Cine sunt şi ce cred Baptiştii de prof. dr. Everett Gill

              

  Am prezentat aici poziția baptiștilor față de subvenția de la stat și vă prezint acum broșura profesorului dr. Gill despre baptiști, care abordează și problema subvenției, a libertății și separării bisericii de stat. Aici  puteți să vă delectați citind predica „Plugarul creştin” de Dr. Everett Gill”.

           CINE SUNT BAPTIŞTII?

„Baptiştii” sunt un popor evanghelic a căror origină istorică nu poate fi determinată cu precizie de istoricii bisericeşti. Alte grupe mari de protestanţi ca Luterani, Calvini şi Wesleyanii pot să dea numele şi data întemeietorilor lor. Aşa ceva însă nu-i cu putinţă în ce priveşte pe Baptişti. Numele, ca al lui Ion Baptistul, le-a fost dat din pricina credinţei lor în legătură cu botezul creştin dar asta nu descrie nici nu lămureşte deloc însemnătatea lor în istoria creştină.

Istorici moderni, ca Dr. F. C. Coneybeare din Oxford şi Dr. W. F. Adeney din Manchester, socotesc că Baptiştii sunt o parte din tradiţia evanghelică ale cărei trăsături de pot urmări până în vremurile apostolice. Aşa Dr. Coneybeare a arătat în lucrarea-i monumentală „The Key of Truth” (Oxford 1898) că „Paulicienii” din Armenia (800-1000 A. D.) n’au fost (cum susţineau istoricii bisericeşti vreme de 1000 de ani) Manihei eretici, dualişti, Marcioniţi, etc., ci au fost moştenitorii şi vestitorii uneia dintre cele mai vechi tradiţiuni din vremea apostolilor. El arată că aceşti Paulicieni evanghelici, cari – în număr de 100.000 – au fost duşi din Armenia în Balcani de împăraţii greci, au fost străbunii spirituali ai Reformei protestante din veacul al XVI- lea; şi susţine împreună cu alţi istorici, că Baptiştii au fost urmaşii spirituali ai Paulicienilor. Adeney numeşte pe Paulicieni „vechi baptişti din Răsărit”. Anabaptiştii din vremea Reformei (nu tip Münster) sunt recunoscuţi acum de istoricii de seamă, că au fost singurii reformatori reali, cari s’au ţinut de Scriptură. Dar din pricină că n’au avut sprijinul puternic al statului, au fost groaznic măcelăriţi. Dar moartea nu le-a fost în zadar. Căci, în Anglia, la mijlocul veacului XVII-lea s’au ridicat urmaşii lor spirituali sub numele de Baptişti. Mişcarea s’a răspândit în Olanda şi America, iar azi, în toate părţile lumii.

Istoria Baptiştilor englezi şi americani este împodobită cu numele de mare faimă: Bunyan care a scris „Călătoria creştinului”; Carey, întemeietorul lucrării misionare printre străini, cu o organizare modernă; Spurgeon, cel mai de seamă predicator din veacul al XIX-lea şi Loyd George, primul ministru al Angliei din vremea războiului. În America a fost Roger William, întemeietorul celui dintâi stat cu libertatea religioasă; unii istorici mai noui socotesc stabilit că George Washington, cel dintâi preşedinte al Statelor Unite, a fost botezat de capelanul său baptist, deşi n’a fost membru pe faţă al bisericii baptiste.

Baptiştii sunt acum cel mai numeros grup evanghelic din America, în număr de aproape nouă milioane şi jumătate. În întreaga lume sunt aproximativ 12.000.000 baptişti, toţi fiind botezaţi în urma unei mărturisiri a credinţei lor personale în Hristos, nefiind niciun membru copil între ei. Dacă ar fi să numărăm sau să socotim pe baptişti cum fac celelalte grupări creştine, adică punând la număr şi pe copiii lor, numărul lor s’ar ridica probabil la 30.000.000 de suflete.

         Ce cred Baptiştii?

Într’o broşură scurtă, ca aceasta este cu neputinţă să cercetăm în amănunţime, din Scriptură, credinţa baptiştilor. Dăm aici numai un mic rezumat cu principalele puncte de credinţă ale baptiştilor.

    Autoritatea eclesiastică şi spirituală.

Baptiştii socotesc că autoritatea deplină şi hotărâtoare a lui Hristos este cuprinsă în Vechiul şi Noul Testament. Nu recunosc tradiţia ca autoritate eclesiastică, recunoscând numai pe Hristos şi apostoli, întemeietorii creştinismului, ca singura autoritate în orice chestie religioasă şi eclesiastică.

 

 Învăţătura despre Dumnezeire.

