Rolul edificator al cântărilor religioase de Borlea Samuel

 

            

           

Aici este articolul scris cu măiestrie a fratelui Borlea Samuel scris în anul 1957, care a fost înzestrat de Dumnezeu cu dar de sus dar ura la trimis acasă la  Domnul având doar 30 de ani lăsând multă durere.

Lectură plăcută

 

Istoricul primului cântec, revelat pe paginile Sf. Scripturi, este trist. (Gen. 4:20-24). Dar de atunci cântecul n-a rămas numai o emblemă a durerii, ci a depășit hotare neînchipuite, exprimând adânci sentimente omenești, atât de bucurie cât și de durere.

Muzica, artă a cărei obiect este melodia e definită de un autor cu cuvintele următoare: “Muzica este arta de a exprima sentimentele, gândirea și năzuințele poporului cu ajutorul sunetelor”. De aici reese cum cântul nu numai că a cucerit pe om, într-o măsură oarecare, ci i-a dat de gândit serios să se preocupe mai de aproape de el și să creeze pentru cultivarea lui anumite studii.

În antichitate, muzica nu era necunoscută. Iată ce spune un istoric: “La grecii antici, ca la toate popoarele primitive, muzica este socotită ca fiind calea de legătură între om și divinitate. De aceea Grecii antici au văzut în muzică o parte necesară cultului lor religios , dând cântecului o putere de farmec”. Tot acest istoric citează pe “Platon, marele filosof al Greciei antice”: “Muzica este arta educatoare prin  excelență; este arta care infiltrându-se în suflet cu ajutorul sunetelor, formează acest suflet cu totul virtuos”.

În cultul mosaic primul care a introdus muzica în serviciul divin a fost David. (2Cron., 29:25). Sânt cunoscute însă și pânâ atunci anumite cântări, folosite cu ocaziuni special, cum este cântarea lui Moise, de la Marea Roșie. Exod 15:1-21.

Întâlnim folosirea Cântului și la primul grup de credinciosi ai Domnului. Erau cei unsprezece care au rămas cu El până la arestarea din Ghtsemani. Doi dintre Evangheliști, ne redau faptul exact când Domnul Isus, după ce a instituit cine cea de taină, împreună cu ucenicii a “cântat cântările de laudă”, apoi, au iesit pe Muntele Măslinilor. De aici felul cum aprecia Mântuitorul cântul divin, folosindu-l ca mijloc de pregătire sufletească atât pentru El, cât și pentru uceenici, în vederea întâlnirii evenimentelor triste, ce aveau să se întâmple. Mat 26:30; Marcu 14:26.

După cum am văzut, trecutul este martor, cu privire la marea insemnătate a cântului în viața religioasăa omenirii din toate vremurile.

            EDIFICAREA PE PLAN MORAL

Cântul religios are pe lângă aspectul estetic ornamentativ, și rolul de edificare și îmbărbătare. Aici mă voi ocupa numai de rolul edificator al cântului nostrum religios.

Întorcând paginile colecțiilor, care formează obiectul de uz al cultului nostrum, vom vedea că multe cântări au un conținut cu bogată învățătură morală. Iată de pildă frumoasa învățătură despre viața curate, cuprinsă în următoarele versuri:

“Nu fă fapte rele”

“Rău să nu vorbești”

“Ești doar al lui Isus”

“La el să privești”

În aceste versuri deși modeste, dar de o limpezime minunată, e cuprinsă învățătura negative despre rău. Răul nu trebuie privit numai ca rău, dar trebuie ăndepșrat cu orice preț. Deuteronom 7:26. 1 Cor 15: 33-34.

În altă parte ni se atrage atenția de a fi credincioși :

“Să fim dar cu toții credincioși”

“Crezând, servind Domnului”

“Când L-am primi în mărire”

“Ne va da plata lucrului”

Iată o învățătură morală pozitivă, care poate fi aplicată atât în viața religioasă cât și în cea socială. Credinciosul, dacă vrea să aibe conștiința curată, atât înaintea oamenilor cât și înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie conștiincioasă în orice vreme. El are un Domn la care nupoate sluji dacă nu este sincer. De accea orice lucrare i se va încredința o va aduce la îndeplinire , pentru binele societății, ca pentru Domnul. Coloseni 4:23.

