Fratele păstor Vasile Alexandru Taloș are o bună prezentare față de
subvenția de la stat și un apel pe care îl prezint cu plăcere. Este a patra poziție
pe care o prezint (vezi aici) și care ne ajută să înțelegem această situație care
se discută în sânul poporului baptist de mai mult de 100 de ani.
Pe măsură ce dezbaterile
pe tema solicitării contribuțiilor de la stat pentru salarizarea păstorilor se
extind, devine tot mai clar pentru cine dorește să descifreze dinamica
bisericilor baptiste că ne aflăm la o răscruce de drumuri. Vom depinde în viitor tot mai mult de
contribuțiile de la stat sau vom redescoperi spiritul misionar prin
solidaritatea păstorilor și bisericilor baptiste din România?
Potrivit statutului
actual al Cultului Creștin Baptist din România, bisericile baptiste nu acceptă
contribuții de la stat pentru activitatea religioasă și pentru salarizarea
personalului de cult, deoarece: „Este
datoria liber consimțită a fiecărui credincios să contribuie la susținerea
spirituală și materială a bisericii de care aparține”. Statutul Cultului nu
interzice însă bisericilor creștine baptiste să beneficieze de celelalte forme
de sprijin din partea statului, de facilități fiscale, de sprijin material
pentru reparații și construcții, precum și de încheierea unor parteneriate
sociale.
Se impune o distincție
clară între finanțarea de către stat a activității religioase și a salarizării
angajaților din cadrul cultului, pe de o parte și acceptarea celorlalte forme
de sprijin acordat de stat, pe de altă parte. Astfel, facilitățile fiscale sunt
eficiente doar în măsura contribuției credincioșilor pentru susținerea
propriilor biserici și nu creează dependență de stat. Parteneriatul cu statul
pentru proiecte sociale se face în interesul societății. Cât privește sprijinul
financiar pentru construirea de biserici, precum și acordarea de terenuri și
clădiri, autoritățile de stat refuză să ofere bisericilor baptiste aceste
ajutoare în zonele în care baptiștii sunt mai puțin cunoscuți.
CADRUL LEGISLATIV ACTUAL:
După decembrie 1989,
statul român a promis să repare urmările abuzurilor săvârșite în perioada
comunistă împotriva cultelor religioase. Astfel Constituția prevede: „Cultele religioase sunt autonome față de
stat și se bucură de sprijinul acestuia.” (Art.29 alin. 5). Un mod de sprijin oferit cultelor religioase
îl reprezintă contribuțiile de stat pentru salarizarea personalului de cult:
Statul sprijină,
la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni
români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea
personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. (Legea nr.
489/2006, Art. 10.4)
Această prevedere a fost
introdusă în Legea Cultelor în urma solicitării bisericilor care au reclamat
pierderi materiale și financiare datorită secularizării averilor mănăstirești
și bisericești din secolul al XIX-lea prin reforma lui A.I. Cuza, precum și a
abuzurilor din perioada comunistă. Măsura este menită să compenseze aceste
pierderi. Datorită principiului egalității cultelor în fața legii, aceste
contribuții se acordă, la cerere,
fiecărui cult religios recunoscut. Contribuțiile se acordă în raport cu
numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi
activitate.
Potrivit ultimului
recensământ, B.O.R. beneficiază de 86% din suma acordată prin Secretariatul de
Stat pentru Culte, iar bisericile baptiste ar beneficia de 0,5% din suma
respectivă. Până în prezent bisericile
baptiste nu au cerut contribuții de la stat pentru salarizarea personalului de
cult.
Există culte religioase
cum ar fi Cultul Mozaic, în continuă descreștere în România, care solicită
contribuții de la stat pentru subzistență, cu alte cuvinte pentru supraviețuire.
OPȚIUNEA CULTULUI CREȘTIN BAPTIST:
Înainte de decembrie
2006, în dezbaterile care au avut loc pe marginea proiectului Legii Cultelor,
Uniunea Baptistă a susținut DEDUCTIBILITATEA. Legiuitorul a luat în considerare
argumentarea Uniunii Baptiste și a inclus această facilitate în Legea Cultelor,
astfel:
Statul promovează
sprijinul acordat de cetățeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit și
încurajează sponsorizările către culte, în condițiile legii. (Art. 10 alin.3)
Potrivit legii, această
facilitate are în vedere promovarea de către stat a sprijinului pe care cetățenii îl acordă cultelor religioase prin
deducerea din suma ce ar trebui impozitată. Până în prezent această facilitate nu a fost
inclusă în Codul Fiscal pentru a deveni operabilă. Pentru viitor Guvernul României are în vedere
stabilirea unui nou mod de impozitare în România, impozitul global pe venitul
anual sau impozitul pe gospodărie. Proiectul legii impozitului pe gospodărie
propune „deducerea anuală, in limita
plafonului neimpozabil, a contribuțiilor cetățenilor României pentru susținerea
unităților de cult”. În acest caz
deductibilitatea ar opera mai simplu.
