sâmbătă, 17 octombrie 2020

Crezi că ești persecutat? Predică cu putere Evanghelia.

 

Fapte 4:1-31 ( v.29 )      


În aceste zile ne aflăm prinşi între două mari forțe, care aproape ne zdrobesc pe noi, oamenii de rând. O forță este statul laic, care trebuie să asigure liniștea și siguranța cetățeanului membru European, dar care este victimă colaterală a conspirației cu toate explicațiile mediatice și intrigile ţesute în jurul ei. A doua forță este puterea religioasă care trebuie să ne conducă spre pacea și zidirea noastră spiritual şi care se vaită ca ,,din gură de șarpe” că este persecutată. Auzim cuvinte mari precum: „O cruntă batjocorire a libertăților religioase”, „Pandemia a devenit pretext pentru prigonirea creștinilor”, „Se încearcă să se pună pumnul în gură bisericii” sau „Luați mâna de pe Biserică, ea este a lui Hristos!”. Ne întrebăm, cine a pus mâna pe biserică și ce rău vrea să-i facă? Toată această mișcare de forță nu are nimic cu Biserica lui Cristos și cu adevărul pe care ar trebui să-l proclame. Dacă ce se întâmplă în zilele noastre este văzut ca şi persecuție, atunci ce a fost în timpul comunismului sau  în vremea primilor creștini? Ar trebui să ne rușinăm profund și să cerem iertare Domnului că am ajuns să pervertim noțiunea de persecuție.

 

Ce însemna prigoană în timpurile de început ale bisericii?

 

1.     Au pus mâna pe ei, cu violență și i-au arestat.

2.     I-au aruncat în temniță.

3.     Au fost puşi, ca să fie bătuţi.

4.     Au fost ameninţaţi.  Şi încă ce amenințări! Au fost avertizaţi să nu mai predice pentru că-și vor pierde libertatea sau chiar viaţa.

Fratele Viorel Cruceru relatează povestea însângerată a tatălui său, Florea Cruceru, pe care o citești cu lacrimi în ochi, văzând câte a avut de îndurat în vremea comunistă. Dacă în secolul XX era cu putință o prigoană atât de cruntă cu atât mai mult în urmă cu 2000 de ani. Pavel face la început prăpăd, prin amenințări, uciderea ucenicilor, dar apoi el este cel ,,vânat”, prin convertirea lui. Fapte 9:1 și Galateni 1:13.

Domnul Isus a fost condamnat la moarte nu pentru că judecătorul L-a găsit vinovat, ci, pentru că puterea religioasă se simțea deranjată de învățătura Lui. Pilat a spus marilor preoți „Judecați-L voi eu nu-I găsesc nici o vină” și L-a condamnat pentru că nu-l interesa „adevărul” ci să facă pe plac mulțimii.

Din ce pricină a început prigoana?

Deoarece cei din ierarhia bisericească, saducheii erau foarte îngrijorați, mâniați, tulburați, necăjiți pentru că apostolii vesteau Evanghelia și conținutul ei.

1. Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii,
2. foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi.

(Faptele apostolilor 4:1-2, VDCC)

 

Aceste împrejurări, primejdii cu care ne confruntăm azi şi  pe care le trăim nu au niciun element comun, care să ne conducă la ideea de persecuție religioasă sau de conștiință. Personal pot spune, că nu am deloc impresia că suntem opriți să predicăm, ba dimpotrivă, multe alte lucruri le putem face, dar să predicăm cu putere Evanghelia, nu putem.

Putem noi spune azi în rugăciune ce au spus apostolii: „Doamne uită-te la  amenințările lor!”

Care amenințări? Cine amenință? Cine strigă împotriva amenințării? Este eronat să folosești impropriu termenul de ,,persecuție” când ai mijloace puternice prin care poți predica Cuvântul lui Dumnezeu. Este lipsit de bun simț să vorbești de îngrădire, atunci când nu folosești multiplele modalităţi pe care le ai la dispoziție. Astăzi poți să te exprimi liber, să publici articole bombastice despre persecuție, dar, mă repet, ameninţare pe care nu o văd, nu o percep ca fiind una reală. Din păcate, se pare sau asta este impresia mea, că suntem mințiţi, manipulaţi din toate părțile.

Astăzi nu există amenințări atât de catastrofale, dar, poate mâine, cine ştie, pot veni  peste noi amenințări adevărate nu imaginare, amenințări care vor produce suferință nu ca cele de azi care produc doar confuzie şi panică generală.

 

Iar dacă suntem persecutați este o atitudine demnă ca în loc să ne bucurăm ne văicărim?

 - Apostolii s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți. S-au bucurat că au avut onoarea să fie defăimați.

40. Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul.
41. Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.
42. Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
(Faptele apostolilor 5:40-42, VDCC)

 

- Creștinii din biserica primară au avut o atitudine demnă în faţa persecuției reale a care au fost supuşi şi au suferit fără pic de şovăială..

32. Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:
33. pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi.
34. În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.
35. Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36. Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.
  (Evrei 10:32-36, VDCC)

 

 Concluzia mea este următoarea:

Stat laic, care ești condus de niște oameni vremelnici și nepunticioşi! Față bisericească ce eşti la fel de neputincioasă, Dumnezeu v-a îngăduit să ocupaţi poziţii fruntaşe şi doriţi să vi se aducă onoruri, aşa că faceți ce v-a poruncit Dumnezeu! În numele Sfintei Treimi faceți dreptate, predicați Evanghelia, pentru că veți fi judecați cu mare asprime.

Suferința este demnitatea dăruită de Dumnezeu credinciosului pentru ca acesta să poată accede la scopul final, care este mântuirea,  onoarea supremă..

28. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
(Romani 8:28, VDCC)

16. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.
17. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.
18. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

(2 Corinteni 4:16-18, VDCC)

joi, 15 octombrie 2020

Istoricul Bisericii Baptiste Cărbunari de COPOCEAN OVIDIU

   


Continui să prezint Bisericile Creștine Baptiste din România care au vechime. Însă îmi pare rău, că doar pe scurt pot să fac prezentările. Sunt fapte vrednice de aducere aminte care se vor pierde, dacă nu ne vom apleca să scriem ce ne-au povestit părinții, bunicii și srăbunicii care au dus credința până la sfârșit în condiții extrem de grele.  Fratele Copocean Ovidiu, pastor al cercului de biserici din Cărbunari, Dognecea și Slatina-Nera, mi-a pus la dispziție ,,Istoricul Biserici din Cărbunari”, lucru pentru care îi mulțumesc mult.

Despre autor.

Fratele Copocean Ovidiu, s-a născut în ziua de 14 ianuarie 1973 în localitatea Cărbunari din județul Caraș-Severin.

Bunicii și părinții fratelui au fost credincioși baptiști și de mic copil a fost dus la Casa Domnului, a fost învățat să-L iubească pe Domnul Isus. A crescut în biserica din Cărbunari și a slujit în toate sectoarele, începând cu cel muzical și apoi în slujirea cu Cuvântul.  A fost botezat în anul 1990 în 16 iulie la Cărbunari de către fratele păstor Sârbu Puiu.

A  făcut școala generală la Cărbunari și liceul la Reșița, iar în luna ianuarie a anului 1994 a terminat armata. A absolvit Institutul Biblic de la Timișoara și este licențiat în teologie la Seminarul Covincton din Statele Unite extensia Lugoj.

Se poate spune, că fratele a urcat treaptă cu treaptă până a ajuns ceea ce este astăzi, doar prin mila Domnului, care L-a ajutat. A fost în comitetul bisericii, la început membru, apoi secretarul bisericii iar mai târziu diacon și prezbiter. După plecarea fratelui Remus Runcan frații trebuiau să caute un alt păstor, aşa că, acolo la Cărbunari, s-au orientat, au căutat iar în anul 2007 fratele Ovidiu a fost ales ca păstor al bisericii din Cărbunari. Anul acesta s-au împlinit 13 ani de când slujește în calitatea aceasta la Cărbunari, ulterior a fost chemat să slujească  la Slatina-Nera și la Dognecea, mulțumită lui Dumnezeu pentru Harul acesta pe care îl are de a fi în slujba Lui. Este căsătorit, Dumnezeu l-a binecuvântat cu doi copii, un băiat și o fată, amândoi făcând legământ cu Domnul în apa botezului. Fata este căsătorită iar ginerele Bogdan Vieru este de asemenea păstor în zona Lugojului, la Ohaba Forgaci și de anul acesta este student la Institutul din București la distanță.

