La ceasul Cinei date de Dumnezeu, mai sunt locuri goale. Ce avem de făcut?

Luca 14: 15 – 24 – Pilda celor poftiți la cină

Textul arată că oamenii nu au primit cu bucurie invitația de a participa la cină.

Sala cinei oricum se va umplea cu buni și răi, dar voi fi și eu acolo? Ar fi mare păcat să rămâi afară acum când știi deznodământul și când vezi dragostea lui Dumnezeu care ne cheamă. Nu fi ignorant, nu fi mai superior ca Dumnezeu, ci dă dreptate lui Dumnezeu și răspunde chemării cerești.

Două condiții ne cere Dumnezeu: 1. Să intru eu personal și 2. Să forțez pe cei ce nu au intrat, să intre.

La această cină pregătită de Dumnezeu nu trebuie să aducen nimic pentru că toate sunt gata. V. 17.

Nu te lua după mulțime ca să găsești motiv să nu vii, ci vino că ești așteptat. V. 18

Motivele, oricât de întemeiate, nu vor folosi la nimic și pierderea va fi mare. V. 19.

Luca 13:28-30 Vor fi plânsul și scrâșnirea dinților când veți vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, scoși afară.
29. Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.
30. Și iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.”
Dumnezeu va face în așa fel ca în sala de festivitate să se ocupe toate locurile. V. 21.

Harul lui Dumnezeu este foarte mare din cauză că are răbdare să se ocupe toate locurile și așteaptă cu plăcere pe toți acei ce vor să vină. V, 22.

Plăcerea lui Dumnezeu este să fim cu toți acolo, să i se umple casa. V. 23.

Ce vei răspunde în fața lui Dumnezeu, că l-ai refuzat?

Pentru că știi Cuvântul lui Dumnezeu și dorința Lui, nu te lăsa amăgit să nu răspunzi chemării.

Robii Domnului care duc invitația au sarcina să silească pe oameni să intre.

Acești robi trebuie să folosească forța argumentelor date de Dumnezeu.

Invitatul nu trebuie să aducă niciun dar ca să vină, deoarece Dumnezeu ni le dă pe toate, prin har.

Invitatul nu trebuie să se scuze că nu are hainele adecvate, că Dumnezeu oferă haina de participare.

Vei fi tare fericit când vei auzi vocea Domnului Isus:

Matei 25:23 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine , rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’
Vei fi tare trist când vei auzi același glas care te-a chemat azi și nu ai răspuns, dar atunci va zice:

Matei 25:41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!
Haideți să alegem azi să intrăm în sala de festivitate ca să fim veșnic cu Dumnezeu care ne iubește foarte mult.

Matei 11:28-30 Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
29. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”

Florean Ioan 1915 – 1976 din Chiuiești

 

Fratele Florean Ioan s-a născut în ziua de 28 decembrie 1915 în localitatea Chiuiești, județul Someș, azi Cluj. Părinții se numeau Anania și Maria, țărani, de naționalitae română.

Face șapte clase în localitatea natală, apoi face un curs de cojocar și căciular la Cooperativa Meșteșugărească Progresul din Dej.

 A fost încorporat în ziua de 2 aprilie 1937 și a rămas la vatră în ziua de 15 ianuarie 1944. A fost soldat în termen când a fost dus la războiul cel mare și Dumnezeu i-a purtat de grijă și l-a adus acasă în satul natal.

După întoarcerea din război acasă a vrut să cunoască mai mult despre Dumnezeu, despre mântuire și a frecventat adunarea de la Oastea Domnului. Văzând din Scriptură că Dumnezeu cere să faci un legământ în apa botezului și să depui mărturie de credincioșie, s-a alăturat bisericii baptiste din Chiuiești și în ziua de 8 noiembrie 1948 este botezat de fratele Petruț Petru, păstorul bisericii.

În plin război a avut un timp prielnic și s-a căsătorit în ziua de 16 februarie 1942 cu Ana, născută în ziua de 29 decembrie 1922, botezată în anul 1955. Domnul le-a dat 6 copii: Ioan, Gheorghe, Maria, Livia, Andrei și Ana.

Mai mulți ani a fost membru în Comitetul Bisericii. A fost ales la Adunarea Generală a Bisericii din ziua de 7 ianuarie 1954, diacon neordinat. În anul 1958 face parte din comitetul de inventariere și semnează procesul verbal alături de frații: Petruț Petru, Tămaș Ioan și Farcaș Ioan. Face parte și din comitetul de disciplină. Este reales ca diacon neordinat al bisericii în ziua de 1 ianuarie 1960 de către Adunarea Generală a Bisericii. Este ordinat ca diacon al Bisericii Creștine Baptiste din Chiuiești în ziua de 15 august 1971 și a slujit cu credincioșie și dragoste în Lucrarea Domnului până în anu 1976.

Fratele Ioan Florean era un om simplu, dar avea o apetență după cunoaștere, lucrul acesta se vede din cărțile ce le-a cumpărat încă pe când frecventa adunarea de la Oastea Domnului. În ziua de 2 august 1945 cumpără de la Editura și Librăria „Cartea de Aur”, Titus Trifa  din Sibiu, un număr de 6 cărți în valoare de 1680 lei. Mai multe cărți din biblioteca Bisericii Baptiste din Chiuiești poartă antetul fratelui.

A fost un om abordabil, prietenos și credincios Domnului.

În ziua de 27 iunie 1976, Domnul îl cheamă acasă la El în împărăția Cerului.

