joi, 17 ianuarie 2019

Mihai Cornea - Practici bune de urmat citate din Vekás Zoltan





23. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă
(Iacov 1:23)

Dacă nu înplinim ce ne spune Biblia degeaba mergem la biserică, degeaba strigăm „Doamne,  Doamne!” că nu suntem auziţi. Aşa citim, aşa credem, aşa împlinim.
Viaţa pionierului baptist Mihai Cornea aşa a fost. Doar 4 exemple spre simplificare.
Fr. Daniel Stoica, neobositul, care aleargă peste tot şi pe unde trece tot mai află câte ceva interesant şi demn de reţinut. Aşa găseşte o lucrare interesantă scrisă de către fr. Vekás Zoltan,  cu titlul „Viaţa şi activitatea lui Cornea Mihai”, lucrare de diplomă, prof. coordonator A. Paul Bărbătei, din anul 1978.
Am parcurs-o repede şi tot atât de repede am observat câteva întâmplări din viaţa fratelui, care m-au impresionat Mihai Cornea. Sunt întâmplări pe care le-am mai auzit, dar nu ştiam de unde. Sunt frumoase şi de le veţi citi veţi fi informaţi precum spunea cineva deunăzi.

Ce să fac cu hoţul când îl prind la furat? Să-l iau la bătaie şi să meargă spunându-şi că nu-l dau la poliţie? Să sun la poliţie şi autorităţile să aplice legea, dar eu îl iert? Cum e mai bine, mai etic, mai creştineşte?
Ce spune Biblia căci ea este sursa noastră de informare?
21. Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?”
22. „Să nu-i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.”

(2 Împăraţi 6:21-22)
Aşa a făcut Mihai Cornea.Atunci când l-a prins la furat, în loc să-i facă rău hoţului l-a invitat la cină, tratându-l ca pe un musafir iar pe deasupra i-a dat şi sacul de grâu pe care a vrut să-l fure. Dar pentru a afla mai multe citiţi şi voi.

I

 

„S-a întâmplat [1] odată că familia Kornya (Cornea) a venit târziu acasă de la adunare şi au auzit zgomot în podul casei. Kornya a căutat să vadă cine e şi când s-a uitat sus în pod a zărit pe un om care tocmai încerca să fure un sac cu grâu. Pe observate s-a apropiat de el încercând să-l ajute să ridice sacul. Acesta când a fost prins a început să se scuze şi să lase sacul. Stăpânul l-a încurajat spunând: „Ia-l cu tine prietene că desigur ai nevoie de el, că altfel nu veneai aici şi când o să ai şi tu o să mi-l dai înapoi”. Au dus sacul jos şi Kornya a strigat la bucătărie: „Suntem cu unul mai mult la masă, avem musafiri aşa că pregătiţi masa!”. Musafirul nu a vrut ca să servească masa cu ei, iar Kornya nu l-a lăsat să plece ci s-au rugat, au mâncat şi apoi a dus grâul acasă. Nu peste mult timp hoţul s-a pocăit cu încă un prieten de al lui.
Dragostea familiei Kornya l-a cucerit.”

II

Metode de evanghelizare.
La Biharia când a mers prima dată nu a avut nici un cunoscut, mai bine zis cunoscutul pe care îl avea el era prieten cu preotul. Fiind prieten cu preotul se temea să-l lase pe acel ţăran să predice acolo. Cornea s-a gândit ce ar putea să facă şi negăsind nici o soluţie a plecat spre altă comună, numai că în drum îşi aminti de convertirea lui Saul. La gândul acesta a rămas încremenit şi s-a întors să încerce la marginea cealaltă a satului că poate acolo va fi primit. A intrat într-o casă unde a început să vorbească din Biblie şi să spună cum s-a întors el la Domnul. El roagă pe femeia din casă să-i dea voie să spună şi consătenilor ei cum s-a întors el la Domnul. „Cu plăcere”, răspunse femeia „dar eu nu pot chema pe nimeni.”
Cornea a fost mulţumit cu oferta aceasta şi cere o masă, o faţă de masă. Scoate masa în curte, o acoperă cu faţa albă de masă, aşează pe ea Biblia. Deschide poarta la stradă şi intră apoi în casă aşteptând cele ce se vor întâmpla. Femeia se uită mirată şi-l întreabă de ce a făcut aşa . „ – Pentru că Biblia va face această slujbă de a chema pe oameni”. Într-adevăr Biblia deschisă pe masa din curte a stârnit curiozitatea oamenilor care treceau pe stradă. Copiii duc vestea şi vin cu părinţii lor să vadă ce s-a întâmplat. Când s-au strâns vreo 15 – 20 de oameni, Cornea a ieşit afară, le-a spus pe scurt istoria vieţii lui şi cum s-a pocăit şi le spune că el le va vorbi din Biblie dacă ei vor ca să-l asculte.
Toţi au fost de acord şi le-a plăcut mult. După predică el le-a spus că va rămâne şi seara, dacă ei binevoiesc să asculte. Seara s-a umplut casa de ascultători şi astfel s-a mai deschis un loc unde Cornea venea săptămânal să predice.

