de 4 octombrie 1974 - la locuința sa din București se efectuază o percheziție în baza autorizației nr. 955/B/1974 din 3.10.1974 eliberată de procuratura Militară București, ocazie cu care i-au fost găsite și confiscate numeroase materiale religioase. A fost învinuit de săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste, prevăzută și pedepsită de art. 166, alineatul 2 din Codul Penal, întrucât ar fi primit și răspândit materiale cu un conținut anticomunist, ar fi transmis postului de radio Europa Liberă știri calomnioase la adresa regimului și ar fi purtat discuții dușmănoase. A fost scos de sub urmărire penală prin ordonanța din 15.03.1977 a Direcției Procuraturilor Militare, dispunându-se totuși sancționarea lui pe linie administrativă cu mustrare potrivit art. 92, Iit. a din Codul Penal.

În anul 1977 - semnează scrisoarea deschisă de protest împotriva încălcărilor drepturilor omului în România referitoare la libertatea religioasă, intitulată: Confesiunile neoprotestante și drepturile omului în România, adresată mai multor ambasade occidentale și postului de radio Europa Liberă.

În aprilie 1978 - este unul dintre membrii fondatori ai Comitetului Român pentru Apărarea Libertății Religioase și a Libertății Conștiinței. Pentru aceste inițiative și pentru activitatea sa religioasă a fost persecutat de regimul comunist.

În anul 1979 - emigrează în SUA şi devine pastor al Bisericii Baptiste Române din New York împreună cu pastorul Aurel Popescu.

În ziua de 18 februarie 1984 - împreună cu un grup de credincioși baptiști organizează o manifestație de protest împotriva nerespectării drepturilor omului în România în fața sediului Legației României la ONU din New York.

Azi, 24 august 2026, fratele Pavel Nicolescu este chemat de Domnul acasă la El.

Surse:

Vasile Bel și Daniel Stoica, MIC DICȚIONAR de slujitori ai Bisericilor Baptiste din România - Vol. I.

Introducere la cartea lui F. W. Simoleit despre primul Congres al Baptiștilor Europeni 1908

 

Primul Congres al Baptiștilor Europeni a avut loc la Berlin între 29 august și 3 septembrie 1908. A fost un eveniment de mare importanță în viața bisericilor baptiste din Europa.

„În istoria lucrării noastre germane, Congresul Baptist European reprezintă o noutate. Poate ieși ceva bun din el? Va fi congresul mai mult decât o „paradă”? Nu se vor ascunde în spatele lui scopuri omenești, deșarte? Nu vom lupta noi pentru favoarea lumii, pentru atenția maselor, pentru avantaje pământești? Nu vom fi noi, numărându-ne oamenii și alții asemenea, împinși într-o formă de război folosind arme carnale? Vor fi toată munca și toate sacrificiile răsplătite de succesul care poate rezulta dintr-un astfel de congres? Acestea au fost întrebările care au frământat mult timp mințile multor frați și surori sinceri și credincioși, care sunt obișnuiți să observe cu atenție și cu un ochi ager chiar și începuturile pericolelor spirituale pentru poporul lui Dumnezeu. Unii chiar au hotărât, și poate chiar au acționat, să nu aibă nimic de-a face cu acest fel de zidire a Împărăției lui Dumnezeu. Și într-adevăr, natura unei convenții, chiar și pentru baptiștii noștri germani, poartă în mod clar semnele străinului și neobișnuitului. La convenție, nu am găsit edificarea biblică obișnuită, adesea excesiv de pasivă, întâlnită într-una dintre slujbele bisericești, nici discuțiile de afaceri libere, tipice conferințelor noastre naționale. Natura sa formală în exterior și predeterminată programatic ne-a făcut inițial să ne temem că am putea să nu simțim nicio căldură interioară la o astfel de convenție.

