miercuri, 13 octombrie 2021

Cetean Daniel 1936 – 1993 din Moreni

 


Fratele Daniel Cetean s-a născut în ziua de 24 ianuarie 1936, părinții i s-au numit Ioan și Ioana, credincioși baptiști.

Fiind convins că ceea ce spune Dumnezeu prin Fiul Său Isus Cristos este adevărat și trebuie împlinit a fost botezat în ziua de 25 iunie 1954 de către fratele Mardare în orașul Simeria.

În anul 1956 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București și îl absolvă în anul 1960.

După terminarea Seminarului fratele Daniel Cetean a fost ales ca diacon al Bisericii Creștin Baptiste din Teliucu Inferior. Nu a intrat în lucrarea de păstor, ci s-a angajat la un serviciu de stat, dar cu toate acestea mergea în lucrarea Domnului acolo unde era nevoie. A participat la Conferințele cu păstori de la Comunitatea Creștină Brașov fiind reprezentantul bisericii din Hunedoara.

 În anul 1985 intră în lucrare ca păstor  și slujește în Bisericile Creștin Baptiste din: Teliuc, Simeria, Arad-Șega, între anii 1982 – 1984, Cugir, Balomir, Acmar, Blandiana și Pestișul Mare.

Fratele Daniel Cetean se căsătorește cu Doina și Domnul le-a dat doi copii: Ovidiu și Marius pe care i-au crescut, educat și îndrumat pe calea credinței.

La vârsta de 57 de ani în ziua de 04 februarie 1993 Domnul îl cheamă acasă în Împărăția Lui Veșnică.

Surse:

Arhive

Creștinul Azi

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

marți, 12 octombrie 2021

Ficuț Daniel 1925 - 2014 din Bălaia și Liviu fiul lui

 


Fratele Daniel Ficuț s-a născut în ziua de 13 martie 1925 în localitatea Bălaia din județul Bihor. Părinții lui s-au numit Nicolae și Ana, țărani agricultori de  naționalitate română și credincioși baptiști. În anul 1925 întreaga familie se stabilește în localitatea Oradea din același județ, Bihor.

În anul 1942, pe când avea 17 ani, în plin război în urma auzirii Cuvântul lui Dumnezeu vestit de către fratele Nicolae Covaci, tânărul  Daniel își predă viața în mâna Domnului, știind că doar aici este o siguranță deplină și se botează după cerințele Domnului Isus: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit” Marcu 16: 16.

În anul 1949 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl și absolvă în anul 1958.

În anul 1953 pe când era seminarist a fost ordinat ca păstor pentru Bisericile Creștine Baptiste din Bălaia și Mierlău, județul Bihor. A mai slujit și Bisericile din cercul pastoral Ineu Criș: Husasău de Criș, Alparia, Botean, Săbolciu, Mierlău, Șumugiu, Cihei, Șauaieu și Hidesel. Aceste biserici au fost slujite cu credincioșie de fratele Daniel Ficuț, care de multe ori mergea pe jos de la o biserică la alta pe vreme bună sau rea; avea și bicicletă pe care o folosea, dar mergea și cu autobuzul.

Se căsătorește în anul 1952 cu Lucreția, născută Botiș, părinții fiind Ștefan și Floare din Tinăud. Domnul i-a binecuvântat cu doi băieți pe nume Nicu și Liviu.

Între anii 1961 și 1981 a fost casierul Comunității Creștine Baptiste de Oradea.

În anul 1985 din cauza unor probleme de sănătate, fratele Daniel Ficuț iese la pensie.

În timpul celor 35 de ani de slujire a botezat peste 100 de persoane, a oficiat peste 30 de cununii și a condus pe ultimul drum 45 de frați și surori.

În ziua de 17 aprilie 2014 fratele Daniel Ficuț este chemat de Tatăl din Cer, acasă, pentru a se bucura în veșnicie cu cei aleși ai lui Dumnezeu.

Ficuț Liviu 1954 - din Oradea – Fiu



Fratele Liviu Ficuț s-a născut în ziua de 17 decembrie 1954 în localitatea Oradea din județul Bihor. Părinții fratelui se numeau Daniel și Lucreția de religie baptistă.

A urmat cursurile școlii generale din Oradea, urmând studiile liceale la Liceul Industrial de Mecanică din Oradea, pe care l-a absolvit în anul 1974.

Între anii 1974 (luna octombrie) și 1976 (luna februarie) satisface serviciul militar la Drobeta Turnu Severin.

