Ioan Dan - 1898 – 1983

Fratele Ioan Dan a fost dăruit de Dumnezeu pentru zona Clujului, precum Vasile Berbecar pentru zona Aradului și Constantin Adorian la București. Acești frați s-au unit și au muncit cu dăruire pentru organizarea poporului baptist din România.

Fr. Ioan Dan a colaborat la redactarea proiectelor de statut din anul 1925 - 1950. A făcut memorii la autorități pentru apărarea drepturilor religioase ale fraților baptiști care erau persecutați, s-a luptat pentru poporul baptist să-l așeze pe poziția ce o aveau baptiștii din Europa. A ținut dări de seamă și conferințe ca să facă poporul baptist tot mai văzut și activ. A participat la redactarea Regulamentului Casei de Pensii din 1958.

A scris articole în revistele baptiste ale vremii: Farul Mântuirii, Pacea, Călăuza  și Îndrumătorul Creștin Baptist, iar în 1932 a fondat revista Glasul Tineretului Baptist care a funcționat până în anul 1935.

S-a născut la 19 ianuarie 1898 în comuna Turea, raionul Cluj, fiind fiul lui Ioan și Anastasia. Era un fiu harnic, care își ajuta părinții la munca pământului, păzea oile și alte lucrări de agricultură.

Din anul 1904 și până în anul 1913 frecventează școala primară din comuna natală.

În anul 1913 pleacă la Budapesta să se angajeze și găsește de lucru ca muncitor la căile ferate, în gara de răsărit din Budapesta, fiind plătit cu un salariu redus, fiind copil.

În 1915 se angajează la Uzinele de piele unde lucrează ca muncitor calificat până în anul 1916, luna mai.

În anul 1916 împlinind vârsta de 18 ani este încorporat în armata austro-ungară și face o parte din primul război mondial până la revoluția din 1918 când se afla pe front  în Italia, de unde vine prin Germania și Austria, ajungând acasă abia la sfârșitul anului.

În anul 1919, luna februarie, a fost chemat pentru serviciul militar în armata română unde a fost trimis la Școala de Subchirurg militar pentru gradul de Plutonier-sanitar pentru spitalul militar din Cluj, până în anul 1922 când este lăsat la vatră.

În timp ce era încă în armată se întâlnește și primește pe Domnul Isus în inima lui și este botezat la 29 Mai 1921 de către fr. Pop Carol.  

În 1922 a fost numit impegat de birou la Inspectoratul de Igienă Cluj, de unde a frecventat cursurile de liceu.

În anul 1929 se căsătorește cu sora Ana, născută Bruda din Făgăraș și împreună au 6 copii: Magdalena, Emanuel, Cornelia, Alexandru, Victor și Monica.

Dovedind o mare râvnă și pricepere în mânuirea Cuvântului Domnului este ales ca păstor secund la Biserica Baptistă maghiară din Cluj, în anul 1922-1924 și evanghelist al Bisericii Baptiste Române din Cluj-Mănăștur.

Din anul 1925-1930 este predicator neordinat al Bisericii Baptiste din Cluj și secretar al bisericilor din jud. Cluj.

În anul 1928 la Congresul tineretului baptist din România este ales ca președinte, calitate ce o deține până în anul 1938. A participat la Congresul tineretului baptist din 3 continente, ținut la Praga în 1931. Tot în acest an participă la Congresul Internațional al Școlilor Duminicale, ținut la Budapesta.

Din anul 1929 nu uită și de orașul său și începe să organizeze bisericile din jud. Cluj, Someș,Năsăud, Turda și Mureș și în anul 1930 reușește să organizeze Comunitatea Baptistă de Cluj, iar în anul 1930 este ales președinte, slujire ce o deține până în anul 1940.

În anul 1930 fr. Ioan Dan a fost decorat de M. S. Regele Mihai I. cu ”Crucea Meritul Sanitar” clasa II. Decret regal No.902 din 17.03.1930.

---

Între anii 1933-1940 face parte din Comitetul Uniunii ca vice-președinte.

În anul 1940, după cedarea Ardealului, este detașat cu serviciul din domeniul sanitar la Sibiu, unde Biserica Baptistă din acest oraș îl alege ca păstor de la 1 ianuarie – decembrie 1941.