Surse:

Susana Florean – noră

Anamaria Gabriela – nepoată

Arhiva Bisericii

Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. (Matei 24:12)

 

Nu cumva suntem un generator de fărădelege care răcește dragostea altora? Este o întrebare obligatorie pe care trebuie să ne-o punem fiecare din noi și toți cei ce doresc să fie cu Domnul îmreună în veșnicie. Domnul Isus ne atenționează pe noi cei ce predicăm Evangelia, că noi suntem cei care răcim dragostea fraților prin purtările noastre arogante, neânțelepte, nechibzuite, având doar o formă de evlavie. Avertismentul este grav și fără echivoc: „11. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.” Atenționăm cu degetul de la amvon pe cei care ne ascultă și îi acuzăm că nu sunt cum trebuie, că nu au dragoste de frați. Domnul Isus arată cu degetul spre predicatori și ne spune: „voi nu sunteți ce trebuie, voi înșelați, voi aveți două măsuri, pe voi cercetați-vă.

Cuvintele Domnului sunt pentru prooroci, păstori și oricine predică.

Domnul Isus atenționează predicatorii foarte serios și se pare că suntem așa de ocupați și impresionați de viața noastră zilnică, că uităm să medităm la cuvântul care ne vorbește, ne atenționează și ar vrea să ținem cont de El.

Consecințele vor fi grave pentru toți acei prooroci, acei predicatori, preoți, care neglijează acest mesaj dur și clar al Domnului.

Matei 7:22-23 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ 23. Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.’

Este o atenționare a Domnului care trebuie să aducă o schimbare radicală în viața noastră.

Avertismentul Domnului Isus pentru cei ce predică, dar nu numai, este potrivit cu Adevărul vremurilor în care trăim, vremuri grele, vremuri tulburi.

Matei 24:10-14 Atunci, mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții.
11. Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.
12. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.
13. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
14. Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
Vina pentru această stare de fapt este a tuturor predicatorilor, învățătorilor din cult sau fără cult, care trăiesc dublicitar.

S-a ajuns aici din cauza ignorării cuvintelor Domnului Isus, referitor la pricina de poticnire.

Nu mai suntem sensibili la cei din jur, nu ne interesează dacă un membru cade, dacă nu poate ține pasul, suntem atenți la cei care ne perie, ne lingușesc și cei care ne spun un adevăr ne sunt dușmani.

Luca 17:1-2 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin!
2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să păcătuiască.
Matei 18:6-7 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.
7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Marcu 9:42 Dar , dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare.
Chiar dacă noi azi nesocotim acest mare și grav avertisment sub diferite pretexte, el rămâne valabil în planul lui Dumnezeu.

Păstori și lucrători, timpul ne este prielnic să ne pocăim acum.

Fii păstor al turmei, nu stăpân peste ea.

Fii păstor mergând înaintea turmei, călcând pe urmele Domnului Isus.

Fii păstor demn de persoana Domnului Isus, Marele Păstor al oilor.

1 Petru 5:1-4 Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită:
2. Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine;
3. nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei.
4. Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei.
Amin! Vino Doamne Isuse!

Felicităm pe Monica si Ninel Lazar și creația lor, Asociația Magna Gratia, care împlinește 20 de ani

 

Acum 20 de ani, mai precis în anul 2005, familia Monica si Ninel Lazar a primit lumină de la Domnul să facă ceva minunat pentru slava Domnului și bucuria celor care citesc literatură creștină de bună calitate. Atunci și azi, totul costa, dar acești doi frați lucrează cu sârg să ne pună la dispoziție cele mai bune lucrări, vezi AICI și AICI. Puterea lor de a merge înainte cu această lucrare este dragostea lor mare față de Dumnezeu și semeni.

Îi felicitm din toată inima și cerem binecuvântarea Domnului peste ei, casa lor și peste lucrarea lor!

Monica si Ninel Lazar sunt căsătoriți de 26 de ani, Domnul i-a binecuvântat cu 5 copii (de la 17 la 24 de ani), toți în arca mântuirii prin har.

Cine sunt cei doi? Citiți mai jos:

Eu și Monica nu venim din familii de credincioși, eu am fost convertit pe când eram în liceul militar din Breaza, în 1992, într-un context adventist. Domnul mi-a dat harul să ies din acel sistem la scurt timp, dar apoi a durat o perioadă de vreo 10 ani de căutări. Între timp am întâlnit-o pe Monica și ne-am căsătorit. Ulterior, într-un moment de criză, Domnul a folosit acea circumstanță ca să mă convingă pe mine că nu era cale de întoarcere în lume, iar pe Monica de nevoia mântuirii. Era anul 2002, și am fost botezați amândoi la un an și jumătate după aceea. Am avut parte pentru cam aceeași perioadă de un predicator bun la o adunare baptistă din București, și așa ne-am îndrăgostit de doctrinele harului și de învățătura reformată. Eu lucram pe atunci la o companie britanică de inginerie, eu având diplomă de inginer, deși pasiunea mea din perioada liceului și a facultății erau literele; am și lucrat în timpul facultății ca jurnalist și editor, ca să pot supraviețui și să îmi închei studiile. Cum limba pe care o vorbeam la serviciu era engleza, și pentru că nu am găsit mai nimic tradus din marii autori reformați în librăriile creștine, am început să mă rog să văd dacă nu cumva Domnul vrea să folosesc darul limbii engleze și experiența editorială din timpul facultății. Am început prin 2004 cu un website pur evanghelistic, dar la scurt timp am văzut nevoia mare pentru mult mai mult, și în 2005 am publicat prima carte, Aproape creștin, de Matthew Mead, probabil și cea mai dificilă de tradus, pentru că am lucrat cu un manuscris din secolul XVII. Pe atunci mi-a luat 6 luni traducerea acestei cărți, acum zâmbesc când mă gândesc că, având în vedere dificultatea stilului autorului, aș fi putut să mă descurajez foarte repede. Până în 2008 am lucrat full-time ca manager de dezvoltare la Rompetrol, iar rezultatele foarte bune în acea poziție și etica muncii m-au adus în ipostaza de a alege între o poziție mai mare în companie sau să plec cu totul. A fost un moment bun să devin consultant independent în domeniul în care am făcut facultatea, dar să îmi pot gestiona singur timpul și să pot aloca mai mult din timp pentru lucrarea de literatură. Așa am putut să creștem la aproape jumătate din portofoliul actual până în 2019, când am trecut la o nouă etapă, începând să fim mai prezenți în social media și pregătind terenul pentru programul de lectură pentru lideri (intitulat Lucrători Încercați). Ulterior a fost o perioadă mai complicată cu sănătatea, practic m-am ales cu ceva probleme la coloana vertebrală cel mai probabil de la lucrul intens la birou, probleme care mi-au limitat tot mai mult mobilitatea, dar Domnul avea în plan asta ca să pot investi și mai mult timp în lucrarea de literatură și în coordonarea programului de lectură pentru lideri, unde mulți dintre participanți spun că le sunt un fel de mentor în timp ce navighează prin lectura celor mai bune 70 de cărți de teologie de la MAGNA GRATIA.

