„Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci
El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”” (Marcu
10:45)
Duminică,
05 august 2018 vrem să mergem la biserică și fiecare avem așteptări și vrem să
ne întoarcem acasă plini de bucurie, plini de toată plinătatea Duhului Sfânt. Din
experiențele trecute nu ne-am întors acasă așa cum am vrut și am vociferat.
Să
facem un exercițiu, să mergem la biserică cu același gând cu care a venit
Domnul Isus în lume.
Ca fiu de om, deși era Dumnezeu
Mersul meu
la biserică mâine de dimineață când prin
ajutorul Domnului vom avea și Cina, să fie acela de a mă smeri pe mine însumi. Nu
mai sunt vechiul om important în biserică, ci omul smerit. Personalitatea mea o
las acasă, poate la serviciu, adică renunț la ea.
Ca slujitor, deși era Suveran
„Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în
cinstea Ta, cântă Numele Tău.” (Oprire)”
(Psalmii 66:4)
Dacă Universul
se pleacă înaintea Suveranului său, Suveranul Suveranilor a venit să slujească
oamenii din Calea Lui.
Merg la
biserică ca să slujesc eu însumi pe frații mei și nu voi aștepta să mi se slujească.
Voi face ce văd că trebuie și nu voi face doar observație, de ce nu este așa
sau așa.
Ca să-și dea sângele pentru supuși
Orice
suveran de pe pământ și-a format împărăția prin sângele altora și a nimicit
oameni ca să domnească, și-au nimicit și familia lor în goana după putere.
Domnul Isus și-a dat sângele Lui pentru ca noi să avem viață și să moștenim cu
El.
Merg la
biserică ca să mă dăruiesc fraților mei și lucrării Domnului Isus și nu mă voi
bate pentru lucrurile pe care le fac alții, ci voi face acele lucruri mici, nevăzute de oameni, dar văzute de ochiul plin
de lumină al Domnului Isus.
Dacă așa vom
merge la biserică, vom veni încărcați de bucuria că am făcut ce eram datori să
facem.