Din 1942- 1945 a fost păstorul BisericiI Baptiste din Sighișoara unde a și fost ordinat de către fr. Folk Iohan, predicator german și Flueraș Mihai, predicator român.

Din martie – decembrie 1945 este ales președinte al Comunității Baptiste de Alba-Iulia.

La Congresul baptiștilor din România ținut la Arad în 1945 este ales ca președinte al Cultului și este reales în această înaltă slujire și o deține până în anul 1951.

Din anul 1951-1955 a fost ales în slujba de casier central al Uniunii.

Câteva luni în anul 1955 a fost director al Seminarului Baptist din București.

Din 1945-1961 este președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste  din regiunea Cluj.

Din anul 1958 deține calitatea de consilier al Casei de Pensii al Cultului Baptist din România.

În anul 1983, pleacă acasă la Domnul și este condus de un mare număr de credincioși și reprezentanți ai Cultului Creștin Baptist din România, lăsând în urmă o bogată activitate spirituală ce trebuie cercetată de noi.

Sunt baptist, bunicul meu anabaptist și strămoșul meu e Biblia

Baptiștii nu-și trag învățătura, nici libertatea din reforma lui Luther.

Sună fastuos  să strigi de la înălțimea a 500 de ani de la începutul unei reforme „bisericile să se reformeze”, dar nu ar fi și mai de preț și mai înălțător să strigi de la înălțimea scaunului de glorie al lui Dumnezeu: „întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.?”

Sunt destul de bucuros că Luther a câștigat o bătălie importantă, dar nu subscriu la elogiile ce se aduc cu ocazia aniversării a 500 de ani de reformă protestantă. Nu-l savurez pe Luther pentru multe lucruri, dar nu primesc nici mesajul de azi al acelora care ne invită la o reformă în biserică. Ce reformă religioasă a produs Luther? Doar faptul că soția pastorului poate să poarte roba,  să ridice mâinile spre Dumnezeu și să slujească ce numai bărbaților le este dat? Reforma lui Calvin care a creat doar tulburări și dezbinări? Nu îmi doresc așa reformă.

Biblia ne vorbește insistent și cu o greutate dramatică „Întoarceți-vă la Dumnezeu”. 

„Scoateţi, dar, dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.”” (Iosua 24:23, VDCC)

Strigăm noi azi de la înălțimea a 500 de ani:  „bisericile au nevoie de reformă, dar Dumnezeu spune din vremea lui Adam că păcatul face prăpăd, dar noi să-l stăpânim.

 „Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” (Geneza 4:7, VDCC)

Nu  reformă religioasă, ci o pocăință adevărată și sinceră înaintea lui Dumnezeu.

„Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare” (Faptele apostolilor 3:19, VDCC)

„Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite.” (Ioel 2:13, VDCC)

 „Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda. Şi, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi Israel, ca să Se întoarcă şi El la voi, rămăşiţă scăpată din mâna împăraţilor Asiriei.” (2 Cronici 30:6, VDCC)

Nu subscriu la reforma lui Luther, dar subscriu cu totul acelor oameni care s-au adunat să citească Biblia și să o pună în practică, care s-au numit anabaptiști și apoi baptiști, care au ca scop răspândirea Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu și punerea Lui în practică. Și înainte de aceștia au fost oameni credincioși care trăiau după voia lui Dumnezeu.

Earle E. Cairns scrie la p.299: „Negarea ideilor lui Luther și Zwingli de către anabaptiști, cât și incidentul de la Munster au adus condamnarea și la persecuția mișcării atât din partea protestanților cât și din partea romano-catolicilor,” iar la p. 300 scrie despre anabaptiști: „Ei au fost oameni simpli care credeau în Biblie.”

La p. 3o4 scrie „Pentru a înființa un sistem eficient, Calvin a folosit statul ca să impună pedepse și mai severe.”

Reformații ne-au fost ostili, se vede și din faptul că în Germania anului 1834 l-au persecutat pe baptistul Onken. Se spune că înainte de 1878  luteranii  germani din Dobrogea i-au pârât la pașă pe baptiștii care erau tot germani.

