Noul Testament din 1916 al lui Georgiu Slăv

În vremurile acestea, Dumnezeu a pus în inima unor frați baptiști, tineri și bătrâni, învățați și simpli, să caute urma fraților în valea negurii de vremi, comori care dau viață unor oameni care nu mai sunt aici,  printre cei vii. Am știut de un Georgiu Slăv, ca un intelectual activ în poporul baptist, dar era ceva trecut, ceva departe, dar când am văzut prima lui carte tipărită, „Evanghelia și Focul”, parcă acest frate a prins viață în mintea mea. Am descoperit revista ce o edita „Lumina Lumei”, am pus mâna pe ea și dintr-o dată Georgiu Slăv parcă era lângă mine.

A apărut revista „Arhiva Baptistă” vezi AICI, cu poze de familie de care nu am știut și multe alte informații neștiute și parcă Georgiu Slăv este în satul lui la Aciuța și doar o problemă de timp este să merg să-l vizitez. Dintr-o dată, mă mir cum s-au putut păstra atâtea informații despre acest om?

Nu mă dumiresc bine și sună iubitul meu colaborator, fr. păstor Daniel Stoica și spune: „frate am o veste bună, am găsit Noul Testament din 1916 al fratelui Georgiu Slăv! Dar nu numai atât, are pe el „Sigilul” dumnealui.” Era Noul Testament, ediție de lux, traducerea fiind a Bibliei din 1873 de la Pesta.

Noul Testament era la un scump frate baptist și l-a primit de la părinții mamei lui, din Sebiș. Bună moștenire a primit fratele, Cuvântul Vieții și o mică întrebare: ce lăsăm noi ca moștenire copiilor noștri?

Noul Testament este bine păstrat, are o cutie care și ea arată bine, doar că timpul de 103 ani a trecut peste el și se vede doar puțin, se vede totuși și calitatea materială a acestui Nou Testament.

Mulțumim bunului Dumnezeu pentru înaintașii noștri care ne-au lăsat moștenire Cuvântul viu al vieții veșnice, dat de Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

Ai un bunic sau o bunică la țară și nu ai fost demult pe la ei, te rog du-te, fă-le o vizită, ei se vor bucura nespus, le vei însenina ziua că a venit nepotul sau nepoata și după ce vorbești cu ei o oră sau două, întreabă blând: „bunicule sau bunică, ai cumva învârtit într-un ștergar în dulap ceva carte veche?

Am văzut la mulți frați în vârstă, că pe masa lor este Biblia și cartea de cântări comune, dar ca ceva scump, de preț, au păstrat Biblii, Nou Testamente, tipărite cu mulți ani înainte.

Aștept în răbdare vești bune de la tine, cititorul meu drag.

13. Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit
(Efeseni 1:13, VDCC)

Arhiva Baptistă, Anul I, Nr. 1, mai 2019, deci prima

Se împlinesc în anul acesta 2019, 407 ani de la formarea primei biserici baptiste și 330 de ani de la prima mărturisire de credință baptistă din 1689. În poporul  român, vechimea baptistă este de 163 de ani. Mult, puțin, dar destul de mult ca să ai o bază suficient de mare pentru o cercetare istorică a oamenilor, a faptelor făcute de acești baptiști.

Baptiștii noștri români au trudit din greu și mai cu foc decât noi cei de azi, ținând seama că ei au lucrat, dar au fost și persecutați. Am scris despre aceste lucruri și prin ajutorul Domnului vreau să mai scriu pentru a ne aprinde și noi, a ne pune la dispoziția lui Dumnezeu ca să lucreze El prin noi cu aceeași putere cu care a lucrat prin înaintașii noștri. Să nu uităm că avem la dispoziție unelte ușor de folosit, mijloace tehnice ce aproape ne trag de mânecă și parcă spun: „folosește-mă”.

Având vechime, având modele, având comori care ne aduc o imensă bogăție dacă le valorificăm, să lăsăm deoparte lucrurile neutile și să studiem lucruri, fapte, oameni, care ne pot direcționa mai bine viața pe calea credinței. Biblia este singura carte inspirată de Dumnezeu și nu punem nimic alături de ea, ci doar observăm oameni care au făcut în vremea lor lucruri cerute de Dumnezeu și aceste fapte și răsunetul lor au ajuns la noi și ne zidesc.

În sprijinul acesta de cunoaștere, Dumnezeu a făcut posibilă apariția primei reviste care se ocupă de bogata arhivă baptistă, iar numele ei este: „Arhiva Baptistă”. A apărut la Arad și are un colectiv redacțional cu greutate.

