Biserica Creștină Baptistă din Aciuța

 

Credința baptistă din Aciuța are ca început toamna anului 1899, când au venit misionarii Gheorghe Florian și Ioan Țirban din Tăut, jud. Bihor. Au luat legătura cu primarul de atunci, Șerb Gligor, și i-au vestit evanghelia. Împreună cu el au mai auzit evanghelia fraţii lui, Zaharia, Nicolae și Nuna, şi ginerele lui Zaharia, Georgiu Slăv, iar toţi au rămas străpunși de Cuvântul lui Dumnezeu, iar ca urmare a acestui fapt în anul 1902 acolo are loc primul botez, la care candidaţi au fost Şerb Gligor, Şerb Rozalia, Slăv Georgiu, Slăv Susana, Cosma Sinisie și Cosma Eva. Botezul a fost oficiat de pastorul Gheorghe Crişan din Macea, jud. Arad. Datorită mărturiei celor patru familii, tot mai mulţi săteni L-au primit pe Domnul Isus drept Mântuitor, urmându-L în apa botezului. Astfel, mica încăpere în care se adunau la început credincioşii a devenit neîncăpătoare, fiind nevoie de un nou locaş de închinare.

Plini de entuziasm, ei au început să-şi construiască o clădire în care să se adune pentru a se închina lui Dumnezeu, contribuind fiecare după posibilităţi, iar în anul 1910, împreună cu pastorul Slăv Georgiu, sărbătoresc finalizarea lucrărilor, la deschiderea bisericii fiind invitat şi conducătorul Cultului Reformat din Baia de Criș.

Dintre fraţii şi surorile care formau Biserica Baptistă din acea perioadă îi amintim pe Slăv Gheorghe, Slăv Susana, Şerb Gligor, Şerb Zaharia, Şerb Nicolae, Şerb Nuna, Hărduţ Jurca, Şerb Iosana (a Chiţii), Buda Pavel (Păvălica lui Ianoş), Şerb Nicolae (a lui Miron), Buda Indrei, Buda Gligor, Şerb Nicolae (a Ursului), Herbei Nicolae (a Vuţî), Cosma Iosana (Şuştăriţa), Farcaş Damian, Şerb Nicolae (a Sîpeşului), Şerb Gligor (a Sîpeşului), Herbei Petru (a lui Pavălu Şarii), Şerb Ioan (a Socaciului), Cosma Marina (a Ternului), Cosma Zaharie (a lui Pătru Marinii), Cosma Toma (a Vuţî).

În anul 1911 păstorul bisericii, George Slăv, a cumpărat de la un frate din Deva un harmoniu care există şi astăzi în biserica din Aciuţa. Banii necesari procurării harmoniului, (260 de coroane), au fost trimişi de Şerb Ioan şi Elena, stabiliţi în America, la primirea veştii că cei trei copiii ai lor s-au botezat, pentru ca ei să cânte la acest harmoniu. Astfel, după cumpărarea lui, biserica hotărăşte ca fratele Şerb Traian să fie trimis la Buteni pentru a fi iniţiat de către fratele V. Berbecar în arta muzicii şi a dirijoratului.

După patru luni de studiu, fratele Traian ajutat de către Farcaş Damian înfiinţează primul cor mixt în biserica din Aciuţa. Acest cor era format din fraţii Şerb Traian (dirijor), Farcaş Damian (dirijor), Buda Traian, Buda Gheorghe, Cosma Nicolae, Herbei Şandor, Herbei Alexandru, Cosma Gheorghe, Herbei Gligor, Herbei Pavel, Şerb Gheorghe, Buda Traian, Şerb Gligor şi surorile Cosma Lenuţa, Buda Irina, Mureşan Rozalia, Grozav Floare, Hărduţ Maria, Hărduţ Ana, Slăv Susana, Cosma Marina, Herbei Ana, Cosma Mariuţă, Hărduţ Iosana. Activitatea corului se desfăşoară pînă în anul 1914, când se desfiinţează din cauza războiului. După aproximativ 8 ani, în jurul anului 1922, corul îşi reia activitatea sub îndrumarea lui Şerb Gligor.

În vara anului 1922 la numărul membrilor bisericii se adaugă un grup de 10-15 persoane care se hotărăsc să se boteze, iar la acest botez a fost invitată şi fanfara fraţilor baptişti din Buteni, care prin slujirea lor au aprins şi în inimile credincioşilor din Aciuţa dorinţa de a înfiinţa o formaţie de fanfarişti prin care să-L laude pe Domnul. Situaţia materială şi financiară a oamenilor era grea în anii de după război, însă visul fraţilor de a-L lăuda pe Dumnezeu şi cu ajutorul instrumentelor de suflat a făcut posibilă strângerea sumei necesare pentru cumpărarea lor.

Fratele Şerb Gligor, dirijorul corului, îşi asumă răspunderea de a-i instrui şi dirija şi pe fraţii fanfarişti. Astfel, datorită inimilor pline de rîvnă şi a repetiţiilor intense, în scurt timp în biserica baptistă din Aciuţa răsună cântări spre lauda lui Dumezeu intonate la instrumentele de alamă. Printre cei care au făcut parte din prima fanfară îi amintim pe Şerb Gligor (dirijor), Hărduţ Zaharie, Neamţ Traian, Herbei Graţian, Şerb Gheorghe (Chiţa), Şerb Gheorghe, Grozav Pavel (a Todorichii), Şerb Traian, Şerb Ioan, Şerb Alexandru (Basu), Şerb Gheorghe (a Tomii), Cosma Ioan (Şuştăruţ), Slăv Ioan, Cosma Ioan (Ioniţă) şi Buda Alexandru.