În timpul liceului fratele Liviu sesizează diferențelele între învățătura ateistă predată la școală și învățătura Domnului Isus, pe care Îl alege ca mântuitor personal și este botezat în anul 1972.

Termină Seminarul Teologic Baptist din București făcând parte din promoția anului 1979/1980, o promoție destul de numeroasă pentru acea vreme, absolvind cursurile 21 de seminariști. În anul 1994 obține licența în Teologie la Institutul Teologic Baptist din București.

În ziua de 3 mai 1981 fratele Liviu Ficuț este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Sălajul de Sus, județul Hunedoara. Comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați: Ioan Bunaciu directorul Seminarului, Ciocan Ioan, păstor din Lupeni, Ciorogaru Simion, păstor în Râu de Mori, Petru Dugulescu, păstor la Hațeg și Daniel Ficuț (tatăl) păstor la Mierlău. Pentru fratele Daniel Ficuț a fost o mare bucurie să își vadă fiul ordinat întru frumoasa și înalta lucrare de păstorire a turmei Domnului.

A lucrat cu sârguință în vremea comunistă, dar și după anul 1990 când a colaborat cu „Asociația Isus Speranța României” și a participat la mai multe serbări în bisericile baptiste.

Surse:

Liviu Ficuț

Arhive

Creștinul Azi

Farul Creștin

Crișan Gavril 1939 – 2018 din Vadu Crișului

 


Fratele  Gavril Crișan s-a născut în ziua de 14 octombrie 1939 în localitatea Vadu Crișului din județul Bihor. Părinții i se numeau Florian și Ana.

Studiază cele opt clase generale din localitatea natală. După încheierea ciclului gimnazial se înscrie la Școala Profesională M. I. L. Timișoara de unde obține diploma în anul 1956. Atras de lucrarea Domnului și din dorința de a fi folositor lucrarea Domnului se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București obținând Diploma de absolvire în anul 1969.

Anul 1958 este un an decisiv, deoarece atunci se hotărăște să renunțe la posibilitățile oferite de statul comunist și îl urmează pe Domnul Isus în apa botezului. A considerat că este mai bine în compania Domnului, chiar dacă acest lucru îi va aduce suferințe și neplăceri.

Se căsătorește cu Lidia și Domnul le dă pe următorii copii: Florian-Emanuel născut în anul 1970, Cristian - Otniel – 1971, Laurean-Natanael 1974, Fivi-Otilia – 1976 și Adrian- Gabriel – 1977.

Din anul 1969 a fost slujitor al bisericilor din localitățile: Făget, Sintești, Costeiul de Sus și Bichigi. Din anul 1977 se alătură  Bisericii Baptiste nr. 3 din orașul Oradea.

Din anul 1980 a plecat să slujească la mii de kilometri depărtare, tocmai în Australia la Prima Biserică Baptistă din orașul australian Richmond. Din Melbourne a plecat la Perth, un alt oraș important de pe continentul australian, în anul 1986 la îndemnul fratelui Pit Popovici și ca să înceapă o nouă lucrare, acolo unde nu mai erau biserici românești.

În anul 1999 încet-încet s-a retras din lucrare, dar întodeauna era acolo, gata să slujească ori de câte ori era solicitat. În anul 2014 a avut primul atac cerebral care a dus la înrăutățirea sănătății lui, finalul vieții pe acest pământ venind peste patru ani.

Așadar în ziua de 25 noiembrie 2018, după ani de durere, Domnul Îl cheamă acasă pe slujitorul său, Gavril Crișan, care și-a îndeplinit cu conștiinciozitate și credincioșie  lucrarea încredințată lui.

Surse:

Chris Crișan

Arhive

duminică, 10 octombrie 2021

Molcuț Vasile 1929 - 1996 din Suplacu de Tinca

 


Fratele Vasile Molcuț s-a născut în ziua de 25 iulie 1929 în localitatea Suplacul de Tinca, din părinții Teodor și Ana care erau țărani săraci dar vrednici.

A făcut școala primară de stat și doi ani la Seminarul Teologic Baptist din București.

Se căsătorește cu Veturia iar Domnul le dăruiește o mare bogăție, nouă copii: Rodica născută în anul 1956, Maria născută în anul 1958, Corneliu - 1961, Liviu - 1962, Ana - 1964, Vasile - 1966, Lidia - 1969, Daniela - 1970 și Daniel - 1972.

