S-a născut
în anul 1865.
Cetățean al localității Negrilești, județul Someș (azi
Bistrița-Năsăud), căsătorit cu
Savinca și au împreună 6 copii. În anul 1914 pleacă pentru a doua oară în America la lucru,
unde intră în contact cu credincioși baptiști,
iar în anul 1916 este botezat și devine membru al Bisericii Baptiste din Detroit, unde, pe lângă alți mari predicatori,
îl aude și pe Gipsy Smith,
predicând într-una din campaniile de evanghelizare pe care
le-a făcut în America.
În cei trei ani pe care i-a mai petrecut în America, după convertire, fratele Zadic a pus bazele credinței baptiste, fiind în stare să-și argumenteze crezul.
Marele dezavantaj pe care îl avea era că nu știa să citească, așa că trecând peste 50 de
ani, a început să învețe să citească, pentru a cunoaște
Scriptura și pentru a putea să
propovăduiască și altora
după întoarcerea sa în țară.
În toamna anului
1919 s-a întors acasă cu dorința de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu familiei și consătenilor. În sensul acesta a adus din America vreo câteva
Biblii, zece exemplare ale Noului Testament si șase cărți
de cântări.
Dintre
cei ce s-au întors după război
cu idei despre pocăință, Zadic era singurul
care
avea o doctrină clară,
bazată pe Scriptură și în mai puțin de un an, șase persoane i s-au alăturat
și au fost botezate, în data de 20 august
a anului 1920.
Astfel a luat ființă Biserica Baptistă
din Negrilești. Fratele Zadic
loan nu avea numai
idei despre pocăință, ci avea viața transformată
prin pocăință, lucru pe care
l-a observat nu numai Dunca Gavril, ci și ceilalți
săteni.
În cartea
scrisă de Dunca
Gavril
(Amintiri din viață),
acesta spune
că înainte de a pleca în America, Zadic loan,
era un om mândru și ambițios, dar viața acestui om se schimbase în urma actului de pocăință. Devenise
un om agreabil,
un om al rugăciunii, tânărul Dunca fiind profund
mișcat
de rugăciunile acestuia.
Fratele Costea
Simion
scrie cum a rămas impresionat de sfatul pe care fratele
Zadic i l-a dat unei femei
care își blestema
vaca fiindcă fugise de la pășune acasă, la vițel. Fratele
i-a zis:
Ascultă femeie dragă; dacă ți-ai găsi mâine dimineață vaca așa cum te-ai rugat, să
crape și să moară, îi zice că
ai lucrat în sărbătoarea cutare sau
nu ai postit vinerea, nici nu ți-ai aduce aminte
că ai blestemat ,Să dea Dumnezeu
să crape și să moară până mâine dimineață”.
Fratele Zadic
loan era cunoscut
în sat ca un om
harnic și gospodar,
un
om
ce-și ținea cuvântul atât în familie cât și
între consăteni, însă cu toate acestea, după ce s-a pocăit, a fost
considerat ca fiind ,,spurcat''
și nimeni nu mergea
la el, iar preoții spuneau că este Anticristul.
Când s-au hotărât
câțiva
să-l
urmeze
și au început să se
adune la dânsul acasă, a trebuit
să sufere
prigoane și bătaie,
fiind
amenințat
că va fi alungat din
sat împreună cu familia. Totuși, prigoana îndreptată asupra fratelui Zadie a fost
mai
moderată în comparație cu situația
celor
ce l-au urmat (în special cei mai tineri)
care au
suferit bătăi crunte, acest lucru
datorându-se faptului că Zadic loan a prezentat jandarmilor actul prin care dovedea că a fost botezat în America.
Pentru a putea face față prigoanelor, fratele Zadic
loan îi încredințează tânărului, Dunca Gavril cartea sa de membru al Bisericii
Baptiste
din Detroit și îl trimite să ia legătura cu alți baptiști
din țară,
pentru a se informa despre drepturile pe care le au și pentru
a obține libertatea religioasă. Acesta
ajunge la Cluj, unde
află
doar
o
biserică maghiară, dar este
îndrumat la
Garboul Clujului, unde întâlnește
baptiști
români și pe pastorul Nicolae Pop de la care află că în Ardeal
era în vigoare Legea Cultelor din 1895, dată de austro-ungari.