În anul 1923 biserica avea un număr de 91 de membri, în 1941 - 85 de membri, iar în anul 1947 - 80 de membri. Apoi biserica din Aciuța a crescut în anul 1957 la 90 de membri, însă odată cu colectivizarea mulți tineri au părăsit satele îndreptându-se spre oraș, unde puteau găsi un loc de muncă și bisericile de la ţară încep din nou să slăbească numeric. În anul 1985 numărul membrilor a fost de 70, iar în anul 1992 au ajuns la numărul de 61 membri. Actualmente biserica este slujită de pastorul Antonesei Daniel.

Articol scris în cartea: - Georgiu Slăv - Un cărturar iscusit în Legea Dmnului, referinţe şi mărturii biobibliografice, de Vasile Bel și Daniel Stoica, editura Risoprint, Cluj Napoca, 2024.

 

Biserica Creștină Baptistă „Betania” din București are un nou păstor

Prin binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, Biserica Creștină Baptistă „Betania” din București și-a ales, azi 17 noiembrie 2024, noul păstor în persoana fratelui păstor Costel Ghioancă. Domnul să binecuvânteze această biserică și pe păstorul ei și să continuie lucrarea începută aici în anul 1856. Biserica și noul păstor au și câteva afinități plăcute. Biserica este una istorică pentru poporul baptist din România, iar noul său păstor este un cărturar dăruit Domnului, dar lângă limita istoriei, pentru că a lucrat cu pastorul Vasile Bel la cartea: „Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895 - 1990.

Domnul să ajute pe păstor și biserică să lucreze pentru slava Sa, în înaintarea Lucrării Domnului.

Pentru că Biserica Creștină Baptistă „Betania” din București are o greutate și o importantă valoare, în această dimineață a fost serbare în toată regula. Dimineața, fratele păstor Teo Colda de la Biserica Creștină Baptistă „Golgota”, a adus un mesaj puternic și inspirator din Scriptură.

La Adunarea Generală a fost o mare concentrare de personalități din cadrul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste, frații păstori: Sorin Bădrăgan și Cornel Peleașe, iar din cadrul Comunității Creștine Baptiste de București au fost frații păstori: Daniel Fodorean și Beni Mogoș. Personalități marcante ale Cultului Creștin Baptist din Romînia au participat la Adunarea Generală a bisericii și au vegheat sistemul de vot.

Biserica după ce a mulțumit Domnului, s-a despărțit, mulțumiți cu toții că Dumnezeu i-a binecuvântat cu un păstor tânăr și energic.

A lui Dumnezeu să-i fie cinstea, lauda și mărirea!

Dumnezeu ne cheamă la El să ne luăm merinde pentru suflet - Isaia 55: 1 - 6

 

Omul în fiecare zi are nevoie de mâncare și apă pentru ca trupul să funcționeze la parametri normali, adică să ai putere de a lucra, să nu apară dureri, sau alte inconveniente. Omul lăuntric, cum definește Cuvântul Sfânt partea spirituală a ființei noastre, are nevoie și el de mâncare și băutură. Aceste două elemente sunt incluse în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Dacă dorința impusă de sete și mâncare pentru trup, tot așa și sufletul are nevoie de această hrană, dar din păcate, în ființa noastră, omul spiritual este mort.

Îndemnul lui Dumnezeu din acest text este să cumpărăm bucate de la El că sunt gratis și aceste bucate ne vor ajuta să trăim veșnic. Alege cu ce te hrănești.

Matei 4:4 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”
Dumnezeu ne cheamă să la El să ne alimentăm omul dinăuntru V.6.

-Nu cumpăra de la niciun alt producător, pentru că produsele lor spirituale sunt false și nu pot fi puse alături cu oferta binecuvântată a lui Dumnezeu.

-Produsele spirituale ale lui Dumnezeu dau viață veșnică, iar ale celorlalți comercianți de hrană spirituală, sunt false.

Ioan 12:47-50 Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48. Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.
49. Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.
50. Și știu că porunca Lui este viața veșnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”
Dumnezeu ne cheamă să ne dea hrana spirituală fără bani și fără plată. V. 1.

-Toți comercianții dau hrană pe bani, ne dau canoane, ne pun să cumpărăm lumânări și să dăm pomene, care nu sunt folositoare sufletului și costă foarte mult.

Ioan 10:7-15 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor.
8. Toți cei ce au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei.
9. Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.
10. Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.
11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
12. Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, și lupul le răpește și le împrăștie.
13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine,
15. așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele.
Dumnezeu ne cheamă la El și ne învață să nu stricăm resursele pe ce nu trebuie. V. 2.

-Suntem ca niște copii care cer doar dulciuri și nu sunt încântați de mâncarea sănătoasă pe care o dă mama. Mâncarea sănătoasă nu are atracție, dar ea dă creșterea organismului, dulciurile mai mai mult ne înbolnăvesc.