 Îmi place să cred că ceea ce este important la MAGNA GRATIA nu suntem noi, ca familie, ci mesajul pe care vrem să îl împărtășim prin bogăția autorilor pe care îi traducem și îi publicăm în limba română. Este și motivul pentru care noi suntem de fel mai discreți în ce privește bucătăria internă a lucrării, ca să zic așa, pentru că oamenii au tot mai mult tentația în zilele noastre să facă o vedetă din slujitori ai Domnului care nu sunt decât poștași ai Lui prin har. Marele erou din spatele poveștii MAGNA GRATIA este Domnul nostru. Fără călăuzirea Lui și fără desele încurajări pe care le-am primit de la El în multe momente critice, probabil că am fi renunțat de mult timp. Aproape 10 ani din cei 20 cât facem anul acesta au fost petrecuți într-un mediu foarte ostil, cu multe atacuri din afară, cu oameni care ne-au criticat fără să ne fi întâlnit vreodată, dar cu trecerea timpului, Domnul ne-a dat asigurările că ceea ce facem Îi este plăcut și că zgomotul trece, dar adevărul Lui rămâne tare. Nu știu ce să vă spun mai mult, aș vrea să spun mai puțin eu, și să las să vorbească mai mult cărțile pe care le-am publicat.

O poruncă către toți ucenicii Domnului: predicați Evanghelia!

Marcu 16:15. Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.

Tehnologia ultra modernă ne-a îndepărtat să mai fim împreună la aeropag, să ascultăm filozofie, agoră ca să comunicăm văzându-ne, să dăm mâna împreună la întâlnire și despărțre, nici la nuntă nu prea comunicăm și dacă comunicăm suntem atenți la telefon, să-l verificăm. Suntem niște mici monștri în spatele unui aparat care prin construcția lui ne descoperă toată goliciunea, urâțenia, ne despoaie de toată umanitatea care ar însemna: dragoste, respect, gingășie, bun simț și altele de acest fel. Am uitat sfatul lui Solomon care zice: „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea și de priceput dacă și-ar ține gura. (Proverbele 17:28) Dar lucrul acesta nu mai este posibil nicicum. Azi, toți știm nu numai fotbal cum eram catalogați mai dedemult, știm politică, știm să dăm sfaturi, dar uităm cât de ușor suntem manipulați de alți oameni care se ocupă de asta. Am uitat de Dumnezeu, de sfatul său care spune: „Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară? (Iacov 3:11)

Revărsăm cu forță în același timp și apă dulce dar și apă amară, oare de ce?

Nu ne adăpăm din apa cea bună a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

Nu ne interesează ce spune Cuvântul despre cercetarea de sine, ci mă interesează viața celui de lângă mine, lucru care este foarte rău.

Nu suntem interesați ca vorbirea noastră să fie plăcută, cu har, dreasă cu sare.

Nu suntem interesați ca din inima noastră să curgă râuri de apă vie ci, dăm din firescul nostru râuri care provoacă durere.

I-Porunca Domnului este clară, simplă și la subiect: „Mergeți în toată lumea”

Tehnologia de azi ne ajută să mergem de pe scaunul nostru, exact în toată lumea.

Apostolii și urmașii lor mergeau pe jos mulți kilometri să predice și pe drum erau în primejdie. EX. George Slev în călătoriile lui a fost lovit cu pietre de la care i s-a tras moartea, dar alții i-au luat locul.

Azi putem merge liniștiți prin postările și aprecierile noastere pe tot pământul.

Mergi în misiunea cerută de Domnul Isus?

 II-Porunca Domnului este să mergi și să predici Evanghelia.

Vedem azi puterea suporterilor de a-și încuraja echipa favorită, este mare și cu entuziasm.

Vedem la alegeri râvna, curajul, puterea de a crede că cel pe care îl susțin este perfect, cel mai bun.

Dar cu porunca Domnului cum rămânem?

Porunca este acuma și permanentă, ca toți oamenii să audă Evanghelia.

Ce aud oamenii de la mine? Ce predic eu cu râvnă și zel?

III-Porunca Domnului este: predicați Evanghelia la orice făptură.

Aceasta este însărcinarea Domnului Isus, această lucrare a făcut-o când era pe pământ.

Acest lucru l-au făcut apostolii și urmașii lor.

Acest lucru suntem obligați să-l facem, pentru că Domnul Isus ne-a poruncit. Suntem investiți să facem acest lucru.