În aceasta baptiștii erau recunoscuți și aveau aceleași drepturi ca și celelalte confesiuni. Cu toate acestea unele biserici erau recunoscute, iar altele numai tolerate. În Negrilești
însă,
legea o făceau preoții. Totuși, aflând despre această lege,
credincioșii
au prins
mai mult curaj să lupte pentru a-și primi drepturile și nu
de puține ori au bătut la ușile oficialităților.
La întrunirile
pe
care le avea
cu grupul celor dornici să audă din Cuvântul lui Dumnezeu, fratele Zadic
loan se străduia nu numai să le predice, dar și să-i învețe cântări. Ei se rugau împreună, Bibliile și cărțile de cântări aduse din
America
fiind
foarte folositoare. La aceste
întruniri, de obicei,
tânărul Dunca
citea (deoarece Zadic
loan citea încă destul de greu),
iar Zadic predica,
însă în scurt timp
l-a pus și pe Dunca să
predice, deși acesta nu era încă botezat.
În câteva luni tot
satul a fost pus în mișcare.
În fiecare casă se discuta
despre pocăiți, fie de bine, fie de rău.
Mulți oameni gospodari din sat, au început să treacă
de partea lui și când a fost
cazul, i-au luat apărarea în public,
chiar în fața preotului din sat.
Fratele Zadic
loan a fost un om cu principii.
Copiii
lui
ajunși la maturitate, au început să se pocăiască unul câte
unul. Când unul din ei a
cerut să fie
botezat,
fratele Zadic i-a spus: ,,Tu
încă nu ești pregătit pentru botez."
A venit și vremea
când a fost pregătit și atunci
a fost botezat.
A dat
dovadă
de mult tact și înțelepciune reușind, să-și apropie și oameni
tineri, pe care i-a promovat pentru
a vesti Cuvântul lui
Dumnezeu.
În anul 1921
fratele Zadic, însoțit de fratele Dunca Gavril, pleacă la Curtici, unde urmau să-l întâlnească pe fratele Socaciu, în vederea înscrierii fratelui Dunca la Seminarul din Louisville, însă au ajuns prea târziu, fratele Socaciu plecase."
Fratele Dunca a fost
ordinat ca pastor în anul
1924, iar câțiva ani mai târziu a
urmat cursurile Seminarului
Baptist din București.
În
14 mai 1921,
a fost botezat Costea Simion, un alt tânăr
plin de râvnă
pe
care Dumnezeu l-a binecuvântat cu aptitudini
de predicator. Cu acesta fratele Zadic va
merge la Cluj, în anul 1927,
pentru a fi examinat în vederea ordinării. În anul 1922
a fost botezat un tânăr
din Ciceu-Giurgești cu numele de Pop
Gheorghe, care mai târziu este ordinat
ca păstor în București.
În anul 1926
a
fost botezat Precup Gheorghe tot din Negrilești, care
s-a stabilit în satul vecin, Canciu (astăzi Dumbrăveni). Cu acesta se începe lucrarea
din acest
sat, iar fratele
Precup,
peste
câțiva ani, va fi ordinat
ca
păstor.
Fratele, Zadic
loan, nu a fost ordinat niciodată, nu și-a dorit asta, dar a promovat oameni
tineri, vrednici, înțelepți
și destoinici în orice lucru bun.
Pe toți cei enumerați
mai sus, i-a iubit, i-a sfătuit,
i-a încurajat și i-a sprijinit.
S-a bucurat văzându-i cu cât zel
vestesc Cuvântul lui Dumnezeu.
În anul 1950, când Domnul
l-a chemat acasă,
Biserica Baptistă din Negrilești număra peste 200 de membri, iar în zonă au luat ființă multe biserici
baptiste
cu un
total de peste 1000
de membri.
Fratele
Zadic loan este străbunicul
frateluiGheorghe Clapa, actualul păstor al Bisericii Creștine
Baptiste din Negrilești.
Sursa:
Gheorghe Clapa, Rolul
Bisericii Baptiste din Negrilești în răspândirea credinței baptiste pe valea
Someșului. – Teză de licență, coordonator științific: Profesor Universitar Dr.
Ioan Bunaciu, Institutul Teologic Baptist București, Facultatea de Teologie
Baptistă Pastorală.