În ziua de 30 august 1959, pe vremea când fratele Vasile Molcuț era încă seminarist a fost ordinat ca și păstor în Biserica Creștin Baptistă din Suplacul de Tinca. Comisia de ordinare a fost compusă din frații păstorii: Vicaș Teodor, președintele Uniunii, Petre N. Popa, redactorul revistei ,,Îndrumătorul Creștin Baptist”, Floruța Petre, secretarul Comunității Oradea, Gligor Ioan, predicator raional (regional) și Toda Gheorghe. Frații au vorbit despre „Marea Trimitere” a Domnului Isus și despre virtuțile, chemarea dar și datoriile pe care le are păstorul.

A lucrat în cadrul cercului de biserici din Sudrici timp de zece ani: 1960 – 1970.

 După anul 1970 a lucrat în cercul de Biserici aparținătoare de regiunea Suplacul de Tinca, județul Bihor compus din următoarele biserici: Suplac Căpâlna, Petid, Cărăsău, Ursad, Hodișel, Codru, Forău, Vintere, Hodiș.

Fratele a vizitat toate bisericile doar mergând pe jos, pentru că având o familie numeroasă nu a reușit să își achiziționeze o bicicletă, care să-i ușureze munca. În fiecare duminică făcea în jur de 25 de km doar pe jos. Pe lângă programul de duminică aveau loc și programe în timpul săptămânii, înmormântări sau alte întâlniri, de unde nu voia să lipsească cu niciun chip.

Într-o zi de iarnă, în timp ce mergea la Biserica din Codru, trecând prin potecile pădurii a trecut printr-o poiană și a văzut un lup care stătea pe loc; fratele când l-a văzut s-a pus pe genunchi, s-a rugat și a reușit să treacă mai departe și să-și vadă de drumul lui, fără ca lupul să-i facă ceva. Cu adevărat, mare minune a fost căci Domnul a închis gura lupului.

Fratele Vasile avea o metodă de evanghelizare proprie, în sensul că, oricărui om pe care-l întâlnea și era nepocăit îi adresa întrebarea: „Când ai de gând să te pocăiești?”, așa se face că unii răspundeau într-un fel, alții în alt fel  după mintea și sufletul fiecăruia.  Fratele a continuat să vorbească, să pună întrebarea iar o dată cu acestea mulți oameni au venit la credință.

 A avut o slujire blândă dovedind multă răbdare și tact. Avea o bună mărturie, oamenii din lume îl apreciau, unii dintre aceștia chiar își ridicau pălăria de pe cap în fața lui, în semn de salut. Era poreclit ,,popa pocăiților” iar copiilor lui li se spuneau ,,copiii popii pocăiților”.

De multe ori venea de la Comunitate fără niciun ban, deși salariul de încadrare era de 850 de lei iar șoția fratelui Vasile, Veturia îl întreba irată: Cum de ai venit fără niciun ban? Frații nu știu că ai copii mulți? Cu toate acestea, Domnul le-a purtat de grijă și nu i-a părăsit niciodată. Pentru ca fratele să primească salariul, bisericile la care slujea trebuiau să trimită bani pentru păstor, numai că nu aveau de unde să ofere banii aceia și păstorul nu putea să primescă salariul cuvenit.

În ciuda tuturor acestor greutăți pe care le-a întâmpinat păstorul Vasile Molcuț și familia sa, doi dintre copiii acestuia au hotărât să urmeze calea tatălui lor, este vorba de Liviu și Daniel.

În fiecare duminică fratele era în post și rugăciune.

S-a implicat și în lucarea Bisericilor baptiste din zona Beiușului , în perioada anilor 1960 – 1975: Beiuș, Sudrigiu, Beiușele, Petroasa, Guran, Săud, Mierag, Shinchiriș, Ștei, Izbuc și Colești.

Fratele Liviu lucrând în acea zonă are mărturii de la frați că tatăl său era duminică dimineața la ora 9  în biserică. A fost un bun exemplu de punctualitate.

Liviu a  lucrat ca misionar la Alianța Evanghelică din România și apoi ca păstor la Bisericile Creștin Baptiste din Izbuc și Colești. A terminat Institutul Biblic ,,Emanuel” din Oradea. De asemenea fratele Liviu a contribuit și la înființarea Bisericii Creștine Baptiste din Târgu Lăpuș, unde a venit cu filmul Isus în colaborare cu Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Baia Mare.  

Fratele Molcuț Daniel a terminat Institutul Teologic Baptist din București, promoția 2006/2007 și a fost ordinat în anul 2013. Daniel păstorește Bisericile Creștine Baptiste din Ohaba Mare și Mică de pe lângă Lugoj.  