Să vedem, cum e zugrăvită grija pentru familie ce trebuie să-l preocupe pe creștin:

Tu ești pe calea către cer

Dar copiii tăi unde-s?

Dece nu sânt ei cu tine

Vrei fericirea singur?

Această grije, ce cade pe sarcine părinților, are o extindere cu mult mai mare decât ne-am închipui, că se mărginește numaila convertirea copiilor, la credința părinților. Sfatul se poate aplica în viața de toate zilele numai pe tărâm religios, ci și pe cel practic permanent. Căci învățătira biblică despre grija față de familie, îndrumează la atenție până în cele mai mici amănunte ale vieții. Col. 3:21.

Nu lipsește din cântările noastre, nici îndemnul la dragoste pentru om. Pornind de la adevărul că avem un singur Creator și Tată care ne susține, ne oprim la concluzia că toți oanemii, indiferent de rasă, naționalitate sau grad de cultură, ne sânt frați. Și regula iubirii, pentru frați este următoarea:

Frați oe frați să se iubească

Din tot sufletul așa

Încât unul pe altul

Viața însăși să și-o dea.

Iată iubirea cere trebuie să cuprindă întreg creștinul. Nu ura, nu discriminarea confesională, ci iubirea lui Isus Hristos. Cine nu are această virtute și spune că este creștin, spune un mare neadevăr. 1Ioan 2:4.

În minunata rugăciune a Mântuitorului din Ioan 17, unul din scopurile pentru care Isus mijlocește la Tatăl, este este unitatea credincioșilor dorea, că acea legătură sfântă, care o avea cu Tatăl să existe și între urmașii Săi. În următoarele versuri, unitatea, colaborarea reciprocă este ridicată la treapta de revărsare a binecuvântării.

Ce bine e când frații

Cu dulce se unesc...

Ca roua ce se varsă

Prin câmpuri și prin văi;

Și  binecuvântarea

Cădea-va peste ei.

Atitudinea creștinului iată de viața pașnică, sper care tind concepțiile și sentimentele lui în orice vreme, ne este redată cu o împletire a mărturisirii de credință:

Pace avem când ne simțim străini

El ne îngrijeste tocmai ca pe crini

Pace avem când ne simțim trudiți

La pieptul Lui sântem noi liniștiți.

Această pace, pace sfântă, a fost cântată de credincioșii baptiști din toate vremurile. Când erau batjocoriți, chinuiți, martirizați, în inima lor îndurerată  nu clocotea gândul răzbunării, cu rău pentru rău, ci fredona duios, în freamătul celui mai prețios cuvânt „Pace”. Ei sunt pilda vie și vrednică de urmat, căci numai pe calea păcii și a înțelegerii pașnice se pot revărsa, peste ostenelile omenirii spre bine, ai cerului stropi de rouă binecuvântată.

Iată câteva imbolduri sfinte, pe care le primim din cântările noastre  pentru o trăire a vieții, după o morală curată spre binele nostru, spre binele societății și spre slava lui Dumnezeu.

Cântul, care exprimă sentimentele sufletești, se înțelege de la sine că are o putere înrâuritoare aupra sufletului. În viața spirituală, de trăire după cuvântul lui Dumnezeu, când este în stare să unească sentimentele noastre între noi ca oameni și ale noastre ca oameni cu Dumnezeu.

            EDIFICAREA PE PLAN SPIRITUAL

Binecuvântată este lucrarea în biserica în  care pe lângă celelalte elemente ale serviciului divin, cântecul este bine bineprețuit. În mod special cântul în comun unește sentimentele tuturor. Cântările alese, împletite cu adevărul doctrinei noastre, ne dau un avânt mai binecuvântat. De aceia, dacă avem o seamă de cântări împrumutate și nu corespund cerințelor bisericii noastre, cred că lucrul cel mai fericit ar fi să ne lipsim de ele.

Ce exprimăm noi prin cânt? Starea de mulțumire sufletească:

Snopi după munca grea

Dor împlinit

Pacea ce o căutăm

Mi s-a ivit;

Lacrima s-a uscat

Sânt fericit

Căci pe Isus de-acum

Eu l-am găsit.

Gândul adevărat al primirii fericite este foarte lămurit. De aceia există pace sufletească, pace care dă naștere la cumpătare, la rezistența în încercări grele.