Dumnezeu ne cheamă la El și ne oferă hrana aducătoare de viață veșnică. V. 3

Ce bun este Domnul! Dacă alimentarea din Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine nu este necesitate, din punct de vedere spiritual ești mort și mort vei merge în Locuința Morților, în chinurile Iadului, dar dacă te vei hrăni consistent din Cuvântul lui Dumnezeu, te vei bucura cu El în veșnicia Lui.

Isaia 55:3 Luați aminte și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările Mele față de David.

1. „Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!

2. De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar și veți mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

3. Luați aminte și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările Mele față de David.

4. Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, cap și stăpânitor al popoarelor.

5. Într-adevăr, vei chema neamuri pe care nu le cunoști și popoare care nu te cunosc vor alerga la tine pentru Domnul Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care te proslăvește.”

6. Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape.

(Isaia 55:1-6)

Corpul „B” al Institutului Teologic Baptist din București - la 100 de ani

 

Prezint pe scurt clădirea, corpului „B” al Institutului Teologic Baptist din București, care în această toamnă împlinește 100 de ani. Deși este denumit corpul „B”, a fost prima clădire construită a Seminarului Teologic Baptist din Bucucurești.

Aici s-au perindat să învețe multe generații de frați păstori, care s-au ridicat în timpul celor 100 de ani și au slujit cu credincioșie și devotament în poporul drept credincios baptist. Până la urmă, noi zicem că nu clădirea contează, dar eu zic că are o mare însemnătate să ai un cuib unde să locuiești și să te formezi, să fii în singuranța unui cămin unde să primești un bun confort pentru pregătire.

Pentru că Uniunea Baptistă încă nu a primit recunoașterea oficială, în anul 1922, nefiind persoană juridică, Rev. Everett Gill a cumpărat un imobil pe strada Berzei, în apropiere de intersecția străzii Berzei cu strada Știrbei Vodă. Imobilul a fost cumpărat în baza unui act de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secția notarială sub Nr. 8868/1922 și transcrierea sub Nr. 5363/1922.

După ce primește aprobările necesare și autorizație de construcție eliberată de Primăria municipiului București, Everett Gill demarează construirea primului corp de clădire. Lucrările de construcție încep în anul 1923, clădirea fiind terminată în 1924, anul în care studenții se vor muta în noua clădire.[1]

Domnul a binecuvântat așezământul de învățământ al poporului baptist, a binecuvântat multe generații de păstori, dintre care unii au plecat la Domnul, alții sunt pensionari, iar alții slujesc și unii acum se pregătesc pe băncile acestei școli cu o vechime de 100 de ani.

Domnul să binecuvânteze instituța noastră de teologie și tot mai mulți tineri să se pregătească tot mai temeinic pentru lucrarea de slujire până la venirea Domnului. Mulțumim Domnului pentru personalul didactic și administrativ.

A Dumnezeului Veșnic să-I fie slava și cinstea în veci!

Mai multe informații puteți citi în următoarele cărți:

---

[1] Ehtras din: Vasile Bel, Daniel Stoica, Seminarul Baptist, 1921 – 2021 Un secol de învățământ teologic baptist românesc, Editura „Risoprint” Cluj-Napoca 2021.

Contribuția Dr. Iemima Ploscariu la cartea Religia clandestină în documentele poliției secrete

 

Am achiziționat această carte pentru ca prin citire și luare aminte, într-un fel, să onorez memoria celor ce au suferit pe acest plai mioritic, plin de imaginație, creativitate dar și de invidie, ură și răzbunare. Cartea Religia clandestină în  documentele poliției secrete - O istorie în imagini, ed. Anca Șincai și James Kapalo, apare la Editura „Humanitas” în anul Domnului, 202, are 256 pagini. Formatul cărții e de 16,5x23,5 cm pe hârtie albă lucioasă; este împărțită în câte 7 capitole, fiecare însumând articole scrise de  către mai mulți autori.

Dr. Iemima Ploscariu apare în această carte memorabilă, având trei contribuții. Prima contribuție este în capitolul unu intitulat „Religia Clandestină: Limitele unui concept”, unde apare articolul intitulat: „Invitație pentru participarea la slujbele de Paști de la Sala Misiunii Mildmay din Chișinău, 1931”.

A doua contribuție este în capitolul patru intitulat „Literatura Religioasă și Samizdat în clandestinitate” în care Dr. Ploscariu apare cu articolul: „Revista confiscată a comunității Creștini după Evanghelie”.

Iar cea de a treia contribuție este în capitolul cinci al cărții numit: „Poliția secretă: Metode de investigație a clandestinității religioase” în care apare cu articolul: „Fotografii confiscate de la un soldat adventist de ziua a șaptea din Iași”.

Acest volum editat urmează proiectul ERC Hidden Galleries despre religia subterană descoperită în arhivele poliției secrete. Se discută cazuri găsite în arhivele poliției secrete atât din România cât și din Moldova.

După cum citesc în carte (și cunosc eu personal) aceste atitudini ostile față de minoritățile religioase nu vin neapărat din partea regimului, ci vin direct din ,,laboratoarele” Bisericii Ortodoxe. Sintagmele folosite de polița secretă comunistă sunt aceleași ca și cele înainte de preluarea puterii de către comuniști.