Fratele Vasile Molcuț a plecat la Domnul în luna august a anului 1996 la vârsta de 67 de ani. La plecarea fratelui au fost prezenți câțiva din copiii lui, care au mărturisit ce le-a spus tatăl: „nu mai pot să stau cu voi trebuie să plec” lăsându-le ca moștenire din Cuvântul Domnului Ps. 20 și Rut 2:12”. Și după aceasta a închis ochii și i-a deschis pentru veșnicie.

sâmbătă, 9 octombrie 2021

Nu Ioan este lumina, ci Domnul Isus este adevărata Lumină


Dumnezeu în planul Lui ne-a învățat care este raportul dintre om și Dumnezeu. Unii oameni cred că Dumnezeu este o ființă așa de Sfântă că încât se tem să-I pronunțe Numele, unii sunt așa de obișnuiți cu Dumnezeu că uită de raportul și relația dintre om și Dumnezeu. Ioan Botezătorul ne ajută să stabilim raportul corect dintre om și Dumnezeu printr-o înțelegere corectă a acestui raport.

6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.

(Ioan 1:6-9, VDCC)

 

  I.          Ioan a fost un om trimis de Dumnezeu și este cel mai mare om născut din femeie.

28. Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
(Luca 7:28, VDCC)

1.    Ioan a fost cel mai mare pentru că Dumnezeu l-a trimis cu un scop bine definit.

1. „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul, pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine”, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 3:1)

-  El este solul lui Dumnezeu: să pregătească calea.

23. „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.” (Ioan 1:23) Vezi tot contextul – Ioan 1: 19 – 27.

- Solul Legământului cel Nou – arată spre Mielul de jertfă

29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)

36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”
(Ioan 1:36)

2.     Ioan s-a născut prin făgăduință într-o familie în vârstă, dar credincioasă. Luca 1: 5 – 25. ( 15 )

 

II.          Ioan a fost trimis ca să depună mărtuire despre adevărata lumină.

7. El a venit ca să depună mărturie cu privire la lumină, pentru ca, prin el, toţi să creadă.
(Ioan 1:7, TLRC)

 

Mărturia înaltă a lui Ioan despre Domnul Isus: Ioan 3: 26 – 36.

1.    Omul trebuie să facă ce îi este dat de Dumnezeu fără să adaugă ceva.  V. 27.  Sfinții lui Dumnezeu au făcut ce li s-a poruncit.

2.    Sfinții sunt oameni care slujesc lui Dumnezeu și nu și-au arogat alte calități. V. 28. Ioan recunoaște că nu el este cel ce aduce mântuire, ci Mielul Lui Dumnezeu ridică păcatele lumii.

3.    Prietenii Domnului stau și-L ascultă pe Domnul Isus și au o bucurie deplină. V. 29. Un bun exemplu este Maria și Marta. Luca 10: 38-42.

Dacă nu avem în noi bucuria deplină a lui Ioan Botezătorul înseamnă că nu suntem prieteni ai lui Isus. Lucrul acesta trebuie dovedit în faptă, deoarece și Dumnezeu în faptă ne-a dovedit dragostea Lui, dându-L pe Domnul Isus să moară, ca oricine crede să aibă viață veșnică.

4.    Sfinții lui Dumnezeu nu pretind nimic din ce este al Domnului Isus. V. 30. De aceea, în Biblie găsim că doar Dumnezeu și Mielul primesc laudă, cinste și închinare deoarece ei sunt vrednici. Toți sfinții Lui sunt slujitori.

11. M-am uitat şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
12. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”
13. Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”
14. Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!
(Apocalipsa 5:11-14)

5.    Sfinții lui Dumenzeu sunt oameni de pe pământ care nu pot primi aceeași cinste ca și Cel ce vine din Cer. V. 31. Domnul Isus este mai presus de toți.

Dacă Ioan, cel mai mare om născut din femeie recunoaște că este mare diferență între el și Domnul Isus, nici noi nu avem voie să înălțăm pe cineva și să-i acordăm aceeași calitate ca și lui Isus Domnul.

6.    Ioan Botezătorul recunoaște că atunci oamenii nu L-au crezut pe Domnul Isus. V. 32. Vedem că nici azi oamenii nu ascultă de Dumnezeu, ci își fac ei obiceiuri după alte reguli și nu după Legea lui Dumnezeu.