Fratele Copocean Ovidiu slăvește pe Dumnezeu pentru tot ajutorul Lui de care a beneficiat până în prezent.

ISTRORICUL BISERICII CREȘTINE BAPTISTE

          MARANATA   CĂRBUNARI  LA 100 DE ANI

                                      1920-2020

                                     26 iulie 2020

 

                                  INRODUCERE

Istoria acestei biserici este strâns legată de bisericile din Știnăpari, Anina și Moldova-Nouă.  Istoricul bisericii de la începuturile ei a fost întocmit de fratele Bâtea Ilie fiind ajutat în această lucrare de datele care au rămas de la următorii frați bătrâni : Bâtea Ilie ( tatăl fratelui păstor Bâtea Ilie), Ardeleanu Ion (a lu Dârja), Borcean Nicolae, Ardelean Nicolae, Telescu Ilie, Izvernari Matei (Nistor), Izvernari Ilinca, Munteanu Matei, Sârbu Petru, Borcean Ion, Avram Floarea, Bâtea Maria, Sârbu Mihai și fratele păstor Andrițoi Gheorghe. Aceştia s-au străduit să adune aceste date, fie din registrele vechi care au rămas, fie de la frații care au fost în viață la data întocmirii acestui istoric.

Putem vedea în acest istoric lucrarea înaintașilor noștrii, putem vedea râvna lor, dragostea lor și jertfa lor depusă pentru lucrarea Evangheliei.

 

                                         CAPITOLUL 1

                                     1922-1925

Așa cum am arătat în partea introductivă istoricul acestei biserici este legat de bisericile din Știnăpari, Anina și Moldova-Nouă. În anul 1919 când biserica din Anina ia amploare printre cei convertiți la credință este și fratele Bâtea Ilie, care în anul următor, 1920 primește botezul nou-testamentar în orașul Moldova-Nouă, botez oficiat în Dunăre de către fratele păstor Drăgilă Dumitru. După primirea botezului, fratele Bâtea Ilie începe lucrarea de propovăduire a Evangheliei în comuna sa natală, toată săptămâna lucra în mină la Anina, iar sâmbăta venea acasă la familie și în acest timp predica Evanghelia în diferite familii. Un ajutor prețios în această lucrare l-a dat fratele Izvernari Ion și soția lui din Știnăpari. Fratele Bâtea Ilie ia legătura în această lucrare cu frații păstori Șuveți Ioan și Enașcu Vasile și la scurt timp apar primii snopi ai Evangheliei : Ardelean Ion cu soția, Ardelean Floarea, Boboescu Ilinca și Adam Marta și în felul acesta se pune temelia acestei biserici.

Fratele Ilie Bâtea deși avea o familie mare, compusă din 6 copii pune la dispoziție casa dânsului amenajând camera cea mai mare ca locaș de închinare unde biserica funcționează regulat timp de trei ani, din 1922 și până în 1925. În această perioadă scurtă apar și alți membrii : Borcean Nicolae (Ghilă) cu soția, Ardelean Nicolae, Rață Maria, Rață Costa, Ardelean Ion ( a lu Drumaru), Schinteie Maria (Becica) și alții. Timp de un an biserica este păstorită de frații Șuveți Ioan și Enașcu Vasile, iar din anul 1923 vine ca păstor, Craiovan Ilie de la Moldova-Nouă. Fratele Craiovan organizează lucrarea de propovăduire în toate ramurile de activitate iar un aport deosebit în această lucrare l-a adus sora Nistoran Sandală, care a organizat surorile luând ființă prima societate a surorilor în biserică, apoi sora Sanda a lucrat cu tineretul și cu copii. De partea muzicală a bisericii s-a ocupat un timp fratele Rogobete Andrei tot din Moldova-Nouă care a înființat primul cor al bisericii, fratele cu clarinetul cânta cu fiecare voce în parte și prima cântare care a fost învățată a fost ,,Aproape convins de Cuvântul divin”.

 

                                            CAPITOLUL 2

                                    1925-1947

În anul 1925 biserica face un pas mare, frații cu multă jertfă cumpără o casă de la prietena Boboescu Stana care mai târziu devine și ea soră, și imediat frații încep amenajarea acestei case ca și locaș de închinare. În această casă biserica a funcționat 21 de ani. În anul 1929 fratele Ilie Bâtea se mută definitiv la Anina cu întreaga familie iar lucrarea în biserică este încredințată fratelui Ardelean Ion, care de acum are o misiune grea, de a conduce lucrarea din biserică atât din punct de vedere al predicării Evangheliei cât și pe plan muzical.

În această perioadă apar noi membrii : Telescu Ilie, Lepădat Veta, Munteanu Matei, Avram Floarea, Andrițoi Maria, Ardelean Nicolae, Borcean Ana, Muntean Maria, Roșian Maria, Sârbu Petru, Sârbu Nicolae, Muntean Gheorghe, Murgu Gheorghe, Murgu Ana, Borcean Pavel, Schinteie Maria, Borcean Nicolae, Borcean Dumitra, Bâtea Ana, Marișescu Nicolae, Marișescu Ana, Bâtea Ioana, Andrițoi Magdalena, Borcean Ioana, Sârbu Oprița, Andrițoi Maria, Boboescu Maria, Boboescu Sofia, Boboescu Sali, Boboescu Ilinca, Schinteie Ion (Becica), Bâtea Maria, Bâtea Matei, Presnescu Maria, Borcean Floarea, Borcean Ilinca, Borcean Nicolae, Borcean Ion, Borcean Floarea, Borcean Maria și Runcan Floarea.

Tot în această perioadă bisericile din Știnăpari și Cărbunari primesc în anul 1936 ca păstor al lor pe fratele Costa Popescu. Ca bătrâni ai bisericii în această perioadă au fost frații Bâtea Ilie, Ardeleanu Ion, Munteanu Matei, Sârbu Petru, Borcean Nicolae, Borcean Ion, Borcean Matei, Marișescu Nicolae și alții. În această perioadă biserica crește și numeric și spiritual, atât frații bătrâni menționați mai sus cât și alții încep pregătirile în vederea construirii unui nou locaș de închinare iar în anul 1946 se începe efectiv lucrarea de construcție a actualului locaș de închinare. Frații depun eforturi mari, muncă fizică și bani, unii dintre ei și-au vândut animalele, alții și-au vândut pământurile și alte bunuri ca să poată termina lucrarea de construcție, au fost și multe opoziții din partea autorităților, dar cu ajutorul lui Dumnezeu s-au înlăturat toate piedicile și pe data de 7 septembrie 1947 s-a făcut inaugurarea acestui locaș în care suntem adunați astăzi.

                                         CAPITOLUL 3

                                                 1947-1958

Lucrarea ia  amploare, se înființează un alt cor cu tineri plini de râvnă condus de tânărul Bâtea Nicolae, cor care funcţionează până în anul 1952 când fratele Bâtea Nicolae se mută definitiv la Reșița. În anul 1948 pleacă la Seminar frații Munteanu Nicolae și fratele Schinteie Gheorghe care termină în anul 1952 și sunt ordinați ca păstori, primul la Cărbunari și Moldova-Nouă iar fratele Schinteie la Vârciorova.