III

La Crszentmilkós Cornea  a avut o manifestare puţin ciudată pentru un misionar. A intrat într-o  casă de ţărani pe care nu-i cunoştea. În casă găseşte un grup de oameni care jucau cărţi. Era o după masă de iarnă. Nici nu a terminat salutul şi îi întreabă: „Ce faceţi?” Cu repeziciune le strânge cărţile şi le aruncă în foc. Oamenii rămân şocaţi de gestul musafirului nepoftit. Le spune câteva cuvinte, apoi le citeşte din Biblie, se roagă şi le predică. După ce s-a terminat predica îi întreabă pe ascultători: „Vreţi să mai vin şi altădată?” şi răspund: „Da, vrem!”
Cornea ştia învăţăturile Domnului Isus din Matei 10:16. „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” El în vestirea Evangheliei a folosit multe metode. În fiecare caz aparte a procedat aparte. Alegerea locului unde să predice, timpul când să predice, cât timp să stea într-un loc, când să plece, cum să răspundă la diferite persoane, necesita înţelepciune şi Dumnezeu i-a dat pentru a-l putea folosi în slujba Sa.

 

IV

S-a întâmplat în 1893 la un botez la Kishaza. Pe marginea apei de pregăteau deja corturile pentru candidaţi. Mare bucurie pe feţele tuturor candidaţilor. O mulţime de oameni aşteptau desfăşurarea botezului. În mulţime diferiţi oameni, unii veniţi din curiozitate, alţii prieteni, alţii duşmani. Între candidaţi era şi o femeie care de mult voia să se boteze, dar soţul ei era împotrivă. Femeia era româncă ca şi întreaga ei familie. Pentru că soţia a vrut să se boteze, soţul o bătea de multe ori şi acum venise la botez fără să ştie soţul care a fost plecat la pădure. Unul dintre vecini îl anunţă pe soţul femeii care vrea să se boteze şi când auzise acesta pleacă la râul unde trebuia să se ţină botezul cu toporul în mână ca să omoare pe soţie. Mai bine moartă decât botezată. Soseşte în ultimul moment la locul botezului, unde cu apariţia lui ca un animal turbat, a produs o mare spaimă. Femeile s-au refugiat, bărbaţii se adunară în grupuri spre a ocroti femeile. Toată lumea e agitată, plină de teamă de parcă ar fi zburat veselia din inimile şi de pe feţele lor. Atmosfera a devenit încordată. Cornea observă acest lucru tocmai înainte de începerea botezului. Se apropie de bărbat, îl salută şi îi spuse: „Frate Mandru, bine că ai venit, văd că ai adus şi un topor cu tine ca să ne ajuţi. Ai făcut foarte bine. Te rog ascute acest ţăruş şi bate-l în pământ lângă cort ca să ţină mai bine. Vezi aşa e şi în viaţa cortului pământesc al trupului nostru, dacă este cineva lângă el ca Domnul Isus Hristos, cel care are grijă de noi ca să nu ne răsturnăm în vârtejul lumii acesteia şi să ajungem în adâncimea iadului, a infernului. Rămâi aici şi păzeşte cortul acesta. Vezi, aceia s-au strâns acolo în grămadă şi nu e nimeni să păzească cortul, dar dacă nu vrei să ne ajuţi, spune-ne ca să vorbesc cu altcineva.”
„ – Nu, nu trebuie, rămân eu”, răspunse Mandru.
„ – Eu mă duc şi încep cuvântarea ocazională la botez, după aceea mă întorc.” Spuse Cornea. Totul se liniştise şi Cornea începu predica de botez: „Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor....”
După ce Cornea a terminat predica s-a apropiat din nou de Mandru şi-i spune: „ – Mai rămâi aici sau duci soţia acasă cu tine?”
„ – Rămân aici şi botezaţi-o şi pe ea!”, răspunse Mandru.
Furtuna a trecut, lacrimi de bucurie se observau în ochii multora – Domnul Isus a fost biruitor, prin slujitorul lui credincios. S-a oficiat botezul cu multă reverenţă, nimeni dintre candidaţi nu a rămas afară. La terminare Cornea este invitat în familia lui Mandru. În 1893 s-a mai ţinut un botez în comuna respectivă unde n-a mai alergat nimeni cu toporul ci „fratele Mandru” era acum însoţit de soţia lui pentru că se boteza şi el.    