Toate aceste îngrijorări au fost risipite de experiențele noastre de la congres. Colegii noștri membri din toate țările europene, majoritatea din Germania, au venit în număr mare. Nici măcar cea mai frecventată conferință națională nu avusese un sfert dintr-o astfel de participare. Delegați și invitați, frați și prieteni, bărbați foarte în vârstă și tineri entuziaști s-au adunat la noi. Numărul surorilor noastre participante a fost, de asemenea, destul de considerabil. Mii de oameni ne-au umplut sălile zilnic și, cu mult înainte de începerea congresului.

Comitetul director și-a dat seama că calculase greșit numărul de participanți și selecția tuturor locațiilor.

Publicul a manifestat, de asemenea, interes față de congres. Un număr mare de ziare creștine și seculare au publicat constant, uneori zilnic, noi articole despre congres, iar prin intermediul acestuia s-au făcut multe mărturisiri ale credinței noastre în Domnul și în întreaga Sa lucrare.

Congregațiile berlineze au oferit o armată numeroasă și dornță de ajutor. O mie de mâini erau la lucru; toată munca pregătitoare pentru congres semăna cu activitatea unei mașini bine organizate. Au fost necesare sacrificii extraordinar de mari, făcute de bunăvoie, și trebuie să recunoaștem cu recunoștință că congregațiile noastre berlineze au trecut un test bun al autenticității iubirii lor frățești și universale. Fie ca Domnul să le răsplătească cu bunăvoință!

Ce a făcut ca Congresul să fie o întreprindere atât de binecuvântată de Dumnezeu în Împărăția lui Dumnezeu?

1. Ne-am unit ca copii ai lui Dumnezeu.

Unitatea Duhului, temelia comună a credinței, fervoarea iubirii lui Isus Hristos au fost exprimate aici. Cât de strălucitor și de răsunător au răsunat imnurile către Hristos! Cât de clar orientat spre cer era spiritul întregii adunări! Cu adevărat, aceste mulțimi au arătat clar: Suntem cetățeni în cer, suntem străini aici, jos. Teatrele și tavernele, locurile de divertisment și parcurile de distracții din Berlin nu erau conștiente de prezența acestor numeroși participanți la congres, căci poporul lui Dumnezeu își căuta bucuria în altă parte. În schimb, casele de întrunire ale comunității noastre s-au umplut oriunde exista o oportunitate. Ca un indicator glorios al stării vieții spirituale din comunitatea noastră, putem privi cu umilință schimbarea programului solicitată de numeroșii participanți, și anume cererea de servicii publice de rugăciune. În momente neobișnuite, adesea în pauzele dintre adunări mari și obositoare, se adunau cercuri considerabil de mari de închinători, capabili să laude faptele mărețe ale lui Dumnezeu în alte limbi. Aici, diferențele de limbă nu reprezentau niciun obstacol. Atmosfera sacră care a umplut congresul, în ciuda tuturor distragerilor inerente prezenței în mulțimi atât de mari, o datorăm în mare parte spiritului glorios de rugăciune al fraților credincioși și devotați care au putut bate liber și cu îndrăzneală la ușa Tatălui lor. Cerul este întotdeauna deschis acolo unde copiii lui Dumnezeu sunt adunați, zăbovind la ferestrele deschise, privind spre Ierusalim.

2. Ne-am unit ca frați.

Nu a existat nicio despărțire rigidă și rece sau trecere pe lângă ceilalți. Chiar dacă unii aveau multe de făcut și multe de gândit, au schimbat o privire prietenoasă. Mâinile s-au atins, inimile s-au atins.