După deschiderea noului locaș de închinare în anul 1947 are loc un botez în aer liber în valea Andriului cu 11 suflete : Andrițoi Maria, Borcean Maria (Dumitra), Borcean Gheorghe (Ghilă), Boboescu Mihai (Dumitruțu), Borcean Ana, Borcean Maria (Safta), Muntean Ion, Murgu Maria, Schinteie Ana (Becu), Sârbu Gheorghe (Oprița), Sârbu Gheorghe. În anul 1956 revine la Cărbunari fratele păstor Munteanu Nicolae care după ordinare la numai câteva luni s-a mutat la Moldova Nouă și lucrarea ia mare amploare, în toamna aceluiași an se înfințează din nou corul de către fratele Ion Izvernari și primele cântări care s-au cântat au fost ,,Mărire Ție Isuse” și ,,Cerurile slăvesc pe Domnul”. În anul 1957 are loc un alt botez în valea Andriului cu 11 suflete din Cărbunari și câțiva din Știnăpari, botez oficiat de către fratele păstor Gheorghe Andrițoi. Au fost  botezaţi : Andrițoi Floarea (Cagetu), Bâtea Gheorghe, Borcean Ilinca (Istudor), Cârjan Gheorghe, Cârjan Maria, Petcu Nicolae, Roșian Nicolae ( Lupu), Roșian Floarea (Lupu), Runcan Ion, Sârbu Ion, Sârbu Mihai.

Tot în anul 1957 datorită faptului că biserica a devenit neîncăpătoare, sub îndrumarea fratelui Munteanu Nicolae cu mari eforturi se obține autorizația de prelungire a bisericii cu încă 7 metri. La această lucrare un rol important l-a avut fostul primar Nicolae Rață, care a dat referințe bune despre credincioșii din Cărbunari, și în 7 decembrie 1958 are loc serbarea de deschidere și un botez cu 6 suflete oficiat de fratele păstor Nicolae Munteanu.

 

 

                                                CAPITOLUL 4

                               1958 până în prezent

În anul 1961 în urma unei hotărâri a Consiliului de miniștrii s-a redus numărul de biserici și cu acest prilej bisericii noastre i s-a ridicat autorizația de funcționare și a fost închisă timp de 3 ani până în anul 1964. În perioada cât biserica a fost închisă, frații au luat hotărârea ca la sărbătoarea Învierii Domnului Isus să țină serviciu, și au intrat în biserică și au ținut serviciu. Şeful de post când a auzit lucrul acesta a chemat pe frații Ion Borcean, Nicolae Borcean și Petru Sârbu și sub influența alcoolului i-a luat la rost ba, chiar a încercat să-i bată, după un timp i-a lăsat să plece avertizându-i să nu mai țină nici un fel de serviciu și să nu mai intre în biserică.

În această perioadă frații au făcut demersuri pentru obținerea din nou a autorizației dar fără nici un rezultat. În anul 1964 prin luna iulie un înalt funcționar din Inspectoratul Cultelor a venit la Cărbunari pentru a rezolva niște conflicte în biserica ortodoxă, frații când au auzit lucrul acesta s-au dus și i au prezentat situația bisericii, l-au chemat la biserica, i-au arătat clădirea și l-au rugat să intervină pe lângă Ministrul Cultelor pentru obținerea autorizației. Acesta s-a oprit și după ce a stat puțin pe gânduri i-a sfătuit să facă un memoriu la Președintele țării, Gheorghe Gheorghiu- Dej, memoriu în care să prezinte situația și dacă se poate o fotografie cu clădirea bisericii. Frații au făcut cum li s-a spus și cu câteva zile înainte de 23 august un alt funcționar a venit și a adus autorizația bisericii. După deschiderea bisericii a venit fratele păstor Nicolae Rață și a făcut organizarea bisericii, lucrarea a început din nou și în anul 1965 s-au botezat 8 suflete, botezul ținându-se la Moldova Nouă.

În toamna anului 1973, întrucât era mult tineret, fratele Mihai Sârbu ia inițiativa înființării unui cor care cântă până în anul 1981. În anul 1981 frații hotărăsc înființare unei orchestre și iau legătura cu fratele Costa Ciocoi de la Dognecea care vine la Cărbunari și face această lucrare care dăinuiește și astăzi. Despre perioada de după 1990 nu voi spune prea multe lucuri pentru că o cunoaștem mai îndeaproape, în perioada aceasta biserica a fost păstorită de către frații Sârbu Puiu, Cimpoca Ilie, Runcan Remus și actualmente Copocean Ovidiu. Perioada de după revoluție a fost o perioadă  binecuvântată prin faptul că au fost vremuri de libertate și Cuvântul lui Dumnezeu s-a vestit în biserică și au avut loc diferite evenimente, ne încredințăm și în continuare în Mâna Domnului și Îl rugăm să ne poarte și în continuare pe Brațele Lui.

Biserica a fost păstorită de la înființarea ei și până în prezent de următorii frați păstori : Șuveț Ioan, Enașcu Vasile, Craiovan Ilie, Popescu Costa, Sorescu Meilă, Cocariu Mircu, Munteanu Nicolae, Bâtea Ilie, Andrițoi Gheorghe, Rață Nicolae, Vucu Iacob, Scobercea Ion, Constantin Nicolae, Sârbu Puiu, Cimpoca Ilie, Runcan Remus și actualmente Copocean Ovidiu.

 

                          Slăvit să fie Domnul  !!!!

marți, 13 octombrie 2020

Munteanu Nicolae 1927 – 1961, din Cărbunari

 


Fratele Munteanu Nicolae s-a născut în ziua de 8 aprilie 1927 în localitatea Cărbunari, regiunea Severin. Părinții se numeau Matei și Maria, de naționalitate română și erau muncitori.

În ziua de 28 iulie 1946 se căsătorește în localitatea de naștere, cu Ana și Domnul le dă 2 copii: Gheorghe, născut în ziua de 14 iunie 1950 și Nicolae, născut în ziua de 1 mai 1951.

Auzind Cuvântul Domnului se pocăiește și în ziua de 28 august 1945, mărturisește credința în apa botezului în Biserica Creștină Baptistă din Cărbunari. Fratele care l-a botezat se numește Costea Popescu.

În anul 1951 absolvă Seminarul Teologic Baptist din București.

În ziua de 16 septembrie 1951 este ordinat ca păstor la Biserica Creștină Baptistă din Știnăpari. Comisia de ordinare era compusă din frații: Goga Dănilă, Românu și Scobercea I. A lucrat ca păstor la Bisericile Baptiste din Cărbunari și Moldova Nouă.

Biserica Baptistă din Cărbunari a progresat odată cu venirea fratelui Munteanu Nicolae. S-a reînființat corul, iar în anul 1958 s-au efectuat lucrări de extindere la clădirea bisericii. În anul 1961, cu ocazia arondării, biserica a fost închisă de autorități și frații au trebuit să plece 3 km la Biserica Baptistă din Știnăpari, până în anul 1964, când s-a redeschis, după multe intervenții.

În anul 1950 publică în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”, un articol cu titlul:

Exemplul Dragostei

I.                E un semn al umilinței

II.              E un semn al dragostei

III.            E un semn al fericirii

A mai publicat: Mielul lui Dumnezeu, pe când era seminarist în anul 1949, Steaua Betleemului,  Copilul minunat, Credința femeii cananience.

A scris și poezie, precum: Mi-e dor, Copile sfânt! Aceste două poezii le-am postat mai jos.

A fost un om sensibil, cu frică de Dumnezeu, care a trăit după îndemnurile Duhului Sfânt.

O boală de plămâni l-a răpus și Dumnezeu a hotărât ca în ziua de 6 decembrie 1961, la vârsta de 34 de ani, să își ia zporul spre Patria Cerească, unde nu mai este durere.

 

Mi-e dor….

1. O, ce-aş dori s-ajung mai sus,

Colo, mai sus de stele,

În ţara veşnicei lumini

Sunt visurile mele.

2. Când va sosi acea zi

Măreaţă pentru mine?

Când voi sosi şi voi trăi

Pe veci Doamne, cu Tine.

3. Atunci cu drag îţi voi cânta

Cu glasul meu Isuse!

Şi-n cor cu toţi Te-om lăuda

Cu melodii nespuse!