Ioan 20:21, VDCC Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”
Făcând voia lui Dumnezeu vei fi răsplătit de Dumnezeu cu viață veșnică.

Făcând o altă galerie, având alte teme de transmis, nu vei primi nimic, că nu au ce oferi.

Fii plin de râvnă pentru Dumnezeu și pentru Evanghelia lui!

El îi va duce în apartamentul Lui veșnic pe toți acei ce s-au trudit și au împlinit porunca.

Matei 25:21, Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’

 

Apocalipsa 12:10, Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

25 de ani de când Dumnezeu a dat un loc de odihnă Bisericii Baptiste din Tg. Lăpuș

 

Eclesiastul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Mișcarea baptistă s-a născut în urma multor zile de post, rugăciune și studiu al Bibliei, ea nu s-a format să fie o altă grupare religioasă, ci era ceva mai mult, adică punerea în practică a ceea ce este scris. De aceea baptiștii au adoptat principiul biblic al libertății și al despărțirii bisericii de stat, iar corpul bisericii este format din oameni născuți din nou, din Dumnezeu, care și-au declarat public credincioșia și apartenența la învățătura Scripturii, în jurul anului 1600. În gândirea baptistă nu poate exista un om care să nu aibă o Biblie, pe care să o citească în liniștea căminului său. Biblia este cartea lui Dumnezeu scrisă pentru noi oamenii, ca să cumoaștem bine voia sfântă a Lui și să o facem.

În orașul meu de suflet, unde m-am născut, văzând lumina zilei, dar și în zonă, baptiștii au existat începând din anul 1919.

Mai multe despre organizarea baptiștilor în zona orașului Tg. Lăpuș puteți citi AICI.

În anul 2000 Dumnezeu a dat prin bunăvoința Sa un loc unde baptiștii răsfirați în oraș și localitățile dimprejur, să se poată aduna și să laude pe Dumnezeu, dătătorul vieții.

Primul serviciu în noua casă s-a făcut în data de 19.06.2000, a doua zi de Rusalii, când am venit din Chiuieşti cu fratele Vasile Danciu şi un frate american Jimmy Morse, care lucra în zona Dej şi l-am adus cu gândul să ajute şi el cu ceva lucrarea nou înfiinţată.

De atunci lucrarea Domnului s-a desfășurat după programul pe care frații fondatori l-au stabilit atunci. În ziua Domnului de duminică, biserica se aduna dimineața când se desfășura un program de rugăciune în care după un îndemn din Cuvântul Domnului fiecare frate și soră sau oricine voia putea să vină în rugăciune cu cererile lui spre Dumnezeu. Urma apoi o oră în care era lăudat Dumnezeu prin cântare, poezie și predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Duminică seara era un program de o oră în care credincioșii se rugau, cântau și ascultau mesajul lui Dumnezeu predicat de un frate.

Peste săptămână biserica se aduna în ziua de vineri la ora 18 când de asemeni biserica se ruga, lăuda pe Dumnezeu și asculta mesaj din Cuvânt.

Biserica se aduna cu ocazia sărbătorilor care prezintă lucrarea Domnului Isus, precum: Întruparea Domnului Isus și Învierea Sa, ziua când Duhul Sfânt s-a pogorât peste ucenici în ziua de Rusalii. Biserica a mai organizat program de evanghelizare la cere veneau invitați de la bisericile baptiste din jur. Biserica mai organiza și programe ocazionale, cu ocazia venirii unor frați și surori să desfășoare programe cu copiii, femei și bărbați programe separate și seara se făcea un program pentru toți care doreau să vină, fie membri bisericii, dar și oricine voia să vină să se bucure. Program de botez, căsătorie, binecuvântare a copiilor născuți în sânul bisericii.

Timp de 25 de ani în care Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Tg. Lăpuș a avut un loc de odihnă, de închinare, și-a desfășurat activitatea sub ocrotirea Celui prea Înalt, a fost mulțumitoare Domnului pentru toate binecuvântările Lui. A mers înainte cu bucurie, chiar dacă mai veneau nori de întristare și apăsare, bucuria era mare și este mare și azi că Dumnezeu este prezent în mijlocul credincioșilor Săi.

Azi, când mulțumim Domnului pentru acest loc de rugăciune, biserica se roagă să vină aici un frate păstor, credincios Domnului și să lucreze la extinderea Împărăției lui Dumnezeu în această zonă.

Mulțumim lui Dumnezeu și dorim ca în continuare să facem voia Sa sfântă și binecuvântată, fiind supuși, ascultători de Dumnezeu, ocrotitorul oricărui om.

Psalmii 91:1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic.

Dumnezeirea, sursa mângâierii depline. De la cine aștepți mângâiere?

 

Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

   Sensibilitatea interioară a fiecărui om necesită intervenția dinafară, ca să fim ridicați dintr-o stare de tristețe în care cădem din cauza împrejurărilor neplăcute, dar și a greșelilor noastre făcute din neatenție. Pe pământ sunt sunt mulți mângâitori, dar care eșuează din cauza neputinței umane.

   Dacă azi nu poți fi mângâiat în necazul tău, dacă cei de la care aștepai o mângâiere te-au rănit mai rău și rămâi cu durere în suflet, dacă toate încercările de a ieși la liman s-au năruit, singura mângâiere stabilă și profundă vine de la Dumnezeu, care este Dumnezeul oricărei mângâieri. Mângâierea Domnului este mai înaltă decât gândirea noastră. Ea este Dumnezeiască, pătrunde toată ființa interioară, aducând balsamul dumnezeiesc al păcii, speranței și dragostei.