Prin cânt exprimăm și încrederea sufletului neânșelătoare de care nu vom fi lipsiți niciodată, atât tim cât nu încetăm a fi copiii lui Dumnezeu. (2 Cor. 5:4-5 ).

 Câtă nenorocire aduce deznădejdea! Dacă s-ar aduna cu toată grozăvia lor , cu starea jalnică lăsată în urmă, acei ce din cauză desnădejdii și-au pus capăt zilelor, s-ar forma tabloul cel mai tragic și înspăpimântător. Dar departe de această primejdie, se va ține sufletul care sincer va exprima:

O cât mă simt de fericit

Că am Mântuitor

Orfan nici părăsit nu sânt

Cu al meu Salvator.

Prin cânt exprimăm și încrederea sufletului nostru în Dumenezeu, încredere ce nu duce niciodată la faliment.

Oriunde cu Isus pot să merg voios

Unde Isus petrece eu nu sunt fricos.

Fără superstiție, încununată cu credință în adevăr, starea sufletească prin cântul religios se cultivă, se păstrează mereu proaspătă, și credinciosul fiind mereu plin de putere sfântă, este capabil să îndeplinească serviciile mărețe , atât pentru societatea în care trăiești, cât și pentru Împărăția lui Dumnezeu.

            EDIFICAREA PE PLAN DOCTRINAL

Pe lângă cele arătate până acum, câtările noastre mai au și un miez bogat, ce-și trage seva din izvorul doctrinei biblice. Fiind obiectul de cult, de care ne servim cântul imprimă conținutul lui, în inimile și mintea tuturor credincioșilor. Faptul acesta arată netăgăduita armonie dintre ceea ce spunem că credem și aplicăm. Iată de pildă – o expunere din doctrina Sfintei Treimi, în următoarele versuri:

Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești

Și foarte milostiv

Doamne Dumnezeule, Tată, Fiu, Duh Sfânt

Conform învățăturii biblice despre mântuire, (Rom. 5:6, 16; Evrei 12:28) mântuirea nu o primi în urma vreunui merit; e darul lui Dumnezeu ce ni s-a dat fără plată, prin Domnul Isus Hristos. Iată cum e cuprinsă ideea aceasta în cântul nostru:

Măntuire ni s-a dat

Fără nici o plată

Prin Isus crucificat

Fără nici o plată.

Fiindcă păcatul apare sub o înățișare isteață (Gen. 3:1; Efes 6:11; 1 Tim. 3:7) ar produce peste tot ravegii îngrozitoare.dar credincioșii au promisiunea lui Isus ce va fi cu ei (Ioan 14:18; Matei 28:20) iar ispitele se vor sfârși odată cu călătoria de pe acest pământ. Matei 25:41:

După al morții chin

Eu voi gusta

Pacea în cerul lin

La dreapta Sa.

În alt fragment, găsim concepția nou-testamental despre Biserică (Efes. 5:30, Col. 1:1; 8, Fapt 30:28; Efes 3:23), comparând:

Astfel din pietre vii se va zidi

O casă sfântă și cerească

Sfânta Treime, ea va locui

Piatra unghiulară Isus va fi.

De oarece spiritul poetic bogat în imaginație, este plin de nostalgie, după lumi mai frumoase, mai încântătoare, multe din cântările noastre sînt consacrate doctrinei escatologice. Oamenii care  s-au adăpat la izvorul Bibliei n-au creat basme, n-au rătăcit cu mintea aiurea prin lumea metafizică; ei și-au rezemat temele pe adevărul descoperit de Dumnezeu, oamenilor. Gal. 1:11-12.

Referindu-se la venirea Domnului, (Fapt. 11:1;  Matei 24:36) poetul întreabă plin de entuziasm:

Când carte-i deschisă-n ziua de apoi

Fi-vei acolo voios?

Fi-va scris al tău nume în mâna Lui

Ori între cei păcătoși?

Am trecut în revistă numai o mică parte din exemplele multe ce s-ar putea da din cântările noastre. Fiecare strofă, chiar vers dacă l-ai analiza, ajungem la rezultatul, ca întreaga comoară de cântări este bogată, atât în învățături morale, spirituale cât și doctrinale. Această constatare să aprindă în noi dragostea sfântă față de neprețuitul tezaur al imnurilor noastre.