4. Privi-voi chipul Tău divin

O veşnicie’ntreagă

Şi-a Ta iubire fără aseamăn

Pe veci de veci ne leagă.


Copile sfânt!

1. Copile Sfânt, Ce-ai coborât

Din slăvile senine,

Te salutăm de mii de ori

Cu cântece sublime.

 

2. Şi Te iubim, cum n-am iubit

Pe nimenea vreodată,

Căci scump ne eşti şi drag, Isus,

În viaţa noastră toată.

 

3. Ne bucurăm că Ai venit,

Pe calea umilinţii,

Ca astfel Tu să ne ridici,

Alături de toţi sfinţii.

 

4. Alături de păstori şi magi

Genunchii ni se pleacă,

Dar graiul nostru e prea slab

Şi vorba-i prea săracă.

 

5. Să-Ţi spunem tot ce simţim,

Şi dorul ce ne leagă;

De Tine, Mire scump şi drag,

O veşnicie’ntreagă.

 

6. Primeşte Pruncule Isus,

Ca dar şi adorare

Primeşte azi a tuturor

Smerită închinare.

                             

Surse:

Ioan Bunaciu

Ovidiu Copocean

Runcan Remus

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

sâmbătă, 10 octombrie 2020

Lui Dumnezeu închină-te!



Aceste cuvinte au fost spuse de către îngerul trimis de  Dumnezeu la apostolul și evanghelistul Ioan, pe când era exilat în insula Patmos. Dumnezeu i-a descoperit prin înger lucrări tainice, profeții împlinite sau care se vor împlini în viitor. Știind, că cel din faţa lui este îngerul Domnului și deoarece unii evrei au început să se închine la îngeri s-a plecat și el să se închine. Îngerul îi atrage atenția lui Ioan asupra faptului, că toţi aceia care respectă și împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu sunt frați, sunt egali și doar lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm.

Ce învățăm sau ce putem extrage din această mică convorbire dintre îngerul Domnului și Evanghelistul Ioan?

8. Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
9. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
(Apocalipsa 22:8-9, VDCC)

      I.          Dumnezeu nu este om și nu gândește ca un om

1.     Noi, oamenii în general, cunoaştem definiţia egalităţii, ceea ce ar trebui să presupună asta, dar din păcate, uităm de cele mai multe ori de ea. În România noastră dragă, unii muncesc mulți ani și au pensii mici iar alții doar câțiva ani şi au pensii mari sau speciale. Fiecare din noi trebuie să promovăm egalitatea de şanse, sub toate aspectele, fiindcă toţi am venit pe lume în acelaşi fel.

La Dumnezeu toți oamenii sunt egali și plata este aceeași pentru toţi, lucru care nemulțumește: Matei 20:1-16 (v. 14)

 

2.     La noi, oameni, cu cât ești mai mare în funcție cu atât oamenii simpli ajung tot mai greu. Nu trebuie să ne credem superiori unii altora ci altruişti şi dornici de a ajuta la nevoie.

Contrastul cel mai mare este, că la Dumnezeu cu cât ești mai neînsemnat, plin de bube și lepădat Dumnezeu te vede și te ascultă.  26. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.
27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
28. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,
(1 Corinteni 1:26-28, VDCC)

 

3.     Aici pe Pământ, dacă ești bogat ai mulți prieteni, care se adună în jurul tău.

 Dumnezeu, cel  care este bogat în iubirea şi îndurările Lui, are puțini prieteni şi spre El puțini se îndreaptă deşi vrea ca toți oamenii să-i fie preteni și. 13. Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
14. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.

(Matei 7:13-14, VDCC)

                                     

    II.          Dumnezeu nu este om și nu lucrează după sistemul omenesc ierarhic

1.     În sistemul judiciar pământesc avem ca apărare 4 instanțe care au competențe diferite una de cealaltă: Judecătoria, Tribunalul, Curtea de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție. De aici poți apela la forurile de specialitate internaționale pentru a ți se face dreptate.

2.     Dumnezeu are o singură instanță: Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. La această instanță drumul ne este deschis direct prin Domnul Isus Hristos.  19. Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt (Evrei 10:19, VDCC)

3.     Oamenii și-au stabilit ierahii, poziţii sociale, funcţii la care poți ajunge din ce în ce mai greu, din cauză că ai nevoie de mulţi bani, cunoştinţe, dar la Instanța supremă a Universului, trebuie doar să vrei cu adevărat ca să ajungi.

16. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16, VDCC)

 

  III.          Dumnezeu îți aude glasul ori de câte ori Îl chemi.

1.     Noi, toți oamenii, suntem creaţi de Dumnezeu și suntem creaţia Lui. În Biblie atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament ,Dumnezeu îi numește pe cei ce păzesc Cuvântul Său „Oi” iar Dumnezeu este păstorul.

2.     Oaia ca să ajungă la păstor behăie, adică strigă la el.

Comunicarea între păstor și oaie este personală și directă. Domnul Isus spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.” (Ioan 10:27, VDCC)

14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
(Ioan 10:14, VDCC)

11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
15. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl, şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

(Ioan 10:11-16, VDCC)

 

Din această cauză îngerul l-a împiedicat pe Ioan să i se închine, deoarece,  Dumnezeu este singura şi suprema instanță la care trebuie să apelăm și  căreia trebuie să ne închinăm ca să fim mântuiți.

25. Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
26. dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă –
27. a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.
(Romani 16:25-27, VDCC)

joi, 8 octombrie 2020

ISTORICUL BISERICII BAPTISTE OBREJA DIN CARAŞ – SEVERIN de Ion Ilie Nica

 

 Mulțumesc Ion Ilie Nica, tânăr păstor, cu dor de a scrie istoria Bisericii Baptiste și de a o face cunoscută acelor dornici de a cunoaște trecutul. Prin voia Domnului și amabilitatea autorului, pun la dispoziția cititorilor, atât o biografie a autorului, cât și istoricul Bisericii Baptiste din Obreja.

Lecturare plăcută!

Despre autor



Ion Ilie Nica, se naște la data de 02 Octombrie 1986 în Reșița. Domiciliat în localitatea Obreja, Caraş-Severin, crește în familia oamenilor simpli Ion și Ioana Nica. De mic este dus la Biserica Ortodoxă din localitate unde, pentru o perioadă frecventează repetițiile corului și mai apoi  toate evanghelizările susținute de Biserica Ortodoxă, în cadrul cărora recită poezii.

Urmează cursurile școlii din localitate apoi continuă pregătirea educațională în cadrul Grupului Școlar Tehnologic Construcții de Mașini, Caransebeș.

Menţionăm că fratele Ionel Nica a fost dintotdeauna o fire liniștită și contemplativă, fiind atras încă de timpuriu de Biserică.

Undeva în jurul vârstei de 10 ani începe să compună poezii, pasiune și îndeletnicire căreia îi alocă timp și în prezent.

În anul 2000 începe să frecventeze Biserica Baptistă din localitatea natală, participă în vara aceluiași an la o tabără creștină și de asemenea începe să participe la întâlnirile de tineret ale bisericii, de peste săptămână.

În ianuarie 2002, seară de seară e prezent la întâlnirile de evanghelizare ale Bisericii Creștine „NĂDEJDEA”, din Obreja. În acest context inima sa se topește sub flacăra cercetării lui Dumnezeu și în momentul chemării în față la finalul programului de evanghelizare, alege în mod public, calea pocăinței. Pe atunci era în clasa a 9-a.

Imediat se observă schimbarea acestuia în mijlocul colectivului de colegi, fratele devenind de acum un evanghelist în locul unde l-a așezat Dumnezu. Se folosește de fiecare prilej și îl mărturisește pe Mântuitorul prin diferite modalități.

Legământul cu Dumnezeu în apa botezului se concretizează la data de 26 Mai 2002, avându-l ca botezător și de aici înainte ca păstor și părinte sufletesc pe fratele Petru Găină. Numărul celor botezați împreună cu el au fost de 12 persoane.