Statutul Cultului Creștin
Baptist, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 58 din 16 ianuarie 2008, a inclus
DEDUCTIBILITATEA în locul contribuțiilor de la stat. Prin aprobarea statutului
cultului baptist, Guvernul României s-a angajat față de credincioșii baptiști
să ofere această facilitate fiscală.
Conducerile Uniunii Baptiste care au urmat nu au luat în considerare
această posibilitate.
În locul discuțiilor referitoare la
solicitarea contribuțiilor de la stat pentru salarizarea păstorilor și ai celorlalți
angajați ai cultului, Uniunea Baptistă ar trebui să depună toate diligențele pe
lângă Guvernul României pentru a obține cât mai curând deducerea din impozitul
pe venit prevăzută în Legea Cultelor și în statutul cultului baptist. Iar deducerea
să se aplice la întreaga sumă contribuită și nu la un plafon anume stabilit. Faptul că bisericile
baptiste nu solicită contribuții de stat pentru salarizarea personalului
propriu ar putea constitui un bun argument în susținerea deductibilității.
PERICOLE CARE AR TREBUI EVITATE:
Potrivit legii,
contribuțiile statului pentru personalul cultic sunt oferite în raport cu
numărul credincioşilor cetăţeni români şi
cu nevoile reale de subzistenţă.
Aceasta înseamnă că:
1. Dacă unele biserici baptiste nu pot
supraviețui fără contribuții pentru salarizare de la stat, atunci ar trebui
să ne îngrijoreze starea bisericilor, nu a păstorilor. În perioada interbelică bisericile baptiste
au crescut de la circa 18.000 de membri la peste 100.000 de membri, în numai 20
de ani (Istoria Baptiștilor, Dr. Alexa Popovici). Atunci erau doar câțiva păstori salarizați de
către biserici. În perioada comunistă erau mai puțin de 140 de păstori baptiști
în toată țara. Astăzi sunt aproape 900 de păstori, iar numărul baptiștilor a început
să scadă. Este oare chemarea bisericilor baptiste să asigure locuri de muncă
absolvenților de teologie, iar contribuțiile să vină de la stat?
2. Păstorii sponsorizați de stat ar putea fi asimilați cu
funcționarii publici. Deja unele autorități
locale au această abordare. Se știe că funcționarul public trebuie să depună
declarație de avere, iar presa de scandal va avea pretenția să
discute modul în care sunt administrați banii de la stat, chiar și sub aspectul
oportunității. Apoi, salarizarea personalului cultic din contribuții de la stat
ar putea deveni pârghia de control a atitudinii păstorilor față de minoritățile
sexuale. În SUA, unde păstorii sunt doar
scutiți de impozitul pe salariu, a devenit notorie pretenția primarului din Houston,
Texas, care a cerut unor pastori care s-au opus ordonanței ce permitea bărbaților
să folosească baia publică de la femei la libera alegere în funcție de ”cum se
simt” la un moment dat, să prezinte transcriptul predicilor pentru a se
verifica corectitudinea politică față de LGBT. De ce ar fi altfel la noi, dacă instituțiile
europene vor face presiuni asupra statului român în acest sens?
3. Descurajarea
DĂRNICIEI în biserici. Acesta va reprezenta
pericolul cel mai grav, căci bisericile vor conștientiza că păstorii nu depind
de dărnicia lor, ci de contribuțiile de la stat. Dimpotrivă, scutirea de impozit a
credincioșilor pe sumele donate bisericilor baptiste va încuraja dărnicia. În țările unde statul colectează
contribuțiile printr-un impozit pe religie, s-a diminuat până și interesul
pentru participarea la serviciile religioase.
Acolo pastorul este perceput ca un funcționar plătit de stat până și de
proprii enoriași. Iar pastorul știe că
nu depinde de dărnicia enoriașilor.