7.    O concluzie de care noi oameni ar trebui să ținem cont pentru că este viața noastră în joc. V. 33.

Creștinătatea de azi, nu dă deloc impresia că a primit mărturia lui Dumnezeu și că Dumnezeu are dreptate în ce spune și că noi trebuie să dăm dreptate lui Dumnezeu.

28. Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29. Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,
30. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
(Luca 7:28-30)

 

III.          Ioan a fost trimis de Dumnezeu, dar nu era el Lumina Adevărată, ci Domnul Isus pentru că:

1.    Domnul Isus luminează pe orice om venit în Lume.

2.    Domnul Isus a venit din Cer și cunoaște toate lucrurile pentru că El le-a creat și le-a dat viață.

3.    Domnul Isus este Lumina Lumii. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” (Ioan 9:5)

Văzând raportul corect dintre Domnul Isus și Ioan Botezătorul și felul în care Ioan își cunoaște limitările lui și recunaște superioritatea Domnului trebuie să mă întreb și eu:

De cine sunt luminat, de Domnul Isus Cristos sau de alte învățături sau oameni? Cine este lumina mea călăuzitoare, Domnul sau oamenii? Să ne ajute Domnul și noi să dorim, să mergem după Domnul Isus, Lumina lui Dumnezeu trimisă în lume.

11. şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:11, VDCC)

Franț Samuel 1956 – 2021 din Caransebeș

 

    Fratele Samuel Franț s-a născut în ziua de 20 martie 1956 în localitatea Caransebeș, județul Caraș-Severin. Părinții se numeau Iosif și Ana, credincioși baptiști de naționalitate română. Fratele Samuel Franț a fost singurul fiu în familia sa.

  Urmează Școala generală de 8 clase din localitatea Caransebeș, apoi alege să meargă la Școala Profesională din Reșița, ulterior înscriindu-se la liceul de Mate-Fizică din Caransebeș, pe care îl frecventează la seral deoarece era încadrat și în câmpul muncii. Fratele Samuel Franț a lucrat la ICM Caransebeș, la Școala de șoferi, și ca tehnician la Drumuri și Poduri.

    De mic copil a auzit Cuvântul Domnului, atât în casa părintescă cât și la Biserica Creștin Baptistă din Caransebeș iar pe când avea 19 ani a hotărât să-L urmeze pe Domnul Isus în apa botezului. A fost botezat la data de 23 noiembrie 1975, de către fratele păstor Găvăgină Ieremia și a făcut parte din Biserica Baptistă din Caransebeș, fiind implicat în lucrarea tineretului, în misiune și evanghelizare, în corul și fanfara Bisericii.
    În data de 9 mai 1987 s-a căsătorit cu Veronica Lauer și au avut împreună 4 copii: Andrei, Claudiu, Raluca și Simina. Așa cum el a primit o educație aleasă în familia sa, fratele Samuel Franț și-a dat toată silința ca și copiii dumnealui să crească având cele de trebuință,  dar și să le ofere o educație demnă de Dumnezeul pe care Îl slujea cu credincioșie.

Fratele Samuel Franț împreună cu soția Veronica de-a lungul anilor s-au dedicat îngrijirii mai  multor copii orfani, fiind asistenți maternali.
Simte chemarea de a-L sluji pe Domnul și se pregătește pentru aceasta. Astfel că, urmează cursurile Institutului Biblic Baptist ,,Maranata” din Lugoj și ale Institutul Biblic din Caransebeș.
În anul 1998 este ordinat ca pastor-misionar, de către fratele Belciu Busuioc și de atunci, până când Dumnezeu l-a chemat la odihna veșnică, a slujit cu credincioșie cauzei Împărăției Lui Dumnezeu.
A slujit în toată perioada aceasta Bisericile Baptiste din: Rugi, Hobița, Poiana Buchin, Iaz și Sacu. A fost și un bun colaborator cu Bisericile Penticostale din oraș.

I-a plăcut  nespus de mult să slujească Domnului, și de aceea a rămas credincios Mântuitorulului său mergând cu credincioșie și dragoste la frații lui răspândiți, care îl așteptau să vină și să le predice Evanghelia, vestea cea bună a mântuirii.  

La începutul lunii septembrie 2021 a  fost infectat cu virusul Co-vid 19, a stat câteva zile acasă cu tratament, apoi a fost internat la Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș și transferat pe ATI la Oradea. Familia sa a făcut tot ceea ce a fost omenește posibil.
Dumnezeu însă a hotărât să Își cheme slujitorul acasă la răsplată și odihnă veșnică în ziua de 08 octombrie 2021.