Începe să fie tot mai implicat în viața și activitatea Bisericii locale, intră în corul bisericii, în programele tineretului și se simte tot mai  atras de perspectiva consolidării domeniului doctrinar pe plan personal şi profesional. Astfel urmându-şi intuiţia frecventează cursurile biblice ale Colegiului Biblic Caransebeș și pe cele din cadrul studiului biblic inductiv de la Surduc, ,,Precept Ministries”. Nu trece mult timp și începe să dea îndemnuri la ora de rugăciune iar ulterior să predice în adunarea locală și în bisericile baptiste din împrejurimi.

În 2005 inițiază desfășurarea de tabere creștine de zi pentru copii și adolescenți pe raza localității, lucrare care continuă şi în prezent. Inițial taberele țin trei zile, și la început, se organizează mai mult prin credință, banii pentru cele necesare venind din donații. Numărul de vârf al participanților atinge cifra de 100 tineri.

În toamna anului 2007, sub coordonarea și binecuvântarea Bisericii locale începe cursurile pregătirii sale teologice din cadrul Institutului Teologic Baptist din București, secția teologie pastorală.

Evoluția fratelui în tot acest timp rămâne sub providența lui Dumnezeu, astfel  că fratele Mircu Ion, plecat din Obreja și stabilit în America îi sponsorizează toate taxele de școlarizare. Încă din primul an este apreciat de biserici și dezvoltă o relație de prietenie cu fratele Nelu Socaciu și cu Bisericile unde acesta e implicat și slujește.

Efectuează practici în diferite biserici din București și din țară.

În anul 2011 promovează cursurile Institutului, având ca teză de licență „SLUJIREA PASTORALĂ – ECHILIBRUL DINTRE VIAȚA DE BISERICĂ ȘI VIAȚA DE FAMILIE ” – lucrare susținută sub coordonarea  dr. Samuiel Bâlc.

La data de 26 August 2012 se căsătoreşte religios și civil cu sora Miu Iulia, proaspătă studentă pe atunci a  Facultăţii de Sociologie și Psihologie, specializarea Științele Educației.

Potrivit cu îndemnul Mântuitorului „rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui…”, ziua de 11 noiembrie 2012, pentru Biserica Domnului din Obreja a fost ca o zi a răspunsului la rugăciune și o zi de sărbătoare în cadrul căreia fratele Nica Ionel, absolvent al Institutului Teologic Baptist din București a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din loc.

Cu ocazia acestui eveniment au participat frații păstori: Mihai Mihuț, Găină Petru, Dănilă Mihăiță și Giuroniu Marius. Închinarea prin cântare cu ocazia acestui prilej de sărbătoare a fost susținută de corul bisericii locale iar mesajul principal i-a revenit fratelui Mihai Mihuț, președinte al Comunității Caraș-Severin. Din partea oficialităților, au fost prezenți domnul primar al localității Obreja împreună cu doi consilieri precum și domnul primar din localitatea Marga. Serviciul de ordinare al fratelui Nica Ionel s-a încheiat la demisolul Bisericii unde toți participanții s-au bucurat de o frumoasă părtășie frățească.

Este implicat în lucrarea de pastorație pentru un an și la Biserica Creștină Baptistă din Băuțar, lucrare pe care a avut harul să o sprijine prin mesajele și slujirea sa.

Obreja.

E implicat în lucrarea cu adolescenții din Biserică , se implică la orele de religie ale bisericii, demarează activități de implicare în viața cetății printre care amintim, campania de colectare a gunoaielor cu tinerii și apoi cu copiii bisericii „O inimă curată, o localitate curată”; desfășurarea unui parteneriat cu IREA și dezvoltă implicarea Bisericii locale în lucrarea de misiune.

Actualmente este tatăl a doi copii minunați, Nica Rut-Edeline și Nica Levi Așer. De un real sprijin îi este  soția acestuia, sora Iulia Miu Nica.

100 de ani plini de har (1920 -2020)

şi  20 de ani de la inaugurarea  actualului  locaş  de  cult.

Localitatea  Obreja pe harta lui Dumnezeu



În localitatea Obreja, atestată documentar încă din anul 1547, cu vatra actuală, pe partea stângă a râului Bistra, Dumnezeu în providenţa Sa cerească ridică oameni cu inimă curată și conștiință devotată Evangheliei pentru a-I îndeplini lucrarea.

La baza temeliei și a consolidării credinței crestine  pe aceste meleaguri a stat,  fratele Drăgilă Dumitru, născut în anul 1886 şi decedat în anul 1964 .

 

Biserica Creștină Baptistă din Obreja a luat fiinţă prin harul suveran al lui Dumnezeu, în anul 1920. Primul botez consemnat are loc în data de  02.08.1920,  dată la care patru suflete alipite de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos, intră în apa botezului. Aceşti fraţi sunt: Mihoc Romulus împreună cu soţia sa, Maria, Rohot Mihai şi Ţiţoni Vasile. Botezul a fost oficiat de fratele pastor, Drăgilă Dumitru din Lugoj.

În anul 1921 s-a oficiat un alt botez, numărul crescând la 7 persoane .

În anul 1924 a avut loc cel de- al treilea botez, oficiat de acelaşi frate Drăgilă, la care 18 suflete L-au primit pe Dumnezeu în viaţa lor.

Petru Munteanu

În anul 1924 a fost ordinat ca şi diacon, fratele Munteanu Petru, născut în anul 1893 şi  decedat în 1973.

Din comisia de ordinare au făcut parte fraţii: Drăgilă Dumitru, Negrei Ilie, Romulus  Ion şi Imbrea Ion.

Despre acest frate am descoperit următoarea consemnare în revista „Pacea”, din anul 1935: ,,În ziua de 6 Decembrie 1943 fraţii din comuna Obreja, jud. Severin, au hotărât o serbare, pentru ordinarea de diacon a fr. Petru Muntean din această comună, dar din cauză că fr. Dumitru Drăgilă din Lugoj a fost deţinut la parchetul de pe lângă Tribunalul Lugoj, pentru chestiuni religioase, ordinarea nu s-a ţinut; Dar totuşi a fost o mare bucurie cu fraţii din împrejurimi care au venit la această serbare, că s-a ţinut Societatea tineretului cu toţi tinerii credincioşi din localitate şi cei străini, spunînd mai multe poezii, dialoguri, şi în tot timpul acestei serbări a cântat corul din localitate ajutat fiind şi de alţi fraţi. Dumnezeu să binecuvinteze fraţii din această comună care doresc a pune un serv credincios în via Domnului. I. Groza”

 

Munteanu Petru  a slujit până la plecarea sa în veşnicie.

În anul 1925 a fost ridicată prima casă de rugăciune a credincioşilor din localităţile Obreja şi Iaz, în casa fratelui Curuti.

 

Romulus Mihoc

Deşi era cantor în Biserica Ortodoxă, cunoaște apropierea de Domnul în urma unei predici ascultate într-o casă de credincioși baptişti din localitatea Iaz. Ulterior se botează iar din dragostea pe care o are pentru Dumnezeu și lucrarea Sa, pune la dispoziție un teren pe care se construiește o modestă clădire care devine primul locaș de închinăciune din Obreja.

Prima biserică este închisă și sigilată în timpul regimului Antonescu, ulterior deservind ca depozit pentru recolta de orz. În timpul regimului comunist, fratele Romulus Mihoc, parcurge pe jos distanța pînă la Lugoj și înapoi mijlocind pentru eliberarea clădirii de cerealele existente în vederea unei posibile refolosirii a ei ca locaș de închinare, lucru care se realizează.

 

Simion Cure

Un pastor foarte iubit de adunare, un om prin care Dumnezeu a lucrat la reformarea bisericii și la mântuirea celor nepocăiţi. O creștere numerică într-un raport considerabil are loc pe vremea fratelui Cure Simion.

Primul botez oficiat la Obreja de căte, fratele Cure Simion  este în data de 15 August 1948 cu 28 de persoane, printe aceștia numărându-se și fratele Ionică Muroni - păstorul de mai târziu al Bisericii.