S-au atins și rapid s-a creat acea comuniune spirituală între bărbați și femei care nu se mai întâlniseră niciodată. S-au legat prietenii care vor continua chiar și în cer. Aici s-a adunat un grup, acolo altul; aici doi au vorbit fratern, și acolo la fel. „Cu inimile lor încă pline de minunile și semnele pe care fiecare le văzuse pe căile Domnului”, au schimbat amintiri despre experiențe comune, despre colaborare, despre bucuria de binecuvântări comune. În casele familiilor, delegații și oaspeții s-au întâlnit cu frații și surorile lor din Berlin. Ce povești erau de spus! Orele serii s-au transformat în noapte și totuși lucruri noi, vechi și noi, au fost adăugate din izvorul experienței. Majoritatea familiilor noastre au fost binecuvântate din belșug de oaspeții lor și știu astăzi că au găzduit îngeri. Mulți oaspeți au luat și din casa familiei lor ceva ce nu ar vrea niciodată să piardă. Această fraternitate simplă și onestă este o moștenire din sânul Mântuitorului nostru. Binecuvântat este poporul și binecuvântată este adunarea lor, în care încă respectă cuvintele Domnului: „Voi aveți un singur Învățător, pe Hristos, dar voi sunteți frați unii cu alții!” Slujbele noastre religioase, proaspete și pline de spirit, au mărturisit și faptul că ne-am adunat ca frați care știu cum să realizeze spiritul fericitului Köbner:

„Fii capabil de slujire și de bucurie, Berdes este important pentru poporul lui Hristos. Slujește ca și cum ai fi oțel și bronz, iubește ca și cum ai fi inimă curată!”

3. Ne-am adunat ca baptiști.

„Un Domn, o credință, un botez.” Acest verset biblic, care a împodobit și insigna noastră frumoasă de la convenție, ne-a unit în înțelegerea noastră particulară despre Dumnezeu și Cuvânt. Nu acordăm nicio valoare numelui nostru, dar acordăm o mare valoare adevărului recunoscut despre care acesta mărturisește. Nu este indiferent pentru noi faptul că Domnul ne-a condus și pe noi la înțelegerea adevărului botezului. Mai degrabă, este o bucurie pentru noi că putem fi campioni și susținători ai unui adevăr al Sfintei Scripturi care, la fel ca toate celelalte adevăruri ale Sfintei Scripturi, izvorăște din inima lui Dumnezeu și este menit să fie o binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu. Ca baptiști, suntem membri ai unei biserici libere din țara noastră; acest lucru implică multe greutăți pentru noi. Deși astăzi, în general, nu ne mai confruntăm cu arestări și închisori, amenzi și intervenții ale poliției, așa cum au făcut-o odinioară părinții noștri și așa cum se întâmplă și astăzi cu unii frați, de dragul credinței noastre, o biserică de stat numeric superioară ne obligă totuși să intrăm într-o societate de mâna a doua. Ne doare faptul că nu doar biserica oficială, ci și statul căruia îi aparținem, a ucis mii dintre cei mai loiali cetățeni ai săi, care nu numai că i-au cauzat cele mai puține probleme, dar au fost și susținuți de Biserica Evanghelică.

Cei care au contribuit cu credință la educația poporului timp de decenii prin proclamarea Evangheliei și prin fapte de caritate pot fi ignorați cu atâta dispreț. Nu căutăm favoarea oamenilor - exemplul Mântuitorului nostru ne-a învățat acest lucru - dar posteritatea va citi în istoria Bisericilor Libere Germane că reprezentanții statului și ai orașelor nu au avut un cuvânt blând pentru concetățenii lor din Biserica Liberă, iar acest fapt nu va aduce glorie acestor autorități. Putem îndura dacă trebuie; rugăciunea noastră pentru autorități nu va fi, prin urmare, ștearsă din inimile noastre; cu toate acestea, am fost convinși că încă avem nevoie disperată să stăm împreună cu seriozitate, fraternitate, uniți și fermitate în lupta pentru libertatea Bisericii Libere, căci obiectivele noastre sunt departe de a fi atinse.