Baptiştii ţin aproape cu unanimitate interpretarea credinţei creştine cu privire la persoanele Dumnezeirii, aşa cum a fost stabilit în crezurile „Apostolic şi Nicean”.

  „Bisericile lui Hristos”

Baptiştii ţin la forma de organizare a bisericilor din Noul Testament, care erau grupări localer, libere, autonome şi democratice sub singura călăuzire a lui Hristos. Aceste biserici au doi slujbaşi apostolici: păstori şi diaconi. Baptiştii nu recunosc o ierarhie, deoarece nu se potriveşte cu învăţătura Evangheliei şi pratica apostolilor. De aceea ei cred în biserici locale şi nu într’o biserică a unei provincii, stat sau naţiuni, ci în „biserici”, la fel ca în Noul Testament, „bisericile din Galatia” sau „bisericile din Iudea”. Prin urmare, nu este vorba de „Biserica Baptistă din România”, ci „Bisericile baptiste din România”.

        Slujbele bisericii (Cultul)

Ei practică numai cele două rânduieli ale lui Hristos: Botezul şi Cina Domnului, după forma apostolică. Nu recunsoc ideea nescripturistică a „tainelor”, care învaţă că harul lui Dumnezeu este condiţionat, în revărsarea lui în inimile omeneşti, de aceste „canale ale harului”. Baptiştii cred că harul dumnezeiesc se revarsă deadreptul fără ca să fie nevoie de un astfel de „sacrament” (taină), despre care Scriptura nu pomeneşte nimic.

Baptiştii socotesc botezul şi Cina Domnului ca simboluri ale lucrării harului lui Dumnezeu, cari au preţ numai când sunt făcute cu credinţă.

Baptiştii resping botezul copiilor ca nepotrivit cu Scriptura care învaţă că mântuirea se capătă prin credinţa personală în Hristos. Ei socotesc, că o credinţă prin procură, nu este o credinţă care mântueşte, deoarece nimeni nu poate crede în locul altuia.

   Citirea şi interpretarea Bibliei.

Baptiştii cred că orice om, îndeosebi credinciosul, are dreptul să citească, să studieze şi să interpreteze Scriptura pentru el însuşi. Fiecare se poate folosi de orice ajutor cu putinţă (ca în cazul eunucului care a cerut ajutor dela Filip evanghelistul) dela cercetători ai Scripturii, învăţaţi, şi cu o vieaţă sfântă. Consideră ca un mare rău oprirea Scripturii din marea masă a poporului.

  Biserica şi Statul.

Baptiştii socotesc că „o biserică liberă într’un stat liber” este un adevăr potrivit cu învăţătura lui Hristos: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Din această pricină nicio biserică baptistă n’a fost vreodată biserică de Stat.

Cu toate acestea, baptiştii sunt supuşi stăpânirii sub care trăiesc, potrivit cu învăţătura apostolilor. Pe când nicio biserică baptistă sau grup de biserici nu poate intra, în vieaţa politică, ca atare, membrii lor, ca indivizi, au tot dreptul şi datoria să ia parte la vieaţa politică a ţării lor.

Baptiştii nu cer şi nici nu primesc vreodată ajutor bănesc dela Stat. Veniturile lor sunt alcătuite din daruri de bună voie.

  Baptiştii şi educaţia.

Ca şi Hristos şi Apostolii, Baptiştii nu fac nicio deosebire de educaţie pentru membrii sau slujitorii bisericilor lor. Dar istoria lor arată că ei au privit la fel nevoia educaţiei, cum s’a văzut din şcolile şi universităţile întemeiate şi îngrijite de ei. Baptiştii americani au cheltuit cu şcolile şi universităţile lor mult mai mulţi bani ca oricare grupare evanghelică.

  Baptiştii şi libertatea omenească.

Baptiştii au crezut totdeauna şi au învăţat „competenţa sufletului omenesc în materie religioasă” şi că fiecare poate să vină deadreptul la Dumnezeu, ca să se roage şi să slăvească pe Dumnezeu, prin credinţă, fără vreun mijlocitor.

Cum am văzut, Baptiştii urmează în totul Scriptura Noului Testament, cu privire la botez şi nu opresc pe copii, cari au ajuns la vârsta responsabilităţii morale, de a hotărî ei înşişi cu privire la credinţa şi urmarea lui Hristos.

Baptiştii păstrează, cum am văzut, organizarea democratică a bisericii. În felul acesta se păstrează drepturile membrilor ca „membrii ai Trupului lui Hristos” de a face lucrarea Împărăţiei; astfel, urmând pilda şi practica apostolilor, ei refuză să admită ca autoritatea bisericii să fie asumată de câţiva oficiali.

