sâmbătă, 8 septembrie 2018

Cristea Moise 1905 – 1958, din Roșia



S-a născut în anul 1905, din părinţii Nicolae şi Magdalena, în comuna Roşia, jud. Arad.
Copilăria şi-a petrecut-o în familie, împreună cu fraţii săi, Ioan şi Teodor.
Se căsătoreşte în anul 1930 cu sora Bumb Carolina, din căsătoria lor rezultând cele patru fiice: Florica Minerva, Mărioara, Viorica şi Ana.
Primeşte botezul şi se converteşte la religia baptistă în data de 15 august 1923, fiind botezat de către fratele Ioan Socaciu.
În anul 1936 este ordinat ca predicator pentru comunitatea Buteni.
Devine un bun predicator, misionar şi un pastor renumit pe Valea Crişului Alb. La predicile dânsului s-au întors multe suflete la Domnul. Nu a avut şcoli înalte, nici seminarul, dar Domul l-a înzestrat cu cuvinte alese în predicarea Cuvântului Sfânt. Întotdeauna predica dânsului era convingătoare şi vorbea tot timpul cu ochii în lacrimi. Duminica dimineaţa predica în biserica din Roşia, între servicii vizita alte biserici pe care le păstorea, iar la serviciul de după masă se întorcea la Roşia la biserică. Trecea Dumbrava desculţ peste hotar, cu papucii în mână, iar la marginea satului unde urma să predice Cuvântul, se încălţa. Ajungea într-o duminică până la bisericile din Crocna, Dieci.
A păstorit Biserica Baptistă din Pescari prin anul 1947, împreună cu fratele Vanci Vasile din Păulean. A păstorit Biserica Baptistă din Laz, Biserica Baptistă din Joia Mare (la începuturi, 1925). În satul Iosăşel a fost primul evanghelist care a vestit Cuvântul Domnului, Dumnezeu lucrând prin el. La primul botez făcut în biserica din Iosăşel l-au mărturisit pe Domnul opt suflete. Împreună cu fratele Alexa Popovici, face un botez nou-testamental în apele Crişului Alb, în anul 1945. La acest botez sunt 16 candidaţi, printre care şi fiica sa, Mărioara, care avea zece ani şi jumătate, sora Bumb (Dan) Mărioara, fiica fratelui păstor Dan Ioan şi sora Dan Catiţa (Ţica).
Familia

In familia dânsului exista o bisericuţă. Dimineaţa, împreună cu toată familia, citea din Biblie şi se făcea ora de rugăciune, se rugau fiecare pe rând, apoi se cânta o cântare şi la sfârşit fiecare îşi dădeau mâna, apoi începeau munca. La fel făceau şi seara înainte de culcare. Erau agricultori. Lucrau pământul din care trăia toată familia. Nu a primit niciodată plată de la oameni pentru slujba pe care a făcut-o, de a lucra pe ogorul evangheliei. „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi."
Înainte de a merge în lucrarea Domnului avea părtăşie cu Domnul. O oră, cel puţin, stătea în cămăruţa dânsului şi se ruga.
Era exemplu în sat de om pocăit cu adevărat, iar oamenii, cei necredincioşi, adeseori afirmau că, „dacă ar fi toţi ca şi Moise Cristea, ar fi pocăit tot satul." Când se afla la munca câmpului întotdeauna începea cu rugăciune, iar când îşi ara pământul, lăsa de fiecare dată o parte mică înspre hotarul vecinului său, ca nu cumva să intre în ogorul altuia. Pentru el expresia „vai Doamne", era un blestem. Pedeapsa pentru fete, atunci când nu ascultau, era cu o nuieluşă la palmă. Întotdeauna s-a silit să fie un exemplu pozitiv pentru familie şi pentru cei din jurul său.
Spre sfârşitul vieţii, o boală crudă l-a răpus. La vârsta de 53 de ani, în 1958 şi-a isprăvit alergarea pe acest pământ si slujirea la care Domnul l-a chemat.

Surse:
Miclea Elena, Roșia, Amintiri din satul meu natal, pp. 227-229.
         Marius Silveșan


vineri, 7 septembrie 2018

Dobrei Terentie 1862- 1933, din Roșia



S-a născut în anul 1862, localitatea Roșia, județul Arad.
În anul 1904 trece de la religia ortodoxă și este botezat la cultul baptist, de către fr. Cornea Mihai.[1]
Biserica Baptistă din Roșia, s-a deschis în casa fr. Dobrei Terentie.
„În ziua de 15 iulie 1933 a încetat din viață fr. Dobrei Terentie, din Roșia Sebiș, în etate de 72 ani.
Bătrânul frate, a fost unul dintre primii frați credincioși Domnului și bisericii.
Actul înmormântării a avut loc în ziua de 16 iulie 1933, prin frații T. Emilian, Belc Ioan, Cristea Moisă, Bumb Ioan și Dobrei. Corul din loc, precum și muzica fraților din Dieci, au dat concurs. Un participant.[2]


[1] Miclea Elena, Roșia, Amintiri din satul meu natal, p. 201.
[2] Glasul Adevărului, Anul II, No 25-26, 1-15 August 1933, Arad, Pag. 8.

joi, 6 septembrie 2018

Popa Alexandru 1866 – 1947, din Tulca, pionier baptist în Bihor



Fratele Alin Cristea de la Oradea mi-a semnalat despre fr. Popa Alexandru,[1]   care a fost pionerul Evangheliei în județul Bihor. A înființat aproape în tot județul Bihor, biserici baptiste.
Am făcut cercetări, am găsit din urmașii fratelui, dar nu am găsit o poză. Rog, cine ne poate pune la îndemână, așteptăm cu plăcere și interes.

Am postat o poză din 1911, care prezintă pe fr. Cornea Mihai împreună cu lucrători misionari din Bihor și Sălaj, dacă îl recunoașteți sau dacă  cunoașteți pe cineva, să ne scrieți.
Fratele Popa Alexandru s-a născut în anul 1866, în localitatea Tulca. 
A auzit Cuvântul Domnului în casa fr. Mateiaș Mihai,  predicat de fr. Cornea Mihai și este printre primii oameni din localitate care acceptă Cuvântul și vrea să pornească pe calea mântuirii.
În anul 1893, la primul botez oficiat de fr. Cornea Mihai, în localitatea Tulca, alături de cei 28 de candidați, se află și fr. Popa Alexandru.
În anul 1895 este ordinat ca păstor al bisericilor baptiste din jur.
După anul 1895 fr. Popa Alexandru ajunge păstorul Bisericii Baptiste din Gurbediu.
În anul 1904, fr. Heinrich Mayer, convoacă la Tulca Conferința Bisericilor Baptiste din Transilvania și Banat, la care fr. Alexandru Popa este numit conducătorul cercului Tulca, alături de Mihai Brumar.
A plecat acasă la Domnul său pe care la slujit cu credincioșie în ziua de 2 februarie 1947, la vârsta de 81 de ani.
Serviciul de înmormântare a fost condus de fr. Bora Teodor, a vorbit și fr. Bora Ioan din Cuvântul Domnului. A cântat muzica din loc, condusă de fr. Bulzan.
Surse:
Farul Creștin
Ioan Bunaciu
Alexa Popovici

Fr. Cornea Mihai împreună cu lucrători misionari din Bihor și Sălaj


[1] Farul Creștin, Anul XVI. Nr. 18, sâmbătă 3 mai 1947, p. 7.