În anul 1928 când s-a discutat legea cultelor, a vorbit Episcopul Reformat Makkai care a vorbit și pentru Biserica Evanghelică și cea Unitară, toate trei fiind Biserici ungurești, a sprijinit doar cultele istorice nu și pe baptiști.

Am crescut în Biserica Baptistă din Baia Mare din anul 1986 și erau acolo pe vremea aceea membri din clasa țăranilor cum eram eu, oameni de mijloc ce lucrau în fabrici, muncitori, tehnicieni, ingineri și erau din pătura intelectualilor oameni care în lume erau diferiți unii de alții, limbaj diferit, ținută, comportament după înălțimea păturii din care proveneau, dar în biserică eram frați care ne iubeam, care lăudam din tot sufletul pe Dumnezeu într-o unitate bună și curată. Nu erau garduri, nu erau trepte ci eram una în Hristos.

Un fr. păstor spunea nu demult că la biserică vin prieteni de mulți ani și nu se botează. Zic acum să facem reformă? Dar ce reformă? Atunci păstorul acela la ședința de comitet a spus: „fraților haideți la post și rugăciune pentru acești oameni”, au pus în practică ce spunea Domnul nostru Isus Hristos și nu a trecut mult timp și oamenii și-au predat viața Domnului.

Un al frate păstor spunea de o biserică că era pe punctul de a se închide din lipsă de membrii. Ce să faci? Același principiu, post și rugăciune și după o vreme au avut un botez.

Doamne dă-ne putere de pocăință ca să facem voia Ta. Amin.

Putem sărbători 500 de ani de când acești oameni s-au adunat să citească Biblia împreună, sau anul viitor 490 de ani de la arderea pe rug a lui Balthasar Hubmaier, (1528) sau 397 de ani de venirea la Vințul de Jos a Anabaptiștilor.

Amfilofie Liubimirescu 1946-1987

Vezi și articolul: „Au trecut 30 de ani”

Fratele Amfilofie Liubimirescu s-a născut în comuna Rudăria, astăzi purtând numele lui Eftimie Murgu,  jud. Caraş-Severin, la data de 11 iulie 1946, dintr-o familie de oameni simpli dar corecţi şi cinstiţi de consătenii lor.

Din copilărie a învăţat să muncească şi a îndrăgit cartea, iar printre cărţile citite a iubit mult și Cartea lui Dumnezeu — Biblia. Citind Biblia s-a convins de nevoia mântuirii lui Dumnezeu, fapt care l-a determinat să se hotărască să-L urmeze pe Domnul Isus Hristos. Astfel, cu toate greutăţile întâmpinate, în ziua de 23 august 1968, a primit botezul      nou-testamental,   fiind botezat de fr. păstor Dănilă Ciortuz.

Din tinereţe a simţit dorinţa de a lucra pentru Dumnezeu.

În anul 1976, Biserica din Anina, păstorită de fr. Ilie Bitea, hotărăşte trimiterea lui la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, spre a se pregăti pentru slujba de propovăduitor al Evangheliei.

După absolvirea Seminarului, în anul 1980, a fost ales  şi ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din Oraviţa şi al bisericilor din cercul respectiv.

A lucrat ca pastor-girant şi în cercul bisericesc Răcăjdia şi pentru o perioadă de timp a păstorit şi Biserica din Pojejena.

În anul 1987 a fost ales membru în Comitetul de conducere al Comunităţii Baptiste Timişoara.

În timpul activităţii sale ca pastor, timp de 7 ani s-a dovedit a fi un bun slujitor al Evangheliei și  bun colaborator, fiind gata să răspundă oriunde a fost chemat.

In ziua de 30 octombrie 1987, Ia ora 6, inima fr. Amfilofie Liubimirescu a încetat să mai bată pentru pământ. Plecarea lui dintre noi la vârsta de 41 de ani a produs multă întristare celor rămaşi în urmă : soţia Ana, cei doi copii : Daniela şi Teofil, părinţii, surorile şi rudeniile, precum şi bisericile în care a slujit ca păstor.

Corurile bisericilor din Oraviţa şi Anina şi fanfarele bisericilor din Oraviţa şi Eftimie Murgu au împodobit serviciul divin de înmormântare cu imnuri religioase ocazionale.