Baptiştii au fost luptători aprigi ai libertăţii religioase, susţinând că nimeni nici chiar vreo autoritate, n’are dreptul să-şi impună vederile lui religioase: adică, ei afirmă cu tărie şi învaţă, că fiecare om are dreptul să se închine lui Dumnezeu, aşa cum îl mână propria sa conştiinţă.

Pentru a pune în aplicare aceste principii ale drepturilor omeneşti pe cari le-au învăţat dela Isus Hristos însuş, Baptiştii au condus lumea în lupta lor pentru aceeaşi ţintă. Roger Williams, un baptist american, a întemeiat cel dintâiu stat în istorie, în care, libertatea religioasă a fost scrisă în legea fundamentală a statului. Baptiştii din Virginia, adresându-se preşedintelui Washington al U.S.A, au asigurat trecerea celui dintâi amendament în Constituţia, care a stabilit libertatea religioasă ca o parte din legea fundamentală a Americii. Din această zi, şi ca o urmare a acestei acţiuni, toate statele moderne au înscris acest principiu în Constituţia lor. Cu asta Baptiştii au adus una din cele mai de seamă contribuţiuni la progresul omenesc şi la liberarea sufletului omenesc.

       Axiomele Religiunii.

Aceste credinţe distincte ale Baptiştilor, întemeiate pe Scriptură, au fost stabilite în formă de axiome de doctorul în teologie şi preşedintele Alianţei mondiale a Baptiştilor, Dr. E. Y. Mullins din America, aşa cum urmează aici:

1. Axioma teologică. – Dumnezeu cel sfânt şi plin de iubire are dreptul să fie Suveran.

2. Axioma religioasă. – Toţi oamenii au acelaşi drept de a sta în legătură directă cu Dumnezeu.

3. Axioma eclesiastică. – Toţi credincioşii au dreptul la aceleaşi privilegii în Biserică.

4. Axioma morală. – Ca să fie responsabil, sufletul trebue să fie liber.

5. Axioma religioasă – civică. – O Biserică liberă într’un stat liber.

6. Axioma socială. – Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Evident că aceste adevăruri axiomatice ale Scripturilor Noului Testament, cari au fost apărate cu tărie şi statornicie de către Baptişti, veacuri dearândul, vor deveni principiile de seamă ale civilizaţiei lumii, în viitor.

  

    

---

[1] Cine sunt şi ce cred Baptiştii, Prof. Everett Gill, D. D. Th. D., Atelierele Grafice SOCEC&Co. S. A., Bucureşti, 1933.

Alexandru Valeriu Terlea

Prezint în acest articol un frate pasionat de istoria poporului baptist din România, unul care căuta mult și găsește lucruri de mare valoare, printre care si unele marturii cutremurătoare.

Fratele Alexandru Valeriu Terlea s-a născut în orașul Hațeg, jud. Hunedoara, în 9 august 1981. Bunica lui l-a crescut cu Biblia pe genunchi, în așa fel încât își dorea să învețe cât mai repede să citească pentru a nu mai fi nevoit să aștepte până când bunica avea timp să-i citească a doua seară din Cartea lui Dumnezeu.

A învățat la Școala Generală numărul 1, Ovid. Densușianu și apoi a terminat Liceul Teoretic I.C. Brătianu, ambele din Hațeg. A studiat informatică la Universitatea de Vest din Timișoara. S-a botezat în 19 martie 2000, în Biserica Creștină Baptistă Betleem din Hațeg (botezător Adrian Condrea).

În scurt timp a simțit chemarea lui Dumnezeu la a se implica în educația biblică a tinerilor din biserică și din alte localități.

Pe parte publicistică, s-a implicat în editarea unor reviste locale ale bisericii: revista Ecou, revista 2tim2-22. În acest context, începe să culeagă, sporadic, informații istorice cu privire la biserica locală, împreună cu alți tineri, în vizitele făcute la frații bătrâni cu scopul întăririi sufletești a acestora. În timp, după ce i se solicită să scrie un scurt istoric al bisericii pentru o sărbătoare jubiliară, hotărăște că este important să strângă materiale pentru a realiza un istoric mai amplu, sistematizat și bine documentat.

Consideră că este de datoria lui să strângă împreună informațiile care se mai pot găsi cu privire la bogatul istoric baptist din zona natală, în special pentru generațiile care sunt și vin.

Pe site-ul Bisericii Creștine Baptiste Betleem din Hațeg se găsesc materiale despre istoria baptista, marturii care scot la iveala greutățile inimaginabile pe care le suportau cei care se pocăiau și făceau parte din biserica baptista.