 

 În anul 1946 sub călăuzirea fratelui Cure Simion s-a construit a doua Casă de rugăciune  - lângă gara  Obreja – care a fost inaugurată în anul 1949.

Este demn de menţionat, că fratele Simion Cure a renunțat la salariul de păstor și a lucrat multe zile cot la cot alături de frați și de surori la construcția clădirii. Peste ani şi ani va rămâne în memoria colectivă a fraţilor baptişti din Obreja, ca un om deosebit, un om al lui Dumnezeu.

 

De asemenea un  aport considerabil îl are şi fratele Romulus Mihoc.

 La cea de-a doua construcție, Romulus Mihoc lucrează împreună cu soția sa  timp de peste 80 de zile. Sacrificiul tuturor fraților și surorilor este unul demn de apreciat.

Locul primul cimitir ne este oferit în batjocură de către regimul burghezo-moşieresc, într-un loc rău și îndepărtat de sat, unde se află înmormîntate 8 persoane.

În anul 1947 primim un nou cimitir aflat lângă șoseaua națională care leagă Comuna Obreja de Comuna Glimboca.

Primul creștin Baptist decedat pe care l-a avut biserica locală, a fost Vasile Stanciu, înmormîntat la 01 Mai 1925 în cimitirul vechi. O notiță mai veche a fost găsită în revista Cultului, Farul Mântuirii,  datată din anul 1925: ,,Fratele Vasile Stanciu din comuna Obreja, jud. Caraş-Severin, a încetat din vieaţă (viaţă) în ziua de 1 Mai a.c., după o grea suferinţă. Serviciul religios a fost îndeplinit de fr. Mihai Rohot. Corul fraţilor din Obreja a cântat multe imnuri funebre.”

Clădirea actuală a bisericii

 În anul 1998 s-au pus temeliile pentru  înfiinţarea celei de-a treia case de rugăciune poziționată în centrul localității. Inaugurarea ei a avut loc în  anul 2000, pe data de 16 Iulie în timpul slujirii ca păstor al fratelui Petrică Găină. Întreaga comunitate de frați și surori s-a implicat în procesul de construcție în special frații Ștefoni Viorel și Puraci Cornel.

 

Motto-ul sau salutul Bisericii este:

 Romani 15.13.

"Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!"

 

Mircu Ioan

O contribuţie substanțială la construirea acestei case de rugăciune o are, fratele Mircu Ioan din America şi  Biserica Baptistă din Chicago, biserică păstorită de fratele Valentin Popovici. Potrivit cu mărturia fratelui din ziua inaugurării noii clădiri a Bisericii, în 1997, i-a fost solicitat  sprijinul în vederea noii construcții iar Dumnezeu face ca acest gând să-l urmărească până în momentul concretizării faptice.

Fratele Mircu Ioan vine la Obreja în repetate rînduri şi se implică în mod deosebit în lucrarea spirituală  a bisericii prin predicare, cateheză, vizite prin familii și evanghelizare personală de la om la om. De asemenea, fratele Mircu are un aport însemnat  şi  în formarea teologică a fratelui Ionel Nica.

 

Corul şi Orchestra / Fanfara

Biserica Baptistă din Obreja a avut atât cor cât şi orchestră .

Corul

Iată  şi un rezumat istoric al acestei slujiri: În anul 1926 se organizează un curs de muzică cu mai mulți frați din jurul Caransebeșului în vederea inițierii și învățării notelor muzicale. Din partea noastră participă doi delegați în persoana lui Munteanu Petru și Huzu Pavel. Astfel începe și apoi se consolidează lucrarea de imnologie din adunarea noastră concretizată prin formarea primului cor.

Anul 1928 prilejuiește la Caransebeș un concurs al corurilor Baptiste din toate bisericile noastre de pe Valea Bistrei și Timișului, unde obținem locul al doilea.

În decursul vremii,  Corul a fost condus de fratele Huzu Pavel apoi Rohot Luca, Teodor Vizante ( Pipi), Titu Muroni, Puraci Cornel si o perioada de fratele Daniel Onica. Actualmente Biserica se bucură să îi aibă drept dirijori de cor pe ambii frați menționați adineaori, Onica Daniel și Puraci Cornel.

 

 

Biserica din Obreja a avut şi o orchestră, înființată de către Todor Virgil din Glimboca avînd ulterior ca dirijori pe fraţii Vizante Todor, Tismănariu Ionel, Terniceru Costel din Timişoara, Stanciu Nicolae, Puraci Cornel, Murariu Daniel.




În prezent există o fanfară care e dirijată de fraţii Onica Daniel şi Stanciu Cristian.

 

Comitetul bisericii

Diaconii si prezbiterii bisericii până în prezent sunt următorii:

Munteanu Petru,

Muroni Titus ,

Arnăut Zarie,

Muroni Ionica,

Stefoni Viorel si Onica Liviu care au fost ordinați ca și prezbiteri la data de  14 octombrie 2007. Din comisia de ordinare fac parte următorii frați: Găină Petru, Mircu Ioan, Ţuțac Ionel, Olariu Gigel şi Curelariu Iosif.

 

 

Comitetul Bisericii din Obreja, încă de la începuturile sale, a fost alcătuit din fraţi cu o credinţă autentică şi cu responsabilitate puternică.

Din comitet făceau parte: Boariu Traila, Rohot Luca, Cioarca Nita, Stalinescu Traila, Arnăut Zarie, Titu Muroni , Neiconi Miron.

Comitelul actual al Bisericii Baptiste ,, Nadejdea” din Obreja este format din fraţii:

Nica (Ionel) Ion-Ilie  –Pastor;

Stefoni Viorel –Prezbiter;

Onica Liviu –Prezbiter;

Puraci Cornel –Secretar;

Nica Adrian– Casier;

Murariu Daniel –Membru;

Drăghici Sandu – Membru;

Onica Daniel – Membru;

Mircu Petru – Membru;

Ilia Ioan -Membru / Cenzor.

Pastorii bisericii

De-a-lungul timpului, biserica a fost păstorită de către fraţii păstori:

Drăgilă Dumitru,

Rădula Pavel,

Negrei Ilie din Zlagna, Caraș-Severin, (în foto jos)

 

 

Referitor la fratele pastor Ilie Negrei, oferim spre mărturie o situație pe care a întâmpinat-o la unul dintre serviciile de botez nou testamental, eveniment care a fost consemnat în revista Cultului Creștin Baptist, ,,Farul Mântuirii”, în anul 1930: ,,În comuna Obreja, jud. Severin s-a îndeplinit de către fr. I. Negrei botezul a 7 persoane. Încă din zori fraţii din comunele învecinate se îndreptau către locaşul adunării. D-l Olariu, şeful postului de jandarmi Obreja a oprit pe fraţi de a se aduna la adunare pentru a asista la botez, întorcându-i din drum, sub pretext că D-sa ar avea ordin să oprească pe străini de a intra în comună. Apoi s-a dus la casa de rugăciune şi a ameninţat pe fraţii străini să părăsească localul, în mod contrar va întrebuinţa forţa. În timpul vând se săvârşea actul botezului a venit din nou şeful postului pentru a împiedica şi opri serviciul divin, fapt nepermis de legile şi Constituţia statului român care prevede libertatea religioasă pentru baptişti.”

 

Mircea Tudor (păstorește între 1941-1944)

Între anii 1944-1947 biserica este închisă.

Cure Simion conduce biserica din 1947 până în 1953 atunci când s-a mutat la biserica din Reşiţa.

Urmează apoi ca pastori fraţii:

Boşneag Simion (1953-1964) ,

Chicin Gheoghe (1964-1967)

Muroni Ionică (1967-1993),

Găină Petru (1993 -2012) şi fratele

Ionel Nica (2012 – până în prezent).

 

 

IONICĂ MURONI

Fratele Ionică Muroni a slujit biserica din Obreja în calitate de păstor în două rânduri.