4. Ajutorul limitat
în timp și controlul statului. Statul român nu se
angajează să sponsorizeze la nesfârșit activitatea cultelor religioase. În sensul acesta, legea stabilește:
Cheltuielile
pentru întreținerea cultelor și desfășurarea activităților lor se vor acoperi,
în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create și administrate în
conformitate cu statutele lor. (Legea nr. 489/2006, Art. 10.1)
Societatea civilă și mai
ales tinerele generații vor pune presiune tot mai mare asupra autorităților
statului să renunțe la cheltuielile pentru susținerea cultelor religioase și să
investească mai mult în școli, autostrăzi și spitale. Deja vocea lor este tot mai puternică. De aceea, după ce se va institui practica
contribuțiilor de la stat, iar bisericile se vor obișnui să fie asistate, cum
se va reaprinde în bisericile baptiste spiritul dărniciei sacrificiale, când
ajutorul statului va înceta? Multe
biserici nu au ajuns nici astăzi să practice cu bucurie zeciuiala din pricina
unor interpretări greșite.
Statul nu intervine în
administrarea fondurilor proprii ale cultelor religioase, dar legiferează că,
Utilizarea
fondurilor bănești primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum și
respectarea destinației bunurilor primite în proprietate sau folosință de la
autoritățile publice locale ori centrale se supun controlului statului. (Legea
nr. 489/2006, Art. 12)
Un pericol real îl va
reprezenta o eventuală pretenție din partea ANAF, ca până și contribuțiile
pentru CAS să nu mai fie virate la Casa de Pensii a Cultului, cel puțin pentru
sumele primite de la stat. O tentativă
de a penaliza Institutul Teologic Baptist din București a avut deja loc.
5. Administrarea de către Uniune a contribuțiilor de stat
va contribui la centralizarea autoritară a Cultului Creștin Baptist și aceasta va duce la
dependența păstorilor din bisericile mici de Uniune și Comunități. Deja Ministerul Muncii printr-un secretar de
stat a cerut ca toți angajații bisericilor să devină angajați ai Comunităților.
Schimbarea statutului votată în Congresul de la Timișoara a inclus această
posibilitate ca opțiune pentru biserici. Un fond centralizat din banii de la
stat sau din contribuțiile bisericilor la un fond de solidaritate, cum propun
unii oficiali ai Uniunii Baptiste, va duce la centralizarea Cultului Baptist,
așa cum nu au reușit să realizeze nici măcar autoritățile comuniste, și
aceasta, din motive financiare, în democrație. Bisericile care își angajează
păstorii prin Comunitate nu vor putea să decidă fără intervenția Comunității,
relațiile cu păstorii lor.
SOLUȚII PRACTICE pentru SPRIJINIREA BISERICILOR MICI:
BISERICILE MICI se confruntă întradevăr cu lipsa resurselor financiare pentru susținerea
păstorilor lor. Câțiva oficiali ai
Cultului Baptist văd în subvențiile de la Stat, soluția acestei crize și fac
eforturi în această direcție. Purtarea
de grijă față de bisericile mici nu ar trebui să se facă pe banii statului.
BISERICILE
MARI și MIJLOCII ar trebui să includă un anumit procent (poate 10%) pentru
misiunea internă, în bugetul lor anual.
Aceste sume să fie oferite direct de către bisericile cu spirit
misionar, bisericilor mici pe care le ajută nemijlocit. Deciziile de colaborare dintre biserici ar
trebui să fie neinstituționalizate. Bisericile
misionare s-ar putea informa direct sau prin Comunități și Uniune despre
nevoile din bisericilor mici. Singura centralizare ar putea fi aceea a
informației. Fiecare biserică
sponsorizată ar trebui să evalueze lucrarea păstorului lor și să recomande
continuarea susținerii lui. Legătura
directă între biserici va încuraja și lucrarea sub aspect spiritual.
CONSIDERAȚII BIBLICE:
Relația cu statul a fost
clarificată de Domnul Isus, când a spus: „Dați
cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu!”. Potrivit acestui principiu există două domenii
distincte, împărăția pământească și împărăția cerească. Ca cetățean roman, apostolul Pavel s-a
folosit de cetățenia romană pentru a
pretinde un tratament corect din partea autorităților romane (Fapte 16:37;
22:25-29; 25:10-11). Dar sprijinul financiar l-a primit din partea bisericilor:
„Am despuiat alte biserici, primind de la
ele o plată, ca să vă pot sluji vouă, căci de nevoile mele au îngrijit frații
când veniseră din Macedonia.” (2 Corinteni 11:8-9). De asemenea, ajutorarea
sfinților din Ierusalim a fost susținută prin dărnicia bisericilor din
Macedonia și Ahaia (Romani 15:26).
