Prezint un articol, pe care l-am găsit în revista baptistă, „Farul Mântuirii”
și două poze, una din anul 1926 și cealaltă din 1927. Pozele prezintă 5 fete care
au fost date afară din școală, pentru
credința lor în Domnul.
Martirele credinţei[1]
Stana Drăguliţă, clasa a II- a.
Cristina Păsulă, clasa a III- a.
Ida Birgean, clasa a IV- a.
Ana Birgean, clasa a II- a.
Florica
Peștenariu, clasa a IV- a.
„În anul 1925, s-a înfiinţat la Timişoara, prima biserică baptistă română. Printre membrii acestei biserici fac parte şi fraţii noştri Simion Drăguliţă, care are o fată cu numele Stana Drăguliţă în clasa II, la Şcoala Medie din acest oraş, şi văduva de război Maria Păsulă, având o fată în cl. III, cu numele Cristina Păsulă. Tot la aceeaşi şcoală, Maxa şi Maria Birgean aveau 2 fete, una cu numele Ida Birgean în clasa IV şi Ana Birgean în clasa II. la Liceul Carmen Sylva. Aceşti părinţi credincioşi, cunoscându-şi datoria faţă de copii, precum şi marea răspundere ce au faţă de Dumnezeu, pentru creşterea lor, îşi aduceau copiii spre a fi crescuţi în frică şi temere de Dumnezeu. Foloasele acestei creşteri s-au văzut în viaţa lor şi ca dovadă despre buna lor purtare, erau notele şcolare, ba ceva mai mult, la religie erau cele mai bune eleve, încât se mira şi profesorul de religie.În toamna anului 1925, biserica nouă înfiinţată, a sărbătorit primul botez, când au fost botezate mai multe suflete, care au crezut în Isus Christos.Vestea despre acest botez se răspândi cu iuţeală în tot oraşul, ajungând chiar şi în şcolile unde învăţau aceste eleve, care luase de asemenea parte la această serbare, după cum nici până atunci nu lipseau de la serviciurile divine. Ducându-se la şcoală au fost trase la răspundere pentru acest fapt. Ele însă cu mare îndrăzneală şi fără nici o teamă au mărturisit că într-adevăr au asistat la serbare. Întrebându-le ce fac la adunare, ele au răspuns că: declamă poezii, dialoguri religioase, se roagă lui Dumnezeu şi cântă cântări spirituale. Fiind silite să spună acele poezii (aceasta în mod batjocoritor), cu deosebită încredere în cel ce a zis: „Nu vă temeţi, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului”, ele au început în clasă a executa poezii şi cântări. În urma acestora, cu o invidie nespus de mare, aceea ce nu era potrivit cu chemarea celor care se pretind a fi oameni luminaţi, începe a batjocori pe aceste eleve în faţa clasei, zicând că sunt asemenea cerşetoarelor şi multe altele. Defaimele luând proporţii mai mari, trec asupra tuturor baptiştilor, numindu-i în toate felurile, după exemplul celor din trecut. Între timp, elevele, care au învăţat răbdarea de la cel ce a răbdat pentru ele crucea, răscumpărându-le, după al său exemplu, stau liniştite, socotind pentru ele onoare această defăimare, amintindu-şi că învăţăcelul nu este mai presus ca Învăţătorul.Elevele fiind silite a-şi face cruce, refuză. Li s-a cerut a jura că nicidecum nu vor mai merge la biserică. La aceasta răspund că ele nu ştiu a jura, deoarece părinţii lor nu la aceasta le învaţă. Văzând că ele refuză totul, a zis unei eleve din clasă să le scrie jurământul ca să-l înveţe, iar ele din nou răspund că-i în zadar, că nu vor învăţa şi nici nu vor jura, apoi li se interzice cu desăvârşire de a mai cerceta biserica şi de a mai merge cu părinţii lor. Ele ca nişte martire hotărâte chiar a muri, nu numai a suferi pentru Christos, refuză toate. După asemenea încercări barbare, văzând că nu izbuteşte în nimic, conduce pe aceste fiinţe nevinovate ca pe nişte făcătoare de rele, înaintea Domnului Director al Şcoalei Medie, care după mai multe ameninţări, le duce înaintea Domnului Inspector Şcolar, care întăreşte şi ajută pe subalternii d-sale, zicând elevelor ca să îşi aleagă ori şcoala ori biserica. Elevele în ale căror inimi ardeau cuvintele: „Nimic nu ne va despărţi de iubirea lui Christos”, declară că alegerea lor este gata de mult, ele şi-au ales viaţa ca să trăiască. Ele şi-au ales pe Acel, care le-a ales pe ele din lume, hotărându-le a moşteni viaţa eternă. Adânc liniştite, zic: „Nicidecum nu vom părăsi biserica”. Şi pentru credinţa lor sunt eliminate din şcoală.Profesorul de religie, nefiind mulţumit numai de această ispravă, înţelegând pe de altă parte că în Liceul „Carmen Sylva” se află elevele Ida Birgean şi Ana Birgean, se sfătuieşte cu profesorul de religie de la acel liceu, ca să se unească cu el în acele prigoniri. Acesta numaidecât urmează exemplul colegului său, chemând pe tatăl elevelor, cărora le interzice de a-şi mai duce copiii lor la biserică, cu toate că nu are dreptul de a se amesteca şi a dispune cuiva ce fel de credinţă să urmeze în familie, dar ca unii, care se laudă cu legea, iată fac fărădelege. Tatăl elevelor, dimpreună cu ele declară, că nu vor înceta nicidecum de a nu merge la biserică. După ce au văzut hotărârea lor nestrămutată, în înţelegere cu D-nul Director al liceului, le elimină din şcoală.Scumpii mei tineri, vă rog a privi la fraţii voştri, care au luat parte în lupta vieţii şi învăţaţi de la ei a fi stăruitori în orice înmprejurare. Bucuraţi-vă, căci credinţa, care era în Daniel şi în alţii, şi azi în timpul nostru trăieşte în multe vieţi tinere, devotate lui Dumnezeu. Veniţi cu toţii a ne uni cu acei care au biruit şi au învins toate prin Eroul de pe Golgota şi cu El vom fi şi noi, mai mult ca biruitori.Salutări sincere de la noi în numele Domnului Isus Christos, tinerelor martire, care v-aţi expus viaţa pentru Domnul.Domnul să vă binecuvinteze!M. Ciorbă.”
 |
Stana Drăguliţă, clasa a II- a.
Cristina Păsulă, clasa a III- a.
Ida Birgean, clasa a IV- a.
Ana Birgean, clasa a II- a.
|