4. Ne-am adunat ca misionari. Întregul congres ni s-a părut ca o singură adunare numeroasă.

De la constructori care lucrau la un proiect masiv de construcție, care se adunaseră pentru a colecta materiale pentru munca lor. Bărbați și femei practice care nu considerau comunicarea verbală superfluă dacă era urmată de acțiune. Frații de frunte ai diferitelor ramuri misionare din diferite țări observau cu atenție ce și cum se construiau lucrurile în câmpurile vecine. Încercau să învețe pentru propria lor muncă. Multe planuri de extindere și îmbunătățire a operațiunilor misionare s-au născut în liniștea întâlnirilor; multe rezoluții sfinte pentru o muncă mai credincioasă și mai sârguincioasă au fost făcute înaintea lui Dumnezeu. Multe jurăminte pentru sacrificii mai mari au fost depuse pe altarul invizibil al Domnului. Vastele câmpuri europene de lucru au trecut prin fața ochilor noștri, iar pe fiecare dintre ele, bărbatul macedonean părea să stea, strigând: „Veniți și ajutați-ne!” Apoi, în multe suflete pauline, hotărârea s-a mișcat: Iată-mă, sunt necesar! Veșnicia va dezvălui ce beneficii a realizat Congresul nostru în acest domeniu.

Dacă examinăm cu atenție întregul program, constatăm că acest congres ne-a condus la o înălțime de la care am putut privi câmpul vast și extins al lucrării noastre. Problema educației - creșterea copiilor, instruirea tinerilor noștri și educația predicatorilor și misionarilor noștri - ne-a ocupat foarte mult. Domeniul vast al evanghelizării în teorie și practică a fost supravegheat. Sarcina noastră în lucrarea literaturii creștine a ajuns în prim-planul minților noastre. Misiunile femeilor, misiunile evreiești și misiunile neamurilor au fost încredințate reflecției și planificării noastre. Vastul domeniu al implicării sociale s-a desfășurat sub ochii noștri și ne-a imprimat adevărul: Aici am dat greș; aici trebuie să ne îmbunătățim. Poziția noastră cu privire la problemele și tendințele contemporane, la problemele științifice, comerciale și politice, a fost, de asemenea, clarificată și s-a răspuns la multe întrebări la care am reflectat de mult timp în.

Inimile fuseseră mișcate. Experiențele liderilor din diferite țări au fost puse la dispoziția celorlalți, iar fiecare a slujit cu darul pe care îl primise.

Desigur, pentru a urma toate acestea era nevoie de o minte matură, un ochi ager și exersat și o inimă înțelegătoare. Pentru a putea consilia și contribui în toate aceste domenii, trebuie să ai un interes viu pentru munca misionară și un cald simț al sacrificiului; trebuie să înțelegi nevoile actuale și să porți în inimă conștientizarea că suntem lumina lumii, suntem sarea pământului. Trebuie să ai un ochi pentru problemele publicului larg, chiar dacă astfel de probleme nu se află în întregime în sfera noastră îngustă de viziune, și într-adevăr, Congresul a dovedit acest lucru: avem oameni atât de prevăzători.

Femei în rândurile noastre, slavă Domnului că le avem! Privind dincolo de întreg, putem numi Congresul: un gând plin de har al Dumnezeului nostru, pe care El l-a adus la împlinire cu har pentru mântuirea noastră.

 

Prin publicarea înregistrării scrise a congresului în acest raport, facem acest lucru din următoarele motive: dorim să depunem o mărturie puternică a credinței noastre copilărești în Domnul și Mântuitorul nostru; dorim să ne exprimăm poziția clară cu privire la întregul Cuvânt al Domnului nostru; dorim să comunicăm publicului scopul programului nostru misiunii; și dorim să ne exprimăm intenția ca, cu ajutorul puternic al lui Hristos cel înviat, să facem tot posibilul în acest ultim timp serios pentru a construi Împărăția lui Dumnezeu și a glorifica Numele lui Isus.

Făcând acest lucru, ne propunem nu doar să-i informăm pe toți frații noștri în credință despre ce s-a întâmplat la congres, ci și să-i chemăm la o mărturisire liberă și cu voce tare, la o slujire sfântă și serioasă, la o rugăciune fierbinte și credincioasă, la un studiu biblic temeinic și sârguincios, la o iubire frățească credincioasă și sinceră și la o așteptare răbdătoare și plină de dorință a revenirii lui Hristos.

