Sărbătoarea de
azi are pentru noi oamenii, o semnificație de mare valoare. Noi trebuie să ne
însușim învățătura ei, să o trăim și să fim cu Domnul pentru totdeauna.
1.
Domnul
Isus s-a apropiat de Ierusalim și azi El se apropie de noi, vrea ca drumurile
să ni se intersecteze. Ce voi face? Ierusalimul l-a primit ca pe un Rege, îl
voi primi și eu?
2.
Domnul
Isus avea nevoie de un măgăruș și ucenicii l-au adus. Domnul are nevoie de noi
în lucrarea Lui, vom accepta să mergem să lucrăm?
3.
Domnul
Isus a plâns pentru locuitorii Ierusalimului pentru că nu au cunoscut lucrurile
care puteau să le dea pacea. Referitor la viața mea și a ta, ce face Domnul? Plânge
cu durere sau se bucură pentru că eu citesc Cuvântul Său, îl înțeleg și îl
trăiesc.
4.
A întrat
în templu și a scos afară lucrurile ce nu aparțineau de partea închinării. Câte
lucruri ținem și ne sunt dragi, dar Domnul Isus le-ar da afară? Vom fi dispuși
să curățim partea dinlăuntrul nostru ca să fim un templu curat?
5.
Domnul
Isus învăța pe oameni. Mă voi lăsa și eu să fiu învățat sau ca proții cei mai
de seamă, cărturarii și mai marii norodului căutau să-L omoare? Voi vrea să-i
dau dreptate sau îi voi înăbuși învățătura ca să nu mă mustre?
În cinstea intrării Domnului în Ierusalim
și în Templu, să-L lăsăm pe Domnul să intre în inima noastră, să-i acceptăm
învățătura și să trăim cu El în veci.
29. Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
30. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31. Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’”
32. Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
33. Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
34. Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
35. Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi, şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra.
36. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
39. Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40. Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
41. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
42. şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
43. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:
44. te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
45. În urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
46. Şi le-a zis: „Este scris : ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea ‘o peşteră de tâlhari’.”
47. Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare,
48. dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
(Luca 19:29-48, VDCC)