   Mângâierea omului este omenească și de slabă calitate, deoarece omul nu are răspunsuri la lucrurile lui, cum ar putea printr-o îmbrățișare, o atingere, să facă să dispară durerea celui ce are nevoie de mângâiere.
   Ucenicii erau cu Domnul Isus în camera de sus, unde au servit ultimul Paște, dar erau tulburați, triști, din cauza faptului că Domnul Isus le spunea despre moartea Sa și faptul că El va pleca la Tatăl Său în cer.

Ioan 14:1 Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.
Sursa mângâierii este Dumnezeirea, dacă crezi în Cuvântul Său.

Ioan 14:15 Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
Al doile lucru care ni se cere este: „Să iubim Dumnezeirea”.

Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

   Aceste cuvinte ale Domnului Isus înseamnă:

1-El însuși a fost un Mângâietor cât a trăit pe pământ ca om și felul lui de a mângâia i-a uimit pe toți.

Vezi dintre multele exemple pe:

Bartimeu Marcu 10: 46 – 52. Oamenii îl certau, dar Domnul Isus s-a oprit și a spus: „Chemați-l”.

52. Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mântuit.” Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.

Maria, care a uns picioarele Domnului Isus cu mir. Matei 26: 6 – 13. 10. Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.

Femeia prinsă în preacurvie. Ioan 8: 1 – 11. Gândul ei era la loviturile cu pietre aruncate asupra ei ca o revărsare de ură și dispreț. Dar Domnul Isus are o mângâiere ce depășește orice gândire umană. 11. „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”)
2-Duhul Sfânt vine ca un alt Mângâietor trimis de la Tatăl în urma rugăminții Domnului Isus.

Duhul Sfânt este un Mângâietor permanent în credincios și El este la dispoziția omului permanent.

Nu ai mângâiere în necazul tău?

Vezi poate ai întristat Duhul și nu te poate mângâia că tu personal îl oprești.

Dacă zici că ai Duhul Sfânt, dar nu ai mângâiere în viață, trebuie să te cercetezi, poate l-ai stins.

Domnul Isus a simțit durerea când a văzut neputința umană și că ucenicii nu au putut avea un cuvânt de mângâiere pentru Domnul, ci mai mult s-au lăudat pe ei înșiși: „ Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ceilalți au spus același lucru. (Marcu 14:31)

Acesta este rolul Duhului, printre altele să fie un Mângâietor, să nu fim singuri, să nu fim părăsiți.

2-Dumnezeu este sursa orIcărei mângâieri.

Dumnezeirea, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este o plinătate a mângâierii desăvârșite. Nimeni nu poate face ce face Dumnezeu în privința mângâierii.

2 Corinteni 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri.

Romani 15:5 Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus,

Mângâierea lui Dumnezeu este veșnică dacă o primești așa cum este dată de Creator.

2 Tesaloniceni 2:16 Şi Însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde.

Mângâierea pe care o dă Dumnezeirea este una superioară, pe care omul nu o poate da.

2 Corinteni 1:5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele* lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
Ioan 14:26  Dar Mângâietorul* , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă* va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Ioan 15:26  Când* va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El* va mărturisi despre Mine.
Ioan 16:7  Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul* nu va veni la voi, dar, dacă* Mă duc, vi-L voi trimite.
Ioan 16:13 Când va veni Mângâietorul, Duhul* adevărului, are să vă* călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Mângâierea Dumnezeirii este mai înaltă decât gândirea umană,  desăvârșită, completă, mult superioară, deoarece: este permanentă, ne învață, înlocuiește tristețea cu pacea și multe alte asemeni. Tristețea este pricinuită de multe fenomene și necazuri, Dumnezeu are răspuns la toate.
Un exemplu viu, real trăit de un om care se baza în totalitate pe Dumnezeu este un argument că ce spune Biblia este adevărat.

Pastorul Richard Wurmbran povestește despre cele petrecute în închisoare alături de fratele Nicolae Moldoveanu. El a spus: „Era iarna și era foarte frig și un gardian beat l-a pus pe Nicolae Moldoveanu să stea cu burta pe podeaua de beton care era înghețată. După multe ore, Nicolae s-a ridicat fără să fie supărat pe gardian, cu inima plină de pace și cu fața zâmbitoare și ne-a cântat o cântare de laudă pe care a compus-o când a stat pe podea: Ție-ți cânt Dumnezeul meu.”

Tie-Ţi cânt Dumnezeul meu

Autor: Nicolae Moldoveanu  |  Album: Cantarile Harului - Volumul 7  |  Tematica: Diverse

1.    Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru bunătatea Ta,
Pentru harul Tău cel mare,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!
Te voi binecuvânta,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!

2. Ţie­-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru toate ce mi-­ai dat,
Pentru dulcea Ta-­ngrijire,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire,
Pentru tot ce mi-ai luat,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire.

3. Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Şi nu vorbe vreau să spun,
Ci cântarea mea să-Ţi ardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă.

4. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Nu că eu aş şti să cânt
Sau că am vreo vrednicie,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!
Dar iubirea-mi dă avânt,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!

Coloseni 2:1-3 Vreau, în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup;
2. pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3. în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.

 

Folk Manfred 1935 - Cernăuți

 

Fratele Manfred Folk s-a născut în ziua de 7 august 1935, în localitatea Cernăuți. Părinții se numeau Johann (1900-1954) păstor baptist german pe teritoriul Românie vezi AICI și Ana, născută Chytil, etnici germani de naționalitate română şi confesiune baptistă. Este fiul pastorului de limbă germană Folk Johann (Hans).