Fie ca rugăciunea pe care ne-a învățat-o Mântuitorul nostru să devină importantă pentru fiecare cititor al acestui raport:

„Sfințească-se Numele Tău! Vie Împărăția Ta!”

Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit

Un cuvânt din partea Domnului l-am înțeles mult mai bine pe patul de suferință. Toți îl știm, dar nu-l împlinim. Textul este acesta, spus de Domnul Isus personal și face trimitere la toți aceia care vor mântuirea lui Dumnezeu. Matei 24:13 Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Dumnezeu a îngăduit ca știința să ne pună la îndemână o unealtă prin care oricine, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, școlat sau mai puțin școlat, domn sau țăran, să se exprime asupra a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, bune și rele. Unii scriu cizelat, alții scriu mai barbar, unii mai blând, alții mai dur și fiecare crede că are dreptate. Fiecare idee scrisă primește un like pozitiv sau negativ, oricât de neinspirat mi se pare mie sau la altul ca mine.

Mesajul meu se îndreaptă cu mare dragoste spre cei ce vor să fie salvați și răscumpărați în Împărăția cerurilor, la masă cu Avraam, Isaac și Iacov. Gândește bine de multe ori, nu-ți da dreptate singur, cercetează Cuvântul lui Dumnezeu și împlinește-L și vei fi fericit și aici și în veșnicie.

Despre vremuri, că vor fi tulburi, că se va face multă nedreptate, este spus de Domnul Isus când a fost pe pământ:

„Matei 24:4-14, VDCC Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.
5. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și vor înșela pe mulți.
6. Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu.
10. Atunci, mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.
11. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.
12. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.
13. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
14. Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.”

1.     În această situație în care vezi că lucrurile se întâmplă așa cum este scris, nu te lupta   să-ți impui părerea, ci mai bine rabdă până la capăt, ca să fii mântuit.

Oricât am scrie, am arăta nedreptăți, am cataloga oamenii, lucrurile nu se schimbă.

2.     Nedreptatea va fi la masa celor mari, așa că este mai bine să răbdăm.

1 Corinteni 6:6-11, VDCC Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor!
7. Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?
8. Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați!
9. Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții,
10. nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
11. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.

3.     Nemulțumire față de autoritățile statului provoacă multă agitație, fiecare ține cu cine crede și fiecare ține morțiș că a lui candidat este singurul bun.

Nemulțumirea față de conducători este dintotdeauna și va fi.

-Evreii erau asupriți în Egip,t au strigat către Dumnezeu care i-a scos din robie, dar la trei zile au cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.

-Noi am fost în comunism și toți am criticat regimul și acuma o parte însemnată spun că mai bine a fost atunci.

-De 37 de ani votăm liber și după ce votăm criticăm că nu sunt buni conducătorii și ce este cel mai dureros, că noi cei de jos ne jignim, ne etichetăm destul de jos și nu suntem respectuoși.

Cine vrea să fie mântuit și aici trebuie să rabde mult și foarte mult, deoarece noi trebuie să ne rugăm pentru stăpânire și nu să o criticăm, fie că este bună, fie că este rea.

1 Timotei 2:1-3, VDCC Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii,
2. pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.
3. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
-Noul testament ne ajută să înțelegem care este voia lui Dumnezeu în raportul nostru cu conducătorii

Romani 13:1-7, VDCC Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.
2. De aceea, cine se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda.
3. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea.
4. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău.
5. De aceea trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului.
6. Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7. Dați tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.

Cuvântul lui Dumnezeu este dur pentru cei ce critică stăpânirea.

2 Petru 2:9-12, VDCC înseamnă că Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății:
10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia și disprețuiesc stăpânirea. Ca niște îndrăzneți și încăpățânați ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
11. pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
12. Dar aceștia, ca niște dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăși stricăciunea lor

Iuda 1:8-11, VDCC Totuși oamenii aceștia, târâți de visările lor, își pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea și batjocoresc dregătoriile.
9. Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”
10. Aceștia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte.
11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!

Dacă vrem să fim mântuiți trebuie să avem răbdare la intervenția lui Dumnezeu care va face dreptate în curând.