Iată ce scrie Ioan Bunaciu, în „Bisericile Creștin Baptiste din România între 1944 – 1990, Editura Universității din București, 2002” despre cine conducea departamentul cultelor, așa că nu este de mirare că în practicarea persecuției se foloseau aceleași sloganuri din trecut. „În 1954 a venit în fruntea Ministerului Cultelor prof. Petre Constantinescu-Iași, fost profesor de artă bisericească la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău, dar în același timp era și membru al Partidului Comunist din ilegalitate, din cauza aceasta a fost și arestat și condamnat în perioada dintre cele două războaie, deci era un comunist mare, de religie ortodoxă, un om rău, fără cuvânt și, ortodox fiind a apărat interesele Bisericii Ortodoxe, în detrimentul cultelor neoprotestante”.

Iată ce scrie LAVINIA STAN, profesor în cadrul Departamentului de Științe Politice, St. Francis Xavier University, Canada: 

„Mărturiile strânse în paginile acestei cărți ca urmare a unui efort migălos de filtrare, clasificare și conservare a mii de documente identificate în arhive înfățișează modurile în care poliția secretă din România comunistă monitoriza, controla și influența activitatea unor minorități religioase despre care știm încă foarte puține. Excluși din viața publică, forțați să își asume un statut în ilegalitate și lipsiți de orice protecție legală de către o dictatură care îi privea cu suspiciune, membrii acestor minorități au reușit să integreze ceremonialul religios în viața cotidiană și să-și adapteze spațiul privat pentru a-și ascunde credința, trăindu-și religia cu curaj în condiții de mare risc, atât individual, cât și pentru comunitatea lor.

Volumul de față descoperă o latură prea puțin cercetată, materialitatea unei prezențe religioase ale cărei urme sunt consemnate – fragmentar, distorsionat, duplicitar și ipocrit – chiar de către puterea politică care căuta să o anihileze. Documentele secrete și obiectele prezentate aici reconstituie viețile trecute ale unor enoriași și lideri comunitari care au reușit să reziste potopului comunist prin gesturi mărunte, ascunse de ochii publici și nebănuite în semnificația lor. Este o mărturie a unei rezistenţe politice și religioase a cărei materialitate se manifesta deseori prin imaterialitatea sa – privirile pline de semnificație surprinse în fotografiile de grup, intrările disimulate în spațiile ad hoc rezervate ceremonialului religios și, mai ales, tăcerea monumentală care acompaniază toate aceste fragmente de viață.

Cu răbdare, competență, respect și discernământ, James Kapaló, Anca Șincan și colegii lor recreează în mod emoționant trecutul unor minorități pe care ele însele l-au pierdut în viforul totalitar.“

Recomand cu mare, mare drag și plăcere această lucrare magistrală, istorică, un veritabil memorial al durerii, dar și al speranței.

Biserica Creștină Baptistă din Vârfurile

 

Începuturile Bisericii Baptiste din Vârfurile sunt legate de lucrarea misionară a pastorului Gheorghe Crişan din Macea. În anul 1899 are loc primul botez cu 5 candidați, 4 dintre aceştia fiind Crainic Ioachim, Banciu Nicolae, Slav Ilie şi Nicoară Toader. Grupul de credincioşi s-a întrunit la închinare în casa lui Crainic Ioachim, după care s-a mutat în casa lui Banciu Nicolae.^[2]

Frații din biserică erau abonați la revista Adevărul, fiind activi şi răspunzând la întrebările biblice puse de redacție. Printre cei care au trimis răspunsuri la aceste întrebări îi amintim pe Crainic Ioachim și Crainic Petru.^[3]

Primul locaş de închinare al bisericii a fost construit în anul 1904. După 30 de ani, în anul 1934, când clădirea bisericii a devenit neîncăpătoare, credincioşii au început construirea unei noi biserici, dar Consiliul local s-a împotrivit proiectului. Neavând de ales, credincioşii au apelat la prefectul judeţului, care le-a aprobat cererea, astfel că noua clădire a fost inaugurată pe data de 16 iunie 1934.

Biserica a desfăşurat, încă de la început, o vie activitate spirituală, înfiinţând corul condus de Iuga Ilie, în anul 1905, apoi fanfara, iar în anul 1969, orchestra condusă de Iuga Elena. De asemenea, lucrările misionare şi pastorale ale bisericii au fost susţinute o bună perioadă de timp de dascălul Georgiu Slăv din Aciuţa, de la care ne-au rămas şi primele scrieri în spirit evanghelic.

Până în pragul celui Dintâi Război Mondial, biserica a fost condusă de pastorii-misionari pe valea Crişului Alb, anume: Teodor Sida, Slev Gheorghe, Vanci Vasile etc. În perioada interbelică, pastori au fost Dănilă Pascu, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti, şi Banciu Ioan, care a condus biserica până când a trecut în veşnicie, în anul 1953. În anul 1952, acesta organiza un Cerc Pastoral al bisericilor baptiste de pe valea Crişului Alb, în care a angajat câţiva pastori tineri, proaspăt absolvenţi ai Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti, precum: Stoica Dumitru, în Buteni, Chiu Mihai, în Gurahonţ şi Rusu Axente, pe Valea Deznei. Pe lângă aceştia, bisericile din respectiva zonă au fost conduse şi de pastori mai vârstnici, precum: Oarea Ioan, în Almaş, Fericean Gheorghe, în Bonţeşti, Emilian Tudor, în Sebiş şi Brânda Teodor, în Peşcuţa. Lunar, pastorii se întâlneau pentru rugăciune şi pentru discutarea unor probleme curente ale bisericilor, dar aceste întâlniri nu au durat mult timp, fiind interzise printr-un ordin al reprezentantului Ministerului Cultelor din raionul Gurahonţ.