[1] Vekás Zoltan, Viaţa şi activitatea lui Cornea Mihai, lucrare de diplomă, prof. Coordonator  A. Paul Bărbătei,  an 1978, iunie, p. 26

miercuri, 16 ianuarie 2019

Ştefan Petru 1894 - 1939 din Talpoș.


   


O viață de doar 45 de ani i-a dat Dumnezeu, dar a lucrat mult, cu sârguință, înțelepciune  căutând să trăiască după voia stăpânului Său. 
Fratele Ștefan s-a născut pe 9 mai 1894 în localitatea Talpoș din părinți români. 
A absolvit cursul școlii primare din Talpoș. În anul 1911 la frageda vârstă de 17 ani primește Cuvântul Domnului și este botezat.
În anul 1913 pleacă în America unde a locuit în Akron,  statul Ohio iar aici se căsătorește cu o tânără pe nume Ana Bulza tot din Talpoș urmând ca după încetarea războiului să se reîntoarcă în România, țara lor. Biserica baptistă din Talpoș şi membri bisericii i-au primit în mijlocul lor cu o mare bucurie.
 Între anii 1926 – 1928 a intrat la Seminarul Teologic Baptist din București. 
În ziua de 14 august 1927 Biserica îl alege ca păstor și este ordinat de către  frații Ioan Popa și Mihai Vicaș. 
În 1927 Biserica Baptistă din Talpoș prin intermediul fratelui Ștefan Petru trimite suma de 1440 de lei pentru formarea fondului „Casa Tineretului. 
În ziua de 22 Iulie 1928 fr. Ștefan Petru are un alt botez cu 27 de suflete.
Din anul 1929 fr. Ștefan Petru face parte din comisia de ajutor al Uniunii Bisericilor Baptiste din România. 
În ziua de 16 iunie 1929 fr. Ștefan a botezat 34 de suflete dintre care 31 erau din biserica baptistă din Talpoș. Botezul s-a ținut în apele Crişului Negru, participând  și fr. Ioan Dan, președintele tineretului baptist din România.
În ziua de 9 iunie 1930 fr. Ștefan Petru botează în apele Crișului Negru 34 de suflete. 
În zilele de 28-29 septembrie 1930 în Biserica Baptistă din Talpoș a cărei gazdă fiind fr. Ștefan Petru va avea loc Congresul Uniunii Femeilor Baptiste din România. 
În zilele de 30 ianuarie – 1 februarie 1931 fratele Ștefan și Biserica din Talpoș a găzduit de asemenea  Congresul Uniunii Bisericilor Baptiste Române. Frații delegați au apreciat talentul organizatoric al fr. Ștefan Petru precum şi felul în care s-a implicat în toate activităţile din biserica pe care a păstorit-o cu atâta devotament, răbdare, înţelepciune, iubire etc.
 În ziua de 21 iunie 1937 fratele Ștefan oficiază un botez care va număra 32 de suflete. Până la această dată fratele a botezat 260 de credincioşi.  
 Însă în data de 11 aprilie a anului 1939 la doar 45 de ani Domnul îşi cheamă slujitorul acasă, în veşnicie. În urma fratelui rămâne soția îndurerată și cei 7 copii care-şi vor plânge tatăl toată viaţa şi vor simţi un mare gol în sufletul lor.   
Serviciul funerar a fost condus de fr. Ioan Socaciu. La înmormântare au participat şi frații Teodor Vicaș păstor în localitatea Batăr și Ștefan Stuparu din Cermei.

Surse:
Calendarul Poporului Creștin 1941
Farul Creștin
Farul Mântuirii
Glasul Tineretului Baptist


marți, 15 ianuarie 2019

Ioan R. Socaciu 1931 – 1945 al treilea preşedinte.


Din ciclul „Centenarul poporului baptist”






Dumnezeu a ridicat într-o perioadă destul de complicată, care a coincis atât cu închiderea caselor de adunare cât şi cu scoaterea în afara legii a Cultului Baptist pe fratele Ioan R. Socaciu. Trăind o vreme în America unde a şi studiat a fost un om foarte potrivit pentru a conduce poporul Baptist. Nu s-a temut de greutăţi, nu a dat înapoi ci şi-a  continuat cu dibăcie lucrarea de slujire.