Luca 21:19 Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Domnul Isus a avut parte de un proces nedrept și El a spus:

Ioan 18:22-23, VDCC La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?”
23. Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă bați?”

Luca 23:28-31, VDCC Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri.
29. Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’
30. Atunci vor începe să zică munților: ‘Cădeți peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiți-ne!’
31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”

Luca 23:34, VDCC Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
-Pavel spune și el de partea lui:

2 Corinteni 10:5, VDCC Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
Filipeni 2:5, VDCC Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.

Buni Cocar și o parte din cărțile sale

 

Familia Oarcea Poliana și Ioan, intelectuali baptiști din localitatea Hărman, județul Brașov, cunoscători ai istoriei baptiste, mi-a trimis în aceste zile un număr de 15 cărți scrise de fratele Buni Cocar, pastor baptist român care locuiește acum în Chicago, Illinois, Statele Unite.

Această familie este implicată în corectura și machetarea unor cărți.

Fratele Buni Cocar a scris 30 de cărți, sunt de valoare mare spiritual, au un conținut de meditație aprofundată, presărate cu întâmplări reale din famile și viața sa personală.

 

Buni Cocar s-a născut în ziua de 24 decembrie 1952, în localitatea Lescovița, județul Caraș-Severin. Părinții: Cornel și Ana, de confesiune baptistă. Este fratele regretatului pastor Beni Cocar.

Fratele a studiat: Școala Generală (1967); Școala Profesională E.M.T., diplomă de muncitor calificat, lăcătuș (1970); Seminarul Teologic Baptist din București (1974); Liceul din Timișoara, seral (1976).

A fost încorporat în 1972 și a rămas la vatră în 1974, cu gradul de caporal.

A fost botezat în ziua de 15 august 1971 de fratele păstor Cornel Cocar, tatăl său.

În ziua de 26 noiembrie 1978 este ordinat la Biserica Creștină Baptistă din Petroșani. Comisia de ordinare a fost formată din următorii frați păstori: Mara Cornel, Ciocan Ioan și Cenușe Teodor. În acest an tatăl fratelui a murit și au mai venit la ordinare unchii lui, Dușan Cocariu și Mircu Cocar.

 În luna mai 1977 se căsătorește cu Nica Maria și Domnul le-a dat 4 copii: Eunice, Bunyan, Emanuela și Samuel și au 11 nepoți.

În anul 1978 este repartizat la Bisericile Creștine Baptiste din Petroșani și Petrila. Între anii 1980–1985 a păstorit Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” din București. De la începutul slujirii, credincioșii se înmulțesc în biserică, dar autoritățile se agită și cer destituirea lui. Este destituit, dar biserica încheie cu păstorul lor un contract și lucrează în timp ce avea și un serviciu. Pentru că spațiul devenea mic și nu mai încăpeau oameni în biserică, au început să lărgească clădirea. În anul 1985, a doua zi de Rusalii, clădirea este demolată, iar autoritățile l-au forțat pe păstorul Buni Cocar să părăsească țara, primind și pașaport fără întoarcere.

În America a studiat și psihologia și este doctor în psihologie, comentator și eseist creștin de televiziune la RTN-Chicago.

 

Ce spun cei care îl cunosc:

Petru Amarei, președinte RTN:

„Pastorul Buni Cocar face parte din categoria celor puțini, un slujitor cu o ungere deosebită, consacrat lui Dumnezeu, pasionat de salvarea sufletelor, cu o energie și cu o îndrăzneală rar întâlnită. Pentru mine personal, este un mentor, un prieten de nădejde și un partener de misiune complet dedicat Împărăției lui Dumnezeu. Pe lângă PRODROMOS, a mai scris numeroase cărți în care a căutat să împărtășească, cu frații lui de neam, ce l-a învățat pe el Dumnezeu de-a lungul vieții.

Buni s-a dedicat și slujirii prin mass-media, motivat de aceeași dorință: propășirea Împărăției.”