Director și redactor șef:  Emanuel Jurcoi, pastor.

Redactor șef adjunct:  Dr. Marius Silveșan, istoric.

Editori literari: Alida Horhat și Rodica Tudur.

Consiliul Științific: Dr.  Sorin  Bulboacă, conferențiar universitar, Dr. Ciprian Simuț, Dr. Marius Silveșan, istoric și Dr. Mihai Handaric, conferențiar universitar.

Grafica: Daniel Oală.

Eu care zic că știu ceva, dar când am văzut revista și m-am uitat la articole și documentele prezentate, am zis: „puțin știu” și de aceea o recomand cu mare căldură, dar nu numai atât, abonează-te și o vei primi atunci când apare.

Bun venit revistă de arhivă baptistă și să trăiești mult!

Sas Pavel 1909 – 1966, din Șomoșcheș

Prin ajutorul Domnului și al fratelui Ciprian Sasu, din Arad, am aflat biografia fratelui predicator și dirijor important în poporul baptist, Sas Pavel. Mulțumesc Ciprian și doresc ca exemplul tău să-l urmeze și alții.

Sas Pavel s-a născut în data de 07.01.1909, în localitatea Șomoșcheș - județ Arad, în familia lui Pavel și Oana Sas. A avut încă 4 frați, care au trăit puțin și o soră, Maria.

Tatăl lui l-a învățat să scrie după Biblie, cu litere de tipar. Ca pregătire, a făcut doar trei clase primare la școala de stat maghiară din Cermei (de la 7 la 10 ani) și mult mai târziu a făcut și a patra clasă primară la școala elementară din Șomoșcheș.

S-a căsătorit cu Maria Ruscuț din Tăut și împreună au avut 7 copii, dintre care 3 au murit de mici.

Pe vremea părinților lui, familia lui Pavel cedează o parte din terenul curții casei lor pentru construirea bisericii din sat. Inițial, Pavel s-a ocupat de partea muzicală și de tineret. Treptat ajunge să țină lecții de școală duminicală și să predice.

În ziua de 1 iulie 1945 este ordinat de către comisia de ordinare, compusă din frații Ștefan Stupariu, A. Mara și Teodor Vicaș.

 În 1945 câștigă locul I la un concurs de coruri organizat la Pâncota, concurs la care a participat și Chișmorie. Tot în același an este ordinat oficial de către Comunitatea Arad, la actul acesta participând fr. Pitt Popovici, fr. Stuparu și fr. Oala, de la Gurba.

O perioadă de timp ocupă funcția de ”președinte” al bisericii, o formă de conducere care se pare că a fost practicată în perioada aceea. A pus foarte mult accentul pe pocăință și rugăciune. Mergea mult în vizite la frați și se interesa de motivele pentru care frații nu participau la serviciile divine sau nu luau cina. Încerca să îi ajute să se îndrepte și să nu lase lucrurile nerezolvate, atât în ce privește relația lor cu Dumnezeu, cât și în ceea ce privește relația cu ceilalți frați.

În toamna anului 1951 se mută cu familia la Arad, în urma unor probleme financiare și a bolii de inimă care avansa. Aici se angajează ca muncitor la Fabrica de Zahăr și apoi ca magazioner la Fabrica Teba, pentru a-și putea întreține familia. Continuă însă implicarea în vestirea Evangheliei în bisericile din Arad și din județ, inclusiv la Șomoșcheș. În Arad, cea mai mare implicare a fost în biserica ”Dragostea”, din cartierul Pârneava.

În anul 1966, la numai 57 de ani, Domnul îl cheamă acasă prin cel de-al treilea infarct pe care îl suferă. La serviciul de înmormântare au participat sute de persoane, venite atât din Arad, cât și din satele unde el predicase Evanghelia. Au participat frații: Pitt Popovici, fr. Traian Grecu, fr. Ioan Truța și alții.

Deși a făcut puțină școală, de-a lungul vieții sale a scris multe poezii, a compus cântece, a făcut aranjamente de cor și fanfară, a scris comentarii biblice pe cărți grele, cum ar fi Daniel și Apocalipsa. De asemenea, a scris scenete cu teme biblice, pe care tinerii le prezentau în lucrare. A lăsat sute de schițe de predici și a ținut o evidență detaliată a celor 21 de ani de lucrare, precizând fiecare predică și fiecare vizită pastorală.

Deși puțini din cei care l-au cunoscut mai sunt astăzi în viață, Dumnezeu este cel care nu uită pașii preaiubiților Lui. El este singurul în stare să cântărească viața cuiva și să răsplătească după bogățiile harului Său.

Ciprian Sasu