Fratele I. R. Socaciu s-a născut la data de 2 ianuarie 1889, în comuna Curtici, în apropierea Aradului, din părinţii Teodor şi Elisabeta de religie baptistă ocupându-se cu plugăritul. Primele îndrumări le-a primit de la mamă, o femeie evlavioasă şi cu mare credinţă, căreia fiul ei i-a purtat o pioasă amintire.
A făcut patru clase gimnaziale.
La data de 1 ianuarie 1910 a fost botezat.
În anul 1911 este încorporat în armată la artilerie.
La data de 20 iunie 1918 este ordinat pentru raionul Timişoara.
Având gustul amar al lipsurilor materiale peste doi ani a emigrat cu părinţii în America. Aici după un timp, în care a lucrat prin fabrici s-a înscris şi a urmat Academia Done de pe lângă Universitatea Denison din Grenville, Ohio între anii 1913-1917.
În 1917 s-a înscris la Seminarul Teologic Baptist din Louisville, Kentucky, cel mai mare institut de pregătire teologică între baptişti. Şi aici a studiat cu marii dascăli: D. Broadus, Robertson, Sampey, Mullins, etc.
În anul 1921 când era în anul patru, a însoţit o delegaţie a Alianţei Mondiale Baptiste compusă din Dr. E. J. Mullins şi J. Gambrell, care a venit să ne viziteze ţara, şi să se convingă de persecuţiile la care erau supuşi credincioşii baptişti. Ioan Socaciu a însoţit această delegaţie, ca interpret, în toate localităţile unde delegaţiii au făcut vizite. Ocazia aceasta l-a ajutat pe tânărul student în Teologie să-şi revadă locurile copilăriei acum revenit în patria mamă. Vizita aceasta i-a fost hotărâtoare. Bisericile baptiste din România au fost îndrăgite de către el şi atunci a luat hotărârea ca să-şi dedice viaţa lui în slujba acestor biserici.
La 6 ianuarie 1922, s-a căsătorit cu sora Ana Don din Curtici. Căsătoria a fost oficiată de Constantin Adorian şi Radu Taşcă, în biserica din Curtici. Familia sa a fost dăruită cu trei copii: Andrei, Bety şi Ioan.
În ziua de 6 noiembrie 1922 fr. Ioan Socaciu este ales ca preşedinte al comunităţii Prilipeţi.

În 1924 a plecat din nou în America şi s-a înscris la cursul de magisteriu al Seminarului din Louisville, Kentucky, de unde a revenit la 22 august 1926.
În anul 1925 pe când era în America tineretul Român baptist din România la congresul ţinut la Buteni din jud. Arad în zilele de 20-23 septembrie 1925 l-au ales ca vicepreşedinte.
În 1927 a preluat directoratul Seminarului din Bucureşti, şi l-a deţinut până în anul 1931.
În ziua de 7 august 1927 la Curtici jud. Arad a ţinut o conferinţă cu tema:
„Religie, Ştiinţă, biserică şi şcoală”

La Congresul Uniunii, ţinut la Talpoş, în şedinţa de sâmbătă dimineaţa, 31 ianuarie 1931, fr. I. R. Socaciu a fost ales preşedinte al Uniunii. În această demnitate a rămas până la 27 octombrie 1945, când la congresul Uniunii de la Arad, predă conducerea Uniunii preşedintelui ales fr. Ioan Dan.
În zilele de 7 şi 8 octombrie 1939 la Bucureşti fratele Socaciu Ioan este ales de congres ca preşedinte al Uniunii. A susţinut următorul referat: „Biserica Nou-Testamentală”.
Dar, dacă în 1945, a predat preşedenţia Uniunii, a preluat în 1946, directoratul Seminarului pentru a treia oară şi de data aceasta l-a deţinut până în 1954.
Ca delegat al Uniunii, a luat parte la trei congrese internaţionale ale Alianţei Mondiale Baptiste în 1923 la Stockholm, în 1928 la Toronto şi în 1947 la Copenhaga.
După câteva luni de la începerea lucrării Seminarului, în ultimii doi ani ai vieţii sale a suferit de ochi şi inimă.
Vineri 6 Martie 1959, la orele 12,30 a plecat în veşnicie, acasă la Domnul,  fratele Ioan R. Socaciu, cunoscut aproape întregii frăţietăţi, prin lucrarea sa misionară şi dăscălească.

Fratele Ioan Socaciu a scris următoarele cărţi dar a şi tradus:
Baptiştii şi Biblia în 1923 prelucrare.
Armonia Evanghelilor în 1926 cartea costa 20 de lei.
Studii în Noul Testament care apărea în anul 1929 şi costa 60 de lei.

A fost Redactor la revista „Farul Creştin”. A scris de asemenea articole pe teme teologice, predici, ştiri şi informaţii la toate revistele baptiste din vremea dumnealui.

Fr. Ioan Bunaciu afirmă despre fratele Socaciu Ioan că a fost un „merituos dascăl şi un sfetnic de valoare”.
Fr. Alexa Popovici spune şi dumnealui despre fr. Socaciu Ioan: „Bătrânul nostru frate de muncă şi-a făcut din preocuparea sa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, tot mai adânc, o ţintă supremă”.

Surse:
Arhive
Farul Mântuirii
Glasul Tineretului Baptist
Îndrumătorul Creştin Baptist