Începe şcoala primară la Sighişoara şi o continuă la Sibiu, unde s-a mutat împreună cu familia. Se înscrie la liceul Brukenthal din Sibiu, profil muzică, care după o lună își schimbă profilul, devenind de profil  tehnic, şi îşi termină liceul la Timișoara, unde din nou se mută împreună cu familia. Calificarea tehnică în construcții industriale, civile și planificare obţinută după absolvirea liceului i-a fost de folos după ce s-a stabilit în 1966 în Republica Federală Germană, unde a fost angajat la primărie.

Ca şi copil a străbătut ţara în lung şi-n lat, însoţindu-l pe tatăl său în călătoriile misionare făcute în ţară, călătorii care au fost făcute cu motocicleta.

A urmat sudii teologice pentru evanghelizare la fără frecvenţă.

În ziua de 28 februarie 1948 a fost botezat de Folk Johann, tatăl lui, în casa lor privată. Înainte de venirea comuniștilor la putere, unele biserici baptiste făceau botezul la baia comunală din oraș, dar ulterior nu a mai fost posibil. Împreună cu el a mai fost botezat și viitorul pastor baptist german Adolf Novac.

Duminică, 6 iunie 2004, în cadrul serviciului de dimineaţă a avut loc în Biserica Creştină Baptistă din Oraviţa, judeţul Caraş Severin, ordinarea ca misionar pentru românii din Spania a fratelui Manfred Folk. Fratele Manfred provine dintr-o familie de pastori baptişti germani şi a slujit timp de mai mulţi ani în biserici baptiste din Germania. După Revoluţie a fost implicat in diverse acţiuni evanghelistice şi de caritate în zona Oraviţa. La acest eveniment au fost prezenţi fraţii păstori: Ilie Cimpoca (Răcăşdia), Pavel Petruţ (Bănia), loan Vrâncuţa (Anina), Valentin Sfercoci (Oraviţa) şi Ionel Tuţac, preşedintele Comunităţii.

Iată ce scrie revista Farul Creştin în anul 1996: Deşi a plecat din ţară în urmă cu 30 de ani, dânsul nu a uitat bisericile din România, pentru care desfăşoară o acţiune de ajutorare, în special în ceea ce priveşte construcţia caselor de rugăciune. Actualmente locuieşte in oraşul Lorrach din Germania.

Weekendul din 18-20 noiembrie 1996 a adus multă bucurie in Biserica Creştină Baptistă „Vestea Bună” din localitatea spaniolă Roquetas del Mar! După o perioadă de post şi rugăciune, vineri şi sâmbătă seara s-a vestit Cuvântul lui Dumnezeu, iar duminică dimineaţa a fost un botez nou-testamental cu două persoane, al doilea botez din acest an.

Duminică după-masă, Biserica a avut părtăşie la Cina Domnului, ocazie cu care şi cele două noi membre ale Bisericii au luat parte pentru prima dată la Cina Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit de fr. Pastor Schinteie Ghiţă, care a oficiat actul botezului şi Cina Domnului. La punerea mâinilor a luat parte şi fr. pastor Manfred Folk, din partea Bisericii Baptiste Germane din localitate.

Pastor Schinteie Ghiţă

Fratele Manfred Folk a lucrat în Bisericile Creștine Baptiste și în timpul regimului comunist, venind din Germania Federală ca turist, dar după anul 1990 a venit nestingherit și a ajutat atât material cât și spiritual Bisericile Creştine Baptiste din Răcăşdia, Grădinari, Lescoviţa, Băile Herculane, Brezon (biserică de romi), Oravița, Tirol şi lertof din jud. Caraş-Severin, şi Voiteg din județul Timiş.

A colaborat cu revista Farul Creștin de la Arad, unde a scris unele articole.

După revoluţia din anul 1989, în biserica din Iertof a venit din Germania unul dintre nepoţii Cristinei Folk, mătuşa lui Manfred Folk, numit Manfred Folk Lazak, care a luat asupra sa 90% din cheltuielile de construcţie ale casei de închinare; locaşul de închinare a fost inaugurat pe data de 22 iunie 1992, iar astăzi biserica numără 15 membri şi 7 aparţinători.

A scris istoricul familiei.

Jurjeu Silviu Paul 1955

 

Fratele Silviu Jurjeu s-a născut la 22 aprilie 1955, în București și este al treilea dintre copiii Mariei și ai lui Gheorghe Jurjeu, membri activi în biserică. A fost botezat la 16 iulie 1978 în Biserica Golgota din Bucureşti de către losif Țon.

S-a căsătorit în mai 1982 cu Ana Mărginean din Alba lulia, și au fost binecuvântați de Dumnezeu cu un fiu, Andrei, și o fiică, Laura.

Copil fiind, Silviu vine împreună cu părinţii şi fraţii lui în biserica Golgota în anul 1961. Participă alături de frații săi mai mari la școala duminicală, apoi la tineret, cântând în corul tinerilor vineri seara și ulterior și duminica seara, în corul dirijat de fratele Ionel Țunea și Daniel Petrescu.

Îşi începe activitatea de corist la vârsta de 14 ani, în anul 1969. În anul 1970 se integrează în corul mixt, apoi este cooptat în corul mic, dirijat de Daniel Stăuceanu. În momentul în care Daniel Stăuceanu și-a depus actele pentru plecarea din țară, pastorii Țunea și Brânzei, alături de Daniel Stăuceanu, au propus comitetului implicarea lui Silviu Jurjeu, împreună cu Pavel Bogățeanu, în pregătirea și dirijarea corului.