Bine rob bun și credincios… intră în bucuria Stăpânului tău.
La revedere în cer!

Surse:

Sandi Budimir

vineri, 1 octombrie 2021

În nimeni altul nu este mântuire, doar în Isus Hristos Domnul

 


7. Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”
8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!
9. Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,
10. s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.
11. El este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’.
12. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”
13. Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând, şi au priceput că fuseseră cu Isus.

(Faptele apostolilor 4:7-13)

 

Frumusețea lui Dumnezeu constă, în faptul că, ne spune ce să facem și ce să nu facem. El ne repetă acest lucru mereu și mereu iar noi trebuie să fim dispuși să-L ascultăm. Are răbdare mare cu noi, care nici nu se aseamănă cu mica noastră răbdare. Biblia ne repetă că Dumnezeu ne oferă mântuirea într-un singur fel și acest fel nu poate fi schimbat sau corupt de nimeni. Azi ne oprim la cuvintele apostolului Petru, care a primit ordine de la marii preoți de la Templu, ca să nu mai predice în Numele Domnului Isus, dar el plin de îndrăzneală spune acest adevăr: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

Conducerea religioasă, marii preoți, s-au lepădat de Domnul Isus, dar ce facem noi azi?

  I.          Dumnezeu a dat unul singur, atunci alte nume nu sunt de la Dumnezeu și nu trebuie să le invocăm. V. 12 – „în nimeni altul”

1.    Dumnezeu ne-a dat Numele Domnului Isus Hristos, ca fiind singurul Nume care este suficient și imposibil fără de El:

a.     În El Dumnezeu ne-a dat vindecare deplină. V. 10.

b.    În El Dumnezeu ne-a ales să fim sfinți

c.     În El suntem înfiați după buna plăcere a lui Dumnezeu.

d.    În El avem răscumpărarea.

e.    Prin sângele Lui dobândim iertarea păcatelor.

f.      În El am fost făcuți moștenitori, ca să slujim spre lauda slavei Sale.

3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5. ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,
6. spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
8. pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9. căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi,
10. ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale,
12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13. Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit
14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
(Efeseni 1:3-14)

2.    Inventarea altor nume, care se invocă în creștinătate nu este de la Dumnezeu, pentru că atunci nu se specifica foarte clar acest lucu.

12. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele apostolilor 4:12)

3.    La logica invenției de a apela la sfinți pentru a ne duce la Dumnezeu amintesc că Dumnezeu nu este om și nu-L putem mitui. Dumnezeu ne-a dat intrare slobodă prin trupul Domnului Isus și prin sângele Lui iertarea păcatelor.

19. Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt
20. pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
(Evrei 10:19-20)

 

 

II.          Dumnezeu a dat un singur Nume și numai în acest Nume avem vindecare deplină. V. 10.

În toate timpurile diavolul a făcut anumite minuni prin intermediul diferiților oameni care s-au lăsat amăgiți. Azi ne spune apostolul Pavel 7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.
8. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase
10. şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
(2 Tesaloniceni 2:7-10)

1.    Biblia ne avertizează că nu toate minunile sunt făcute de Dumnezeu și de aceea trebuie să fim atenți la cine mergem pentru vindecare. Doar în Numele Domnului avem o vindecare deplină.

2.    Vindecarea deplină înseamnă două lucruri care trebuie să se petreacă în corpul uman:

a.     Vindecarea sufletească prin ierarea păcatelor. Domnul Isus spune că acest lucru este mai important ca trupul.

28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă. (Matei 10:28)

b.    Vindecarea trupului care este foarte important, dar nu este deplină fără prima vindecare.

1. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa.
2. Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”
3. Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!”
4. Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?
5. Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îţi sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă’?
6. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, – ‘Scoală-te’”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.”
7. Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.
8. Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
(Matei 9:1-8)

3.    Această vindecare deplină dă o satisfacție deplină prin faptul că numele este scris în cartea vieții din cer.

20. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10:20)

Această realizare a unei vindecări depline este posibilă doar prin Domnul Isus Hristos, care ne-a dat această mare șansă.

 

III.          Dumnezeu a dat un singur Nume pe care trebuie să-l alegem și să nu îl lepădăm. V. 11

1.    Dumnezeu a dat omului o grădină minunată în care se întâlnea cu Dumnezeu și aveau părtășie împreună, dar omul printr-un fruct a lepădat ce i-a dat Dumnezeu.