Cânta-voi Ție Doamne imnuri

Cât voi putea rosti cuvânt

Și jertfa bucuriei mele

Ți-aduc, cât voi fi pe pământ

Când buzele n-or mai putea,

Suspinul meu Te-a lăuda.

BORDEA SAMUIL -Seminarist

 

 

 

 

 

Borlea Samuel 1937 – 1967 din Dezna

 

Fratele Samuil (Samuel) s-a născut în ziua de 31 iulie 1937 în Dezna – Gurahonț din părinți Petru și Ana.

A intrat la Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1954, alături 21 de elevi. Fratele a obținut pe timpul șederii la Seminar drept de cartelă pentru alimente. În anul 1959 termină anul IV de studiu.

În ziua de 16 martie 1958 fratele Samuel Borlea, a fost ordinat ca păstor în Biserica Creștină Baptistă din Zărand, raionul Criș. Comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați: Olteanu Gheorghe, Harp Dumitru, Târnăveanu Ioan, Achimaș Gheorghe și Tamaș Gheorghe. La acest eveniment a participat corul mixt din localitate dirijat de fratele Iacob Petru. La această data fratele era elev anul IV la Seminarul Teologic Baptist din Bucurști.

Fiind ordinat, având pe inimă lucrarea Domnului având de slujit o biserică mare peste 100 de mebrii și-a dedicat toată puterea în slujire care a dat mult rod. Văzând cei de la Securitate că păstorul Samuel Borlea și Biserica Creștină Baptistă din Zărand sunt așa activi și că mulți oameni îmbrățișează credința baptistă primind botezul Noutestamental au hotărât să ia măsuri punitive. L-au chemat la Securitate, l-au arestat, l-au bătut crunt și fiincă pastorul asculta mai mult de Dumnezeu l-au bătut, persecutat, chinuit acest tratament ia produs moartea la vârsta de 30 de ani.

Fratele Handra Sima mi-a mărturisit[1] din ce s-a vorbit despre moartea fratelui Samuel Borlea. „Din câte îmi aduc aminte fratele Samuel se întorcea de la biserica baptistă din Secaș după serviciul Divin de dupămasă. Fiind toamnă târzie la ora 9 seara era noapte și fratele trebuia să meargă pe jos acasă la Gurahonț, așa cred că acolo locuia. Pe drum l-au întâlnit 2 milițieni de la Brad centru de comună ei făceau controale pe la cazanele de fiert țuică. Unul din ei era foarte beat celălalt băuse dar era mai trez. L-au întrebat pe fratele de unde vine și când a spus de la Biserica Baptistă din Secaș milițianul mai băut a început să-l bată au dat amândoi până fratele a căzut jos inconștient. Milițianu care nu era așa beat nu la lăsat pe colegul lui să își lase victima acolo ci l-au dus în spate până la primăria din Brad și lau lăsat jos în beciul primăriei. Dimineața după ce și-au dat seama ce au făcut s-au dus la beci și fratele era acolo treaz și în suferință, avea coaste rupte și alte răni și vânătăi. Milițieni au scris o declarație că l-au găsit căzut în drum și ei l-au luat pe sus și l-au dus la sediul primăriei. De aici fratele a fost dus la spital în stare gravă și din această întâmplare nu și-a mai revenit ci a murit.”

Căsătorit cu sora Elisabeta.

A fost pastor al Bisericii Creștine Baptiste din Bonțești între anii 1962 – 1963

La vârsta de 30 de ani a fost nevoit să plece la Domnul lăsând ce a zdrobit puterea răului Domnul a luat în brațe.

Surse:

Handra Sima

Ioan Bunaciu

Îndrumătorul Creștin Baptist

Arhive

Întro altă postare voi posta un material pe care fratele la scris în revista Îndrumîtorul Creștin și se numea:

„ Rolul Edificator al Cântărilor religioase”

---

[1] Convorbire telefonică azi 23 august 2020 între fratele Sima Handra și Vasile Bel în care

                                                                   

Popescu Nelu 1950 - 2020 din Moldova Nouă

 

Fratele Popescu Ion (Nelu) s-a născut în ziua de 1 decembrie 1950 în localitatea Moldova Nouă din județul Caraș-Severin.

Auzind Cuvântul lui Dumnezeu, rămâne străpuns în inimă și se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus în apa botezului. Este botezat în ziua de 12 decembrie 1971 de către fratele păstor al Biserici Baptiste din Moldova Nouă, Nicolae Rață.