Prima dată a păstorit după plecarea fratelui Sima Boşneag  la Oţelul-Roşu şi pînă la  destituirea acestuia printr-un decret al Ministerului Cultelor în anul 1958, an în care se fac arondări de Biserici şi sunt  destituiți mai mulţi pastori printre care şi fratele Ionică Muroni.

Lucrează ca și contabil la CAP Obreja şi din anul 1960 este readus în lucrarea de slujire. În această perioadă a slujit fratele Sima Boşneag şi Chicin Gheorghe.

Fratele Ionică Muroni s-a născut în 1930 şi a trecut la Domnul în anul 1995. A slujit opt biserici din cercul pastoral Obreja , Glimboca, Ciuta, Maciova, Pestere,  Cavaran, Sacu şi Tincova.

Mulţi au fost botezaţi pe ascuns iar pentru că nu putea face față singur la opt biserici, fratele Muroni a fost ajutat pentru o vreme la servicii religioase și botezuri nou-testamentale  de către fraţii Munteanu Petru şi Nelu Batea.

 

În anul 1970, fratele Nelu Batea a fost ordinat ca diacon în casa fratelui Muroni. Din comisia de ordinare au făcut parte fraţii Munteanu Petru, Cure Simion, Muroni Ionică, Boşneag Simion, Batea Ilie.

 

PETRU GĂINĂ

Între anii 1993-2012 Biserica a fost păstorită de fratele Găină Petru din Băuțar. De-a lungul slujirii sale, fratele păstor Petrică  Găină  a lucrat neobosit pe ogorul Evangheliei,  încă de cand s-a convertit la credinţa creștină  când a început să le vorbească de Preaiubitul Nostru Mântuitor, colegilor de serviciu de la uzina Oţelul-Roşu, acolo fiind învinuit că face propagandă religioasă. Tot din această cauză, nu i s-a permis să meargă la Seminar.

După terminarea studiilor a fost  ordinat ca pastor  în biserica din Băuțar .

S-a  remarcat ca fiind un deosebit evanghelist și un adevărat frate în credință, urmând fratelui  Ionică Muroni la cârma bisericii.  

Apreciat și iubit de adunare, a slujit cu devotament și prețuire în calitate de păstor și părinte spiritual pînă la pensionare astfel încît pînă la predarea ștafetei în 2012, numărul membrilor și a aparținătorilor depășește cifra de 200 de persoane.

Este și rămâne păstorul onorific al adunării noastre.

 

Casieri şi  Secretar   

Casieri ai adunării au fost: Murariu Ion, Ivașcu Nicolae, Murariu Daniel, apoi această sarcina a fost preluată de fratele  Nica Adrian.

Seretariatul  bisericii este sub administrația fratelui Bohariu Trăilă din anul 1994 până în 2019, iar actualmente de către fratele Puraci Cornel (2019 – prezent).

 

Ionel Nica

Biserica îl trimite la Seminarul teologic din Bucureşti pe fratele (Ionel) Ion Ilie Nica, absolvind în pomoția 2007-2011. Ordinarea acestuia are loc in 11 noiembrie 2012.

Din comisia de ordinare fac parte fratii Mihuţ Mihai, Găină Petru, Dănilă Mihăiţă, Giuroniu Marius.

 

În prezent biserica numără 130 de persoane şi 50 de aparţinători.

 

Lucrarea cu copiii

În continuare, Sora Maria Drăghici, consemnează:

  Lucrarea cu copiii am început-o în anul 2008 ( după ce sora mea de corp, Alina Fisteag, în urma căsătoriei a plecat din zona noastră şi pentru o vreme investiția spirituală în copii a fost sistată.

În incinta clădirii vechi  a bisericii, fiind copil, le-am avut ca și învăţătoare pe surorile Nela Muroni, Marinela Puraci si Viorica Albu-ele fiind pentru mine un model şi astfel mi-a fost inspirat dragul de lucrare.

            În ceea ce privește lucrarea pe care am desfășurat-o, pe lângă lecţiile biblice, am organizat programe în biserică: de sărbătorile pascale, de ziua mamei, cu prilejul serbărilor de mulțumire şi de Sărbătorile Nașterii Mântuitorului.

            Împreună cu alte biserici din zona Caransebeşului, s-a format Corul Copiilor în cadrul căruia am fost in misiune la bisericile din împrejurimi. Am avut o colaborare frumoasă cu mai multe biserici, spre edificare vă ofer cîteva fotografii care rămîn ca pietre de aducere aminte.

De asemenea împreună cu grupul copiilor am mers în vizită la bătrânii bisericii.

            Am luat parte şi la întâlniri zonale destinate copiilor, unde am participat la concursuri şi am fost premiaţi.

Grupul devenind mereu mai mare, a fost împărţit în 2 grupe.

Ziua de 1 iunie o sărbătoream împreună, în biserică sau ieşeam undeva în oraş.

Menționez, de asemenea că am avut şi un parteneriat cu Biserica Penticostală din localitate, parteneriat din care a rezultat un timp minunat pus la dispozița lui Dumnezeu!

LUCRAREA DE MISIUNE

Prin harul lui Dumnezeu, de-a lungul vremii am activat în mai multe adunări slujind în grupuri mai mari sau mai mici.

Amintim Biserica baptistă din Iaz, Maciova sat, Serbia (Iablanca, Sălcița Voivodinț, etc) cât și alte localități din regiunea Oltenia.

Am păstrat o bună colaborare cu bisericile din împrejurimea noastră și am fost implicați în viața cetății.

Lucrarea cu tinerii şi adolescenţii

Lucrarea cu tinerii de-a lungul anilor s-a desfășurat în diverse forme. Suntem recunoscători pentru toți tinerii, adolescenții și copiii pe care am putut să-i slujim ca adunare în tot acest răstimp.

În perioada mai recentă, s-au desfășurat întîlniri de grup săptămînal, slujiri în adunare cît și în alte biserici locale. Extra ecclesial am făcut parte din activități ca:

-        Organizarea de campanii de curățenie a localității cu tinerii noștri.

 

-        Am fost implicați în parteneriat cu IREA în colaborare cu Primăria.

-        S-au organizat în repetate rânduri tabere cu caracter creștin pe raza localității noastre atingând un număr maxim de până la 100 de participanți.

 

-        Au fost organizate drumeții pe munte și alte activități. Un aport deosebit la acest capitol și nu numai, îl are fratele Onica Daniel, care s-a implicat în mai multe lucrări si activități din cadrul adunării noastre.

 

-        S-a participat la întâlniri zonale de tineret, si activități sportive destinate adolescenților creștini.

 

-        Ieșiri recreative în natură cu tinerii și membrii bisericii.

 

ORELE DE RELIGIE

Cu drag și recunoștință se  consemnează implicarea la orele de religie din cadrul întâlnirilor eclesiale de Duminica dimineața a fratelui Trăilă Bohariu, care s-a dovedit dibaci în desfășurarea lecțiilor biblice. Copiii care au frecventat orele de religie au fost numeroși.

Bohariu Trăilă se botează la 31 Iulie 1983 iar din toamna aceluiași an este promovat ca și lector de studiu biblic lucrare, pe care o îndeplinește până în prezent.

Promovează cursurile Școlii de Ucenizare desfășurate la Arad – avându-i ca mentori pe fratele Guler și Cornel Drăgoi.

Cursurile orelor de religie din cadrul adunării noastre încep în anul 1990.

După predarea ștafetei această lucrare a fost preluată de mai multe persoane sub coordonarea fratelui Nica Ionel.

Astfel s-au creat două grupe de copii – cei mai mari cu orarul 09.00 – 09.50 și cei mai mici cu orarul cuprins între 10.00 – 10.40.

S-au abordat o diversitate de subiecte adaptate specificului de vârstă. Printre cei implicați în această lucrare îi amintim pe: Ionel Nica, Iulia Nica, Nicoleta Onica și un grup de fete tinere dedicate lucrării lui Dumnezeu.