Din biserica din Vârfuri s-au ridicat câţiva pastori consacraţi cum ar fi: Lazăr Aurel, pastorul bisericii din Deva timp de 35 de ani, Tica Ştefan, Iuga Traian şi Nicoară Gheorghe, membru-fondator al Cercului Pastoral amintit, care, împreună cu pastorul Vasile Berbecar, scotea un calendar pentru credincioşii baptişti români din Imperiul Austro-Ungar în anul 1913, la Budapesta. Îl găsim, de asemenea, la Bucureşti în anul 1919, printre membrii comitetului de iniţiativă în stabilirea relaţiilor de colaborare dintre credincioşii baptişti transilvăneni.

După anul 1990 biserica a fost păstorită de pastorul Dronca Vasile, actualmente având ca slujitor ordinat pe pastorul Fișteag Mihai.^[4]

---

[1] Fracment din cartea - Vasile Bel și Daniel Stoica Georgiu Slăv - Un cărturar iscusit în Legea Dmnului, referinţe şi mărturii biobibliografice, editura Risoprint, Cluj Napoca, 2024.

[2] Din Vârfurile pe înălțimile cerești, 116 ani de mărturie creștină baptistă în Vârfurile, 1899-2015, Echipa redacţională: Daniela Bodea, Ionel Lazăr, Siminel Lazăr, Dronca Vasile, Simona luga. Echipa de tehnoredactare: luga Sergiu, Luca David, Fericean Radu, Sima Adrian. Editura Carmel Print, Arad, 2015, p. 67.

[3] Adevărul, Anul IV, Nr. 4, aprilie 1911, p. 63.

[4] Istoric realizat de Guțu Daniel în lucrarea: Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel & Editura Făclia, Oradea 2006, p. 430.

155 de ani de la nașterea învățătorului, cărturarului și predicatorului Georgiu Slăv

 

În ziua de 28 decembrie 2024 se împlinesc 155 de ani de la nașterea învățătorului, cărturarului și predicatorului Georgiu Slăv. Acest om mare și credincios în lucrarea încredințată lui, se naște în ziua de 28  decembrie 1869 în localitatea Ciuci, ( Vârfurile ) județul Arad.

Azi 11.11.2024, prezint intervenția mea despre acest credincios pe care am ținut-o la Biserica Creștină Baptistă Aciuța, în straie de sărbătoare, din ziua de 02.06.2024.

Mai jos redau: „Cuvânt înainte” scris la cartea: „Georgiu Slăv - Un cărturar iscusit în Legea Dmnului, referinţe şi mărturii biobibliografice, editura Risoprint, Cluj Napoca, 2024” de Vasile Bel și Daniel Stoica”.

Georgiu Slăv este cunoscut în sânul poporului ca fiind primul intelectual care nu provine din mediul baptist, ci și-a predat viața în mâna Domnului şi a aderat la credinţa baptistă ca intelectual. După terminarea studiilor, devenind învățător cu diplomă, atras și influențat de Școala Ardeleană, activ în lumea școlară, participând și luând cuvântul la conferințe, având câțiva ani în câmpul muncii didactice, s-a întâlnit cu Domnul și la vârsta de 33 de ani s-a botezat.

Din anul 1902 devine foarte activ în biserică, căutând să-şi folosească cunoștințele academice obținute în biserica în care s-a născut din nou, fiind și aici un bun și harnic dascăl. Pentru că Dumnezeu a vrut ca timpul lucrat de el în via Domnului să fie doar de 17 ani, pentru că a trăit doar 51 de ani, activitatea lui intelectuală este mai puțin cunoscută, drept pentru care Domnul ne-a pus pe inimă să înfiripăm aceste pagini.

S-a stins la o vârstă la care nu arăta urme de îmbătrânire, fiind în plină expansiune pe ogorul Evangheliei, răpus de ura asmuțită asupra lui de către preoți, exponenți ai unei biserici care pretinde că îi urmează Domnului Isus, ură manifestată prin ploaia de pietre aruncate de copiii asmuțiți de cei mari, și prin asmuțirea câinilor asupra lui. Asupra persecuției îndurate de dascălul de la Aciuța, Georgiu Slăv, vom poposi mai mult în conținutul acestei lucrări și vom aduce argumente în sprijinul acestei afirmații. Despre Georgiu Slăv au mai scris unii dintre frații care s-au ocupat de istoria baptiștilor din România, dintre care îi amintim pe Ioan Ungureanu, Dumitru N. Baban, (care îl trece pe lista pionierilor), Alexa Popovici, Ioan Bunaciu și Emanuel Jurcoi în revista Arhiva Baptistă.

Vizionare plăcută!