2.    Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său și L-am lepădat și nu am vrut să-L primim, am preferat mai bine povești fără valoare.

14. Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. (Ioan 17:14)

11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
(Ioan 1:11-13)

3.    Dumnezeu ne-a dat șansa să ne plecăm genunchii în Numele Domului Isus; ne poruncește acest lucru spunând, că doar așa ne va asculta și noi am respins propunerea Lui invocând alte nume.

13. şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
14. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
(Ioan 14:13-14)

16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. (Ioan 15:16)

23. În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat , adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
24. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
(Ioan 16:23-24)

26. În ziua aceea , veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
(Ioan 16:26)

 

Concluzia este următoarea: Dumnezeu ne-a dat un Nume prin care putem fi mântuiți, adică să fim în veșnicie cu Dumnezeu. Acest Nume este Isus Cristos Domnul care a venit ca mântuitor trimis de Dumnezeu. În acest nume trebuie să ne plecăm genunchii și trebuie să cerem de la Dumnezeu ce dorim, dar tot în acest nume. E de datoria noastră, dacă vrem să alegem acest Nume, să-L primim în inima noastră și să ascultăm de Dumnezeu. Dumnezeu să ne ajute!

joi, 30 septembrie 2021

Popescu Petre 1922 – 2000 din Boișoara

 


S-a născut la data de 4 noiembrie 1922 în comuna Boișoara, într-o familie de creștini ortodocși, tata Gheorghe, mama Lia (Maria) având un frate mai mic Nicolae (Laică), cunoscut și sub numele de Tică al Liei.

Copilăria și adolescența a petrecut-o în vremuri grele și multe lipsuri materiale. Cu toate aceste greutăți, a reușit să facă 7 clase elementare care l-au ajutat în viață.

După căsătoria cu Dochia Popa în anul 1946, au decis sa Îl urmeze pe Domnul Isus, Cel care a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.

Ca tânăr, având în vedere că tatăl său a îndeplinit și slujba de cantor pe lângă preotul ortodox, învățăturile religioase, respectarea posturilor, grija pentru cei morți, ștergerea icoanelor, vânzarea de lumânări și toată tradiția ortodoxă i-au ridicat o mulțime de întrebări referitoare la rostul acestor ritualuri religioase, iar răspunsul l-a aflat când a început să citească Biblia, carte pe care a citit-o, a căutat s-o înțeleagă în profunzimea ei, a crezut-o și s-a străduit să o trăiască în practica de zi cu zi. Acest lucru l-a ajutat să treacă cu bine prin încercările vieții.

Activitatea sa de gospodar a fost împletită cu învățarea meseriei de zidar, ajungând să construiască multe case atât în comuna natală cât și în comunele învecinate, ajungând să mânuiască la fel de bine mistria ca și Cuvântul Evangheliei.

Lucrul acesta a făcut din Popescu Petre un adevărat lider de opinie atât în sat printre locuitori, cât și un lider în biserică. Deși a ocupat slujba de casier, secretar în comitetul bisericii (fiind ordinat ca prezbiter după anul 1990), cei de la Securitate îl numeau pastorul bisericii, șeful baptiștilor, sectantul, baptistul etc.

Datorită acestui fapt, timp de aproape 30 de ani, a fost luat în vizorul securității comuniste, întocmindu-i-se dosar de urmărire informativă de 687 pagini, unde este scrisă în detaliu  o parte din istoria bisericii văzută din afară. (Din pricina faptului că nu au existat oameni în biserică cu multă școală, Dumnezeu a folosit vrăjmașii să consemneze pentru posteritate ce s-a petrecut la Găujani).

În anul 1976 a început construcția Casei de rugăciune, lucru care i-a adus începutul persecuției, anchetelor, perchizițiilor, amenzilor, proceselor, intimidărilor, amenințărilor. (La perchizițiile de la domiciliu, neautorizate, au participat alături de organele de miliție și frați din biserică după cum menționează în scurtele relatări scrise.)

În cele mai cumplite încercări, când căutau să îl lichideze fizic, planul nu le-a reușit, fiind bolnav la pat, nu a putut merge cu milițianul la Brezoi, planul fiind zădărnicit de Dumnezeu în care s-a încrezut.