După botez  începe să predice Evanghelia Domnului Isus Cristos în orașul natal, dar și la Reșița unde se stabilește cu familia. Este activ în lucrarea cu tineretul, conduce „Studiu Biblic” iar între anii 1979 – 1990 este membru în comitetul Bisericii Creștine Baptiste nr. 1 Reșița.

 În anul 1972 a absolvit Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara.

În ziua de 5 mai 1974 se căsătorește cu sora Rodica, născută Ursu și Domnul le dă 3 copii: Carmen, născută în 1979, Mircea 1987 și Delia 1982.

Fratele Popescu Nelu este ales ca păstor de Adunarea Generală a Bisericii Creștine Baptiste din Moldova Nouă în ziua de 3 februarie 1991.

În ziua de 14 iulie 1991 fratele este ordinat ca păstor, comisia de ordinare este compusă din frații: David Nicola, președinte, Bulzan Ovidiu, Groza Eugen, Cimpoca Ilie și Nicolae Rață.

Se înscrie la Universitatea „Emanuel” din Oradea pe care a absolvit-o  în anul 1996.

A fost un frate activ care s-a preocupat mereu de repararea, modernizarea și îmbogățirea patrimoniului bisericii.

Încă din anul 2004, fratele caută un tânăr păstor și îl găsește pe fratele Varan Sabin care era student la Universitatea „Emanuel” din Oradea, iar după absolvire a fost angajat ca păstor.

M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea îşi bate joc de mine. (Ieremia 20:7)

Acesta era versetul preferat al fratelui, iar cântarea preferată: „Iubirea Lui e mult prea Mare”.

A contribuit la scrierea cărții: „Istoria Baptiștilor din Moldova Nouă 1818 – 2018:  Cordonator lucrare Valentin David-Izvernar, coautori: Valentin David-Izvernar, Ion Popescu și Mihaela David-Izvernar.

A fost un om deosebit în toată viața dumnealui, om bun, serios și un bun organizator și predicator.

În ziua de 24 august 2020 fratele Nelu Popescu este chemat la odihna cea veșnică pentru a fi cu Stăpânul său pe care L-a iubit și slujit.

Surse:

Ionel Tuțac, a fost sursa principală a datelor biografice

Ovidiu Popovici

Sprijiniți împreună cu mine „Prodocens Media”, o televiziune aproape de noi

Prodocens Media este o televiziune despre a cărei naștere am scris AICI. Transmite în fiecare zi de luni până vineri, emisiunea „Realitatea La Zi”, moderată de către fratele Cătălin Vasile, patronul televiziunii, începând cu ora 20. În fiecare luni, se transmite emisiunea de la ora 19, „Dialog”, moderată de fratele Viorel Iuga, președintele Uniunii Baptiste și doctor în domeniul „Familiei”.

Înființarea platformei „Prodocens Media”, cu toată logistica, s-a făcut din banii fratelui Vasile Cătălin, dar buna funcționare și extinderea ei, depinde de mine și tine. Trimite din puținul sau multul tău și pentru o cauză nobilă și demnă. Cu cât o vom ajuta, ea va lua avânt și va funcționa pentru slava Domnului.

De ce sustin eu această televiziune?

1.     Este și pe micul meu segment confesional. Fratele Vasile are invitați din tot spectrul religios, cultural și artistic, dar găzduiește și zona mea confesională baptistă.

2.     Este susținătoare și a istoriei baptiste de care mă ocup.

3.     Este diferită pentru că nu lasă pe invitat să vorbească și apoi  să-i comenteze mesajul după bunul plac, ci lasă ca invitatul să ia concluzia lui.

Baptișitii români au susținut presa baptistă în timpul Primul Război Mondial, la îndemnul fraților conducători ai cultului. Frații erau rugați să plătească  reviste, broșuri și alte scrieri, să fie trimise gratuit pe front, ca soldații de pe front să se poată delecta în timpul lor liber.

Mesajul meu este: „Sprijiniți împreună cu mine „Prodocens Media”, o televiziune aproape de noi”. Puținul nostru va fi o putere, va încuraja pe fratele Vasile, care singur se luptă să vedem ceva ce este bun, de calitate, ceva din viața spirituală ce ne folosește mai mult. Fă parte și fii parte a acestui program.