Caută să nu fii amăgit de cineva pentru mântuirea ta Matei 24: 4 - 14

 

Specialiștii ne spun că oamenii se întorc înapoi în magazine, deși comerțul onlaine prinsese un avânt puternic. S-a văzut că produsul comandat pe internet nu corespundea așa cum era gustul și se provoca o nemulțumire. Pentru a cumpăra un produs care să nu te dezamăgească, trebuie pipăit, luat la mână, întors pe toate fețele, probezi dacă este cazul și atunci ești mulțumit cu produsul cumpărat.

Domnul Isus în dragostea Sa pentru turmă, ne-a avertizat spunându-ne că putem fi înșelați prin amăgire și când va veni sfârșitul să nu fim cu lucrurile în ordine ca să fim de partea dreaptă a Mântuitorului. Se poate să ai haină care nu se potrivește, ulei puțin în candelă sau pur și simplu să nu fii gata cu toate bagajele.

De aceea trebuie:

I.                Să fiu atent să nu fiu dus în eroare de cineva.

4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă* să nu vă înşele cineva.
5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi.

II.              Să fiu atent să nu mă rătăcesc în drumul meu.

Proverbele 14:12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.

Proverbele 16:25 Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

Calea care duce în cer la Dumnezeu este doar Una singură: Ioan 14:6  Isus i-a zis: „Eu sunt Calea* , Adevărul* şi Viaţa* . Nimeni* nu vine la Tatăl decât prin Mine.

      III.       Bagă de seamă de semnele puse de Domnul Isus.

1. V.6 Războiele prevestesc sfârșitul dar nu va fi atunci. 1 Tesaloniceni 5:3  Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie* neaşteptată va veni peste ei, ca* durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare.

2. V. 7, 8 Intensitatea și înmulțirea cutremurelor de pământ – foametea și bolile sunt doar începutul durerilor.

3. V. 9 Persecuția acerbă împotriva credincioșilor.

Din punctul acesta de vedere cei din Europa și America nu pot să spună nimic.

4.V. 10 - 12. Starea de disoluție sau involuția credinței creștine va atinge cote greu de suportat.

       IV.            Să avem grijă și să fim atenți să nu greșim ținta sau destinația, unde vrem să ajungem.

1.    V. 13 Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

Concluzie: - Ca să poți răbda până la capăt și să nu fii înșelat, Domnul ne-a pus la îndemână Evanghelia Sa. Evanghelia este singura sursă autentică prin care nu ne putem înșela și rătăci de la calea ce duce la mântuire.

CE SPUNE BIBLIA DESPRE MESELE OFERITE LA ÎNMORMÂNTĂRI?

 

De Ioan Giura, Emanuel-Florin Popa și Ilie-Ioan Băloi

Fratele Ioan Giura, păstor pensionar la Biserica Baptistă „Maranata” din Răchitova (judeţul Hunedoara), s-a hotărât să pună pe piață o carte care să arate pentru cei ce nu știu și doresc să știe ce spune Biblia despre: „Mesele oferite la înmormântări”. Așa că și-a luat încă două ajutoare credincioase, Emanuel-Florin Popa și Ilie-Ioan Băloi și au scris o mică broșură de 24 de pagini, care ne dă o direcție în această privință.

Iată ce spun autorii în prefața acestei cărți:

„În această broșură ne referim la fenome­nul meselor care se dau la și după înmor­mântări și de aceea vrem să clarificăm câteva aspecte:

(1) Groapa în vederea înmormântării mortului trebuie săpată, iar cei ce lucrează la ea au nevoie de mâncare, și este normal ca s-o primească – tocmai de aceea în aceas­tă broșură nu ne referim la mesele oferite ce­lor ce ajută la înmormântare în orice fel sau mod posibil.

(2) Rudele care vin de la distanță pen­tru a participa la înmormântare nu pot să plece înapoi flămânde, deci este firesc să li se pună masa – tocmai de aceea în această broșură noi nu ne referim la mesele oferite celor ce au venit de departe la înmormântare.

Noi am scris despre altceva, și anu­me împotriva meselor la care este poftit tot satul sau toată adunarea de doliu, și am arătat că originea acestor mese se re­găsește în păgânism și nu în Cuvântul lui Dumnezeu, fiind deci împotriva voii Lui.

Prin această broșură vrem să averti­zăm credincioșii, în special conducătorii adunărilor (bisericilor), asupra pericolu­lui permisivității nebiblice, permisivitate care va întuneca gândirea și trăirea gene­rațiilor care vin după noi.

Noi suntem responsabili să lăsăm o cale dreaptă de urmat generațiilor vi­itoare, fiindcă dacă azi vom da mese la morți, fără să ținem cont de opinia Bibli­ei, și copiii noștri văd aceasta, ei, la vre­mea lor, vor duce păcatul mai departe și vor adopta alte obiceiuri nebiblice care-i vor conduce către Iad.

De aceea, oare vrem noi ca să fim ge­nerația de lideri care, din nepăsare sau teamă, nu am oprit un păcat care poate să corupă generația copiilor noștri?

Ești dispus ca să porți această vină?

Dacă nu ești dispus ca să participi la coruperea trăirii sfinte a poporului Dom­nului, te invităm să citești broșura aceasta.”