Pastor Ioan Vrăncuţa

Serviciul divin de înmormântare a fost condus de fratele păstor Ioan Râncu, preşedintele Comunităţii Baptiste Timişoara.

Din partea Uniunii au fost prezenţi fraţii : Mihai Huşanu, preşedintele Uniunii şi Ioan Trif, secretar general adjunct.

Au fost prezenţi următorii fraţi păstori : Dumitru Turcin şi Busuioc Belciu, vicepreşedinţi ai Comunităţii Timişoara, Traian Grec, preşedintele Comunităţii

Arad, Petru Buzian, secretar, Ioan Cîmpeanu, Ioan Tole, Traian Capotă, Valeriu Iovan,

Vasile Gherman, Petru Cioloca şi Ioan Vrăncuţa — ultimii opt fiind colegi de Seminar cu cel plecat — Mihuţ Mihai, Nicolae Raţă, Gheorghe Schinteie, Nicolae Constantin, Ianoş Vrăncuţa, Ilie Tinco , Mihai Gongola, Pavel Petruţ, Cimpoca Ilie, Dănilă

Ciortuz, Iacob Vuc şi Gheorghe Andriţoiu, ultimii trei fiind pastori pensionari.

Din Îndrumătorul Creștin Baptist, Nr. 1, 1988.

Poză de la fr. dr. Marius Silveșa

Constantin Adorian - 1882-1954 - primul președinte al baptiștilor din România

Constantin Adorian

Dacă în Ardeal pe vremea Austro-Ungariei și apoi pe vremea României Mari, Dumnezeu ridică pe fr. Vasile Berbecar, la București, Dumnezeu îl alege pe Constantin Adorian.

Constantin Adorian este numit de către fr. Daniel Mariș și fr. Teodor-Ioan Colda ”Un lider Baptist Român  vizionar” în cartea dumnealor cu același nume. Cartea a apărut în anul 2015 și prezintă cu deamănuntul viața și activitatea fr. Adorian. O recomand cu plăcere tuturor baptiștilor și nu numai.

Despre  Constantin Adorian  mai scrie fr. Ioan Bunaciu în cartea dumnealui ”Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste” din 1979 pag. 250-263.  Fr. Ioan Bunaciu scrie: „Suntem obligați să recunoaștem vizionarismul său, și jertfirea de sine..”

Redau totuși biografia scrisă de fr. Alexa Popovici  în „Istoria Baptiștilor din România, Vol. I. 1856-1919, pag. 128-130, dar numele lui Constantin Adorian  apare în orice carte de istorie a baptiștilor.

Citind bibliografia dată ne vom convinge că Constantin Adorian  a fost folosit de Dumnezeu pentru formarea poporului Baptist din România.

”PASTORATUL CU RISC . CONSTANTIN ADORIAN.

 In România veche, credincioşii baptişti nu aveau nici o bază legală de fiinţare. Ei au existat datorită toleranţei şi faptului că nu erau cunoscuţi şi astfel au­torităţile nu i-au sesizat. De aceea, pastoratul unei biserici baptiste a însemnat înfruntarea riscului. Acest risc 1-a luat C. Adorian şi el s-a distins prin curajul, energia şi răbdarea sa.

Constantin Adorian s-a născut în Bucureşti la 15 Iulie 1882 într-o familie săracă.  Cu o constituţie fizică plăpândă; anemic, el trebuia îngrijit în mod deosebit. 

A fost dat la liceu, dar din cauza sărăciei nu 1-a putut termina, şi pentru faptul că avea un organism firav, a fost dat să facă practică la una din cele mai mari drogherii din Bucureşti, în acea vreme, aceea a farmacistului Mihai Stănescu. 