Domnul să vă binecuvinteze!

Un îndemn din partea bătrânului pastor, iubitor de Dumnezeu, cercetător și pasionat de istorie, Vasile Bel.

Istoria Credinței Baptiste în Coronini 1916-2019, de Ilie Milutin

Prezint cu mare drag încă o carte de istorie baptistă, scrisă de pescarul, inginerul și pastorul baptist Ilie Milutin, din localitatea Coronini, județul Caraș-Severin.

Istoria acestei Biserici Creștine Baptiste, începe în ziua de 12 decembrie 1916 în Rusia  țaristă departe, când soldatul Gheorghe Moldovan cade prizonier. AICI vezi mai multe despre Gheorghe Moldovan, ce a făcut când a venit acasă cu noua lui credință, cum l-au primit sătenii și preotul ortodox. Deși persecutată, peste ani, închisă de autorități, biserica a înaintat mult, pentru că era ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeu i-a purtat de grijă. Slavă Lui!

In carte fratele punctează evenimente, fapte și întâmplări importnte din viața bisericii. O recomand cu mare căldură tuturor iubitorilor de istorie și celor ce vor să vadă fapte din trecut și felul de lucru al acelor frați scriși în carte.

Cartea este frumos legată, copertă tare, cu 113 pagini, editată de Biserica Creștină Baptistă Coronini, în anul 2019.

Mulțumesc frate Ilie Milutin pentru exemplarul trimis.

Câteva date despre autor:

Ilie Milutin s-a născut în ziua de 01. 08. 1958 în localitatea Pescari, azi se numește Coronini, județul Caraș-Severin. Este fiul lui Ilie și Elena Milutin, pescar și fiu de pescar, la malul Dunării.

În anul 1982 a terminat Facultatea de Științe Economice și s-a angajat la exploatarea minieră, devenind unul din cei mai cunoscuți oameni din zonă pentru priceperea profesională și morală.

În anul 1996 a absolvit teologia, la Universitatea Emanuel din Oradea.

Acum este păstor la Biserica Creștină Baptistă din Coronini, județul Caraș-Severin. Biserica pe care o păstorește are peste 200 de membrii.

Este căsătorit cu sora Lucia și Domnul le-a dat 2 fete: Maria – Rebeca și Lidia.

Domnul să-i binecuvânteze familia și biserica pe care o păstorește cu drag și mare dăruire.

Surse:

Marius Cruceru

Moldovan Gheorghe 1884 - 1966 din Coronini și memoriul din 1922

Fratele Moldovan Gheorghe s-a născut în ziua de 17 mai 1884 în localitatea Coronini, județul Caraș-Severin. Părinții se numeau Ion și Floarea, născută Bojici.

În ziua de 10 ianuarie 1909 se căsătorește cu Bălean Lixandra, fiică de preot.

A fost convertit la adevărata credință, pe când era prizonier în Rusia, în anul 1916, și botezat în ziua de 12 decembrie 1916 în Rusia.

Fratele Moldovan Gheorghe, după întoarcerea din Război, pune casa la dispoziție pentru a predica Evanghelia Domnullui Isus. În anul 1919 s-au mai convertit încă doi oameni și așa a luat ființă Biserica Creștină Baptistă din Pescari (Coronini), o comună pe malul Dunării, la 7 km de Moldova Nouă. Acest lucru îi aduce mari necazuri după cu scrie.

Fratele Moldovan Gheorghe a fost un om temător de Dumnezeu, farmecul său a fost dat de o bunătate neprefăcută. Îndemna pe toți oamenii cu care stătea de vorbă să urmeze calea pocăinței și a fost gata pentru jertfă.

Mai jos, redau memoriul în întregime. Acest memoriu prezintă ce s-a întâmplat atunci când a mers la preot să îi dea trecerea de la  biserica Greco-ortodoxă, la cea baptistă și în termen de 15 zile dacă nu se răzgândea, preotul era obligat prin lege să-i dea această trecere. Lucrurile nu s-au petrecut după legea țării, ci după alte legi.

Memoriul este însoțit de o notă explicativă pentru fratele Constantin Adorean, președintele Cultului Baptist din România,

„Coronini la 9 decembrie 1922

Iubite frate Constantin

Vă rugăm în Numele Domnului a lua la cunoștință memoriu fratelui Gheorghe Moldovan din comuna Coronini la care am fost îndemnați a vi-l trimite ca să-l aveți în vedere ce fel de persecuțiune a suferit prin cruzimea domnului preot al comunei noastre. Fratele Ilie Craioveanu m-a îndemnat să fac memoriu și să-l trimit la dumneavoastră.”

 

          „Memoriu,

      cu persecuțiunea mea pentru credința în Hristos din partea preotului din comună.

Eu, Gheorghe Moldoveanu, fr. în Domnul din comuna Coronini în etate (vârstă) de 38 ani, am fost prizonier în Rusia unde am devenit în credința Noului Testament convertit. În anul 1919 întorcându-mă  din prinsoare  în comuna mea n-am putut ține în ascuns vestea de mântuirea din Domnul Cristos, ca să nu vorbesc oamenilor Evanghelia cunoscând lipsa cea mare sufletească a consătenilor mei.

Auzind Domnul Preot al comunei noastre, Pavel Bufanu a început cu multe motive rușinoase a disputa cu oamenii contra credinței. Eu după calea legală am mers ca să mulțumesc de păstoria (păstorirea) religioasă și Domnul Preot refuzându-mă s-a aprins asupră-mi în mod păgânesc ca hoții și blestema în mod rușinos strigând că mă scoate afară din comună ca să nu-i stric turma dânsului.

Timp de 14 zile tot asemenea am mers ca să-mi fac Expășirea (Ieșirea?) din biserica gr. ort. după calea legală prin două mărturii.

Domnul Preot, tot în asemenea mod nemaipomenit, cu jurăminte, (blesteme) m-a gonit afară, zicând că face Șteindruk [1] cu mine, în care m-au urmărit aducându-mi mari și grele suferințe prin armata Sârbă, pe care Domnul Preot i-a așteptat să vină din comuna vecină, Govrig (Covrig), pregătindu-le masa și băuturi. L-a informat pe comandantul Sârb să pună o astfel de persecuțiune mortală asupra-mi.

Motivându-mă că sunt Bolșevic din Rusia contra statului Sârb, zicându-mi anarhist – Nihilist. Într-o zi din luna Noiembrie 1919 mă cheamă la comandament pe la orele 8 seara, unde am aflat 5 ostași Sârbi care m-așteptau să vin cu poliția. Domnul comandant (Sublocotenentul) era încă la masa Domnului Preot. Pe la orele 8 și 30 a venit comandantul plin de băutură, unde au fost de față și primarul comunei și încă un număr de oameni. Și el întrebându-mă pentru ce conturb (deranjez) pe D-l Preot, neîngăduindu-mă să-i răspund nimic, a și dat ordin ostașilor și m-au pus pe scaun, ostașii m-au ținut de cap și comandantul a începu a mă lovi cu bâta pregătită pe sama mea (pentru mine), de la cap până la picioare, dându-mi atâtea lovituri încât până la 50 am putut număra; iar cele multe nenumărate, c-am amețit și n-am mai știut număra, încât și ostașii care m-au ținut s-au înspăimântat și m-au lăsat de cap rugându-se să mă lase. El (cmd) plin de beție a dat ordin să mă ridice sus, și atunci au început în față să-mi dea lovituri de sus până jos, până n-am mai putut sta pe picioare.

Pe când m-au lăsat mi-au dat ordin să nu mai conturb poporul. Două persoane m-au purtat (dus) la locuința mea. A doua zi am fost purtat cu trăsura la medicul din Moldova Nouă, unde am fost constatat (consultat) de apoticaru (farmacist) orașului, nefiind medicul în localitate. Apoi am primit ceva medicamente care mi-au ajutat puțin, căci și până astăzi simt patima (durerea) în corp de la loviturile multe. Eram negru (vânăt) și umflat  că nici haine nu ținiam (puneam, purtam) pe mine.

Astăzi mă bucur de mântuirea mea, între 44 bărbați și femei convertiți – Botezați în Cristos.

                           Gheorghe Moldoveanu.”

Surse:

Ilie Milutin

Ioan Bunaciu

Mihai Ciucă

Arhivă 

---

[1] Steindruck e gravură pe piatră... în sensul că dă cu el de pământ de o să se vadă doar urma din el, explicat de Mihai Ciucă.