BISERICA „HARUL” DIN BRAD – 1900 de Bojinescu Petru

 

Avântul lucrării ce s-a desfășurat pe Valea Crișului Alb a făcut ca predicarea Evangheliei să ajungă și în localitatea Brad. Predicatorii Teodor Sida, Gheorghe Brânda și Nicolae Brola din Buteni, precum și Gheorghe Slev, dascălul din Aciuța, au vestit Evanghelia prin toate satele de pe Valea Crișului Alb, până la Brad și în jur, unde au întemeiat biserici în primii ani după 1900.

Primii credincioși baptiști din orașul Brad au fost Cornel Veştinar, Sechereş Andraş şi Juhasz Carol (Cornel), unii dintre localnicii care au contribuit la construirea gării din Brad, lucrări care au început în anul 1898.

În orașul Brad, biserica a fost înființată în anul 1900 și a fost des vizitată de dascălul Gheorghe Slăv, fiindcă Aciuța nu e prea departe de Brad. Cum Bradul era un orășel, iar pretențiile erau diferite de cele de la sate, ceilalți predicatori l-au lăsat pe Gheorghe Slăv să facă el misiune la oraș. Gheorghe Slăv punea mare preț pe studierea și cunoașterea Bibliei și îi influența în această direcție pe toți credincioșii. Pentru aceasta, el a scris lucrările „Evanghelia și focul” și „Fasiunea Credinței”, ambele cu scopul de a expune învățăturile de credință și întemeierea lor pe texte Biblice. Este sigur că la Brad, Gheorghe Slăv, a aplicat studiul biblic în Biserică, fiindcă aflăm din revista „Lumina Lumei”, din anul 1904, că doi dintre membrii Bisericii din Brad, Traian Voştinar şi Andrei Sechereş, au dezlegat problemele și întrebările biblice publicate în revistă.

Un eveniment deosebit din viața Bisericii a avut loc în anul 1901, la convertirea localnicului Radovici Teofil, tatăl a 11 copii dintre care 4 băieți și 7 fete. Născut în anul 1866 ca fiind fiul lui Radovici Partenie preot și nepotul lui Radovici Teofil protopop în zona Ilia, care inițial avea numele de Rădulescu, nume schimbat de organele locale Austro-Ungare în Radovici. În același an, 1901, Radovici Teofil primește botezul în apă, împreună cu soția sa. Locul de rugăciune al Bisericii era în propria casă, într-o cameră mai spațioasă construită chiar de Radovici Teofil, în prelungirea casei sale din Brad, din cheltuiala lui.

În anii 1904 și 1907 au avut loc două boteze oficiate de fratele Kornea Mihai, unul dintre marii pionieri ai credinței baptiste din România. Astfel că în 20 septembrie 1904 a fost primul botez oficiat de Kornea iar în 12 septembrie 190752 a avut loc al doilea botez.

În anul 1906 numărul credincioșilor care se adunau in casa lui Radovici Teofil era de 14 membri. În ziua de 23 septembrie 1908 frații din Brad au fost vizitați de către fratele pioner Vasile Berbecar, care scria astfel în revista „Adevărul”:

„Cu ajutorul Domnului am plecat în Sept. 23 de la locuința mea ca să cercetez pre frații noștri ici colea. Încă atunci seara am petrecut în Brad, unde am aflat puținei copii cu cari m-am putut bucura. Din Brad am călătorit la Cărăstău unde frații mă primiră cu bucurie.” 53

Radovici Teofil avea sa devină pastorul Bisericii, iar în anul 1921 una dintre fetele sale avea să se căsătorească și împreună cu soțul ei să plece în America. Acolo, cei doi au colectat bani de la credincioșii baptiști pentru construcția unei Case de rugăciune la Brad54. În acest timp frații se mai bucură de un alt botez în data de 27 august 1922, oficiat de fratele Ioan R. Socaciu, în apa Crișului Alb. Cu această ocazie s-au botezat 14 candidați iar programul a fost înfrumusețat de corurile și fanfarele reunite din Șiria și Roșia, jud. Arad.

Printr-un act semnat în data de 7 decembrie 1923, de către Ioan Bălc, în localitatea Brad se afla un grup de 20 de membrii. Anul de înființare al bisericii este anul 1900. Conducerea bisericii era formată din:  Predicator - Radovici Teofil și Secretar – Sabău Petru. În ceea ce privește Școala duminicală aceasta este înființată în anul 1922, având înscriși 14 elevi și fiind condusă de fratele Radovici Teofil jr. Uniunea Tineretului a fost înființată în anul 1923, având 12 tineri și fiind coordonată de: Teofil Radovici jr. (Președinte), Iosif Roșca (Secretar) și Maria Radovici (Casier).

În anul 1924, fata fratelui Radovici trimite banii colectați, prin Comunitatea de Buteni de care aparțineau toate Bisericile de pe Valea Crișului Alb, bani care s-au folosit pentru cumpărarea unui teren. În anul 1926, clădirea Bisericii a fost ridicată prin Îndurarea Domnului și implicarea membrilor Bisericii din Brad, supraveghetor fiind fratele Radovici Teofil, pe atunci Biserica numărând 36 de membri.

În data de 17 Octombrie 1926 a avut loc inaugurarea casei de rugăciune din localitatea Brad. Cu această ocazie au participat un număr mare de oameni, în frunte fiind șeful siguranței speciale de Stat. Serviciul divin a fost ținut de frații: Ioan Bâlc, Teodor Sida, Vasile Vanci, Teodor Oprea, Ioan Olar și Moise Tămaș. Fanfara și Corurile reunite din Pleșcuța și Aciuța, sub conducerea lui Ioan Brânda au înfrumusețat programul. Tot cu acestă ocazie a avut loc și un botez cu 3 candidați.”