În toamna anului 1979, la îndemnul mentorului său, Daniel Stăuceanu, începe pregătirea de dirijor alături de alți tineri talentați din bisericile baptiste din București. După trei ani de pregătire cu fratele Stăuceanu, este numit dirijor al corului mixt. După plecarea fratelui Stăuceanu în SUA devine dirijor şi al corurilor bărbătesc şi mic. În calitate de dirijor, urmând exemplul maestrului său, abordează piese dificile, cu mesaj spiritual bogat, atât cu corul mixt, cât și, ceva mai târziu, cu corul tinerilor, cu cel bărbătesc și cu grupul bărbătesc pe care le formează și le conduce.

După cei trei ani de studiu cu Daniel Stăuceanu, după plecarea lui în SUA şi la îndemnul lui, continuă studiul dirijatului pentru încă un an cu fratele Miclea Iovan, pe atunci şef de catedră la Catedra de dirijat coral a Conservatorului de muzică din Bucureşti.

În anul 1990 îşi completează cunoştinţele în dirijatul coral luând clase de master cu maestrul Anatol Goreaev Soroceanu, directorul Filarmonicii din Arad, apoi în anul 2000 beneficiază şi de sfaturile maestrului de dirijat coral prof. dr. Nicolae Bica.

Începând din anul 2014 este invitat să predea la Universitatea Emanuel din Oradea ca profesor invitat următoarele cursuri: Cânt bisericesc şi Imnologie/liturgică evanghelică, cânt coral la secţia de Teologie pastorală, cursuri de estetică muzicală şi imnologie/liturgică evanghelică la specializarea Pedagogie muzicală şi Management artistic în cadrul programului de Master în Arta muzicală a Universităţii Emanuel din Oradea. Aceste cursuri au fost predate în decursul anilor în sistem de voluntariat şi mentorare.

Între 1999 și 2005 a fost ales cenzor al Cultului CreștinBaptist din România și în perioada 2005-2009 a fost Consilierul economic al Cultului Baptist, specialitatea de bază fiind științe economice și comerț international.

Pentru maturitatea și implicarea sa în lucrarea din biserică este ales de biserică membru în comitetul de conducere începând din 1987 (apoi 1988 şi 1989) și ulterior în mai multe mandate, până în prezent. În cadrul comitetului primește responsabilități în domeniile ordinei și disciplinei, în probleme administrative și în activitatea muzicală. În anul 2002 biserica îl alege ca prezbiter. Ca membru în comitet, în fiecare mandat, este ales delegat din partea bisericii Ia adunările generale ale Comunității de București, dar și la câteva conferințe naționale și congrese ale Cultului.

A fost întotdeauna sensibil la problemele celor nevoiași și a persoanelor defavorizate din biserică (bătrâni și săraci), solicitând de mai multe ori majorarea alocărilor bugetare pentru această categorie de cheltuieli. Încă de la vârsta de 18 ani traduce și adaptează din limba engleză, şi ulterior germană şi rusă, textul mai multor cântări pentru cor mixt și cor bărbătesc. Traduce materiale de studiu din limba engleză, materiale care sunt folosite de grupul de tineri cu care misionează. Traduce simultan mai mulți pastori străini care predică la amvonul bisericii, cu precădere în perioada 1980-1990.

Împreună cu grupul de misiune din care a făcut parte încă din tinerețe (din care mai făceau parte Dumitru Răgălie, Mihai Lazăr, Mihai și Cornel Suciu, Magda, Carmen, Anca, Daniela și Cristian Bucurescu, Aurelia (Bobo) Mustață, Doina Pantea, Atena Mihăilescu, Emil Bleoaje, Beniamin și Alexandru (Saul) Capotă, Virgil Achihai (actualmente președintele Cultului Creștin după Evanghelie, care în perioada studenției era o prezență activă în viața muzicală a Bisericii Basarab), dar ulterior și cu corurile pe care le-a dirijat, a vizitat multe biserici și a participat la multe misiuni, precum și la inaugurări de biserici (înainte de 1989: Bacău, Pitești, Nenciulești, Fetești, Iași, Brașov, Sibiu, Făgăraș, Craiova, Sat Miner, iar după anul 1990 Pitești, Slobozia de Argeș, Bădeni, Dimieni, Otopeni, Dârza etc.).

În anul 1990 este delegat la primul Congres al Uniunii tineretului Baptist din România, unde este ales în consiliul de conducere al acestei organizații, în cadrul departamentului de relații externe.

Începând cu anul 2000 se implică major și în lucrările administrative ale bisericii. Este implicat în continuare în lucrarea muzicală. Pregătește și dirijează corul mixt, un cor de copii și adolescenți din biserică, iar după 1990 înfiinţează corul de tineri şi mai multe grupuri corale bărbăteşti de tineri. În 2009 înfiinţează Corala Vestea Bună, iar în 2015 grupul vocal bărbătesc Vestea Bună.

„Fără moarte nu există înviere: A murit Isus?” De Dr. Octavian Caius Obeada se poate comanda la un preț bun.

 

Am scris despre această carte AICI. S-a mai scris și AICI de către fratele Laurențiu Nica. Puteți să vedeți informații și să alegeți să cumpărați în cunoștință de cauză. Cartea se poate comanda printr-un comentariu, care nu va fi publicat, unde puteți să vă exprimați dorința și datele de contact. Așa cum am anunțat în articolul citat mai sus, cartea are 283 de pagini și costă 30 lei.

Mai jos redau câteva gânduri exprimate de câțiva frați profesori:

 

„Fiecare generație are datoria să formuleze o apologie pentru credința lor în Isus Cristos, cel care „a murit, a fost îngropat, și a înviat a treia zi, după Scripturi.” Importanța teologică a acestor evenimente istorice este explorată în mod amplu de-a lungul istoriei gândirii creștine. Caracterul apologetic al acestora, însă, este pus mult mai rar sub analiza facticității istorice. Autorul Octavian Caius Obeada întreprinde o analiză a morții lui Isus Cristos din punct de vedere medical, tocmai pentru a acoperi această lacună. Și o face de pe poziția privilegiată de medic și de teolog. Am convingerea că evangheliștii și apostolii ar fi aprobat instrumentul apologetic pe care autorul îl pune la îndemâna generației noastre. Citește, folosește și dă mai departe”.