Apendice – Istoricul  mişcării baptiste – Aspecte generale

Lucrarea evanghelică Baptistă, a pătruns în Banat undeva prin anul 1878, odată cu mutarea la Timișoara a unui colportor de Biblii, un credincios Baptist de naționaniltate germană. Lucrarea se desfășura pe două paliere independente: între etnicii germani și printre români. Printre români răspîndirea credinței creștine baptiste s-a produs mult mai rapid, datorită unor predicatori români simpli, însă cu un mare zel misionar. Ca regiune vorbim întâi de nordul Severinului dinspre Valea Mureșului prin Ștefan Igna care a fost ales și ordinat ca slujitor pe ogorul Evangheliei în anul 1904 iar în 1917 se adaugă și Ion Covaci din Sintești.

Pe plaiurile cărășene, credința creștină baptistă, a ajuns în anul 1910 prin Petru Andrei din comuna Curtea Severin, muncitor în minele de cărbuni din Anina.

În 1913 credința baptistă se răspîndește tot mai mult, concretizându-se cu lăcașurile de închinare de la Prilipeț, Răcăjdia.

În anul 1912, întors de la manevrele militare din Tăut - Arad, sergentul de armată Dumitru Drăgilă, aduce cu el mesajul convertirii sale. Încă din copilăria sa, se simte atras spre cele religioase și împreună cu prietenul copilăriei sale, Ion Șuvet citesc Noul Testament și își pun întrebarea „unde se pot găsi oamenii care își conduc viața după cum scrie în Scriptură?”

Acolo, la Tăut, merge la Biserica Baptistă, intră în contact cu credincioșii baptiști și văzîndu-le traiul le va afla şi credința.

Reîntors acasă la Prilipeț  se întîlnește cu Ion Șuvet - prietenul lui din copilărie și îi spune: „Eu am găsit oamenii despre care vorbește Biblia și pe care nu-i cunoșteam”.

Dumitru Drăgilă este ordinat în anul 1919 și an de an se înmulțesc atît credincioșii cît și predicatorii.

În 1919 și pe Valea Bistrei se găseau credincioși baptiști.

În 1919 mult regretatul nostru frate, Romulus Mihoc, care a trecut la Domnul  la 19 Decembrie 1962, e chemat de vecinul lui de atunci, Ursulescu Zărie, în localitatea Iaz la niște oameni care fac fapte foarte bune, care se cheamă pocăiți și care îi învață pe oameni foarte frumos din Sfînta Scriptură. Acolo participă la o oră de rugăciune urmată de un serviciu divin. Predică mai întâi un bătrân, pe care îl cunoștea în trecut ca fiind un mare pătimaș si e foarte mirat de schimbarea pe care o vede în el. Urmează cu un mesaj băiatul omului în vârstă (cel care a predicat anterior) care prin puterea mesajului său, reuşeşte să producă acea cercetare mistică a Duhului Sfînt în viața fratelui Romulus. După o luptă interioară cu el însuși, Duhul Sfînt îl biruiește și începe să plângă, fiind conştient de starea lui păcătoasă.

La terminarea programului se duce și întreabă dacă i se poate dovedi, i se poate răspunde din Scriptură la întrebările pe care doreşte să le afle.

-        Da, cu bucurie!

-        Și prima întrebare este despre lumină (lumânare) la care i  se răspunde cu Ioan 8.12 și Apoc.21.23.

Întreabă apoi despre pomană și alte lucruri care țin de tradițiile omenești. I se oferă texte după texte biblice și astfel se poate convinge de acuratețea celor afirmate de aceștia. La final se pleacă cu toții pe genunchi şi se roagă iar de aici înainte fratele Romolus încrepe să practice rugăciunea, postul și citirea Scripturii iar în anul 1920 împeună cu soția sa, Floare și încă două persoane din localitate intră în apa botezului și face legămînt cu Domnul Isus. E botezat la Caransebeș  de Dumitru Drăgilă.

În 18 Septembrie 1921 se botează la Caransebeș încă șapte persoane. Anul 1922 e un an de încercare și luptă. În 12 August 1923, la Rusca Montană, se mai botează patru persoane din Obreja. Un an mai târziu,  în 2 August 1924 la Glimboca se oficiază un botez cu 40 de candidați, patru persoane fiind de la Obreja.

În 1925 se mai botează patru persoane. În 1926 sunt botezate doar două persoane. Următorul interval de patru ani e timpul pentru care nu s-au găsit niciun document astfel că nu cunoaștem evoluția credincioşilor baptişti din Obreja, din punct de vedere spiritual și numeric.

În 1930 se botează șase persoane, în 1931 se botează două persoane, în 19322 - opt persoane.

În decursul primilor 50 de ani există două mari treziri spirituale la Obreja.  Între 1930-1936 când erau păstori fratele Negrei și fratele Drăgilă. A doua mare trezire cuprinzând perioada   1948-1954 sub pastoratul fratelui Cure Simion.

Primul botez oficiat de fratele Cure Simion în localitatea Obreja are loc la data de 15 August 1948 cu 28 de persoane printe aceștia numărându-se și fratele Ionică Muroni - păstorul de mai tîrziu al Bisericii.

Cure Simion rămîne în amintirea bisericii ca un mare reformator astfel că în timpul slujirii sale s-au construit mai multe locașuri de cult la (Obreja, Glimboca, Ciuta).

De asemenea sub păstoria lui s-au pus la punct multe probleme doctrinare și au fost corectate multe practici care nu erau în conformitate cu Scriptura și specificul Baptist.

În 1953 vine în practică la Obreja tînărul seminarist, Boșneag Simion  iar în 6 Ianuarie 1954 este ordinat ca păstor al Bisericii din Obreja și împrejurimi. Din comisia de ordinare face parte Cure Simion, Chicin Gheorghe, Petru Popovici și Alexa Popovici.

La data de 20 Februarie 1964, preia pastoratul bisericii fratele Chicin Gheorghe.

Iată care sunt păstorii care au slujit cu Evanghelia în minte, cuget şi simţire la Obreja: Drăgilă Dumitru, Negrei Ilie, Rădula Pavel, Mircea Tudor (1941-1944), Cure Simion (1947-1953), Boșneag Simion (1953-1964) Chicin Gheorghe (1964-1967).

Timp de două decenii şi jumătate (26 ani), respectiv din 1967 pînă în 1993 păstorul adunării este fratele Ionică Muroni, un om deosebit și un foarte apreciat slujitor al Domnului.

Petru Găină preia ștafeta pastorației din 1993 și slujește pînă la pensionarea acestuia în 2012.

Din 2012 pînă în prezent ( anul întocmirii acestui material de istorie fiind 2020), păstorul adunării este fratele Ionel Nica.

Din trei familii de credincioși baptiști câți am fost la început, astăzi, credința baptistă a intrat în peste 75 de case și familii, convertiți parțial sau total.

Atât cât am putut contabiliza, notăm  cifrele botezurilor din perioda de pastorație a fiecărui pastor:

Cure Simion - 50 de persoane botezate

Drăgilă Dumitru -  20 de persoane botezate

Boșneag Simion - 17 persoane botezate

Negrei Ilie -  9 persoane botezate

Imbrea Ion - 5 persoane botezate

Rădula Pavel - 3 persoane botezate

Chicin Gheorghe - 2 persoane botezate

Diferiți lucrători - 9 persoane botezate

Munteanu Petru - 15 persoane botezate

Și mulți alții sub păstorirea fratelui Ionică Muroni și Petru Găină.

Din datele incomplete referitoare la numărul de botezuri ale fratelui Muroni Ionică amintim cifra de 85 de persoane botezate. În realitate se poate să fie mult mai multe.

Petru Găină – 63 de persoane botezate.

 

Mai sunt multe alte persoane și multe alte contribuții care ar merita amintite și detaliate, dar din lipsă de spațiu și timp spunem, ca Dumnezeu să răsplătească tuturor efortul și contribuția adusă lucrării Sale.

În cartea aducerilor aminte e consemnat aportul și sacrificiul fiecărei persoane.

Pentru toate și tot spunem binecuvântat să fie Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

CONTINUĂM CU NĂDEJDE!

HRISTOS ÎN NOI NĂDEJDEA SLAVEI!