În anul 1933 pastorul Radovici Teofil a plecat în veșnicie, iar Biserica a fost preluată de fiul acestuia, Partenie Radovici. În data de 6 octombrie 1940, la Brad a fost ordinat ca pastor Partenie Radovici, iar din comisia de ordinare au făcut parte Ioan Rusu și Eftimie Măriuca58

În anul 1943 Biserica din Brad a fost închisă până în anul 1945, din motivele bine știute ale regimului din anii aceia. Între anii 1945-1950, Biserica a fost condusă de pastorul Pavel Boşorogan, din Alba Iulia, pastor care activa în zonă încă de prin anii 1929. În anul 1929 la 26 August, la Cărăstău, Pavel Boşorogan oficiază un botez cu 14 persoane, iar în 29 Iunie 1930 oficiază un alt botez, de data aceasta în apele Crișului Alb, eveniment în care un număr de 11 suflete mărturisesc credința în Domnul Isus, iar asistența a fost una numeroasă, formată din oameni veniți din 11 comune.

În data de 3 August 1947 a avut loc un botez cu 8 suflete oficiat de fratele Ilie Mârza. Au predicat frații Alexa Popovici și Macovei Slev iar prin cântări au slujit fanfara din Curtici și corurile reunite din Speranța și Șega Arad.

În anul 1949, în urma unei statistici în biserica din Brad, erau doar 28 membrii și 15 aparținători. Conducătorul bisericii era fratele diacon Partenie Radovici iar ca pastor îl aveau pe fratele Laurențiu Ioan.

Comitetul bisericii în anul 1952 era format din frații: Laurențiu Ioan (Pastor), Radovici Partenie (Predicator), Laurențiu Ileana (Secretară), Iovu Ioan (Casier), Laurențiu Papp (Cenzor), David Ioan (Cenzor) și Guia Teodor (Membru).  

Între anii 1950-1963, Biserica a fost condusă de pastorul Laurențiu Ioan, iar între anii 1968-1993, Biserica a fost păstorită de fratele păstor Borteş Augustin, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București. Fratele Borteş Augustin s-a născut la data de 7 Aprilie 1929, în comuna Vidra de Sus, județul Alba într-o familie cu 7 copii. În anul 1949 la 25 Septembrie, împreună cu șotia Maria, primesc botezul Nou Testamental, botezul fiind oficiat în râul Timiș de către pastorul Imbrea Iosif.

Începând cu anul 1965 își începe slujirea în localitatea Brad și împrejurimi, ajutând Bisericile din Simeria, Nojag și în multe zone greu accesibile. Una dintre aceste zone fiind Lunca Cernei, cu biserica din Negoiu, unde timp de 10 ani a botezat în jur de 77 de persoane. A plecat la Domnul în data de 10 Decembrie 2021 după o perioadă de 1 an și jumătate de suferință.

Perioada de timp cuprinsă între anii 1993-2000 a fost o perioada în care biserica din Brad a fost condusă de câțiva frați păstori.

În anul 2000 Biserica din Brad îl alege ca păstor pe fratele Negrean Daniel, iar în data de 12 noiembrie 2000 are loc serviciul de ordinare al fratelui Negrean Daniel. Fratele Negrean Daniel slujește Biserica din Brad până în anul 2006, an în care Biserica este preluată de fratele Mărcoi Ioan din Hunedoara, care este pastor girant al Bisericii până în anul 2009, când Biserica îl alege pe fratele Cristian Adavidoaie. Fratele Adavidoaie Cristian este ordinat în slujba de pastor în data de 08 Martie 2009 și slujește Biserica din Brad până în anul 2012, când fratele Adavidoaie Cristian este ales pastor în Biserica Baptistă din Aiud, și astfel Biserica din Brad este nevoită să caute un alt slujitor.

În anul 2017, Biserica din Brad alege un nou slujitor în persoana fratelui Stana Emil, iar slujba de ordinare a fratelui Stana Emil are loc la data de 08 Octombrie a aceluiași an. Fratele Stana Emil slujește Biserica din Brad până în anul 2018, când din motive personale se retrage din slujire, Biserica rămânând din nou fără slujitor.

În toamna anului 2021, Biserica din Brad primește vizita fratelui Bojinescu Petru, pastor la Biserica Creștină Baptistă din Cehei, județul Sălaj, în vederea slujirii pe viitor. După mai multe discuții purtate între Biserică și fratele păstor, Biserica a ales ca fratele Petru Bojinescu să preia slujirea pastorală a Bisericii din Brad de la data de 01 Februarie 2022. Fratele Petru Bojinescu, împreună cu familia, își începe slujirea pastorală în Biserica din Brad încă din data de 16 Ianuarie, urmând ca slujba de consacrare să aibă loc la data de 20 Martie 2022.

Material din cartea: Stoica Daniel, Istoria Credinței Creștine Baptiste pe meleagurile județului Hunedoara  - 1891 – 2023, editura „Risoprint” Cluj-Napoca 2023. Cu permisiune.