Cosma Miron 1959 – 2025 - meseriașul priceput al satului nostru Rohia, a plecat în veșnicie

 

Mă aplec cu durere să scriu aceste rânduri acum când domnul Miron ne-a părăsit. Acum când vom pleca la prăvălie sau în sat, nu îl vom întâlni pe acest om senin, blând, care aprecia oamenii și îi iubea, cu care puteai comunica tot timpul, nu era stresat s-au grăbit și răspundea la orice întrebare.

După noi a plecat cam repede, acum când să se bucure de aceasă nobilă parte a vieții, de a fi bunic care îți dă aripi când vezi pe cei mici care strigă: „bunicule”, dar Bunul Dumnezeu așa a hotărât să plece în veșnicie și să lase multă durere și suferință în familie, dar și între noi consătenii care îl mai sunam zicând: „domnu Miron mi-ar trebui aia sau am putea face aceea”? Domnia sa cu bucurie zicea: „om face cumva” și făcea, nu zicea că este ocupat sau nu are timp.

Era un bun credincios tăcut și zâmbitor. Odată mi-a spus: „măi cum să nu crezi în Dumnezeu când El m-a ocrotit în timpul vieții și ne ocrotește mereu”.

Mi-a spus cum mâna lui Dumnezeu l-a ocrotit pe când era în armată la construcția Canalului Dunărea - Marea Neagră.

„Eram pe o mare plasă de fier beton gros și sudam barele deolaltă. Plasa era pe malul de pământ care era foarte înalt și abrupt. Trece cineva pe mal și zice: ai grijă, să nu se surpe malul,  iar Miron îi răspunde: Cum să se surpe? Omul a plecat, dar prin ființa lui Miron a trecut un fior și uitându-se la mal că era înalt și abrupt, s-a gândit: măi, se poate și a căutat să părăsească locul și când s-a îndepărtat, malul s-a surpat. Și a zis Doamne îți mulțumesc!”

Am fost prieteni apropiați și mi-a făcut multe lucruri și când vedea că sunt sceptic zicea cu zâmbetul pe buze: „eu garantez” și tot ce a garantat a ieșit bine. Cetrala termică el mi-a   făcut-o, am fost destul de îndoit dacă va fi suficientă să încălzească casa. Dar zice: dacă vrei să ți-o zidesc eu este garantată 100% și în adevăr a fost o lucrare de bună calitate care ține de mulți ani.

Nu ne vom mai întâlni aici pe pământ împreună, dar multe lucruri ce le-a făcut pe la noi oamenii din sat, dar nu numai, ne va aduce aminte că a fost un om bun, meseriaș de excepție și iscusit în multe lucruri, care le făcea cu drag și iubire.

Dorim din suflet ca Bunul Dumnezeu să bineuvânteze pe soția dumnealui Marcela, pe cele două fiice, Anca și Mirela și nepoții care nu-l vor avea pe bunicul să se joace și să se bucure împreună.

Daniel 12:13, VDCC Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”