Susținerea lucrătorilor
duhovnicești de către biserici este un principiu ne-negociabil, deoarece
reprezintă rânduiala stabilită de Domnul Isus: „Vrednic este lucrătorul de plata sa.” (Luca 10:7). Apostolul Pavel
a urmat întru-totul rânduiala stabilită de Domnul Isus: „Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din
Evanghelie.” (1 Corinteni 9:14). Dedicarea păstorului față de turma păstorită,
precum și responsabilitatea bisericii față de susținerea păstorului au în
primul rând o dimensiune spirituală. Salarizarea de la stat va afecta tocmai
această dimensiune. Extinderea Împărăției lui Dumnezeu se face prin sacrificiul
credincioșilor, nu pe cheltuiala statului.
Singurele exemple preluate
din Biblie, de către cei ce susțin solicitarea contribuțiilor de la stat pentru
salarizare, sunt cele din perioada teocrației iudaice.
Ajutorul primit de la imperiul persan a reprezentat atunci o reparație istorică
pentru Templul care a fost jefuit de babilonieni. Recunoștința împăraților
persani față de Dumnezeul lui Israel ar putea fi invocată mai degrabă de
Biserica Ortodoxă Română, care pretinde că două treimi din moșiile Moldovei și
Țării Românești (Valahiei) le-au aparținut prin daniile (donațiile)
domnitorilor munteni și moldoveni. Nu
există nici măcar un text biblic care să indice că Domnul Isus sau apostolii au
primit donații de la stat sau de la Sinedriu.
Dimpotrivă, Domnul Isus a plătit impozitul (darea) către Templu (Matei
17:24-27).
În perioada comunistă,
beneficiul obținerii unei autorizații de construcție era adesea plătit cu
obediență și recunoștință. De ce astăzi
să plătim un preț similar din motive financiare? Atât în comunism cât și azi, numele sau
chipul unor primari apar ca ctitori în unele biserici ortodoxe.
CONCLUZIE:
Discuția legată de
principiul separării bisericii de stat nu își are locul aici, deoarece
separația bisericii față de stat garantează libertatea religiosă și de
conștiință a tuturor cetățenilor unei țări indiferent de convingerile lor
religioase. În timp ce, salarizarea păstorilor din contribuții de la stat
dezvoltă dependențe nesănătoase și nebiblice.
Ajutorul statului ar
trebui să se rezume, în
principal, la acordarea unor
facilități fiscale, mai ales, la deducerea din impozitul pe venitul global. În Statele Unite, aplicarea deductibilității
încurajează credincioșii să susțină misiunea bisericilor și acțiunile lor de
caritate. Ar fi o jignire, și la adresa credincioșilor români din America,
să se spună că trimit ajutoare din banii statului american.
Statutul Cultului Baptist
nu interzice acceptarea de terenuri sau clădiri în folosință, parteneriate cu
statul pentru servicii sociale și nici recuperarea prejudiciilor produse de
regimul comunist. Singura interdicție cuprinsă în actualul statut al cultului
se referă la neacceptarea contribuțiilor de la stat pentru activitatea
religioasă și salarizarea personalului de cult.
În concluzie, dacă bisericile nu solicită contribuții de la stat pentru activitatea duhovnicească
și pentru salarizarea angajaților lor, nu mai este necesară o nouă modificare a
statutului Cultului Creștin Baptist din România. Deci discuția pentru modificarea statutului
este inutilă.
APEL:
Stimați colegi, prin această scrisoare vă invit:
1.
Să ne rugăm ca Domnul să reverse un spirit de unitate și solidaritate frățească în biserici.
2.
Să comunicăm
disponibilitatea de a ajuta bisericile mici și să dezvoltăm astfel o rețea informală
a bisericilor misionare, ne-instituționalizată
prin statute, alegeri și funcții.
3.
Să cerem reprezentanților
noștri să insiste pe lângă Guvernul României pentru aplicarea deductibilității, scutirea de impozit a
credincioșilor pentru sumele donate bisericii.
Consider că ar fi extrem
de important să fie consultate bisericile, nu doar păstorii lor. Comitetele
bisericilor care sunt dispuse să susțină bisericile mici ar putea oferi răspuns
la această problemă. Pentru aceasta este nevoie ca bisericile să fie informate
cu ambele puncte de vedere.
Uniunea Baptistă,
Convenția Baptistă Maghiară și Comunitățile ar putea încerca să-și folosească
mandatul încredințat pentru a încuraja solidaritatea între biserici și spiritul
misionar, mai degrabă, decât să modereze dispute care duc la disensiuni. Este nevoie de un sunet de trâmbiță clar.
Cu dragoste frățească,
pastor, Vasile Alexandru
Taloș
Iunie, 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu