Dudău Ilie 1913 - 1993 din Lăpușnicu Mare

 

Dudău Ilie s-a născut în ziua de 23 decembrie 1913 Lăpușnicu Mare, județul Caraș-Severin. Părinții s-au numit Ilie și Elisaveta.

În ziua de 24 februarie 1941 se căsătorește cu sora Florica, născută Brândaș din Arad-Șega. Cununia religioasă a fost oficiată de fratele Ioan Truța, păstorul Bisericii Creștine Baptiste din Arad-Șega. Au avut trei copii: Doina, Tatiana și Ilie.

A fost ordinat în anul 1956 ca pastor al Bisericilor Creștine Baptiste: Şicula, Lipova, Radna, Cenad şi Sânicolau Mare.

Între 1951—1966 fratele Dudău Ilie a fost președintele Comunității Baptiste Arad. Dudău Ilie a fost un credincios laic din Biserica Creștină Baptistă Arad-Şega. În timpul cât el a fost la conducerea Comunităţii, deşi a fost perioada cea mai dură pentru religii în România, el a apărat faţă de împuterniciţii Ministerului Cultelor, interesele bisericilor din Comunitate. După arondarea bisericilor, a luptat cu deosebit succes şi cu tactică şi a reuşit să redeschidă unele din bisericile arondate.

În 1962 Comunitatea din Arad s-a unit cu cea din Timişoara şi acum exista o singură comunitate în care erau incluse bisericile baptiste, de la comuna Vârfuri de pe Valea Crişului Alb, până la Craiova, iar preşedinte al acestei comunităţi a rămas Ilie Dudău până în 1966.

În ziua de 10 decembrie 1955, la Congres este ales ca membru în Comitetul Uniunii.

În zilele de 28 – 30 mai 1965 s-a ținut la București Congresul Cultului Creștin Baptist din România și fratele este ales ca membru în comitet.

A scris articole în revista cultului „Îndrumătorul Creștin Baptist”. A fost un om credincios, un exemplu bun care l-a iubit pe Dumnezeu mult și Dumnezeu l-a binecuvântat în lucrare.

În anul 1993 Domnul și-a chemat slujitorul credincios acasă, în Împărăția Sa.

Câteva gânduri pe care mi le-a împărtășit fiica fratelui, sora Tatiana Dudău:
„Pot să spun despre tatăl meu că a fost un tată deosebit, care și-a iubit enorm soția și copiii. Îi făcea plăcere să ne vadă pe mine și pe fratele meu că fugim în calea lui cînd venea acasă de la muncă. Eu am făcut un TBC osos la genunche și el mă ducea în brațe la dr. pentru tratament. ....Aș mai avea multe de spus despre tatăl meu. A fost un om credincios, care l-a iubit pe Domnul pînă la capăt.

În fața casei, părinții aveau o bancă, veneau frați și pe banca aceea stăteau și vorbeau din Biblie, le făcea plăcere să stea afară. Fratele Ardeu, care era predicator la Biserica Penticostală, dimineața trecea pe la capătul străzii noastre. Cînd mergea la comunitate îl aștepta pe tata și mergeau împreună. A fost un om iubit!”

Surse:

Tatiana Dudău – fiică

Ioan Bunaciu

Arhive.