Când a avut mai mare nevoie de încurajare, în afară de familie, toţi au fugit şi s-au ascuns fiecare în felul lui. Fraţii de peste hotare, auzind prin radio ce se petrece la Găujani, au început să trimită mesaje de încurajare, mesaje care nu au ajuns la el datorită planului diabolic al Securităţii (deşi era o lege care pedepsea violarea corespondenţei) au fost reţinute toate scrisorile, vederile, cărțile poștale. (Au fost citite de urmaşi după 25 ani.)

Motivul care a stat în spatele acestei acţiuni a fost să îl descurajeze, să îl facă să creadă că este singur şi trebuie să renunţe. Domnul a fost lângă dânsul şi l-a întărit prin Cuvântul Său (ex. Proorocul Ilie Tisbitul). Dumnezeu a zădărnicit toate planurile celui rău şi i-a dat biruinţă în încercări.

Privind astăzi în urmă, unii spun că nu a fost ceva deosebit, eu însă aş menţiona numai un singur adevăr: pentru un om neînsemnat din Găujani, regimul comunist a folosit atâtea resurse, peste 60 de ofiţeri de securitate, peste 200 de informatori, plus organele de partid şi stat, pentru un om de la ţară care era urmaşul neînsemnatului Galileean.

Toate acestea culminând cu confiscarea casei de rugăciune şi transformarea ei în grădiniţă apoi arestarea sa şi alte multe încercări şi prigoniri. Cu toate acestea, chiar când “toţi l-au părăsit”, Domnul a fost cu el întărindu-l şi dându-i biruinţă în încercare.

Ca fiu al său, ţin să menţionez că este un motiv de satisfacţie că tatăl meu, care s-a încrezut în Domnul Cerurilor nu a putut să fie învins de mai marii vremurilor. (În anul 1989 când i-au încheiat  dosarul la securitate nu au putut spune că l-au făcut să zică ceea ce doreau ei, ci au motivat că este prea bătrân şi nu mai prezintă un pericol.)



Pe familia Popescu Petre şi Dochia, Dumnezeu i-a binecuvântat cu 7 copii (4 fete şi 3 băieţi în viaţă) Rebeca, Samson, Lidia, Tică, Pavel, Rahela, Tabita, toţi cu nume cu rezonanţă biblică. Prin povestirile din nopţile lungi de iarnă la „gura sobei” a dorit să transmită şi copiilor Cuvântul lui Dumnezeu, lucru extrem de important care prin harul Domnului s-a materializat prin faptul că toţi cei 7 copii L-au mărturisit pe Domnul în apa botezului.

În zilele revoluţiei din 1989, în fruntea unor tineri pe care i-a luat cu el, a trecut la recuperarea bunului confiscat de către autorităţile comuniste. A scos afară lucrurile care nu trebuiau să stea în Casa Domnului şi care aparţineau statului comunist şi le-a înmânat primarului, apoi au reluat serviciile de închinare în locul construit pentru aceasta şi care era închinat Domnului.

Și de această dată au fost unii dintre „frați” care au zis să nu se grăbească, să mai aştepte să vadă cum vor evolua lucrurile din punct de vedere politic. Popescu Petre i-a catalogat pe aceştia „oameni care moaie inima poporului” şi nu trebuie să le urmeze sfatul pentru că aşa ne învaţă Sfânta Scriptură.

Ar fi multe de povestit dar nu poţi în 2  pagini să descrii viața unui om care a trăit 

„la maxim”. Pentru cei interesaţi, vă pun la dispoziţie un link unde puteţi vedea cum l-au descris duşmanii săi. (Cu ajutorul unui frate din Cluj, dosarul de urmărire se poate citi pe internet.)

A avut harul să mai trăiască încă 10 ani, văzându-şi visul împlinit, acela de a construi o casă de rugăciune şi un centru pentru batrânii singuri. Menţiona mereu vorbele împăratului David „Cum pot eu să locuiesc într-o casă căptuşită iar chivotul Domnului într-un cort?”

A plecat la Domnul în 3 Iunie 2000, dar nu înainte de a lăsa un mesaj urmașilor.

Dorința lui a fost ca urmașii de credință din tânăra generație să ducă mai departe Evanghelia. 

A dorit să îi fie gravat pe cruce mesajul:

“CĂZUT SUB CRUCE, MAI DEPARTE DU-O TU”.

Facă Domnul ca tot mai mulți din următoarele generații să își dedice viața slujirii cu credincioșie Domnului, Mântuitorul nostru, pentru ca mulți oameni să vină la mântuirea realizată în planul Său măreț de Dumnezeu, Tatăl Domnului Nostru Isus Hristos prin Fiul Său.

 

Surse:

Samson Popescu