De aici s-a   mutat, la 14 Septembrie 19oo şi s-a angajat ca vânzător la drogheria Ion Tetzu din Strada Academiei, la care a stat 9 ani şi jumătate.  Fiind tânăr din Bucureşti, cu un serviciu bun, el se purta cât se putea mai elegant, la pas cu moda de atunci. La drogherie a auzit într-o zi vorbindu-se des­pre nişte credincioşi germani, care se adună pentru închinăciune   la o biserică a lor pe Strada   Popa Rusu 28.  Ceea ce a auzit vorbindu-se în drogherie despre aceşti credincioşi i-a stârnit curiozitatea şi într-o Du­minica seara în iarna de la finele anului 19o2 s-a dus într-acolo. Sosise prea devreme.  In sanctuarul bisericii nu era nimeni, decât un om înalt care punea cărbuni în sobă. Adorian a intrat şi s-a aşezat într-un sca­un. După ce a pus cărbunii pe sobă, bărbatul respectiv a venit la el şi aşa murdar de cărbuni cum era, i-a întins mâna cu căldură.  C. Adorian avea într-o mână mănuşile, cu manşete albe, tari, i-a întins şi el mâ­na, însă cu reţinere. Dar vorbele lui calde, prieteneşti, privirea plină de dragoste, zâmbetul senin al omului cu cărbunii,l-au vrăjit.  Peste   o oră şi ceva, casa de rugăciune s-a umplut, iar la amvon a apărut omul cu cărbunii; acum însă   era îmbrăcat curat. Serviciul divin din    acea seară a fost primul şi cel hotărâtor  pentru pocăinţa sa. Amănuntele   acestea le-am auzit chiar de la C. Adorian în predica sa din 4 Oct. 1936, la Congresul Regional Baptist ţinut în Arad.

Bărbatul acela a fost Iohann  Hammerschmidt, păstorul bisericii, un om a lui Dumnezeu.

In ziua de Paşte 19o3 a fost botezat de Hammer­schmidt.

La 21 Mai 19o7 s-a căsătorit cu o tânără    din biserica germană,  Luiza Hohn, fiica colportorului de Biblii de la Socie­tatea de Biblii din Bucureşti. 

In Sept. 19o9, i-a murit primul copil,   cu numele Claudiu. La câteva zile s-a despărţit de mamă şi de soţia în do­liu şi împreună cu Iohann Fleischer a plecat la Seminarul Teologic Bap­tist din Hamburg,  Germania. Aici a studiat până în 1911. 

In 1912 a în­ceput să păstorească biserica baptistă română înfiinţată.

In familie a fost dăruit cu încă patru copii, doi băieţi şi două fe­te.

La precongresul de la Bucureşti din 28-3o Noiembrie 1919, când s-a format Uniunea Bisericilor Baptiste Române şi a fost ales un co­mitet provizoriu, C. Adorian a fost ales preşedinte.  Primul Congres, ce s-a ţinut la Buteni, judeţul Arad în 13-15 Februarie 192o a fost ales Preşedintele Uniunii, funcţie în care a fost reales la 28-3o Sept. 1922.

Din cauza stării sale fizice n-a putut face călătoriile necesare, de aceea în 28 Ianuarie 1925 a demisionat. A fost directorul revistei, Farul Mântuirii.

 Intre 1922-1925 a fost directorul Seminarului Teolo­gic Baptist din Bucureşti şi mai mulţi ani a fost profesor la Vechiul Testament şi Teologia Pastorală.

 La Congresul de la Buteni, în 23-24 Oct. 1948 a fost ales din nou vicepreşedintele Uniunii şi reales în Con­gresul ţinut la Bucureşti în 28-29 Iulie 1951.

A păstorit biserica fără întrerupere până la moarte: singur,   iar în colaborare cu Lucaşa Sezonov între anii 1933-1938, cu Petre Truţa între anii 1938-39, cu Jean Staneschi între 1949-1952 şi cu Alexa Popovici între anii 1952-1954, când trece la cele veşnice.

 In dimineaţa de 4 Ianuarie 1954 a murit şi în 7 Ianuarie 1954 a fost înmormântat în cimi­tirul Belu-Evanghelic din Bucureşti.

Figura sa a fost bine cunoscută în ţară şi în străinătate. El a fost prezent la aproape toate congresele baptiste ţinute în ţară şi la patru în străinătate, şi anume: Berlin 29 Aug.-3 Sept. 19o8, Londra 19-21 Iulie 192o, Stockholm 21-27 Iulie 1923 şi Berlin 4-lo August 1934.”