- Dr. Radu Gheorghiță - Professor of Biblical Studies, Midwestern Baptist Theological Seminary

 

„Cartea scrisă de Dr. Octavian Caius Obeadă, Fără moarte nu există înviere, reprezintă un studiu remarcabil în domeniul apologeticii creștine, prin care autorul își propune să analizeze aspectele istorice și medicale ale morții lui Isus. Experiența autorului în medicina de urgență, precum și cei peste douăzeci de ani dedicați studiului apologeticii, îi conferă autorului perspectiva unică de a analiza plauzibilitatea morții lui Isus.

Autorul examinează dovezile istorice ale răstignirii lui Isus cercetând documentele scrise în perioada în care a trăit și a activat Isus Hristos, pentru a înțelege mai bine contextul social, politic și religios al Iudeii din secolul I. Narațiunea istorică a răstignirii lui Isus este completată de descoperirile arheologice, pe care autorul le prezintă ca pe dovezi tangibile ale diferitelor practici și ritualuri religioase descrise în relatările Evangheliilor. În același timp, autorul explorează și dovezile teologice ale morții lui Isus, luând în considerare modul în care oamenii înțeleg moartea și învierea lui Isus ca împlinire a profețiilor Vechiului Testament și pilonii de bază ai Noului Legământ.

Prin intermediul acestei lucrări, autorul îi invită pe toți cei interesați să pornească în propria călătorie de investigare a plauzibilității morții lui Isus pe cruce. În opinia autorului adevărata provocare nu constă în recunoașterea morții lui Isus ci în confruntarea cu implicațiile acestui eveniment. Călătoria de explorare a întrebării legată de moartea lui Isus oferă fiecărui cititor ocazia unică de a reflecta asupra propriului loc în cadrul narațiunii care a modelat istoria lumii de mai bine de 2000 de ani.

Cartea Dr. Caius Obeadă reprezintă o resursă importantă nu numai pentru cei interesați de studiul apologeticii creștine, ci și pentru membrii bisericilor preocupați de consolidarea credinței lor”.

- Pastor Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș - Rectorul Institutului Teologic Baptist București.

 

 „Într-o lume a arbitrariului și a relativismului cronic, una în care însăși ideea de știință este pusă sub semnul întrebării și redusă samavolnic la nivelul unor simple opinii, dr. Caius Obeadă face două lucruri absolut remarcabile. În primul rând, abordează o tematică esențială, nu doar pentru credincioșii practicați, dar și pentru cultura umană în general – faptul morții lui Isus Hristos! Crucea de la Calvar este locul unde a fost reconciliat cerul cu pământul, astfel că o nouă lucrare scrisă pe acest subiect este binevenită și necesară. În al doilea rând, autorul ne ghidează spre un tezaur semnificativ de argumente, bine sistematizate, care ne conving de adevărul morții și învierii lui Hristos. Îl felicit pe dr. Obeadă pentru această lucrare bazată pe o bibliografie bogată și le-o recomand tuturor celor interesați de domeniul apologeticii”.

- Lect. Univ. Dr. Constantin Ghioancă - Institutul Teologic Baptist din București.

 Câteva informații din prefața scrisă de Dr. Octavian Caius Obeada:

În pragul unei etape personale semnificative, m-am trezit învăluit în căldura prieteniei, dornic să împărtășesc decizia care era pe cale să-mi remodeleze calea. Neamul meu a îmbrățișat tradițiile baptiste, cu rădăcinile mele profund legate de credință timp de patru generații. Decizia de a îmbrățișa învățăturile lui Isus și de a fi botezat s-a născut dintr-o convingere personală profundă, nu doar dintr-un ritual de trecere moștenit de la strămoșii mei.

Pe măsură ce anunțul s-a așezat printre prietenii mei, acesta a declanșat un vârtej de discuții cu întrebări care au variat de la curioase la conflictuale. Un prieten, cu un amestec de curiozitate și provocare, a pus întrebarea care a plutit în mintea multora: “De ce te botezi? Este din cauza părinților tăi?” Întrebarea, deși provocatoare, m-a găsit fără gardă și pregătit cu un răspuns la care mă gândisem de așa de mult timp.

Proclamasem adesea, cu îndrăzneala tinereții, dorința de a-mi croi propriul drum, diferit de cel al părinților mei. Noțiunea de botez, în special, a fost o decizie pe care am ținut neapărat să nu o iau influențat fiind de tradiție sau așteptări. Fervoarea mea în discuțiile despre credința și deciziile mele a fost palpabilă, condusă de convingerea că ceea ce întreprindeam era o reflectare a credinței mele personale, nu o imagine în oglindă a influenței părinților.

Acea noapte, sub baldachinul stelelor și ochii vigilenți ai prietenilor mei, a devenit un creuzet pentru credința mea. M-am trezit articulând motivele credinței mele în Dumnezeu, invitându-mi prietenii să pornească în propriile lor călătorii de întrebări, căutare și poate găsirea propriilor convingeri despre marile mistere ale vieții și divin. În timp ce multe întrebări rămâneau fără răspuns în aer, hotărârea mea cu privire la credința mea a fost de nezdruncinat – o dovadă a convingerii mele în învățăturile lui Isus și a promisiunii vieții veșnice. Acest moment, împărtășit între prieteni, nu a fost doar o declarație de credință, ci o afirmare definitorie a identității și credinței mele.