Poliana Oarcea:

„Am plâns citind această carte (Dincolo de Pustie). Regăseam în ea toată strădania mea de a fi ca El, de a atinge acea sfințenie, acea perfecțiune pe care a vrut-o Dumnezeu pentru om în momentul creației, pe care a adus-o Fiul în lume ca să ne arate că e posibil! Îmi aminteam de câte ori mi-a vorbit Dumnezeu, de câte ori L-am ascultat, dar și de câte ori nu L-am ascultat. Oare cum ar arăta lumea dacă toți am fi ca Isus? Nu voi da niciun citat din carte. Citiți-o, puneți-vă întrebări și schimbați ceva în trecerea voastră pe acest pământ! El așteaptă asta de la fiecare! «Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.»”

Ioan Oarcea:

„Taina veacurilor, izvorâtă din cuvintele Scripturii, este revelatoare și radicală prin mesajele transmise. Am fost surprins să înțeleg, într-o altă viziune, adevărul unor texte biblice cărora aveam impresia că le cunosc semnificația. Pastorul Buni ne spune tranșant și clar că puterea și autoritatea spirituală a vieții creștine este una de dependență totală față de Dumnezeu. Când omenescul dispare, trăim sub alte rânduieli și puterea Lui lucrează în noi. O viață creștină nu înseamnă îndeplinirea unor dogme și ritualuri, ci doar împlinirea și trăirea Cuvântului scris al lui Dumnezeu, iar dacă în umblarea noastră nu se vede prezența Domnului Isus, înseamnă că avem o problemă fundamentală. Finalul cărții lansează tuturor o întrebare: se poate muri în Domnul dacă nu trăim în Domnul? Practic, doar Dumnezeu este șansa noastră! Singura!”

Cărți scrise de fratele Buni Cocar:

1. Agape și Thanatos - Dragostea și moartea

2. Minuni obișnuite

3. Vremea minunilor

4. Balsam din Galaad

5. Biruitorii Fiarei

6. Și tata a plâns

7. Nevastă fără cusur

8. îngerul Ierusalimului

9. Manhu Domine

10. Soriși pe pământ

11. Omul care mi l-a arătat pe Isus

12. Orizonturi târzii

13. Anteportas

14. Caut un om

15. Prodromos

16. Minuni obișnuite - ediție revizuită și completată

17. Ancora sufletului

18. Drumul fulgerului

19. Botezat în nor

20. Omul supranatural

21. Partea de moștenire

22. Omul-Dumnezeu

23. Ritmul cerului

24. Dincolo de pustie

25. Common miracles - în limba engleză

26. Taina veacurilor

27. Și tata a plâns - ediție revizuită

28. întâlniri cu îngeri

29. Zilele cerului

30. Premiul

Autorul cărților mai spune, printre altele:

„Peregrinarea noastră pe lume se desfășoară pe felurite planuri, cel mai important fiind cel interior. Acesta ne și definește. Realizările omenești nu sunt fără valoare, dar pălesc când sunt puse alături de starea spirituală care se zidește în noi. Măturarea «aluatului vechi», primirea naturii spirituale și ascultarea de Creator par activități facultative, dar, de fapt, sunt vitale. Mai presus de orice pe lume contează identitatea noastră spirituală, agoniseala duhovnicească și maniera în care ne sfârșim alergarea. Dacă decidem să facem din acestea principala noastră preocupare, vom descoperi că nu suntem singuri în această întreprindere. Vom afla că realitatea în care am fost «aruncați» este mult diferită de cea percepută prin simțuri. Ni se va revela că destinul nostru a fost scris de Cineva care ne vrea binele. «Povestea» despre Dumnezeu nu este ficțiune, ci o Istorie care încă se scrie. Dumnezeu n-a murit, nici nu S-a schimbat. Motivul pentru care se vestește această opinie falsă este că omul nu se lasă a fi schimbat și nu dorește a fi asemenea chipului Ziditorului său.”

Cărțile se pot comanda la această adresă: poliana.oarcea@yahoo.fr .

De aici se pot descărca unelecărți în PDF.