Patimile și Învierea Domnului Isus trebuie sărbătorite
cu sfințenie, curăție de inimă, într-o profundă smerenie, o aplecare spre
Persoana care a suferit pentru noi. Trebuie să I ne închinam solemn și sincer,
trebuie să îl lăudăm prin cântări de laudă și duhovnicești, trebuie să vorbim
despre El ca persoană, despre faptele Lui, despre învățătura Lui, despre ce i-am
făcut noi ca omenire, ura ce i-am arătat-o, dar El vrea să ne ierte dacă ne
pocăim de faptele noastre firești și păcătoase.
Semnalăm că sărbătorile legate de anumite evenimente din
viața Domnului Isus, au fost direcționate într-o direcție greșită. În Biblie ni
se poruncește cum să sărbătorim o astfel de zi. Iată porunca lui Dumnezeu de la
care nu trebuie să ne abatem și care ne ajută să sărbătorim corect, ca să fie
primită de Domnul. „Şi
pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în
cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. (Exodul 12:14)”
Dumnezeu nu primește
rugăciunea sau postul, nici dărnicia, numai dacă sunt făcute după standardul
Lui.
Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci
Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu
pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
(Isaia 1:13-15)
Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
(Isaia 1:13-15)
I. Isus Cristos Domnul, Cel Viu a fost mort, pentru că a fost Om
1. Domnul Isus este fiul omului. Fiind așa cum este prezentat în Evanghelii: „Fiul lui David” și „Fiul lui Adam”.
2. Domnul Isus este om, pentru că s-a întrupat ca om, care a căpătat trup, care a luat ființă asemenea cu noi.
3. Domnul Isus este om, pentru că a plâns, a fost ispitit, a fost ostenit, la fel ca noi oamenii.
Dumnezeu nu obosește. „Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile
pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi
pătrunsă. (Isaia 40:28,)”
„Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile
lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru,
care nu oboseşte iertând.
(Isaia 55:7)”
(Isaia 55:7)”
II. Isus Cristos Domnul, Cel Viu, viu pentru că este Dumnezeu
Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii
vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom
şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai
moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă, prin moartea de
care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe
care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. (Romani
6:8-10, VDCC)
1. Domnul Isus nu a murit ca să învieze, nu acesta a fost scopul, ci a murit pentru păcat.
2. Domnul Isus când și-a dat duhul, a trecut în lumea Lui veșnică, care este vie.
„Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate,
El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a
fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să
propovăduiască duhurilor din închisoare, (1 Petru
3:18-19, VDCC)”.
3. Domnul Isus întotdeauna a fost viu, pentru că este din veșnicie.
„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între
cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va
stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până
în zilele veşniciei.” (Mica 5:2, VDCC)
III. Isus Cristos Domnul, Cel Viu, pentru că El e Viața
Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat
şi Fiului să aibă viaţa în Sine. (Ioan 5:26,
VDCC)
1. Domnul Isus ca viață, conține în esența Lui doar ce este viu, ce trăiește și nu are opusul ei, moartea.
2. Domnul Isus ca viață, oferă viață celor morți și nu poate fi răpus de moarte.
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa . Cine crede
în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. (Ioan
11:25, VDCC)
3. Domnul Isus ca viață, ne-a fost arătată într-o persoană, ca om.
„Pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi
mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi
care ne-a fost arătată –, (1 Ioan 1:2, VDCC)”.